MUNTII RETEZAT - Structura geologica, Lacurile Glaciare

MUNTII RETEZAT

Limitele Muntilor Retezat

Limitele Muntilor Retezat se pot stabili cu relative usurinta, urmarind fie liniiile de dislocare tectonica (abruptul Nordic, spre Hateg, sau cel sud-estic dinspre depresiunea Petrosani), fie vaile adanci, uneori de aproape 1000m, care individualizeaza foarte clar masivul muntos, al carui nume se leaga de varful cel mai reprezentativ si nu de cel mai inalt ( Peleaga ). Masivul se incadreaza intre meridianele de 22 grade 43'31" long. Est.( punctual de confluenta a Lapusnicului mare cu Raul Ses) si 23 grade 22' 41" ( confluenta celor 2 Jiuri, la sud de Livezeni) si paralelele 45 grade 29'56" (bordure sudica a Depresiunii Hategului) si 45 grade 15'12" (punctual cel mai sudic din lungul Jiului de Vest) intre Stranuleti si Oslea. Bininteles ca este vorba de linii directoare mari, pentru ca se intalnesc si abateri locale, prin intrandurile de vai sau arcuirile spre exterior ale unor portiuni de interfluviu. Suprafata masivului este de circa 750km patrati, iar lungimea, intre parul Banitei si Gura Apei, in linie aeriana, de 52km, fata de circa 25km intre satul Nucsoara si Valea Scocul Mare.

Vaile Raului Mare (in partea de vest a masivului), Lapusnicul Mare si Jiul de Vest (in partea de sud), Banitei si Striului (in partea de est si nord -est), delimiteaza o arie similara cu un triunghi de dimensiuni ciclopice, care copiazade altfel forma intregului grup muntos Godeanu, caruia ii apartine si Retezatul. In partea sa nordica masivul Retezatului se inalta brusc deasupra depresiunii Hteg, fiind delimitat foarte evident de o linie ce trece pe la sud de satele Clopotiva, Raul de Mori, Nucsoara, Pestera, Coroesti, pestera, Serel, Hobita-Baru.

Daca limitele de nord, est si de vest sunt unanim recunoscute de geografi si biologi, limita de sud-vest a Retezatului este dicutata si inca neprecizata, parerile fiind divergente. Geografii, in general considera ca masivele Piule, Scorota, Albele fac parte din Retezat si impreuna cu Dragasanul constituie asanumitul Retezat Mic denumire ce se incetateneste din ce in ce mai mult in literatura turistica si geografica.

Geologii considera unanim ca si regiunile calcaroase mentionate fac parte integrata din Muntii Retezatului. Avand in vedere ca masivul Piule (cu toate ca flora lui calcofila difera mult de aceea a regiunilor cladite din roci cristaline) reprezinta o continuare morfologica organica a culmii Dragasanului, apreciem ca limita sudica a Retezatului trebuie precizata dupa cum urmeaza: Jiul de Vest pana la Scocul Scorotei, si de aici spre nord vest apoi spre vest, prin valea Scorotei Verde si la sud de culmea Albele (2013), prin Scocul Albele, in valea Lapusnicului Mare. Aceasta delimitare pare mai corespunzatoare realitatii intrucat in "Parcul National Retezat" se afla incluse si pantele nordice ale culmii Piatra Iorgovanului - Stanuleti.

Alcatuirea litologica si conditiile fizico-geografice privite in sens evolutiv, au determinat in cea mai mare masura instalarea unei flore si a unei vegetatii bogate si interesante, contribuind din plin la pitorescul peisajelor si oferind satisfactii depline amatorilor de frumuseti ale naturii.

Pe la sfarsitul sec. XIX si in primele trei decenii ale sec. XX, omul, prin actiunile sale nechibzuite, avid de a exploata, si de a comercializa comorile naturii, a cauzat pagube mari, alterand natura straveche a acestor munti. Dar tot omul, intelept si dornic de a pastra si de a studia comorile naturii, tocmai spre folosul si binele omenirii, acreat rezervatia stiintifica si "Parcul National Retezat".

Configuratia actuala a Muntilor Retezat este rezultatul interactiuilor fortelor geologice, care au contribuit determinat la alcatuirea acestor munti. Factorii fizico geografici au modelat fundalul geologic, sculptand formele bizare ale piscurilor, custurilor si ale caldarilor glaciare. Acesti factori au determinat si compozitia actuala a florei si a vegetatiei, care la randul lor au conditionat fauna actuala a Retezatului.

Structura geologica

Structura geologica a muntilor Retezat a evoluat realizand conformatia ei actuala in stransa interdependenta cu aceea a pamantului romanesc si in special cu aceea a Carpatilor Meridionali.

Datorita cercetarilor incepute mai bine de un secol si continuate de atunci aproape fara intrerupere, structura geologica este destul de bine cunoscuta. Conform cunostintelor nostre actuale Muntii Retezat constau in urmatoarele unitati tectonice mari :

a.       cristalinul autohtonului danubian cu invelisul sau sedimentar;

b.      ofiolitele

c.       cristalinul panzei getice cu invelisul sau sedimentar

d.      bazinul acvitanian al Petrosanilor

Aceste unitati tectonice se repartizeaza pe urmatoare unitati morfologice :

Masivul propriu-zis al Retezatului alcatuit din varfuri stancoase, creste ascutite- dintre care cea principala nu coboara sub 2200m altitudine - si coaste abrupte, adanc crestate ce limiteaza numeroasele circuri glaciare,caracteristice acestei regiuni;

Culmea Custurilor , care formeaza cumpana apelor dintre Raul Barbat si Jiul de Vest. Din acesta culme coboara spre sud creste si culmi a caror altitudine scade treptat de la 2200 m la 600m. Fata de nord a custurilor coboara brusc spre Raul Barbat;

Culmea Dragasanului formeaza un platou larg care cuprinde Muntele Dragasan si Muntele Buta;

In partea de sud-vest a Retezatului de individulaizeaza un puternic masiv calcaros de forma alungita cu directia generala sudest-nordvest.

Zonele centrale ridicate sunt marginite de bazine intramontane; Stri- Hateg si Petrosani, cu relief colinar putin accentuat, corespunzand in general formatiunilor sedimentare tertiare.

In cele ce urmeaza prezentam o sumara caracterizare petrografica a unitatilor tectonice constituiente, mentionate .

A.Cristalinul autohtonului danubian. Fundamentul cristalin al autohtonului danubian este constituit din masive eruptive granitoide si din sisturi cristaline epimetamorfice atribuite proterozoicului superior-paleozoicului inferior. Catre sud si nord cristalinul autohtonului este acoperit de sedimente paleozoice slab metamorfozate si mezozoice, care formeaza invelisul sau sedimentar.

Sisturile cristaline sunt reprezentate prin mai multe serii. Seria de Rof are un caracter mezozonal. Seria de Rausorul cuprinde roci constituite preponderent din sisturi cuartitice biotito-muscovitice, micasisturi filitoase cu graniti, sisturi cuartitice grafitoase etc. Seria de Raul Mare urmeaza peste o serie anterioara. O alta serie de sisturi clorito-amfibolice provenita din metamorfoza unei serii argilo-marnoase si calcaroase alcatuieste asa numita "Serie de Dragasan". O serie ce se dezvolta la baza seriei de Dragasan este seria de Pilugu legata de seria de Dragasan, reprezinta un complex sedimentar profund metamorfozat.

Masivele eruptive. In masa sisturilor cristaline se gasesc introduse doua mari corpuri eruptive: masivul Retezat in partea centrala si masivul Buta in partea sudica. Intre aceste doua masive eruptive se interpune zona cristalina a seriei de Dragasan.

Masivul eruptiv al Retezatului, situat concordant cu sisturile cristaline constituie un masiv lung de peste 40km, avand o latime de 15-20km, ce se intinde intre Lapusnicul Mare , cursul superior al vaii Judelui si comuna Uric. In partea centrala a masivului se distinge un facies granodioritic bine dezvoltat si un facies gnaisic intermediar, de asemenea larg dezvoltat. Zona periferica este constituita din gnaise laminate . din raporturile masivului Retezat cu invelisul sau cristalin rezulta, ca flancurile sale prezinta o deversare bilaterala. Structura este al unui dom diapir desprins de invelisul sau cristalin. In sprijinul acestei pareri pledeaza prezenta aproape neintrrupta a unui facies marginal de roci laminate, atat in rocile granodioritice, cat si in sisturile cristaline ale seriei de Dragasan.

Masivul eruptiv Buta, se prezinta sub forma ovadoidala ce se intinde de la Valea Butii pana la Valea Pilugului. Acest masiv, inspresud pe alocuri este acoperit de depozite jurasice, iar pe margine vaii Jiului de Vest de depozite acvitaniene. Inspre nord masivul esruptiv este in contact cu invelisul de sisturi cristaline. In alcatuirea acestui eruptiv intalnim in partea nordica granodiorite cu textura usor gnaisica, ce trece spre gnaise granodioritice, iar spre sud trec pe nesimtite spre granodiorite adamelitice si catre sudvest in microgranodiorite adamelitice.

Rocile granitice-granodioritice, ce alcatuiesc prepondeent masivul Retezat si masivul Buta, sunt incotestabil de origina magmatica.

Depozitele sedimentare ce se dezvolta in partile de sud est si de nord, reprezinta invelisul normal sedimentar al autohtonului. Aceste sedimente, ce apar incristalinul autohtonului denubian si cel al Panzei Getice sunt slab metamorfozate si reprezentate prin strate paleozoice si mezozoice.

Depozitele paleozoice sunt reprezentate prin sedimente ce dateaza din carbonifer si permian.

Carboniferul este reprezentat prin seria de Tulisa, bine dezvoltata de-a lungul vaii Jiului de Vest, incepand de la confluenta sa cu Valea Pilugului si pana inspre muntele Oslea. Apare si in forma de petece peste seria de Dragasan, pe Culmea brazilor, Pilugu Mare, valea Raului Barbat, intre valea Raului Barbat si valea Malaestilor.

Permianul apare discordant peste sisturile cristaline ale seriei de Dragasan, ca o fasie ingusta de 16m, fiind reprezentat prin roci conglomeratice verzi-violacee. Se dezvolta sub Stanuleti pana la Scocul Scorotei cu apa, unde se pierde sub depozitele jurasice.

Depozitele mezozoice incep cu gresii alb-cenusii si prin brecii calcaroase considerate de varsta jurasica si se termina cu calcare tectonice. Aceste depozite alcatuiesc o regiune deosebit de bogata in fenomene carstice in Retezatul Mic si trec pe de o parte in Muntii Tarcu-Godeanu si Valea Cernisorii, pe de alta parte spre muntii Vulcan spre Oslea. Ele sunt reprezentate prin trei zone :

a.       Zona Stanuleti-Albele-Piule-Plesa, situata spre sud si sudvest de valea Butii, incepe cu gresii alb-cenusii si se termina cu roci calcaroase albe-galbui cu treceri la sisturi calcaroase de varsta titonica.

b.      Zona Paroasa este reprezentata prin mase lenticulare insirate de-a lungul limitei dintre eruptivul Buta si depozitele tertiare acvitaniene. Aceasta zona incepe tot cu gresii alb-cenusii si se termina cu calcare titonice.

c.       Zona Toplita - Bordul Rastovanului este alcatuita numai din calcare titonice prezentate sub forma de lambouri, risipite de-a lungul vaii Jiului de Vest.

B. Ofiolitele apar in forma unor serii de lentile de ofilite mezozoice in partea dreapta a Jiului de Vest, in lungul suprafetei de incalecare a cristalunului Panzei Getice, peste sedimentarul autohtonului danubian.

C. Cristalinul Panzei Getice. Panza Getica este relativ slab reprezentata in Muntii Retezatului, dar este prezenta in partea de sud a bazinului acvitanian al Vaii Jiului. In partea nordica a Retezatului trece in sudul bazinului Hateg de la Hobita pana la Nucsoara.

Panza Getica se caracterizeaza prin sisturi cristaline mezometamorfice de origine sedimentara anterioara Proterozoicului superior, puternic metamorfozate la mare adancime.

Depozitele sedimentare de pe cristalinul Panzei Getice sunt reprezentate prin calcare albe-rosietice cu foarte numeroase diaclaze de varsta tictonica. Aceste depozite sunt binedezvoltate pe culmea Machiesilor.

D. Bazinul Acvitanian al Petrosenilor , care din punct de vedere geobotanic reprezinta o unitate distincta fata de Muntii Retezatului este cuprins intr-o mare inflexiune sincliana a cristalinului Panzei Getice si a autohtonului danubian.

Tectonica

Dintre cele patru unitati tectonice mari ce iau parte la constitutia Muntilor Retezat, cea mai extinsa este tocmai regiunea Masivului Retezat, care apare in fereastra panzei cristalinului I. Authtonul danubian este constituit din doua mari culminatii anticlinale, in ansamblul carora apar puternic dezvoltate masivele granodioritice ale Retezatului si ale Butii, cu directia generala NNE-SSV. Aceste culminatii granodioritice sunt invaluite intr-o serie de roci metamorfice. Sisturile cristaline incontestabil sunt mai vechi decat intrusiunile granodioritice.

Panza Getica. Cercetarile actuale confirma ca Panza Getica a acoperit candva in intrgime si cristalinul Muntilor Retezat, adica cristalinul grupei II, si intrusiunile magmatice impreuna cu invelisul lor sedimentar paleo- si mezozoic. Ulterior intrgul masiv a fost ridicat in urma unor miscari epirogenetice si astfel Panza Getica fiind intens erodata, autohtonul apare la zi, iar Panza Getica apare numai sub forma de petece la marginea de nord spre bazinul Hateg si la marginea de sud a Retezatului in regiunea comunei Campul lui Neag. Aceste petece sunt insirate atat pe sub marginea de nord cat si pe sub cea de sud a bazinului acvitanian al Petrosanilor.

Intre Panza Getica si autohtonul danubian se intercaleaza un complex de roci sedimentare, care constituie cuvertura sedimentara a autohtonului. Ea incepe prin conglomerate si sisturi verzi-violacee, considerate de varsta permiana, gresii brune atribuite doggerului si se termina prin calcare titonice bine reprezentate in zona Pleasa- Piule- Stanuleti-Piatra Iorgovanului-Paltina. De la campul lui Neag spre est aceasta zona de calcare titonice se ascund depozitele acvitaniene din bazinul Jiului si reapar la suprafata in regiunea dinspre nord de Hobita-Uricani.

Intr-o mare inflexiune sinclinala a cristalinul getic si autohton este cuprins complexul de strate acvitaniene din bazinul Petrosani. In dreptul muntelui Pleasa acest bazin se ingusteaza si trece Valea Jiuli si Oslea de Muntii Retezatului, formand limita sudica a acestor din urma munti.

Conditii Fizico-Geografice

In urma interactiunii fortelor endogene si a celor exogene, de modelare, a rezultat minunatul aspect al acestor munti maiestosi cu piscuri, creste, vai salbatice, plaiuri domoale si caldari glaciare cu lacuri de o rara frumusete.

Creasta principala a masivului imbraca forma generala a literei "H" culcat. Ramura nordica este constituita dintr-un sir de culmi legate intre ele de custuri sculptate in forme bizare, foarte variate in morfologia de detaliu. Pornind dinspre vest spre est, piscurile mai importante ale acestei ramuri sunt urmatoarele: Vf. Zlata-2140m reprezentand punctul cel mai inalt al muntelui Zlata, ce se coboara spre vest si trecand deasupra stanelor Zlata -1874m, se termina brusc in valea Raului Mare. Creasta se continua spre sud-est in Zanoguta, iar spre nord-est in curmatura Radesului, al carui punct mai inalt il constituie Vf. Zanoaga -2264m. Creasta Zanoagii, care de fapt este o custura pitoreasca, intre caldarea Taului Negru la Nord si lacului Zanoaga la SE, unindu-se cu creasta Seselor, culmineaza in Vf. Seselor-2320m, apoi se continua spre est pana in Vf. Judele-2382m. Din acest punct creasta se despica in doua ramuri : una directia S-E, culmineaza in Vf. Slaveiul-2340m de unde , arcuindu-se spre sud se continua in Muntele Slaveiul(Muchia Slaveiului)care se sfarsesc brusc in Valea Lapusnicului Mare, in dreptul locului numit "Lunca Berhini". Din Vf. Judele- 2382m se desprinde spre nord-est o alta creasta dantelata, care desparte caldare lacurilor: Judele, Stirbului si Gemenele, de caldarea lacurilor Florica, Viorica si Ana si care culmineaza in varful Bucura- 2436m. De aici creasta principala se desfasoara spre est, prin culmea inalta de peste 2200m: "Custura Bucurii", ce desparte caldarile Bucurii Stanisoarei si Vaii Pietrele, culminand in cel mai inalt varf al Retezatului : Peleaga -2509m. Din Vf. Bucura pleaca spre N-NV o alta culme salbatica, ce desparte caldarile Zlatuii si Stanisoarei si realizeaza piscul cel mai caracteristic al acestor munti, Vf. Retezat -2483m. O noua ramificatie de asta data spre N-NE, formeaza muchia Retezat-Lolaia, despartind valea Stanisoarei de valea Steviei. Tot din acest pisc porneste spre N-V o alta muchie, care scade treptat prin muchiile Piciorul Coltului-2281m, apoi Vf. Valereasca 2128m si sfarsete in culmea Valereasca, limitand spre vest Valea Steviei. Spre V-SV porneste din varful Retezat o alta muchie numita "Fata Retezatului", care se termina deasupra vaii Zlatuii in "Scoaba Retezatului". Din creasta principala Vf. Bucura -Vf. Paleaga pornesc spre nord muchii impresionante ce limiteaza vaii glaciare de o rara frumusete si care au sectiunea transversala in forma de "U". In apropiere de varful Paleaga, spre N-E de acest pisc se inalta Vf. Papusa, avand 2500m. Creasta ce se continua spre vest de Vf. Papusa, desparte caldarea Papusii de caldarea Vaii Rele, strajuita de Vf. Valea Rea -2309m. Din Vf. Papusa se desprinde o cresta deosebit de salbatica, de peste 2200m inaltime medie: Custura Papusii ; ea constituie cumpana apelor dintre Lapusnicul Mare si Raul Barbat, si leaga creasta principala nordica de cea sudica, culminand spre sud in Vf. Custura -2463m, cel mai inalt varf al crestei principale sudice. Culmea Principala nordica, dupsa desprinderea Custurii Papusii se continua spre N-E. Din ea se detaseaza muchia Valea Rea, spre est muchia dominata de Vf. Mare -2455m din care apoi porneste spre nord muchia Galesului, ce limiteaza spre est Valea Galesului. Creasta principala nordica se continua cu Piciorul Lancitii ce coboara in Vf. Lancitu-1969m, iar mai spre N-E in Cleantul Cozmei -1862m in apropierea cabanei Baleia.

Creasta principala sudica incepe prin masivele calcaroase Paltina - Scorota, care reprezinta continuarea directa a crestei Godeanu, Vf. Spalat, Vf. Micusa , Vf. Galbina si care sunt considerate ca o zona de tranzitie intre muntii Godeanu si muntii Retezat. Dintre masivele calcaroase ale acestei zone, Piatra Iorgovanului-2016m reprezinta un pisc in care se inmanunchiaza trei masive: muntii Godeanu, muntii Retezat iar spre sud, prin legatura spre Oslea muntii Valcan. Creasta care se continua spre nord-est de Piatra Iorgovanului culmineaza in Vf. Albele-2013m si prin seaua dintre Scorota Verde si Valea Dragasanului se continua spre N-NE in culmea si Vf. Dragasan -2080m. Culmea Dragasan, cu altitudine generala de circa 2000m, urca din muntele Papusa -2247m in Vf. Custura , la 2463m. Inca din capatul de S-V al culmii Dragasan se desprinde o creasta calcaroasa, situata la sud de valea Buta, avand directia generala V-E. Cel mai inalt punct al acestei creste este Vf. Piule-2083m si in capatul de est al acestei creste , Vf. Pleasa-1843m, dupa care culme coboara brusc deasupra vaii Jiului de Vest. Din varful Custura creasta principala sudica se continua spre N-E, dar descreste treptat si prin varful Valea Marii -2383m, Gruniul -2302m, varful Lazarului -2283m scade la altitudini sub 2000m in Vf. Pilugu Mare si Vf. Tulisa. Aceasta culme sfarseste in Piatra Zanoagei-1447m deasupra oraselor Lupeni si Vulcan.

Din aceste creste principale se desprind spre nord si spre sud creste si culmi secundare si mici masive ce scad mai mult sau mai putin brusc , la circa 400-500m spre nord in bazinul Hategului si spre sud in bazinul Jiului, si la circa 1000-800m spre valea Lapusnicului Mare, respectiv a Raului Mare sau a Raului Barbat. Denivelarile dintre Retezat si bazinul Hategului, respectiv al Jiului sunt considerate4 de natura tectonica.

Culmile crestelor inalte de circa 2000-2100m reprezinta un nivel peneplenizat, a carui varsata este considerata ca fiind "daniani-paleogena". Acest nivel de eroziune a fost numit de catre eminentul geograf De Martonne "Platforma Borascu". Varfurile alpine ce domina acest nivel au fost inerpretate ca un relief care nu a fost niciodata atins de nivelare. Mai nou se considera insa ca si varfurile cu altitudinea 2400-2500m ar putea sa reprezinte un nivel de creste , iar cele cu altitudinea de circa 2200m, ar reprezenta un alt nivel. Platforma Borascu este o peneplena veche , fragmentata de eroziunea fluviatila si de procesele de dezagregare- alterare fizica si chimica.

Sub nivelul e 200m s-au mai identificat nivele la 1600, 1400, 1200m, cuprinse de catre De Martonne in Platforma Raul-Ses, extinsa ca suprafata ondulata , sub forma de spinari rotunjite, inalte de 1500-1600m, iar in lungul Raului Mare si al Raului Barbat, sub forma unor umeri suspendati. Varsta nivelului de eroziune a Raului Ses este considerata miocena. Acest nivel nu a fost insa peneplenizat ; el reprezinta rezultatul proceselor erozionale, incepute o data cu miscarile tectonice de la sfarsitul Oligocenului si care au fragmentat relieful anterior, transformandu-l intr-un nivel de creste. Relieful ondulat, in parte4, este consecinta transgresiunii tortoniene, care a accentuat eroziune laterala a raurilor si a dezvoltat procesele deluviale. Denivelarea dintre Retezat si bazinul Hategului cade de la 1200m la circa 600m, si este considerat ca fiind tectonica.

Actiunea eroziunii si a deflatiei tertiare a fost substantila intrgita de actiunea agentilor exogeni din cuternar. Glaciatiunea a afectat cele lai mari inaltimi ale Muntilor Retezat. In vaile extinse inca inaintea perioadei glaciare s-au acumulat zapezi abundente, transformandu-se in firnuri si in ghetari, care au dat nastere unui relief de circuri si vai glaciare de tip alpin si pirenaic. Glaciatiunea a fost deosebit de intensa pe ambii versanti ai crestei principale nordice si pe versantul nordic al crestei sudice. In caldarile glaciare s-au pastrat pana astazi, numeroase lacuri glaciare de o rara frumusete.

1.5 Lacurile Glaciare

Lacurile din Retezat au luat nastere in urma actiunii de eroziune glaciara sau ptin bararea vailor cu materialul morenelor frontale. Lacurile din Retezat se prezinta adesea sub forma unor salbe insirate pe vaile glaciare sau mai rar sub forma de cuvete simple, relativ izolate.

Muntii Retezat prezinta o bogatie exceptionala in lacuri glaciare. Dupa Loczy, 47 de lacuri imbogatesc Muntii Retezatului in unele carti se spune ca sunt 70 de lacuri, acest numar include desigur si unele lacuri temporare de dimensiuni mai mici, dintre care unele astazi sunt total colmatate si napadite de vegetatie.

Majoritatea lacurilor glaciare din Retezat s-au format in jurul altitudinilor de 2000m, fiind raspandite intre 1700-2300m. Cele de pe verantul nordic, in general, sunt situate la altitudini mai mari(ex. Zanoagele Galesului la 2210-2225m, Taurile din Valea Rea la 2140-2230m, Lacul Gales la 2050m, Taul Negru la 2045m etc.), iar cele de pe versantii sudici (cu esceptia unora ca, Taul Lapusnicului situat la 2150m, Bucura Mare la 2041m ) s-au format , in general, la altitudini sub 2000m (Zanoaga 1973m, Slaveiul Mare 1880m, Zanoguta la 1840m etc.).

Dintre toate masivele Carpatilor Meridionali, Retezatul adaposteste lacurile cu suprafetele cele mai mari: Lacul Bucura Mare are 8,8 hectare, Zanoaga 6,5 hectare, iar Taul Negru 4,2 hectare, Galesul 3,6 hectare, Ana cu 3,1 hectare se iau la intrecere cu cele mai mari lacuri din muntii Fagaras( Balea cu 4,65 hectare, Podragu cu 3,09 hectare) Parang.

Adancimea si suprafata lacurilor sunt in functie de geneza lor. Lacurile care s-au format in urma actiunii de eroziune a ghetarilor au adancimi mai mari, in comparatie ce cele care au fost generate de barajul depozitelor morenice sau de procesele nivale. Adancimea cea mai mare o au lacurile: Zanoaga-29m, Taul Negru -24,8m, Galesu 20,5 m, si Bucura Mare - 15,7m. Majoritatea lacurilor din Retezat au adancimea cuprinsa intre 1 si 5m.

Voumul de apa in general este constant, cifrandu-se la mai multe sute de mii de metri cubi, conform suprafatei si adancimii lacului respectiv. Zanoaga, de exemplu are 693.000m cubi, iar Bucura 625.000 m cubi, Taul Negru 446.000m cubi de apa.

Alimentarea cu apa a lacurilor este asigurata prin doua surse principale :

precipitatiile ce ajung in cuveta lacurilor prin siroaie sau prin paraie

panzele acvifere din depozitele moreice si grohotisuri

Prima reprezinta o alimentare relativ canstanta si de durata, iar a doua temporara. Din precipitatiile de circa 1400mm- media anuala- ce cad pe suprafata lacului si in bazinul hodrografic, circa 1000mm ajung in cuvetele lacustre. Topirea zapezilor care asigura 58%, iar ploile 42% din sursa de alimentare, care trebuie considerat astel nivo-pluviala.

Pierderea apei din lacuri se realizeaza prin emisarii de scurgere si reprezinta circa 92-98% din apa primita, iar prin evaporare se pierd circa 8-2%. Sunt deosebit de semnificative rezultatele masuratorilor efectuate cu privire la regimul hidrologic al Lacului Bucura. Acesta are o suprafata mai mare si un bazin hidrografic de 192ha, primeste o cantitate medie anuala de apa de 2.2 milioane m cubi. Prin emisar se scurg circa 2.1milioane m cubi -98.6%, iar prin evaporare si infiltrare se pierde restul de 1.4%. Datorita alimentarii constante de durata, nivelul apei din lacuri este in general destul de uniform, in tot timpul anului. In functie de afluxul apelor superficiale si subterane si de regimul termic al aerului, acesta prezinta totusi mici variatiuni sezoniere. Primavara nivelul apelor atinge valori maxime, iar toamna (in luna septembrie) se inregistreaza valorile cele mai scazute.

Temperatura apei din lacuri variaza in functie de anotimpuri. Primavara apele prezinta o stratificatie termica inversa. Apa la suprafata are in general 0.2 grade C, iar la adancime 3 grade C, mai tarziu, pe masura ce aerul se incalzeste si creste afluxul de caldura , se stabileste homotermia de primavara, cu temperatura de 4 grade C. Im timpul verii stratele superficiale pot avea valori intre 7-10 grade , iar cele de adancime de circa 4 grade C, realizandu-se astfel stratificarea directa de vara. In tot cazul, temperatura stratelor superficiale nici in timpul verii nu depaseste de obicei 12 grade C. Pe masura ce afluxul de temperatura scade in timpul lunilor de toamna, se stabileste intai homotermia de toamna si apoi stratificatia termica inversa, caracteristica si pentru regimul apelor de iarna.

Apele lacurilor glaciare in general sunt limpezi si transparente, mai ales in zilele cu soare. Intr-o zi de vara apa lacului Gales prezenta o transparenta de 9.2m, iar Bucura de 8m. Desigur, in zilele inorate si transparenta apelor este mai scazuta.

Lacurile din Muntii Retezatului constituie podoabe de o frumusete deosebita, imprimand peisajului un aspect specific, reprezentand in buna parte, si obarsia multor paraie de munte care alcatuiesc o retea hidrografica bogata.

1.6 Reteaua hidrografica

Cele 58 de lacuri permanente sunt grupate in bazinele a cinci complexe hidrologice: 1. Raul Barbat, 2. Nucsoara, 3. Zlatuia, 4. Judele, 5. Izvorul Bucurii cu Lapusnicul Mare. Aceste reprezinta obarsia majoritatii paraielor si raurilor ce brazdeaza masivul Retezat.

1. Bazinul hidrografic al Raului Barbat cuprinde caldarile glaciare situate la est de Custura Papusii, versantii nordici ai culmii Custura- Gruniu- Varful Lazarului-Pilugu Mare- Tulisa si cei sudici ai crestei Piciorul Lancitii- Dealul Gaierului si Dealul Cozmei. Raul Barbat, orientat la input spre est, isi indreapta cursul spre nord in dreptul muntelui Gaierul-1413m, la cota de 928(din vale). Dupa schimbarea de directie Raul Barbat culege dinspre vest (spre stanga) Valea Murgasii, care colecteaza apele paraielor coborate de pe versantii nordici ai Gaierului si de pe cei sudici ai dealului Cozmii, precum si Valea Sohodului, iar dinspre est (pe dreapta) Valea Tulisa. Dintre paraiele si raurile care curg tot spre nord doar se varsa in Stri mentionam: Valea Piscului - V. Barusorului, Paraul Pietrosului.

Tot spre nord intre Raul Barbat si Raul Mare curg : Valea Serel, Apa Iazului, Raul Alb, Valea Parosului, Valea Malaestilor, Valea Nuscosrului si Rausorul.

2. Dintre paraiele si raurile mentionate, Valea Nuscoarei inmanunchiaza paraiele din complexul hidrografic "Nucsoara" si anume: paraul Cheagului, valea Galesului, Valea Rea, Valea Pietrile si Valea Stanisoara. Toate pornesc din coldarile glaciare respective, care culeg si apele paraiaselor de pe versantii munchiilor si ai culmilor in buna parte omonimi. Rusorul se naste din paraul Stevei ce porneste din lacul glaciar omonim, situat la nord sub varful Retezat si din paraul Valereasca.

3. Complexul Zlatuia cuprinde apele cu obarsia in caldarile glaciare situate pe versantii nordici ai crestei principale intre varfurile Retezat, Bucura si Zanoaga, caldari care adapostesc o serie de lacuri glaciare. Cele mai importante sunt: paraul Zlatuia(ce culege apele din caldarile lacurilo Stirbului, Gemenele si Taul Neagru), Valea Carligului si Valea Radesul Mare. Unindu-se toate acestea formeaza Valea Zlata, ce se varsa in Raul Mare la Gura Zlata, la altitudinea de 781m.

4. Complexul Judele cuprinde caldarile glaciare situate la sud-est si sud-vest de creasta principala nordica. Lacul cel mai important din acest complex este lacul Zanoaga. Paraul Judele porneste din lacul omonim de sub Vf. Judele, culege dinspre est paraiele ce pornesc din lacurile: Rasucit, Urat, Ascuns, iar din dreapta paraul Zanogii si se varsa in Lapusnicul Mare, in apropierea cotei 1126m, sub Lunca Berhini.

5. Complexul hidrografic Izvorul Bucurii si Lapusnicul Mare cuprinde sistemele de caldari glaciare din partea centrala a crestei principale nordice. Intre Vf. Peleaga si Papusa sunt doua iezere: Iezerul si lacul Peleaga, situat la 2150m, nimit si lacul Ghimpelui si Peleguta, situat la 2100m, si care in unele lucrari figureaza sub denumirea de "lacul Peleaga.".din aceste doua lacuri pornesc cele doua brate de obarsie a Lapusnicului Mare, care curgand spre sud-est primeste din dreapta, dinspre nord, Valea Bucurii, care aduce apele scurse prin emisarii din lacurile Bucura Mare, lacul Portii, Agatat, Floricica , Viorica, Ana, Lia, apoi Valea Slaveiului si Valea Turcel. Lapusnucul Mare dupa ce se intoarce spre nord-vest primeste ca afluent paraul Judele. Tot in Lapusnicul Mare se varsa apele ce vin din masivul Borascu, apoi Lapusnicul Mic si raul Ses, formand impreuna cu aceste doua din urma Raul Mare, ce curge spre N N-E si se varsa in Strei.

6. Complexul al Vaii Jiului inmanunchiaza toate apele ce se scurg din versantii sud-estici ai crestei principale sudice, din muntele Oslea si versantii nordici ai muntilor Valcan. Dintre paraie cel mai importante este demn de mentionat Soarbele, ale carui izvoare vin din muntele Sorbele, ce reprezinta cumpana apelor dintre Jiul de Vest si Cerna, si care leaga Varful Paltina din muntii Godeanu, cu Varful Garba din muntii Valcan. Din unirea paraielor Soarbele, Fata Jarului si Valea Pristicani rezulta Valea Campuselului, care isi ia paraiele ce vin din Piatra Iorgovanului. La cota 1101, Valea Campuselului unita cu Soroca si respectiv Valea Nedeuta si Valea Garbova -la cota 938m, da nastere Jiului de Vest .

Jiul de Vest, dupa confluenta cu paraul Buta, parasese dectorul de defileu patrunzand in depresiunea Petrosenilor. Dintre paraiele versantilor sudici ai Retezatului, mai importante sunt urmatoarele: Valea Tiganestilor, Valea Gruniului, care unindu-se se varsa in Valea Lazarului apoi Valea Mare, Valea Ursaca, Valea Pilugului, Valea Brazilor, Valea Starminosului, Valea Vacii, Valea Crivadiei si Valea Aninoasei.

Reteaua hidrografica, deosebit de deasa, asigura conditii favorabile pentru dezvoltarea vegetatiei si a faunei, dar in acelasi timp reprezinta un rezervor imens de ape curate, care prin amenajari adecvate pot asigura apa potabila newcesara centrelor miniere.

1.7 Flora si Vegetatia

Prin notiunea de flora se intelege totalitatea speciilor de plante, care cresc intr-o regiune anumita, bine delimitata din punct de vedere geografic. Unitatea de baza a florei este specia care consta din populatii si indvizi. Flora reprezinta deci un inventar cat mai complet posibil al tuturor speciilor de plante, a caror prezenta in zonele respective a fost constatata de cercetatori. In operele de flora speciile de plante sunt si insirate de obicei in ordine sistematica, conform anumitor sisteme naturale sau filogenetice, respectandu-se criteriile sistemului utilizat. In unele opere floristice, speciile de plante sunt enumerate in ordine alfabetica.

Prin notiunea de vegetatie se intelege repartitia cantitativa a speciilor de grupari vegetale naturale sau antropogene, pe asociatii, luandu-se in considerare biomasa furnizata de o anumita specie sau un grup de specii. Gruparile vegetale, asociatiile la randul lor determina aspectul peisajistic al regiunii respective. Unitatea de baza pentru vegetatia unei regiuni este asociatia vegetala ce consta in fitocenoze identice sau similare.

In retezat pana la altitudinea de circa 1200m fagul alcatuieste pe sute de hectare intinse masive de "fagete" pure sau in amestec de rasinoase. Aceste paduri deosebit de frumoase au fost descrise sub denumirea de "Fagetum silvaticae dacicum" cele pure si "Abieto-Fagetum Piceetosum" cele in amestec cu rasinoase. Padurile dominate de fag prin frecventa si intinderea mare, precum si prin masivitate lor determina peisajul caracteristic al regiunii montane din Retezat, reprezentand in acelasi timp si o deosebita bogatie nationala prin productia mare de material lemnos. Deci, fagul din punct de vedere floristic reprezinta una din cele 920 de specii ce compun flora Retezatului, iar din punct de vedere al vegetatiei este un costituent deosebit de important si determinant al asociatiilor vegetale, ce imbraca cu o vegetatie impresionanta meleagurile Retezatului. Crucea voinicului in schimb costituie in timpul infloritului o mica podoaba foarte rara in stratul ierbos al padurilor sobre de fag si de molid din Retezat. Aceasta specie ierboasa nu are rol deosebit in alcatuirea padurilor de fag, in procesul de sinteza a substantei organice si nu are nici o importanta din punct de vedere peisajistic sau practic. Prezenta ei totusi este semnificativa din punct de vedere geobotanic. Prezenta ei in stratul ierbos al padurii constituie o nota distinctiva a padurilor de fag din Carpatii nostri fata de acelea din restul Europei. Astfel Hepatica transsilvanica contribuie din plin alaturi de alte specii la afirmarea unui caracter specific regional al padurilo nostre de fag, concretizata prin aplicarea atributilui "dacicum" padurilor de fac din Carpatii nostrii. Din cele aratate reiese ca doua specii, care in enumerarile floristice au aceeasi greutate, fiecare avand valoarea unui singur numar de inventar din punct de vedere al vegetatiei pot avea o pondere cu totul diferita.

Evolutia florei si a vegetatiei

Bogatia si varietatea deosebita a florei si a vegetatiei din Retezat se datoreste pozitiei geografice, trecutului geologic framantat si reliefului accidentat, care au determinat in ultima instanta conditii edafo-climatice variate in cuprinsul masivului de care ne ocupam.

Avand in vedere ca conditiile geologice din pliocenul superior generau cam aceleasi conditii climatice pe tot cuprinsul arcului Carpatic, putem presupune, ca repartizarea pe verticala a padurilor din Retezat este similara cu cea din Carpatii Orientali. In pleistocen miscarile epirogenice au continuat sa ridice in bloc masivul Retezat, ceea ce a dus in cele din urma la racorirea climatului regiunilo situate la altitudini mari si la aparitia ghetarilor in aceste regiuni. Conditiile climaticevitrge au distrus aproape complet padurea mixta pliocena si aceea cu frunzele cazatoare, decimand si padurile microterme de conifere. Cu toata asprimea climei glaciare, padurea totusi n-a disparut complet din Carpatii nostri, ea desigur si-a pierdut note temperata, dabandind caracterul "boreal-microterm". Ea s-a mentinut sub forma unor paduri de consistenta variata, dominate de pin. In unele locuri adapostite, in anumite enclave cu un climat ceva mai putin aspru, s-a pastrat pe toata durata perioadei glaciare milodul , alunul, poate mesteacanul si unele specii de salcii.

In timpul glaciatiei cvaternare, aproape toata regiunea centrala a Retezatului era ocupata de imense campuri de zapada si de ghetari, care au sculptat in stanca conditiileclimatului auster ce domina acele vremuri. Limita zapezii perene se apreciaza ca o fost in jurul altitudinilor de 1900m, dar chiar si pe intinsul campurilor vesnic albe, pe unele mici portiuni, pe pante insorite expuse spre sud, in timpul verii zapada se putea topi. Aceste mici portiuni de teren, care in timpul verii sunt eliberate de invelisul de zapada, se numesc "nunatacu"-uri. In aceste locuri chiar si in timpul celei mai cumplite glaciatiuni s-au realizat conditii corespunzatoare pentru instalarea unor antofite microterme, adaptatela conditiile climatice generale deosebit de aspre. Fenomenul se manifesta deosebit de elocvent si astazi in Alpii de vest unde limita zapezilor perene se cifreaza la circa 3200m. Aici o serie de specii intrec cu 600m sau chiar mai mult aceasta limita. De exemplu Ranuculus glacialis cu atingerea altitudinii de 4275m, este "campionul" european al "ascensiunii", Andosace alpina creste la 4200m, o specie de firuta - Poa Alpina var. Minor la 4150m, specii de ochii soricelului- Saxifraga bryoides. Am insistat acestui fenomen tocmai pe motivul ca chiar cele mai inalte piscuri din Retezat, astazi nu mai ating limita zapezilor perene, dar le adapostesc speciile: Saxifraga bryo, Poa Alpina var. Minor care puteau sa fie prezente in timpurile glaciare in flora nunatacurilor din Retezat.

Inaintarea calotei de gheata a impins spre sud o serie de specii boreale-arctice care au ajuns astfel pana in regiunile noastre. Tot atunci au venit dinspre rasarit si nordest unele specii siberiene. Toate aceste specii de origine diferita (alpina, boreale-arctice, siberiene) in climatul continental arid si rece al perioadei glaciare s-au amestecat, formand o populatie unitara compusa din specii microterme. Aceste plante in cele din urma au pus stapanire si pe terenurile din regiunile joase. Pinul silvestru, zimbrul si chiar jneapanul impreuna cu speciile ierboase microteme au coborat pana in depresiunea Hategului.

Dupa cunostintele actuale vegetatia Retezatului in perioada glaciara era reprezentata prin paduri aproape exclusiviste de pin, cu putin molid, mesteacan, salcii, arin si alun in partea inferioara, tuferisuri de jnepeni in cea mijlocie si prin vegetatie pitica a nunatacurilor si a regiunilor superioare din apropierea ghetarilor si a zapezilor perene. Padurile si poienile erau populate de o vegetatie ierboasa microterma, iar smarcurile si mlastinile erau dominate de ciperacee.

Din pleistocen si pana astazi, padurile din Retezat au parcurs un drum evolutiv, realizat prin perindarea diferitelor "faze silvestre". Aceste faze au fost determinate tocmai de schimbarile climatului general.

A. Incalzirea generala a climei a determinat topirea treptata a zapezilor perene si retragerea ghetarilor. Climatul mai calduros a determinat o schimbare evidenta in compozitia si repartizarea padurilor. In aceasta faza pinul are inca o dominata categorica, dar si molidul si stejeretul mixt ajung sa se afirme printr-un procentaj relativ ridicat, pana la 18-21% respectiv de 16-23%. Alunul ajunge la maxim 11%. In aceasta faza etajarea vegetatie se prezenta dupa cum urmeaza:

1. in regiunile inferioare s-au format o padure rara de stejeris mixt cu molid

2. in portiunile mai inalte inca mai erau frcvente masivele de pin silvestru

3. jnepenisul ocupa terenuri considerabile chiar peste limita ei de raspandire actuala

4. golul alpin cu vegetatia lui formata din ierburi si arbusti pitici s-a limitat la regiunea inalta centrala

Existenta golului alpin se confirma prin procentajul ridicat al polenului de plante ierboase conservat in mlastina numita "sub Retezat".

B. Incalzirea si mai accentuata a climei a favorizat raspandirea viguroasa a molidului si a stejarisului. In aceasta perioada calda si arida in regiunile mai joase si umeda in cele de altitudine mare in compozitia padurilor din Retezat se afirma viguros molidul -53% ajungand sa depaseasca pinul. Stejerisul mixt ajunge la 42% iar alunul la 48%. Tot in aceasta faza apare carpenul, bradul si apoi fagul. Etajarea probabila in Retezat era urmatoarea:

1. in regiunile joase domina stejarisul mixt

2. etajul mai superior al molidului, care depasise limitele superioare pe care le are astazi

deasupra molidisului urmase etajul jneapanului

4. golurile de munte

In timpul acestei perioade calde si aride au patruns in regiunile joase din tara noastra elementele pontice din stepele orientale, unele ajungand pana in bazinul Hategului si in Retezat, unde vegeteaza si azi. In cursul acestei perioade calde si umede in regiunile situate la altitudini mai mari, incep sa se formeze sfagnetele noastre, care conservand bine in turba lor graunciorii de polen, reprezinta o adevarata arhiva a istoriei padurilor postglaciare. Sfagnetele in multe locuri reprezinta continuarea directa a mlastinilor preexistente dominate anterior de ciperacee. Spre sfarsitul acestei perioade, clima devine in general mai umeda, ceea ce favorizeaza dezvoltarea din ce in ce mai intensa a carpenului.

C. Spre sfarsitul fazei "molidisului cu stejeret mixt si alun" clima devenita mai umeda, incepe sa se racoreasca si in aceste conditii carpenul, inmultindu-se considerabil, alcatuieste un etaj de vegetatie aparte, ce se intrecaleaza intre padurile mixte de stejar si cele de molid.

D. Climatul din ce in ce mai racoros si mai umed a favorizat inmultirea bradului si a fagului. Bradul, vennd dinspre Balcani apare masiv inaintea fagului si probabil alcatuieste in Retezat paduri amestecate cu molid sau chiar masive pure, ajungand ca in turba din "Adapatoarea Caprelor" sa atinga 25.66%. dr in curand si fagul se afirma viguros depasind bradul si atingand in turba din Taurile Carligului valoarea de 45,33%. Aceasta faza cunoscuta in general sub denumirea de "faza fagului" in Retezat se numeste pe drept faza de "molid-fag-brad". Stejarisul mixt regreseaza simtitor si se cantoneaza in portiunile inferioare ale dealurilor de la periferia muntilor Retezat. In cele din urma fagul pune stapanire pe toata intinderea zonei mijlocii si se stabilesc etajele de vegetatie actuale in Retezat:

1. paduri mixte de gorun, tei, jugastru, artar, ulm in regiunea inerioara

2. etaj voluminos al fagului in regiunea montana mijlocie

3. paduri intinse si deosebit de frumoase de milod regiunea monatana superioara

4. etajul alpin inferior cu mari suprafete de jnepenisuri

5. etajul alpin superior- golul de munte, cu tufise pitice de smirdar, afine si asociatii ierboase

Clima racoroasa si umeda a constrans raspandirea speciilor sudice termofile eliminandu-le din multe statiuni. Unele dintre ele s-au pastrat pana astazi numai in anumte locuri, care au un microclimat calduros favorabil pentru dezvoltarea lor si care uneori sunt situate la distante mari unele de altele. De exemplu liliacul care venind din Balcani s-a raspanit in Retezat in timpul perioadei boreale, s-a pastrat pe calarele din Piept (pe Valea Butii- 900m), pe Coltul Pietrei (langa orasul Vulcan- 800m), Piatra Rosie -1190m. In faza fagului in schimb, s-au raspandit considerabil elementele eurasiatice montane, central europene si cele circumpolare, adaptate la un climat mai racoros si umed .

Faza fagului cu climatul lui racoros si umed tine si astazi, dar analizele de polen afirma o usoara retragere a fagului si un slab progres al molidului si chiar a pinului.

Este de mentionat ca in perioadele perindarii diferitelor climate si faze silvestre, in cursul carora au imigrat in Retezat specii de origine diferita, o serie de plante, printr-o adaptare adecvata au evoluat independent in conditiile specifice din Retezat. S-au produs astfel unitati taxonomice: specii, varietati si forme noi, care sunt proprii acestor munti, constituiind endemisme locale deosebit de interesante.

1.8 Fauna Retezatului

Fauna Retezatului, cu unele exceptii, este relativ putin studiata. Fauna de crustacee din apele temporare turbarii si din lacurile glaciare a fost studiata in a doua jumatate a secolului trecut, fiid prezentate sub aspect sistematico-taxonomic, dar si ecologic 20 de specii de crustacee inferioare, iar cativa ani mai tarziu apare o lucrare mai voluminaosa in care sun eenumrate in total 834 de specii de Arthropode colectate in muntii Retezat.

S-au efectuat mai multe observatii asupra reptilelor, mamiferelor si asupra avifaunei, dar aceste date sunt dispersate in lucrari mici sau din contra sunt cuprinse in unele lucrari de sinteza care insa imbratiseaza o regiune mai mare decat masivul nostru. Mai ales nevertebratele cuprin specii atat de diverse ai atat de complex organizate, incat aproape fiecare grupa sistematica- taxonomica (viermi, crustacee, araneide, isopode etc.) isi are specialistul lui cu priceperea si experienta sa .

Daca flora si vegetatia unei regiuni prin configuratia sa, reprezinta un element constituent important relativ stabil al landsaftului, fauna si zoocenozele constituie un element incomparabil mai mobil decat flora. Flora, in special cormofitica cu speciile sale fixate, indisolibil legate de biotopul respectiv, prin adaptarile sale la conditiile bine determinate ale unei regiuni uneori foarte limitate, reflectand fidel conditiile de mediu, caracterizeaza evident peisajul sau regiunea respectiva, speciile animale din cauza mobilitatii lor, caracterizeaza in limite mai largi si uneori numai sezonier peisajul respectiv, deci au valori si indicatorii foarte reletive. In general este cunoscut faptul ca in special mamifere carnivore: ursul, lupul, rasul, chiar si vulpea cu toate ca in primul rand sunt specii caracteristice pentru zona paduroasa, adesea ajung pana in tufarisurile si chiar pana in pajistile etajului alpin inferior. Capra neagra este un animal prin excelenta specific etajului alpin superior, dar adesea se poate intalni mai ales in timpul iernii chiar si in etajul fagului.

Dintre lepidoptere, albilita sau nalbarul, specie caracteristica mai mult padurilor mixte, a fost gasita si in etajul alpin inferior la 2000m. Elementul cel mai nobil este reprezentat prin pasarile migratoare. Unele specii sunt numai in pasaj, altele se retrag pana in regiunile noastre numai in timpul iernii si astfel reprezinta elemente temporare in avifauna Retezatului. Zaganul, vultur urias, care in sec. trecut inca mai cuibarise in Retezat, deci caracteriza zona alpina, e reprezentat astazi numi prin ulele exemplare eretice, venite intamplator din sud. Mai multe specii de pasari traiesc la altitudini mari in zona alpina, coboara pentru hrana in timpul iernii, in regiunile mai joase, pana in cele de campie sau chiar in sate.

Cu toate acestea calitatea hranei determina uneori frecventa mare a unor specii in anumite etaje de vegetatie. Aceste specii s-au adaptat conditiilor de nutritie si chiar parasesc temporar biotopul or specific, in general traiesc si cuibaresc in aceste locuri. Astfel, corespunzator unor etaje de vegetatie s-au delimitat si etaje ale avifaunei. In urma adaptarii la conditiile de hrana, oxigen ale pestilor s-a recunoscut existenta de-a lungul raurilor a trei zone: zona scobarului, zona lipanului si zona pastravului.

Unele grupe de nevertebrate, cu o mobilitate mai limitata desigur sunt mai stabile in anumite biotopuri, formandu-se chiar rase ecologice. Unele gasteropode, miriapode, viermi sau chiar insecte sunt legate de litiera (frunzarul) anumitor paduri. Aceste grupe insa din punct de vedere ecologic si zoocenologic sunt putin studiate.