GEOGRAFIA ACTIVITATILOR PRIMARE: TIPURILE DE ECONOMIE AGRARA

GEOGRAFIA ACTIVITATILOR PRIMARE: TIPURILE DE ECONOMIE AGRARA

Dupa studierea acestui capitol vei fi capabil sa intelegi mai bine :

. evolutia sistemelor de cultura, de la cele mai simple, bazate pe tehnici rudimentare, la cele complexe axate pe integrarea cercetarii stiintifice

. ca orientarea spre piata este un criteriu esential in diferentierea activitatilor agricole

. care sunt tipurile actuale de economie agrara si diferentele dintre ele

. care sunt principalele tendinte in modificarea sistemelor de cultura traditionale

_{1 TIPOLOGIA STRUCTURILOR AGRARE}

Orice forma de agricultura practicata intr-un anumit loc, la un moment dat, apare ca un obiect ecologic si economic complex, compus din mai multe categorii de unitati de productie ce

exploateaza diferite tipuri de terenuri si diverse specii de plante sau animale

Formele de agricultura difera de la un loc altul, in functie de particularitatile sistemelor de cultura, intr-o succesiune logica de la sistemele extensive la cele intensive. In Europa, de exemplu, s-au succedat : culturile manuale pe terenuri defrisate prin taiere si ardere in timpurile preistorice, cerealicultura cu plug de lemn din Antichitate, cerealicultura cu brazdar de fier din Evul Mediu, policultura asociata cu cresterea animalelor pe baza rotatiei culturilor in perioada moderna sau culturile mecanizate si motorizate de astazi.

Primele sisteme de cultura si crestere a animalelor au aparut in Neolitic, acum circa 10 000 de ani, in cateva regiuni ale planetei, prin transformarea modului de viata bazat pe vanatoare si cules. Cultura plantelor practicata in preajma locuintelor, pe aluviunile depuse prin cresterea nivelului apelor, terenuri gata fertilizate si care nu necesitau defrisarea, s-a impus progresiv ca si pastoritul animalelor domesticite in prealabil. Agricultura neolitica s-a raspandit in intreaga lume sub cele doua forme (pastorit, cultura plantelor), prin taierea si arderea vegetatiei forestiere, aparand sistemele agrar-forestiere. Pastoritul s-a raspandit in zonele ierboase unde s-a mentinut pana astazi in savane si stepe atat in nordul Eurasiei cat si in Sahel sau pe platourile andine. Sistemele agrar-forestiere subzista inca in Africa Centrala, sud-estul Asiei si America Latina.

Cresterea populatiei a exercitat o presiune continua manifestata prin despadurirea treptata a unor suprafete imense, pana la desertificare in unele cazuri. Culturile prin taiere-ardere au cedat treptat locul unor sisteme agrare post-forestiere, diferentiate in functie de climat, care sunt la originea seriilor evolutive distincte si relativ independente :

Milenii de evolutii separate, adesea incrucisate, au produs o gama variata de structuri agrare, fundamental diferite si inegal performante, care ocupa diversele medii exploatabile ale planetei.

Castigurile celei de- a doua revolutii agrare moderne au fost enorme antrenand o scadere importanta a pretului

produselor agricole, marind diferenta dintre sistemele agrare extreme, de la 1 a 10 la 1900, la 1 la 500 in anul 2000 (dupa productivitatea medie.

-structurile agrare bazate pe utilizarea apei, cu culturi de descrestere a apelor sau irigate, aparute la sfarsitul Neoliticului in Mesopotamia, Valea Nilului, Valea Indusului sau in oazele si vaile andine ale Imperiului incas. Un caz particular il constituie rizicultura acvatica dezvoltata in zonele tropicale umede din sud-estul Asiei, Madagascar sau coasta guineeana a Africii, prin amenajarea terenurilor bine drenate si umezite (piemonturi, interfluvii), pe masura presiunii demografice fiind amenajate si terenurile mai greu de protejat si drenat (deltele, luncile sau chiar versantii, prin terasare). In timp, utilajul folosit s-a perfectionat ca si numarul de recolte obtinute in fiecare an;

-structurile agrare de savana, dezvoltate in regiunile intertropicale semiumede, prin indepartarea arborilor. Pot fi diferentiate : sistemul de cultura itineranta cu sapaliga (platoul congolez); sistemul de cultura asociat cu cresterea animalelor (platourile est-africane, Sahel); sistemul de cultura asociat cu arboricultura si cresterea animalelor (savana-parc cu Accacia albida, din vestul Africii);

-cerealicultura pluviala cu asolament bienal, asociata cu cresterea animalelor, care utiliza unelte manuale (sapaliga, harlet) si brazdarul de lemn purtat de animale;

-in Evul Mediu, in nord-vestul Europei, se dezvolta sistemul cu asolament trienal, parale cu utilizarea plugului cu brazdar de fier si a carului;

-in sec. XVI-XVII, prima revolutie agricola a timpurilor moderne genereaza sistemul culturilor cerealiere si furajere fara asolament, cu rotatia completa a culturilor. Sistemele agrare europene s-au raspandit dupa marile descoperiri in noile colonii de populare din Lumea Noua, unde s-au imbogatit cu noi plante de cultura (cartof, porumb).

-simultan, in zonele tropicale sunt constituite plantatii dirijate spre export, dezvoltate in sanul sistemelor preexistente, substituindu-se adesea si generand noi sisteme specializate (trestie de zahar, cacao, cafea, palmier de ulei, bananier);

-a doua revolutie agricola a timpurilor moderne genereaza incepand cu secolul al XIX-lea sistemele motorizate, mecanizate, fertilizate cu ingrasaminte minerale, utilizand plante si rase de animale selectionate si specializate asa cum subzista pana astazi.

Incepand cu sfarsitul secolului al XIX-lea, odata cu revolutia transporturilor, toate aceste sisteme s-au trezit confruntandu-se pe o piata din ce in ce mai mondializata, dezvaluind inegalitati de diverse ordine intre formele de agricultura practicate, mai ales diferente enorme de productivitate.

Confruntate cu aceasta criza, agriculturile mai putin echipate si productive au devenit victime ale concurentei fiind condamnate la regres si eliminare. In acest fel milioane de mici exploatatori agricole au disparut in tarile dezvoltate dupa

1900. Acest fenomen afecteaza acum sute de milioane de agricultori din tarile in curs de dezvoltare, alimentand exodul rural, somajul si saracia sociala, limitand cresterea cererii de produse agricole. Tarile dezvoltate si satelitii lor desi continua sa extinda activitatile agricole sunt tot mai mult asfixiate de lipsa debuseelor generata de supraproductie.

Criza generala a agriculturii contemporane isi are originea in criza masiva, tot mai extinsa, a agriculturii taranesti, mai putin dotate de natura sau de istorie, criza ce rezulta din concurenta cu agriculturile productiviste.

Cel mai mare pericol al epocii noastre este acela ca reducerea necesarului de forta de munca din agricultura nu mai poate fi compensat cu cresterea acestuia in alte sectoare, somajul si saracia extinzandu-se astfel mult mai rapid decat bunastarea la scara planetara. Cresterea rapida a populatiei Globului amplifica efectele acestui fenomen. Paradoxal, cresterea populatiei a fost incurajata si de scaderea pretului produselor agricole, facand sa scada costul reproductiei alimentare a vietii umane.

Daca problema esentiala a economiei mondiale rezida astazi in confruntarea distrugatoare intre agriculturi foarte diferite si inegal productive, ce constituie o mostenire istorica, atunci solutia crizei generale trece obligatoriu printr-o politica coordonata la scara mondiala, permitand agriculturilor sarace, pe cale de eliminare , sa se mentina si sa se dezvolte. O politica justa, capabila sa juguleze exodul, somajul, saracia si care sa permita reconstituirea in tarile sarace a cererii de produse, care ar putea relansa investitiile productive si prin ricoseu economia mondiala. Redarea posibilitatii de participare la constructia unui viitor viabil pentru umanitate, tuturor formelor de agricultura este adevaratul drum pentru rezolvarea crizei generale a economiei lume contemporane.

Test de autoevaluare 1.

Acest subcapitol v-a prezentat evolutia structurilor agrare prin prisma modificarii sistemelor de cultura :

a)incercati sa surprindeti corelatiile existente intre factorii naturali si dinamica sistemelor de cultura

b)analizati masura in care dezvoltarea transporturilor favorizeaza/impiedica modernizarea structurilor agrare din localitatea de domiciliu

2 TIPOLOGIA ACTIVITATILOR AGRICOLE DUPA MODUL DE INTEGRARE IN CIRCUITELE COMERCIALE

Odata cu aparitia economiei deschise, a monedei si notiunii de pret agricultura devine tot mai mult o activitate speculativa orientata spre piata si sensibila la fluctuatiile sale, schimbare ce a introdus vizibile mutatii in spatiul rural

Agricultura itineranta este forma cea mai primitiva de exploatare a solului, intalnita inca in Africa subsahariana, regiunile interioare

ale Indochinei si ale

Podisului Dekkan, in Amazonia si in unele arii izolate din America Centrala.

Agricultura sedentara neirigata din zona tropicala poseda tehnici mai ingenioase care permit adesea o agricultura mai intensiva

Din punct de vedere economic se disting trei mari tipuri de agricultura transate : traditionala, speculativa (de piata) si socialista (colectivista). Fiecare dintre acestea presupun existenta mai multor subtipuri.

1)Agricultura traditionala (de subzistenta)

Marcheaza largi zone ale lumii a treia, regrupand doua treimi dintre taranii planetei. Este o agricultura policulturala, capabila sa asigure mai multe produse pe parcursul anului. Sistemul de cultura este dependent de conditiile naturale, presiunea demografica si de viata sociala. Este o agricultura discontinua in spatiu exploatand doar atat teren cat sa asigure subzistenta. Tehnicile sunt elementare si cer un efort maxim. Prezenta unei aglomeratii urbane in aceste conditii este artificiala, aria rurala vecina nefiind capabila sa o hraneasca. Este un tip de agricultura greu modificabil, intervenind atat factorii fiziologici (proasta alimentatie limiteaza eforturile), cat si factorii mentali (rigiditatea sistemului de cultura) sau sociali (marea proprietate). Peisajele rurale raman astfel surprinzator de stabile.

Se pot distinge urmatoarele subtipuri, cu urmatoarele caracteristici:

a)agricultura itineranta :

-absenta unei mosii stabile determina un peisaj neclar, durata de utilizare a campurilor fiind de cativa ani fara a se ajunge la o distinctie neta fata de vegetatia naturala;

-tehnicile de cultura nu modifica prea mult solul, despadurirea nefiind completa incat , dupa abandon, vegetatia naturala se reinstaleaza rapid, in conditiile climatului tropical umed;

-sistemele de cultura difera si poarta diverse denumiri : ladang in Insulinda, lugan in Africa de Vest, ray in Indochina, jhoum in nord-estul Indiei, milpa in America Centrala;

-slaba ocupare a solului si productivitatea redusa fac ca necesarul de spatiul al acestor comunitati sa fie foarte mare;

-modul de utilizare conduce la o distributie concentrica a parcelelor, de la cele mai intens cultivate, din apropierea asezarii la cele folosite ocazional. Remarcabila este varietatea culturilor practicate.

b)agricultura sedentara neirigata din zona tropicala:

-caracterizeaza unele regiuni ale Africii tropicale, atat in regiuni de campie cat si in zone muntoase, de obicei dens populate;

-limitele terenurilor sunt stabile, precise ca si reteaua de drumuri. Cresterea sistematica a animalelor asigura si ingrasaminte naturale, utilizate frecvent in cultura plantelor;

-in multe cazuri exista o combinatie cu tehnicile specifice agriculturii itinerante;

-morfologia agrara este complexa, peisajul rezultat fiind foarte variat de

la campurile deschise, vaste (Senegal, Ciad de ex., la campurile inchise, de mici dimensiuni dar intensiv lucrate, in regiunile muntoase, de ex. in Camerun). Exista o anumita legatura cu importanta cresterii animalelor, acolo unde aceasta este prezenta campurile fiind deschise;

Irigatiile constituie factorul principal de intensivizare a agriculturii din zona tropicala

fiind destinate unor plante iubitoare de apa sau pentru

marirea eficacitatii si duratei

perioadei vegetative

Agricultura de piata devine o activitate destinata cumpararii de bunuri, orientand astfel sistemul de cultura si de aici peisajul rural. Pentru aceasta ea adopta metode noi.

c)rizicultura din Asia Musonica

-este o veritabila civilizatie a orezului, planta care se impune pregnant in peisajul regiunii;

-peisajul geometrizat este dominat de opozitia traditionala intre regiunile plane (campii, vai, delte) si cele colinare sau montane, mai slab utilizate sau complet ignorate in absenta presiunii demografice. Habitatul este totdeauna grupat iar viata comunitara foarte intensa;

-sistemul de cultura este marcat de absenta pasunilor, prin urmare a cresterii extensive a animalelor (in afara celor utilizate la munci agricole sau dependente de resursele orezariei). Tehnicile sunt foarte ingenioase (asolamente savante, fertilizanti diversi etc.).

d)agricultura oazelor si a marilor campii irigate:

-se desfasoara atat in regiunile efectiv aride cat si in cele cu deficit de umiditate pentru anumite plante. De ex. in India peninsulara cantitatile de

1000 m precipitatii nu sunt suficiente pentru o buna dezvoltare a culturilor iar sub 500 mm fara irigatii agricultura nu este posibila.

-este un tip de agricultura practicat pe suprafete mai restranse, utilizand apele pluviale si freatice sau, mai adesea, apele provenind din regiunile mai inalte, prin aductiuni ingenioase sau baraje;

-prezinta aspectul unor pete inguste, discontinui la poalele unor masive muntoase sau in lungul unor vai. Exceptie fac marile campii irigate (Mesopotamia, Valea Indului, Ferghana etc.);

-gestiunea apei este capitala, fiind o resursa colectiva. Amenajari de anvergura sunt cele care cuprind aductiuni de la mari distante, din zona inalta de regula (qanat in Iran, foggara in Sahara, kiarez in Asia centrala). Tehnicile moderne au permis construirea unor mari acumulari (pe Nil, Eufrat, Indus, Amudaria etc.);

-slaba calitate a solurilor impune riscul saraturarii si introducerea unor amendamente (cenusa, var, nitrati, nisipuri);

-exploatatia si proprietatea sunt net distincte, relatiile feudale fiind inca prezente cu toate tendintele de modernizare;

-marile campii irigate prezinta o situatie aparte prin dimensiune (milioane de ha) si prin diversitatea plantelor cultivate.

2)Agricultura de piata

Apare in Europa de la mijlocul secolului al XIX-lea, odata cu revolutia industriala si cresterea urbana cand agricultura s-a modificat pentru a asigura excedente capabile sa asigure necesarul populatiei neagricole tot mai numeroase disponibilitati pentru export. Agricultura se integreaza astfel intr-un sistem economic complex care cuprinde si transportul, pastrarea sau comercializarea produselor.

Principalele efecte ale introducerii acestui nou tip de agricultura sunt:

-specializarea, destinata sporirii profitului (astfel devine sudul Frantei o adevarata uzina de vin). Specializarea poate fi cantitativa (cresterea productiei) sau calitativa (obtinerea unor produse superioare);

-motorizarea si mecanizarea, care a redus costul mainii de lucru permitand producatorului sa-si evalueze timpul de lucru si cheltuielile de productie. Este strans legata de specializare, un policultor nu va putea sa-si cumpere toate utilajele necesare;