ORASUL AGNITA- studiu geografic cu privire speciala asupra utilizarii terenurilor

ORASUL AGNITA- studiu geografic cu privire speciala asupra utilizarii terenurilor

Aspecte metodico-didactice

CAPITOLUL 1: POZITIA GEOGRAFICA.

SCURT ISTORIC

POZITIA GEOGRAFICA

Orasul AGNITA are urmatoarele coordonate geografice: 45 58' 30'' latitudine nordica si 24 37' 30'' longitudine estica.

Examinarea hartii cu orasele ROMANIEI si calcularea distantelor de la AGNITA la punctele extreme ale tarii, ne conduc la concluzia ca poate fi considerat orasul cu pozitie aproximativ centrala in cadrul tarii. Se stie, spre exemplu, ca de la paralela ce trece prin HORODISTEA ( in nord) si pana la cea care marcheaza orasul ZIMNICEA ( in sud) se parcurg 525 km; AGNITA este situata fata de paralela punctului extrem nordic, la 275 km. De asemenea, intre meridianele localitatilor BEBA VECHE (in vest) si SULINA ( in est), distanta este de 740 km, iar orasul AGNITA se gaseste la 400 km de punctul extrem estic.) (vezi harta 1)

Regional, AGNITA este situata in partea centrala a Podisului Hartibaciului, pe cursul mediu al raului cu acelasi nume, si are o altitudine absoluta de 450 m ( orasul AGNITA ).

Aceasta pozitie, in cadrul DEPRESIUNII COLINARE A TRANSILVANIEI, si-a pus amprenta in evolutia sa paleogeografica, fizico-geografica, economica, etc. De altfel, in definirea particularitatilor geografice, istorice, a potentialului turistic al unei asezari, pozitia georgrafica are un rol principal, desi aparent se constituie ca un element secundar in caracterizarile geografice. Acest rol este amplificat sau diminuat in stransa dependenta de dezvoltarea economica si sociala a localitatii. In acest context, pozitia geografica a influentat in mod diferit evolutia orasului. Relativa sa izolare, ca si pozitia in centrul PODISULUI HARTIBACIULUI, au condus la polarizarea de catre localitate a activitatilor economice din podis, la aparitia unor ramuri industriale, bazate mai intai pe materia prima locala, pe specializarea fortei de munca. Tot accesul mai dificil a facut ca in anumite perioade istorice, localitatea sa se dezvolte relativ lent, situatie existenta si astazi an comparatie cu altele la fel de vechi ale tarii.

Orasul este situat pe terasele HARTIBACIULUI, la 50 km de gura de varsare a raului, pe calea ferata ingusta care merge paralel cu acesta si la 58 km departare de SIBIU, 41 km de SIGHISOARA, 37 km de MEDIAS, 43 km de FAGARAS. (vezi harta 2)

Deci, orasul AGNITA se gaseste la convergenta drumurilor ce leaga orasele amintite si la o distanta de aproximativ 110 km de orasul BRASOV.

Pozitia orasului fata de orasele vecine este urmatoarea:

la NV de Fagaras

la NE de Sibiu

la SE de Medias

la S de Sighisoara

la V de Rupea, la o distanta de 55 km.

Delimitarea perimetrului orasului:

Teritoriul administrativ al orasului se intinde pe o suprafata de 9622 ha: la sud, teritoriul este delimitat de cel al comunei CHIRPAR, la est de perimetrele comunelor MERGHINDEAL si IACOBENI, la nord de comunele LASLEA si BIERTAN, iar la vest de comuna BARGHIS.

Orasului AGNITA ii apartin si localitatile RUJA si COVES. Delimitarea teritoriului orasului se face de-a lungul unor obiective naturale cum ar fi: limite de paduri, vai, torenti, balti, mlastini, amenajari antropice, etc.

DATE PRIVIND ISTORIA ASEZARII AGNITA

Inceputurile locuirii acestor meleaguri au radacini indepartate in timp. Primele stiri despre viata oamenilor pe teritoriul orasului AGNITA dateaza din PALEOLITICUL INFERIOR ( 600.000-10.000 i.Hr.).

Astfel, pe teritoriul orasului s-au gasit oase pietrificate de rinoceri, ( RINOCERAS MERKII ) si mamuti ( ELEPHAS PRIMIGENIUS), precum si resturi de unelte de piatra. (imagini muzeu)

Date mai numeroase apar in NEOLITIC ( 5.000-1.700 I.Hr.) din aceasta perioada au fost descoperite unelte din piatra slefuita, obiecte din ceramica ( greutati pentru razboiul de tesut vertical, fragmente cu diferite ornamente, etc.). (imagini muzeu)

De asemenea, exista dovezi arheologice din epoca bronzuluisi a fierului. Pentru CULTURA COTOFENI sunt reprezentative doua topoare din arama cu taisuri in cruce si un topor cu doua taisuri, date la iveala la CHIRPAR, dar si " intr-o alta localitate neprecizata din zona". O podoaba deosebit de frumoasa si bogata, descoperita la CORNATEL , apartine CULTURII SIGHISOARA. Piesele respective se gasesc la Muzeul de Istorie al Romaniei ( I.MICLEA, R.FLORESCU, 1980)

Pentru prima data, din informatiile istoricului grec HERODOT ( sec XI i.hr), ne face cunoscut si numele populatiei care a creat aceste unelte: GETO-DACII.

Perioada dacica este dovedita in AGNITA prin sapaturile arheologice care au scos la iveala urmele unei cetati dacice. Cetatea este construita din pamant si a fost descoperita in anul 1958, la intrarea in oras venind dinspre Fagaras. De asemenea, au fost descoperite fragmente de rasnite dacice, vase, unelte etc. S-a atestat prezenta unor monede ale oraselor colonii grecesti de la Marea Neagra, ceea ce dovedeste ca negustorii greci din antichitate au patruns pana aici, in relatiile lor cu triburile geto-dacice care populau odinioara sudul si centru Transilvaniei.

Perioada stapanirii romane. Dovezi ale prezentei societatii omenesti pe teritoriul orasului AGNITA in perioada stapanirii romane se gasesc atat la MUZEUL ,,VALEA HARTIBACIULUI" cat si in perimetrul localitatii: exista o serie de vase romane, monede si altele. (imagini muzeu)

De asemenea, pe dealul numit " CETATE" , intre localitatile AGNITA si DEALU-FRUMOS s-au descoperit fundatiile unui turn de straja si ale unui drum pietruit, care lega castrul de la CINCSOR, cu cel de la SIGHISOARA. Acest drum trecea pe langa AGNITA , ceea ce ne arata ca in acea vreme, pe locul de astazi al orasului exista un centru administrativ si militar roman.

Populatia daca a luptat impotriva cotropitorilor straini, fapt dovedit de turnul de straja roman, construit datorita necesitatilor de aparare impotriva asa-numitilor "LATRONER" ceea ce inseamna "luptatori pentru libertate

Odata cu formarea poporului roman si a limbii romane s-a format si localitatea AGNITA. Numele localitatii vine de la denumirea sa in limba latina " SANCTA AGATHA", nume existent in primul document de atestare.

Perioada navalirilor barbare. Incepand cu secolul al XI-lea Transilvania si implicit teritoriile de pe Valea Hartibaciului au avut de suferit de pe urma navalitorilor, care distrugeau totul in calea lor. De asemenea, regatul feudal maghiar se extinde tot mai mult, cucerind teritorii locuite de romani.

Perioada colonizarii sasilor. Incepand cu jumatatea secolului al XII -lea, in vremea regelui GEZA al II-lea (1141-1162) sunt adusi primii colonisti germani. Astfel, Valea Hartibaciului intra in sfera colonizarii masive cu populatie de origine germana.

Ca atestare documentara scrisa, AGNITA isi are actul de nastere la 1280, printr-un act de hotarnicie care disputa un teren aflat intre localitatile AGNITA, PROSTEA ( STEJERIS) si DEALU-FRUMOS " lui GERLACH din DEALU-FRUMOS si lui HENRICH din AGNITA, pentru o marca si jumatate. "(imagini muzeu)

Valoarea stiintifica a documentului este intregita de faptul ca in el se afla referiri si la alte localitati ca SIBIU ( CIBINUM), SIGHISOARA ( CASTRUM SEX). In plus, se constata ca denumirea de azi a unor localitati respecta aproape fidel traducerea termenului latin: DEALU-FRUMOS = "PULCHROMONTE" , NETUS = "NITHUS", DAIA= "DALIA" etc.

Documentul a fost inaintat spre pastrare probabil EPISCOPIEI CATOLICE A TRANSILVANIEI, cu sediul la ALBA-IULIA. Originalul nu s-a pastrat, in schimb s-a pastrat o transcriere a documentului original, facuta in anul 1453 la ALBA-IULIA ( aflata in prezent in pastrare la ARHIVELE NATIONALE din BUDAPESTA: " NEMZETI TARSALKODO", BUDAPEST, 1838, p.49).

Populatia germana s-a bucurat de anumite privilegii economice si politice care si acelea de a avea o organizare proprie. Astfel, sasii au fost organizati in " SCAUNE" supuse jurisdictiei regelui.

Unul din scaunele sasesti populate deja in secolul al XII-lea a fost si " SCAUNUL CINCULUI " caruia i-a apartinut ( pana la desfintare) si localitatea AGNITA ( " KORRESPONDENZBLATT DES VEREINS F R SIEBENBRGENS LANDESKUNDE" -JARGANG 17, pag.65).

La asezarea lor, colonistii germani au gasit in aceste locuri o veche populatie romaneasca, de la care a imprumutat nume (toponime), folosind impreuna padurile si terenurile arabile, sau slujind la oaste tot impreuna, asa cum s-a intamplat in 1210.

Mai tarziu, populatia bastinasa a fost impinsa in alte locuri de catre colonisti, iar cu timpul, nobilimea saseasca si-a extins propietatea feudala asupra obstilor taranesti libere ( de exemplu COMITETELE IOAN de la AGNITA stapanea BARGHISUL si COVESUL ).

AGNITA in Evul Mediu:

Localitatea face parte din categoria oraselor medievale , impunandu-se documentar in aceeasi perioada cu orasele MEDIAS si SIGHISOARA.

O anumita evolutie economica cunoaste localitatea AGNITA in aceasta perioada, cand alaturi de ocupatia de baza a locuitorilor si anume agricultura, apar si activitati mestesugaresti , organizate in bresle. De exemplu, in 1376, regele Ungariei, LUDOVIC DE ANJOU, a acordat AGNITEI dreptul de a tine targ anual in ziua de 24 iunie.

Cativa ani mai tarziu, orasul este amenintat de navalirile turcilor. Datorita primejdiei turcesti, la 15 august 1448, IANCU DE HUNEDOARA poposeste la AGNITA, luand masuri pentru transformarea localitatii intr-un important punct strategic ( "ISTORIA ROMANIEI" -vol.I, Ed.Academiei, Bucuresti, 1963).

In 1456, MATEI CORVIN, fiul lui IANCU DE HUNEDOARA, denumeste AGNITA " Poarta de sud a Ardealului", si vine in ajutorul localnicilor amenintati de primejdia turceasca. El acorda AGNITII "JUS GLADII", adica dreptul de judecata si hotaraste ca jumatate din barbasi sa fie mobilizati pentru aparare si sa-si ridice cetate de paza.

Cetatea a fost inzestrata cu 4 turnuri si 3 centuri, avand misiunea de a avertiza prin foc apropierea pericolului, pentru toate celelalte cetati de pe Valea Hartibaciului.

Prezenta lui MIHAI VITEAZU in AGNITA, la 24 februarie 1600, este consemnata intr-un document semnat de marele voievod al romanilor.

AGNITA in perioada principatului.

Slabita din interior prin imoralitatea si egoismul cercurilor conducatoare, fara relatii de prietenie din afara, Ungaria a suferit dezastrul de la MOHACS, la 29 august 1526, in urma caruia cea mai mare parte a ei trece sub stapanire turceasca.

TRANSILVANIA este inaltata la rangul de principat independent de coroana ungara. Acum incep luptele inversunate dintre FERDINAND HABSBURGUL si IOAN ZAPOLYA, amandoi alesi regi ai UNGARIEI. In aceasta perioada se desfiinteaza si dispare suprematia economica a targului AGNITA.

In anul 1655, insasi cetatea AGNITA a fost asediata si cucerita de catre asa-numitii " oameni netrebnici", prin care intelegem populatia saraca. Aceasta actiune este urmarea activitatii patriciatului sasesc, de a incarca toate cheltuielile pentru intretinerea unei tabere turcesti din apropiere, numai pe umerii populatiei sarace.

AGNITA in perioada suzeranitatii habsburgice

Intre anii 1703-1707, a avut loc puternicul razboi al "CURUTILOR", sub conducerea lui FRANCIS RAKOCZI. Aceasta miscare antihabsburgica a avut un puternic ecou si in regiunea AGNITEI. Astfel, in 1707, cand un detasament de curuti sub conducerea capitanului de origine romana FKETE VASILE, opereaza in aceste regiuni, el se bucura de simpatia paturilor sarace si exploatate.

Patriciatul sasesc se plange comandamentului austriac de la SIBIU, care trimite un detasament de pedepsire impotriva locuitorilor din AGNITA, VARD si VESEUD.

Framantarile revolutionare ale anului 1848:

Pentru inceput, au avut loc rechizitii fortate, ordonate de catre habsburgi, apoi, dupa victoria fortelor revolutionare, de catre comandamentul armatei revolutionare maghiare.

In regiunea AGNITEI au activat GHEORGHE CHENDI si CRAITA, care au organizat romanii de pe Valea Hartibaciului. In primavara anului 1849, iobagii din satele GHIJASA DE SUS, VECERD, IGHIS, BARGHIS si COVES, s-au ridicat impotriva nobililor, omorand pe cativa si sechestrandu-i pe ceilalti. Acest fapt a atras represiuni sangeroase, capeteniile miscarilor au fost impuscate sau spanzurate. Numai in BARGHIS au fost spanzurati 27 de tarani rasculati.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, AGNITA cunoaste o anumita dezvoltare economica si sociala. Se desfiinteaza sistemul breslelor in 1872, iar din unirea atelierelor de prelucrare a pielii se infiinteaza FABRICA DE PIELE SI INCALTAMINTE.

Paralel cu dezvoltarea economica, AGNITA cunoaste si o inflorire edilitara. Daca pana in secolul al XVI-lea , constructiile erau acoperite cu paie si sindrila, incepand cu acel secol, constructiile se fac din piatra si caramida, desi cartierele marginase au pastrat aspectul rustic pana in secolul al XIX-lea.

La jumatatea secolului al XVIII-lea, exista deja o traditie in ceea ce priveste paza contra incendiilor, care era asigurata de asa numitele "VECINATATI", organizate pe strazi. Acest fapt este consemnat in " NACHTBAHRARTIKEL" ( "Articole de noapte") 1770, 15 iunie. Cel mai vechi document cu referire la paza contra incendiilor, este un manuscris bogat, extins pe 20 de pagini, scris cu pana de gasca pe hartie groasa, confectionata din fibre textile. El se refera la alt document mai vechi, din 1730, care nu se mai pastreaza. Cu toate aceste masuri, incendiul din 1859 atinge aproape jumatate din targul AGNITA, iar o buna parte din populatie pierde intregul avut. (imagini muzeu)

Masurile oficiale, fiind deci insuficiente, obstea decide sa se ocupe direct de masurile de prevenire si combatere a incendiilor. Astfel, la 21 februarie 1864, locuitorii AGNITEI adreseaza autoritatilor din SIGHISOARA cererea de a se infiinta formatia voluntara de pompieri. La 5 august 1866, se primeste aprobarea. Exista o uniforma a pompierilor din AGNITA, si incepand din 1882, fanfara pompierilor canta la toate serbarile campenesti.

In anul 1852 sunt consemnate o serie de miscari ale taranilor, impotriva comasarii pamanturilor, apoi miscarea de la fabrica de cherestea, in anul 1899; intre anii 1901-1902, greva lucratorilor de la amenajarea cursului Hartibaciului etc.

Marile evenimente generate de evolutia istorica a tanarului stat roman (1859), instalarea dinastiei straine (1866), razboiul de independenta (1877), proclamarea regatului (1881), rascolesc spatiul agnitean, regasit in izbucnirea furtunoasa declansata cu ocazia MEMORANDUMULUI din 1894, sau in timpul primului razboi mondial.

Localitate tipic ardeleana, prin tot ceea ce a aspirat, a creat si a durat de-a lungul veacurilor, AGNITA a participat activ la desavarsirea statului national unitar roman de la 1 DECEMBRIE 1918, visul atator generatii de romani.

In localitate exista un "CONSILIU NATIONAL CENTRAL AL GARZILOR PATRIOTICE" , care executa un control riguros asupra autoritatilor locale. De asemenea, CERCUL ELECTORAL DIN AGNITA l-a imputernicit pe capitanul AXENTE LENEA, sa prezinte la ADUNAREA NATIONALA de la ALBA-IULIA, adeziunea agnitenilor la actul MARII UNIRI.

In " DICTIONARUL TRANSILVANIEI, BANATULUI, AL CELORLALTE TINUTURI ALIPITE", aparut la CLUJ in 1921, autori I.MARTINOVICI si C.ISTRATE, apar cateva date despre AGNITA, referitoare la denumirea localitatii, judetul de care apartine,

functiile administrative ale localitatii, structura etnica, numarul populatiei, suprafata orasului etc.

Astfel, din punct de vedere administrativ, AGNITA, apartinea de judetul TARNAVA MARE, orasul de resedinta fiind SIGHISOARA, iar AGNITA era resedinta de plasa. Tot in AGNITA exista un SECRETARIAT CERCUAL, un secretariat comunal, o judecatorie cercuala, un preceptor, o sectie de jandarmi, posta si telegraf local si o gara de importanta locala. Tribunalul era la IBASFALAU (Dumbraveni).

Parcurgand cu demnitate toate etapele evolutiei istorice, AGNITA se integreaza epocii moderne, cu supletea si forta marilor vetre de necontenita si sfanta lucrare romaneasaa, menite sa reziste agresiunii hortisto-naziste, staliniste si mai apoi celei ceausiste.

CAPITOLUL 2: RELIEFUL

2.1. CARACTERISTICI GENERALE ALE RELIEFULUI:

Una din cele mai vechi si repetate imagini folosite pentru caracterizarea regiunii centrale a teritoriului sud-estic carpatic , este asemanarea acestuia cu o cetate- ceea ce inseamna ca, inainte chiar de a releva aspectul ei deluros, i se scoate in evidenta caracterul de depresiune, inconjurata de "zidurile" inalte ale muntilor, ce pot fi strabatuti fie prin pasuri de inaltime sau defileuri, fie prin doua "porti" mai largi: cea din axa MURESULUI si cea din axa SOMESULUI.

"Zidurile" ei o apara din vest ( masivul larg al MUNTILOR APUSENI, cuprinsi intre defileul de la CIUCEA, pe CRISUL REPEDE si CULOARUL MURESULUI), din rasarit ( muntii vulcanici si moldovenesti cu depresiuni netede si mlastinoase) si din sud ( masivele "alpine" FAGARAS si PARANG, cu pasuri inalte si un singur defileu-al OLTULUI- toate pazite de cetati sau orase intarite.). Numai catre nord-vest, bariera de munti este asa de coborata (local pana sub 600m, adica mai jos decat unele dealuri ale depresiunii) incat romanii, de pilda, fusesera siliti sa construiasca aici la MOIGRAD (fostul POROLISSUM) valuri si santuri de aparare.

Dar nu numai invadatorii din vest alegeau de preferinta aceasta spartura larga din zidul cetatii - fie pe la MOIGRAD, fie pe la CHIOAR, pentru a patrunde in interiorul ei, dar si curentii de aer, vegetatia, fauna.

Intr-o privire mai generala deci, "JUGUL INTRACARPATIC", format din culmea cristalina a MESESULUI, de micile masive cristaline PRELUCA si PRISACA, de culmile stramte modelate in calcare, gresii si marne paleogene si miocene PRISNEL si BREAZA, reprezinta o intrerupere nu numai geografica, dar si morfologica, cu totul secundara fata de restul ramei montane, care inconjoara marea depresiune intracarpatica.

VALEA HARTIBACIULUI, cu fund larg si mlastinos, inca din apropierea obarsiilor este sapata, pana la curiosul ei cot transversal dintre ALTANA si BENESTI, pe o serie de cute anticlinale, insa intr-o zona de indoire a acestora, limitata spre nord de domurile cu structura izobatica, de la NOUL SASESC si COPSA MICA, pe de o parte si domurile mai largi si izolate de la ROTBAV si ILIMBAV , pe de alta parte.

Cotul dintre ALTANA si BENESTI corespunde unui sector al vaii, stramtat la trecerea ei in curmezisul unui anticlinal sarmatic, poate faliat.

In josul ALTANEI, Valea Hartibaciului se lateste din nou, atingand pe alocuri 1,5 km si taie doua anticlinale. Valea este cuprinsa intre culmi, care depasesc 600 m, apropiindu-se in unele varfuri de 700 m. Din aceste culmi cu caracter de podis sculptural, coboara pinteni relativ stramti, dar cu spinare neteda. Aliniate la un nivel mai coborat- in jurul a 500m- ele schiteaza un culoar destul de larg in lungul Vaii Hartibaciului, ceea ce indica o vechime destul de mare a acesteia.

Atat evolutia de astazi a Vaii Hartibaciului, cat si culoarul inalt care o insoteste, pot fi explicate in buna parte prin rolul major pe care l-au jucat si-l joaca inca, alunecarile de teren, in evolutia pantelor din bazinul acestui rau (A.HERBAY 1963; V.GARBACEA, 1964). Prin satele ei relativ numeroase si prin predominarea culturilor de cereale si a fanetelor, in lungul culoarului, Valea Hartibaciului prezinta o serie de discontinuitate geografica relativa, fata de depresiunile din nordul si sudul ei. (vezi harta 3)

In regiunea in care este situata orasul AGNITA , relieful deluros (500-700m), cu diferentieri morfografice, morfometrice, declivitate si expozitie, constituie un factor fundamental de diferentiere a peisajului geografic-natural si umanizat- cu importante implicatii asupra potentialului si specificului economic, asupra structurii repartitiei teritoriale a acesteia.

Fizionomia reliefului zonei este influentata de faciesurile litologice, de natura si raspandirea acestora, ca principali factori de diferentiere morfologica din acest teritoriu. Sub aspect stratigrafic sunt raspandite formatiunile miocene si pliocene.

SERIA MIOCENA este reprezentata prin depozite sarmatiene, compuse in general din roci friabile, marne, argile, nisipuri si conglomerate slab cimentate.

In acest facies litologic, agentii externi au modelat un relief colinar, cu o fragmentare orizontala mai putin intensa, valorile depasind 500 m (predominarea spre suprafata terenurilor a stratelor impermeabile de argile si marne, nu a favorizat organizarea unei retele hidrografice mai dense) si cu pante domoale ( friabilitatea accentuata a rocilor a favorizat o modelare a versantilor prin eroziune, alunecari etc).

SERIA PLIOCENA este reprezentata mai ales prin depozite pontiene formate in special din marne si nisipuri cu importante intercalatii de gresii stratificate sau concretionare.

Pe langa depozitele NEOGENE dominante, se gasesc si depozite CUATENAR-PLEISTOCENE si HOLOCENE , cu raspandire discontinua, fiind reprezentate prin depozite deluviale gravitationale, coluviale, proluviale, eluviale si aluviale de terase si lunci.

Sunt destul de frecvente alunecarile de teren pe dealurile din jurul orasului, unele mai vechi, proeminente in liniile peisajului, altele mai noi, ( declansate in primavara anului 1998) superficiale, sub forma de pachete tesite, ce apar pe suprafetele de desprindere a masei alunecate si pe versantii mai abrupti si in general lipsiti de vegetatie forestiera, care prezinta in mod frecvent si un microrelief erozional ( ravene, orgase, etc).

Procesele si depozitele CUATERNARE introduc detalii generand un microrelief, care se inscrie pe fondul general al trasaturilor esentiale ale reliefului, complicand si mai mult aceste trasaturi, implicit influentele acestora asupra caracterelor fizico-geografice si, de ce nu, economico-geografice ale zonei.

Fragmentarea orizontala - trasatura majora a reliefului- si-a pus amprenta puternica asupra peisajului umanizat din acest teritoriu.

In conditiile generale ale hipsometriei relativ inalte ( 500-700 m ), favorabile mai mult vegetatiei forestiere ( paduri de foioase) si pajistilor naturale ( pasuni si fanete), fragmentarea orizontala- respectiv sistemul de vai - constituie factorul principal in diversificarea suprafetelor, fie a celor cultivate ( culturi in arabil, viticultura, pomicultura) favorizand sau nu instalarea asezarilor omenesti si a cailor de comunicatie.

Vaile cu un topoclimat propriu, cu soluri relativ fertile, cu frecvente suprafete orizontale pe lunci si terase- sau putin inclinate la partea inferioara a versantilor- constituie tot atatea "fronturi" de inaintare a culturilor agricole, a asezarilor si a drumurilor, favorizand procesul de umanizare a peisajului.

In contrast apar de regula culmile mai racoroase, umede, mai bine impadurite si mai greu accesibile.

In vegetatia de padure se intalneste gorunul si fagul - frecvent impreuna si cu alte specii de foioase- alcatuind paduri amestecate de tipul sleaurilor de deal.

Vorbind despre implicatiile geoeconomice ale fragmentarii orizontale a reliefului, trebuie sa luam in considerare si consecintele negative pe care acest fenomen geomorfologic le cauzeaza asupra potentialului agricol al teritoriului respectiv.

Astfel, unul dintre dezavantajele obisnuite ale fragmentarii orizontale este micsorarea suprafetelor apte pentru culturi agricole ( mai ales a celor in teren arabil), dezavantaj simtit mai ales in zonele de joasa altitudine si cu forma planorizontala.

Un alt dezavantaj al fragmentarii orizontale a reliefului se manifesta prin intreruperea suprafetelor cultivate, a continuitatii lor. Acest dezavantaj, desi poate fi mult atenuat, totusi nu poate fi inlaturat total, deoarece chiar in cadrul aceluiasi interfluviu, datorita terenului accidentat, practicarea unor culturi continue pe suprafete mari, este impiedicata.

In schimb, acest inconvenient poate fi si este in mare masura compensat prin culturi care, desi se practica pe suprafete mai mici si discontinue, totusi, datorita randamentului lor ridicat, au o pondere importanta in productia agricola a teritoriului respectiv. De aici rezulta o accentuata diversificare si mozaicare a peisajului agro-forestier din jurul orasului.

Cele doua trasaturi caracteristice ale peisajului umanizat, sunt conditionate atat de factori naturali, cat si sociali, reprezentand de fapt o rezultanta a interactiunii dintre aceste doua categorii de factori.

Consecintele pozitive ale fragmentarii reliefului, se observa usor si in repartitia teritoriala a cailor de comunicatie, deoarece majoritatea drumurilor sunt asezate pe vai, mergand aproximativ paralel cu acestea. Ex. : soseaua AGNITA-SIBIU; AGNITA-SIGHISOARA; calea ferata ingusta, toate merg paralel cu Hartibaciul si cu vaile ce reprezinta afluentii raului. Deci caile de comunicatie sunt adaptate strans traseelor vailor, exceptii facand numai portiunile - nu prea lungi- de la traversarea culmilor interfluviilor.

2.2. CONSIDERATII PRIVIND GENEZA SI DINAMICA RELIEFULUI

Problema genezei si evolutiei reliefului este pusa pentru prima data in mod stiintific in lucrarea " CONTRIBUTII LA CUNOASTEREA MORFOLOGIEI TRANSILVANIEI " de L.SAWICKI (1912), considerata pe drept de catre EMMANUEL DE MARTONNE (1921) , prima lucrare asupra morfologiei acestei depresiuni.

Rolul tectonicii fundamentului, cel al structurii depozitelor de suprafata si al litologiei, in geneza si evolutia reliefului, au fost evidentiate in stransa legatura cu rezultatele cercetarii geologice.

Podisul Transilvaniei a constituit cu timpul un adevarat "laborator" pentru cercetarea evolutiei versantilor si a proceselor de versant, intr-un climat temperat-continental moderat, cu substrat geologic putin rezistent la eroziune. O atentie deosebita s-a acordat proceselor de versant, in special alunecarilor de teren.

Depresiunea Colinara a Transilvaniei a inceput sa se schiteze la sfarsitul CRETACICULUI; s-a individualizat in MIOCEN, limitele sale geologice s-au definitivat in PLIOCENUL SUPERIOR, iar configuratia geografica in PLEISTOCEN, prin ridicarea puternica a blocurilor din rama carpatica. Ea a devenit astfel o unitate structurala bine individualizata, ce s-a format prin scufundarea unor blocuri cristalino-MEZOZOICE.

In geneza si evolutia reliefului sau, se pot diferentia trei etape:

a)      ETAPA PREEOCENA

Aceasta este etapa formarii si consolidarii masivelor cristalino-mezozoice din fundament.

Evolutia preeocena a ariei transilvane este strans legata de cea a Carpatilor, regiune in care au fost puse in evidenta pe baza analizelor petrografice, doua zone cu crusta de tip oceanic, care, prin procesele tectonogenetice cretacice si tertiare, s-au transformat in scuturi afiolitice.

Fundamentul format din cristalin si depozite mezozoice, a fost interceptat la AGNITA la adancimi de circa 2000 m. Tot aici au fost puse in evidenta calcare triasice, dolomite, conglomerate si marnocalcare.

b)      ETAPA DE BAZIN

Incepand cu PALEOGENUL, in interiorul arcului carpatic se instaleaza un bazin de subsidenta, in care se depun o serie de formatiuni ( depozite).

FAZA PREBADENIANA incepe cu ciclul paleogen, care include depozite EOCENE. Sunt dispuse transgresiv, peste CRETACIC sau direct peste cristalin. Eocenul este format in baza din argile roscate, iar in partea superioara din calcare grezoase.

FAZA MIOCEN-SUPERIOR-PLIOCENA incepe cu transgresiunea TORTONIANA ce marcheaza inceputul unui noi ciclu de sedimentare TORTONIAN-BUGLOVIAN-SARMATIAN. Se formeaza orizonturile de sare. La AGNITA orizontul de sare a fost interceptat la adancimi de 1243-1332 m si o grosime de 89 m.

Sarmatianul apare la zi pe suprafete destul de mari. Este caracterizat printr-un numar mare de fosile si este format din marne cenusii, cafenii, nisipuri, conglomerate, intercalatii subtiri de calcare dolomitice si tufuri. Atat pietrisul cat si nisipul si molustele provin probabil de pe marginile depresiunii, unde se formau in aceasta perioada piemonturi.

Daca in partea centrala a DEPRESIUNII COLINARE A TRANSILVANIEI sarmatianul acoperit de pliocen atinge 1500 m grosime, in sonda de la AGNITA, acesta nu depaseste 600m.

Ciclul pliocen este marcat de transgresiunea pontiana. La nord de falia CENADE-RUSI-AGNITA, pontianul devine marno-nisipos, deosebindu-se trei orizonturi : nisipurile inferioare, marnele medii si nisipurile superioare.

c)      ETAPA DE DEPRESIUNE sau a modelarii subaeriene prezinta o importanta deosebita, pentru aspectele actuale ale reliefului.

Miscarile din PONTIANUL MEDIU ridica nu numai CARPATII, ci si depresiunea intracarpatica, pe care o exondeaza. Se deruleaza ulterior o noua etapa morfogenetica, in care relieful incepe sa capete aspectul actual.

In cadrul acestei etape, se pot individualiza trei faze:

Faza formarii a doua suprafete de eroziune si a glacisului de vale ( POSTPONTIAN-ROMANIAN INFERIOR; SUPERIOR-PLEISTROCEN INFERIOR; MINDEL-RISS) ( Florina Grecu, 1993).

Faza formarii teraselor si a glacisului de lunca ( PLEISTOCEN SUPERIOR)

Faza modelarii actuale ( HOLOCEN).

Urmarind evolutia climei in PLIOCEN si CUATERNAR, se constata o racire treptata, cu perioade de incalzire, fapt ce s-a inscris in dinamica peisajului.

Oscilatiile climatice din CUATERNAR au dus la schimbarea proceselor de versant, a raportului dintre debit, panta, incarcatura si prin aceasta la alterarea fazelor de eroziune si de acumulare.

In relief se inscriu prin formarea glacisului de vale si a celor trei terase ale HARTIBACIULUI. (vezi harta 4)

SUPRAFETELE DE NIVELARE:

In Podisul Hartibaciului, nivelul superior are cea mai clara desfasurare a sa, ocupand aproape toate interfluviile. Acest nivel reteaza stratele cutate, el fiind dezvoltat atat in zonele de sinclinal, cat si in cele de anticlinal. Apare dezvoltat pe depozite de varste diferite (PONTIAN MEDIU si SUPERIOR si chiar SARMATIAN); atunci cand se dezvolta pe depozite de aceeasi varsta, grosimea lor este foarte variata, in functie de structura cutata.

Formarea suprafetei de nivelare a fost usurata de conditiile litologice ( formatiuni friabile, putin rezistente la eroziune), de miscarile tectonice reduse si impusa de conditiile climatice specifice, din DACIAN. De aceea este foarte greu de a atribui exclusiv unui anumit factor rolul determinant in modelarea acestei suprafete. Ca evolutia versantilor s-a facut prin tesire sau prin retragerea lor paralela sau imbinand amandoua cauzele, astazi este foarte greu de precizat, dat fiind faptul ca aceasta suprafata ocupa toata regiunea.

Gandindu-ne la toate acestea, consideram ca incadrarea in tipul suprafetelor poligenetice de netezire, este mai aproape de realitate.

Cercetarile intreprinse in Podisul Hartibaciului, racordarea suprafetelor cu cele de pe rama muntoasa si din regiunile limitorfe, corelarea pe cat posibil cu evolutia retelei hidrografice si luarea in seama a miscarilor scoartei terestre, au constituit premise pentru stabilirea in bazinul hidrografic a Hartibaciului, a doua suprafete de eroziune: suprafata AMNASULUI si suprafata HARTIBACIULUI (FLORINA GRECU, 1992).

Suprafata AMNASULUI ( suprafata superioara) se extinde pe interfluviile principale HARTIBACIU-OLT si HARTIBACIU-TARNAVA MARE.

Ea se intalneste pe depozite PANONIENE (PONTIENE) in partea de nord a bazinului.

Suprafata HARTIBACIULUI ( suprafata inferioara) are cea mai larga dezvoltare, extinzandu-se pe interfluviile principale dintre afluentii Hartibaciului. In anumite locuri, unitatea acesteia a fost intrerupta de eroziunea de versant si cea regresiva.

Cele doua suprafete de nivelare, constituie repere ale evolutiei paleogeomorfologice a Podisului Hartibaciului si a partii sudice a Depresiunii Colinare a Transilvaniei.

In ceea ce priveste varsta suprafetelor de eroziune, GRIGORE POSEA (1969), arata ca nivelul superior este postpontic, mai precis, el s-a format in DACIAN, cand intreaga suprafata a Podisului Tarnavelor a fost nivelata sub forma unei campii usor valurite.

Miscarile de ridicare de la sfarsitul DACIANULUI LEVANTIN, au cauzat si ridicarea slaba a acestei regiuni si totodata adancirea retelei hidrografice, deci inceperea unui nou ciclu de eroziune.

In formarea suprafetelor de eroziune din Podisul Transilvaniei, miscarile tectonice si conditiile climatice au jucat rolul principal, primele prin ridicarea succesiva, dar destul de redusa si uniforma a intregii regiuni, celelalte prin impunerea tipurilor si ritmului proceselor care au contribuit la nivelarea ei.

TERASELE

Datorita slabei dezvoltari, terasele Hartibaciului au fost foarte putin cercetate.

Cercetarile efectuate pe teren si cu ajutorul aerofotogramelor, ca si unele comparari cu terasele raurilor din intregul Podis al Tarnavelor, au permis stabilirea unui numar de 3 terase pentru raul Hartibaciu. Cele trei terase apar sporadic la altitudini de 10-15 m ( Terasa1), 40-60 m ( Terasa 3) si 20-55 m ( Terasa 2). Terasa 3 apare in amonte si aval de AGNITA, acolo unde altitudinea absoluta este de 500m.

Terasele sunt acoperite cu depozite de versant, ceea ce face ce depistarea lor sa fie mult ingreunata. De asemenea, frecventele procese de versant fac imposibila cartarea lor.

LUNCILE

Incepand din aval de localitatea Barcut, la numai 4 km de la izvor, cursul Hartibaciului este insotit pe tot parcursul de o lunca. Ea reprezinta un element morfologic important al bazinului, mai ales pentru problemele pe care le ridica in folosirea sa.

Lunca variaza ca dimensiune, latimea ei fiind cuprinsa intre 300 si 800 m.

In amonte si aval de AGNITA, lunca se dezvolta pe ambele parti, avand circa 500 m latime.

In profil transversal (vezi fig 1) lunca are o panta ce coboara lin dinspre versanti spre albia raului, mai accentuata spre contactul cu versantii raului.

Este o lunca dominata si parazitata frecvent de procese coluvio-proluviale, de la baza versantilor ( vezi harta 5). Nu sunt puse in evidenta nici procese si trepte specifice luncilor, datorita depozitelor pelitice si psamitice, care sunt imprastiate in mod egal pe toata suprafata. De asemenea, eventualele meandre parasite, nu pot fi reconstituite, intrucat la viituri sunt acoperite rapid de aluviuni.

Caracteristica pentru lunca Hartibaciului, este morfologia fasiei de contact: glacisul de lunca si conurile de dejectie (vezi harta 4).

-GLACISUL DE LUNCA formeaza o treapta usor inclinata , aproape continua in lungul luncii, cu altitudini de 2-5-7 m. Pe alocuri are caracter de terasa. Datorita pozitiei mai ridicate fata de lunca inundabila, glacisul este folosit pentru diferite culturi. La randul lor, araturile de primavara si culturile pun in evidenta glacisul.

- CONURILE DE DEJECTIE se interpun glacisului de lunca la confluente; in fapt, formeaza glacisuri-conuri, destul de aplatizate, datorita materialului fin din care sunt alcatuite.

In ceea ce priveste varsta depozitelor de lunca, ar corespunde unei perioade anterioare ( TARDIGLACIAR, HOLOGEN INFERIOR), mai reci, cand morfodinamica versantilor era activa , ducand la retragerea acestora. ( FLORINA GRECU, 1992).

Excesul de umiditate din lunca HARTIBACIULUI este datorat in primul rand alcatuirii litologice si texturii depozitelor sale. Aluviunile au grosimi de 7-9 m la AGNITA; chiar langa rau ajung la 15 m ( vezi harta. 5).

In structura litologica predomina fractiile pelitice si psamitice: nisipuri prafoase, argiloase, argile nisipoase, maluri, etc, dispuse sub forma de lentile, fara o sortare pe verticala.

Apa freatica este situata la adancimi variabile, in functie in general de textura aluviunilor si de adancimea apei raului si a afluentilor. Astfel, spre versanti, apele freatice care conteaza in aluviuni, au nivel liber si se gasesc sub 1 m adancime.

Toate aceste caracteristici ale depozitelor de lunca, ale stratelor acvifere, ale precipitatiilor, precum si interventia antropica fac sa domine excesul de umiditate pe suprafete intinse din lunca, mai ales acolo unde lentilele argiloase se gasesc la mica adancime. In acest caz sunt necesare lucrari de drenare a apei si regularizarea albiei HARTIBACIULUI si in afara orasului.

GLACISURILE:

Glacisurile sunt formate in bazinul HARTIBACIULUI, in roci moi si au origine eroziva dar si o pelicula acumulativa. Modelarea lor a inceput in conditiile climatice periglaciare pleistocene, cand intensitatea si frecventa proceselor de versant au condus la retragerea versantilor paralela cu ei insisi si la acumularea metarialelor rezultate la baza acestora. In parte sunt evacuate apoi de catre denudare si siroire. Procesul s-a continuat ulterior, dar numai moderat si este activ in prezent.

Glacisurile actuale sunt:

-glacisuri de vale: propriu-zise, de terasa, de lunca ( vezi harta. 5).

- glacisuri de versant: de abrupt structural si glacisuri versant

2.3. MODELAREA ACTUALA:

Factorii care influenteaza modelarea actuala a reliefului:

ROCA : Depozitele sedimentare care apar la zi apartin MIOCENULUI si PLIOCENULUI. Depozitele CUATERNARE apar sub forma de sedimente cu origine foarte variata: proluviale, aluviale, coluviale, eluviale, deluviale, de turbarie, etc. ( vezi harta. 5).

Un rol important il au depozitele de versant, respectiv deluviile. Acestea sunt

in general rezultatul alunecarilor si solifluxiunilor pleistocene si in anumite conditii ele pot fi reactivate, dand nastere fie la alunecari recente, fie la alte procese de versant.

STRUCTURA Stratele sunt cutate sub forma de ANTICLINALE si SINCLINALE si DOMURI GAZEIFERE, fapt reflectat in relief prin doua categorii de versanti: cei care se suprapun reliefului de cueste, incluzand fruntea cuestelor si suprafetele erozivo-structurale, pe care procesele de modelare se produc in mod diferentiat. ( vezi harta. 6).

PANTA : influenteaza procesele geomorfologice in mod direct si indirect. In mod direct, prin inclinarea, lungimea, tipul de panta. Indirect prin scurgerea apei, topirea zapezii, gradul de insolatie etc.

EXPOZITIA VERSANTILOR de expozitia lor depinde variatiile regimului caloric, al regimului umiditatii, al frecventei si intensitatii proceselor de inghet-dezghet, etc.

Fenomenul de inghet-dezghet din lunile martie-aprilie si octombrie-noiembrie, determina alunecari frecvente in patura de sol.

APELE: au un rol important asupra modelarii reliefului. Postul hidrometric AGNITA ofera date bogate despre debitul mediu anual al Hartibaciului (2,98 mc/s); scurgerea medie multianuala (2,57 l/s/km2); turbiditatea medie a apei (440g/mc); coeficientul de scurgere (0,1-0,2).

In ceea ce priveste repartitia scurgerii medii pe anotimpuri, se constata existenta unor diferentieri mari. Primavara, scurgerea medie reprezinta aproape jumatate din cantitatea anuala. Apele mari si viiturile de primavara si de la inceputul verii , se produc ca urmare a ploilor de lunga durata, a topirii zapezii, tipul de regim hidrologic fiind cel PERICARPATIC TRANSILVANEAN.

Analizand valoriile medii anuale ale suspensiilor, se constata ca acestea sunt desul de ridicate la AGNITA (127 mg/l), datorita deversarii apelor reziduale de la intreprinderile din oras, in special de la ROMBOX si INCSTAR.

Continutul mediu al pH-ului este la AGNITA de 7,33 , maxima inregistrata fiind de 8,0 tot aici.

Scurgerea medie de aluviuni in suspensie este moderata, respectiv de 0,38 t/ha/an, in conditiile unor roci putin rezistente la eroziune, dar acoperite cu vegetatie.

Cat priveste existenta si distributia apelor freatice, acestea sunt cantonate in depozitele nisipoase ale SARMATIANULUI si PLIOCENULUI.

Compozitia chimica a apelor freatice din lunca HARTIBACIULUI pune in evidenta lipsa oxizilor de fier si prezenta in cantitati mai mari a calciului ( intre 80-127 mg/l la AGNITA).

CONDITIA CLIMATICA: in general, factorii climatici sunt considerati declansatori ai proceselor geomorfologice.

In bazinul HARTIBACIULUI, cu climat temperat- moderat specific tinuturilor de dealuri si podisuri inalte, elementele climatice prezinta valori ce influenteaza in permanenta regimul modelarii reliefului.

Precipitatiile medii anuale, cu valori de 600-700 mm( tab 1) variaza atat lunar cat si anotimpual. In intervalul 1900-1958, cantitatea medie anuala de precipitatii a fost la AGNITA de 595 mm ( calculate pentru o perioada de 33 de ani). Se constata o crestere a cantitatii de precipitatii cazute anual in ultima perioada, cu repercursiuni in dinamica proceselor de modelare. Numarul mediu anual de zile cu precipitatii, este cuprins intre 130 si 140, in semestrul cald cazand mai mult de 2/3 din cantitatea anuala.

Precipitatiile influenteaza atat aparitia, cat si evolutia proceselor de modelare. De exemplu, ploile cazute in vara anului 1998 si a anului 1999, au declansat alunecari de teren pe suprafete importante. Sunt caracteristice perioadele ploioase de primavara cu ploi mocnite de lunga durata, care permit o buna infiltrare a apei in sol si in substrat, precum si ploile torentiale din lunile de vara. 

Temperatura medie anuala a aerului variaza intre 6 grade si 9 grade C, iar amplitudinea termica intre 21 grade si 26 grade C, cu mici diferentieri intre fundul vaii HARTIBACIULUI si versantii si interfluviile mai inalte. Numarul maxim al zilelor cu inghet este de 30 ( in luna ianuarie), iar numarul mediu anual de 115.

VEGETATIA: Bazinul HARTIBACIULUI are o vegetatie destul de eterogena din punct de vedere al structurii si compozitiei. Formatiunile forestiere existente in bazin sunt: paduri de fag, paduri zonale de stejar pedunculat ( au cea mai mare extindere), paduri de gorun.

In functie de caracteristicile versantilor ( expozitie, inclinare, lungime, forma) se deosebesc: vegetatia versantilor insoriti, reprezentata printr-o vegetatie xerofila si xeromezofila; vegetatia versantilor umbriti care are un caracter mezofil, determinat de temperaturile mai scazute si de umiditatea mai mare. Urmarindu-se raportul dintre gradul de acoperire cu vegetatie si procesele de versant, se constata ca frecventa si intensitatea acestora au valori apreciabile pe terenurile despadurite.

S-au identificat de asemenea si specii de graminee care opun rezistenta eroziunii: ANDROPAGON ISCHAENUM, POA COMPRESSA, KOELERIA GRACILIS, FESTUCA SULCATA, STIPA etc.

Plantele care se opun cel mai bine eroziunii solurilor sunt unele leguminoase, ca de exemplu MEDICAGO FALCATA, ONOBRYCHIS ARENARIA etc.

SOLUL : Solurile din regiune, se caracterizeaza printr-o mare varietate, in ceea ce priveste tipurile si repartitia spatiala.

Desi relieful regiunii se inscrie intr-un singur tip major, respectiv cel de podis, invelisul de soluri are un caracter mozaicat, in sensul ca pe suprafete restranse exista mai multe tipuri de soluri, repartizate in stransa corelare cu valorile fragmentarii reliefului, si ale plantelor. De asemenea, frecventa mare a proceselor actuale si intensitatea diferita a acestora, in functie de factorii potentiali locali, au intervenit in procesul de pedogeneza, astfel incat solurile neevoluate, ocupa areale destul de insemnate in intregul bazin.

Solurile predominante se inscriu in clasele: ARGILUVISOLURI, ( soluri brune luvice); MOLISOLURI ( pseudorendzine si soluri brune eumezobazice); CAMBISOLURI (soluri brune eumezobaice si brune luvice) si soluri HIDROMORFE.

Pe depozitele aluvionare s-au format soluri ALUVIALE, care desi prezinta un potential ridicat de fertilitate, totusi in regiunile cu exces de umiditate au nevoie de lucrari speciale hidroameliorative. Cu areale diseminate, se intalnesc REGOSOLURILE. Tipurile de soluri prezinta un potential ridicat pentru declansarea si evolutia proceselor geomorfologice actuale.

FACTORUL ANTROPIC: Prin activitatea desfasurata asupra mediului, in primul rand cu scop economic, omul a contribuit la extinderea suprafetelor afectate de degradari de teren. Actiunile generale au fost si sunt reprezentate de defrisari si desteleniri.

Din pacate, actiunea de defrisare continua si in aceasta perioada (1990-2006), ceea ce duce la extinderea terenurilor afectate de degradari. Faptul este dovedit prin caracterul pajistilor actuale, ale caror origini sunt "postforestiere". Totusi, tinandu-se cont de necesitatea sporirii suprafetelor agricole, se impune o actiune de destelenire a pajistilor, dominate in special de barboasa ( ANDROPAGON ISCHAENUM), degradate prin pasunatul intensiv. Pasunatul intensiv a dus pe de o parte la degradarea vegetatiei si pe de alta parte, la accelerarea declansarii proceselor de versant.

Cararile de animale de pe versantii glimeelor, duc la declansarea alunecarilor superficiale. Situatia este oarecum similara pe versantii cu panta mare, formati in special din nisipuri si gresii friabile si plantatii cu vita-de-vie.

Dintre celelalte activitati mentionam:

sapaturile pentru obtinerea materialelor de constructie, efectuate de obicei la baza versantilor si care contribuie la stricarea echilibrului lor.

Supraincarcarea anumitor parti ale versantilor prin constructii in perimetrul orasului AGNITA.

Trepidatiile provocate de traficul intens.

Folosirea unei agrotehnici neadecvate conditiilor de panta, prin care in unele locuri se declanseaza eroziunea, favorizata de actiunea de siroire a apei provenita din precipitatii etc.

Indiguirile HARTIBACIULUI, fara adancirea acestuia, au condus la inmlastinarea unor suprafete mari din lunca raului.

2.3.1. MODELAREA VERSANTILOR

ALUNECARILE DE TEREN:

In dealurile HARTIBACIULUI, prezenta stratelor groase de nisipuri cu intercalatii de marne a dus la declansarea unor alunecari de mari proportii, atat ca suprafata afectata, cat si ca dimensiune ( mai ales movilele).

ALUNECARILE MASIVE DE TEREN ( glimeele), sunt adanci sau foarte adanci ( suprafata de alunecare este cuprinsa intre 5 si 20 m., dar uneori depasesc si 20 m.), stabilizate sau active, vechi dar si actuale.

Caracteristicile de ansamblu ale alunecarilor de teren de tip glimee din Depresiunea Colinara a Transilvaniei, au fost redate de catre TIBERIU MORARU si VIRGIL GARBACEA (1968), care au impus si recunoasterea acestui tip de alunecari si a numirii respective in literatura de specialitate.

Glimeele ocupa un loc important in relieful bazinului Hartibaciului, atat prin frecventa, cat si prin suprafata si masivitatea lor (32 km2). Cea mai mare suprafata afectata de glimee se gaseste pe partea stanga a raului Hartibaciului ( circa 24 km2), pe dreapta acestuia ramanand aproximativ 8 km2.

Din intreaga suprafata a bazinului hidrografic HARTIBACIU, glimeele ocupa circa 3% iar din suprafata afectata de alunecari stabilizate la nivelul intregii tari, procentul este de cca 0,35%. In perimetrul orasului AGNITA, glimeele ocupa 4% din suprafata bazinului hidrografic. Diferenta care exista intre arealele afectate de alunecari, de pe stanga si respectiv dreapta Hartibaciului se datoreaza in primul rand caracteristicilor substratului geologic ( vezi harta. 7)

Cele mai extinse zone cu glimee, se gasesc mai ales la limita "peticelor de pliocen" ( in general nisipos, care mentine umezeala, cu intercalatii de marne) cu miocenul, alcatuit din marne si nisipuri, cu intercalatii de gresii si tufuri vulcanice ( de exemplu, la AGNITA, sau in localitatile situate in apropiere: DEALU FRUMOS, MERGHINDEAL, MOVILE.

Importante areale cu glimee, se suprapun depozitelor sarmatiene din bazinul superior al HARTIBACIULUI ( TELINE, BARCUT).

Zonele cu glimee sunt in general despadurite. In cele mai multe cazuri insa, linia de desprindere se gaseste in vecinatatea padurilor.

ALUNECARILE SUB FORMA DE TREPTE: au adancime medie ( circa 5-10 m), sunt atat vechi, fixate sau reactivate, cat si recente. Cele mai frecvente sunt cele vechi. Datorita reactivarii lor si producerii concomitente a mai multor tipuri de procese de versant, treptele lor sunt destul de greu de depistat in relieful actual.

Alunecarile in trepte active ocupa de obicei sectorul mijlociu al versantilor, fiind situate deasupra glacisului. Acest tip de alunecari, afectand grosimi apreciabile de depozite, ridica de asemenea probleme speciale in ceea ce priveste combaterea lor.

ALUNECARILE SUB FORMA DE LIMBA: au patul de alunecare pana la 4-5 m si sunt active.

Alaturi de alunecarile masive, acestea contribuie cel mai mult la modelarea versantilor, tocmai prin frecventa si modul de producere. Afecteaza deluviile vechi, de alunecare si roca in bloc, fara a avea predispozitii pentru anumite pante, declansandu-se atat pe creste abrupte, cat si pe versanti cu panta mai lina, in urma unor ploi de lunga durata sau a unor ploi torentiale.

Un rol important in pregatirea unor asemenea alunecari, il au procesele premergatoare deplasarii materialelor si eroziunea in suprafata, care conduc la formarea unor micro-depresiuni pe versanti, in care se aduna un surplus de apa rezultat fie din precipitatii, fie din topirea zapezii.

Pe substratul nisipos pontian, alunecarile sub forma de limba sunt frecvent asociate cu alte procese de versant: curgeri de noroi, torenti, alunecari superficiale, etc.

Dat fiind rolul lor in modelarea vailor de deraziune, a caror varsta se considera pleistocena, se poate aprecia ca asemenea alunecari au avut loc si in perioada respectiva.

ALUNECARILE SUPERFICIALE: afecteaza patura de sol, pe versantii a caror panta depaseste 5 grade. Sunt localizate pe versantii glimeelor, in portiunile concave ale versantilor, pe fruntile teraselor artificiale, pe versantii torentilor, pe cueste, pe suprafete structurale.

Datorita frecventei mari in spatii si aparitiei lor bruste, aproape ca nu pot fi exemplificate prin anumite perimetre. Declansarea alunecarilor superficiale are loc, ca si in cazul alunecarilor sub forma de limba, datorita cantitatilor mari de precipitatii, topirii zapezilor si alternatiei inghetului cu dezghetul. In multe situatii, delimitarea lor de SOLIFLUXIUNE este aproape imposibila.

Un rol important il au fisurile, ce apar in perioadele de uscaciune, pe versantii cu diferite grade de inclinare. Prin aceste fisuri, apa din precipitatii patrunde rapid, ducand la cresterea brusca a presiunii hidrostatice a apei din pori.

CURGERILE DE NOROI: sunt mai putin frecvente. Ele apar in conditiile unor cantitati mari de precipitatii, pe versantii care prezinta microdepresiuni ( in care se cantoneaza apa), fiind dezvoltate pe intercalatii de argile, marne, nisipuri.

Desi putin reprezentative, exista organisme torentiale atat " fixate", cat si active. Cele fixate sunt situate pe versantii intr-un mod stadiu mai avansat de evolutie, unde curgerea de noroi se reconstituie dupa suprafata topografica, in cazul in care este inierbata.

In concluzie , rezulta ca pentru fiecare categorie de alunecari, stabilita in functie de profunzime, corespunde cate un tip de alunecare, caracteristic, determinat dupa morfologie. Celelalte tipuri asociate au caracter de tranzitie.

SIROIREA, RAVENAREA, TORENTIALITATEA: siroirea si ravenarea, procese elementare de modelare a reliefului, se intalnesc atat independent, cat si in cadrul organismelor torentiale.

De cele mai multe ori, prezenta lor singulara este datorata proceselor antropice. Cararile batatorite de animale care merg la pasunat sau adapat, drumurile de carute, precum si araturile in lungul pantei, favorizeaza de asemenea aparitia unor ogase si ravene de lungimi diferite.

In concluzie, daca alunecarile de teren sunt procese de modelare caracteristice, incepand probabil din pleistocen si pana in prezent, eroziunea torentiala este un proces de data mai recenta dezvoltat in urma interventiilor antropice.

PLUVIOVENDAREA SI EROZIUNEA IN SUPRAFATA . Dealurile din perimetrul orasului AGNITA, se inscriu intre teritoriile afectate de ploi torentiale cu agresivitate moderata.

Impactul picaturilor de ploaie este eficient pe terenurile arabile ( mai ales primavara), pe terenurile folosite pentru pasunat, precum si pe suprafetele degradate, cu potential economic redus. Cele mai evidente diferentieri insa ale intensitatii pluviodenudarii si eroziunii in suprafata sunt datorate inclinarii, formei, lungimii si expozitiei versantilor, corelate cu modul de folosire a terenurilor.

Pe acelasi versant, omogen din punct de vedere al substratului, pluviodenudarea si eroziunea in suprafata variaza, in functie de particularitatile sale morfogenetice si morfometrice. Efectul acestor procese este maxim in partea superioara a versantului.

DERAZIUNEA: in Dealurile Agnitei, deraziunea aproape ca nu poate fi surprinsa ca proces singular de modelare al versantilor. In cazul unui proces complex de modelare areala a versantilor, deraziunea detine dominanta ca proces intermediar intre tasare si alunecare.

Procesul are loc in partea superioara a versantilor, alcatuiti din nisipuri argiloase cu intercalatii de marne, gresii, argile, care permite atat infiltrarea apei, cat si deplasarea materialelor pe versanti.

Forma de relief caracteristica este valea de deraziune, formata in conditiile climatice ale pleistocenului superior. In prezent, vai largi, evazate, fara scurgere, situate in partea superioara a versantilor, se modeleaza in special prin alunecari de teren, astfel incat pot fi denumite si vai de alunecare. De altfel, in bazinul Hartibaciului, mai ales pe majoritatea versantilor, se pot diferentia si identifica vai de deraziune si cele de deraziune-alunecare.

2.3.2. MODELAREA ALBIILOR MINORE:

Procesele de modelare a albiilor prezinta caracteristici distincte, in functie de particularitatile morfohidrologice ale bazinului si raului, de cele ale substratului, de interventiile omului in peisaj, de modul de utilizare al terenurilor.

In profil longitudinal, datorita substratului, raul nu prezinta rupturi de panta, ci sectoare cu panta mai mare sau mai mica, si cu coeficient de simozitate diferit.

Pentru HARTIBACIU, meandrarea nu constituie de fapt o caracteristica, coeficientul mediu de simozitate a intregului curs fiind de 1,17, valoare redusa, comparativ cu a altor rauri din Podisul Tarnavelor.

Eroziunea in adancime si cea laterala, sunt mult mai evidente. Albia minora a raului, se reduce la un canal de scurgere a carei adancime si latime cresc spre aval. In perimetrul orasului AGNITA latimea este de circa 10-15 m, iar adancimea de 1-2 m. Potentialul de modelare al reliefului, este ridicat in intervalul aprilie-octombrie. Este perioada in care au loc cele mai intense procese de deplasare a materialelor pe versanti.

In martie-mai, ca urmare a topirii zapezii, a cantitatilor mari de precipitatii si a faptului ca solul este in cea mai mare parte descoperit, pericolul eroziunii solului este mare, fapt ce se observa si in debitul solid, care atinge valori maxime in luna mai.

In iunie-august, desi este evident caracterul torential al ploilor, totusi potentialul de modelare al reliefului este mai redus, datorita vegetatiei.

Eroziunea solului, este mai mare pe terenurile cultivate cu prasitoare, precum si pe terenurile cu pante mari, necultivate ( cueste, rape de desprindere a alunecarilor, versantii ogaselor si ravenelor etc.) ( vezi harta nr7;3). Aceste suprafete furnizeaza de altfel material care asigura un debit solid destul de ridicat si in iunie-iulie.

In concluzie , lunile in care potentialul de modelare a reliefului este maxim sunt martie, mai, iunie, iulie.

Procesele de versant au fost si sunt influentate de despaduririle care au loc si in prezent, incat procesul a dus la colmatarea fundului vailor secundare, in spatiul carora a existat competenta in transportul materialelor venite de pe versanti.

In felul acesta se explica existenta unor depozite de lunca, mai groasa pe vaile secundare, decat pe raul principal HARTIBACIU. Competenta raului fiind mai mare decat a afluentilor, acesta a evacuat din albie mai multe aluviuni provenite prin procesele de modelare a versantilor.

2.4. TIPURI DE RELIEF SI MODUL DE VALORIFICARE:

Atat terasele cat si versantii, rapele de desprindere ale alunecarilor, glimeele, luncile raurilor au folosinte conform conditiilor geografice complexe proprii.

TERASELE sunt utilizate in perimetrul orasului ca terenuri agricole, in special pentru culturi cerealiere, ca spatiu de locuit, de transport, agrement, etc.

VERSANTII: - slab inclinati ( cu pante sub 5-7 grade) sunt relativ stabili, astfel ca ei sunt acoperiti in totalitate de culturi agricole, pasuni sau paduri.

- cu pante moderate ( 7-15 grade) au si o stabilitate moderata si o

frecventa medie a proceselor actuale, iar terenurile agricole ocupa

suprafete relativ mici.

- puternic inclinati ( peste 15 grade) sunt afectati de intense procese

geomorfologice, ca atare nu pot fi inclusi in circuitul agricol.

RAPELE DE DESPRINDERE: ale alunecarilor, chiar cele temporar fixate sunt abandonate si excluse din circuitul agricol. Pasunatul intensiv accelereaza declansarea proceselor actuale.

GLIMEELE: sunt folosite in general pentru cultura cerealelor , cartofului, sfeclei de zahar, ca pasuni si pentru pomicultura. De asemenea , se pot cultiva plante furajere ( de ex. Sperceta- ONOBRYCHIS sp.), care contribuie la fixarea terenurilor mobile.

LUNCA RAULUI: este folosita in general ca faneata si pasune. Culturile agricole se practica in sectoarele in care albia raului e indiguita si pe glacisul de lunca. Si in spatele digurilor, in anii ploiosi, terenurile devin improprii culturilor agricole, datorita excesului de umiditate. Calea ferata ingusta SIBIU-AGNITA ( in prezent nefolosita), urmareste cursul raului; fiind construita in lunca este deseori inundata.

ALBIA MINORA si APA RAULUI : nu prezinta o importanta deosebita din punct de vedere economic ( in afara celei pe care o are apa in general in natura), datorita urmatoarelor particularitati: albia minora e formata din nisipuri si maluri, care nu sunt exploatate; are forma de sant adancit, apa are un grad mare de turbiditate iar in aval de AGNITA, apa destul de poluata este improprie pisciculturii.

In vederea folosirii cat mai eficiente a intregii suprafete agricole, sunt necesare amenajari complexe atat a versantilor, cat si a albiei raului si a afluentilor.

CAPITOLUL 3: CONDITII CLIMATICE

Pentru Agnita, este specific climatul de deal si podis si al culoarelor de vale, intalnit si in alte zone ale Podisului Tarnavelor.

3.1. FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Interactiunea factorilor climatogeni, constituie principala cauza a caracterului variabil al fenomenelor climatice si hidrologice.

RADIATIA SOLARA determina variatia periodica a fenomenelor hidrologice si are un rol important in generarea proceselor pluviogenetice locale.

Valorile anuale ale radiatiei solare globale sunt cuprinse intre 115 si 120 kcal/ cm 2 suprafata orizontala. In cursul anului, cele mai mari valori lunare se inregistreaza vara, in iulie (16,7-17,5 kcal/ cm2), ceea ce determina intensificarea proceselor de evapotranspiratie si producerea precipitatiilor de convectie.

Cele mai mici valori, sunt proprii lunii decembrie (2,2-2,4 kcal/cm2), cand nebulozitatea este crescuta, iar durata zilelor este cea mai redusa.

CIRCULATIA ATMOSFERICA constituie cauza principala a variatiilor periodice ale fenomenelor hidrologice.

Circulatia vestica si nord-vestica joaca rolul principal in transformarile care au loc deasupra teritoriului cercetat, avand frecventa cea mai mare si o stabilitate in timp.

Deplasarea maselor de aer maritim-polare este orientata pe directia V-E si are loc odata cu familiile de cicloni atlantici. In urma advectiei acestor mase de aer, deasupra regiunii cercetate , vremea este relativ blanda si umeda, vara fiind mai racoroasa decat in alte zone ale tarii si cu un pronuntat caracter de instabilitate.

Circulatia polara reprezinta o alta forma importanta pentru regiunea AGNITA. De obicei, ea provoaca racirile de primavara-vara si toamna, iar iarna temperaturi foarte coborate.

Circulatia tropicala are o frecventa redusa, cu un maxim la inceputul verii si altul la inceputul iernii. Are loc o instabilitate pronuntata a vremii, cu precipitatii bogate si incalziri accentuate.

Carpatii exercita o actiune complexa asupra maselor de aer si a structurilor barice respective, manifestata fie prin bararea acestora, fie prin schimbarea traiectoriilor, ori prin perturbarea structurii verticale a campului baric, culminand cu formarea unor cicloni locali.

Alaturi de natura maselor de aer, tipurile de fronturi atomosferice care insotesc succesiunea acestor mase, constituie un factor important in determinarea aspectului vremii. Fronturile reci, corelate in mod obisnuit cu invaziile de aer maritim-polar, au frecventa cea mai mare ( 53,2%) generand cantitati mult mai mari de precipitatii decat celelalte tipuri de fronturi.

In cursul anului au o frecventa ridicata in a doua jumatate a primaverii si in prima parte a verii ( maxim in iulie), iar cea mai mica iarna ( minim in februarie).

Urmeaza ca frecventa, fronturile calde (32,6%), ocluse ( 11,5%) si cvasisistationare (2,7%), care apar de obicei in conditiile unei circulatii SV si mai rar atunci cand circulatia are o componenta nordica ( Fl.MOLDOVAN, 1986).

3.2. ELEMENTELE CLIMATICE:

3.2.1. Temperatura aerului

In timpul anului, temperatura medie lunara prezinta un minim in ianuarie si un maxim in iulie. Astfel, izoterma lunii ianuarie se mentine in jurul valorii de -4 grade C, iar cea a lunii iulie, aproximatic 20 grade C. Amplitudinea termica medie anuala, are valori cuprinse intre 20 grade C-24 grade C.

Variatiile neperiodice ale temperaturii medii lunare a aerului, sunt determinate de circulatia generala a maselor de aer. Valoric, fluctuatiile cele mai mari au loc in sezonul rece, cand contrastul termic al maselor de aer care se succed, este mai puternic.

Temperatura medie anuala s-a mentinut sub valoarea medie la nivel de tara si anume: peste 7 grade C in anii 1991,1992,1996,1997,1998,1999,2001,2002,2004 iar in 1994 si 2003, media a fost de 9 grade C.

Temperaturile maxime lunare au depasit frecvent valori de peste 30 grade C, mai ales in lunile iulie si august. Din anii luati in analiza, cei mai caldurosi pot fi considerati 1992,1994,1996, si 2003, cand s-au inregistrat valori de peste 30 grade C chiar din lunile mai (1996), iunie. Astfel de valori s-au inregistrat chiar si in septembrie (1994). Anul cu cele mai ridicate valori de temperatura este 1994.

Vara, variatiile de temperatura ale aerului neperiodice sunt mai diminuate. Astfel, cele mai mici valori termice ale lunilor iulie, au fost cu 2-3 grade C mai scazute decat media lunara multianuala.

Temperaturile minime lunare cele mai scazute, sub -20 grade C s-au inregistrat in toti anii luati in analiza, cu o singura exceptie, anul 1994, cand cele mai scazute temperaturi au ajuns la -14 grade C in februarie, -15 grade C in ianuarie si -16 grade C in decembrie.

In schimb, anul cu temperaturile cele mai scazute a fost 1993, cand, incepand inca din luna noiembrie, termperaturile au scazut pana la -18 grade C, iar in urmatoarea luna, decembrie s-au ridicat usor la -13 grade C, pentru ca in lunile urmatoare, temperatura sa scada la -20 grade C, chiar si in martie. Deci, anul 1993 poate fi considerat anul cel mai racoros.

Si in alti ani s-au inregistrat temperaturi negative foarte scazute pe luni consecutive, incepand din decembrie pana in martie, in 1996,1997,1998, si 2003.

Luna cu temperaturi foarte scazute este februarie. De exemplu, in aceasta luna s-a inregistrat in 1991: -23,3 grade C, in 1992, la fel, (-23,3 grade C), iar in 1993: -25 grade C, pentru ca in 1994 sa se inregistreze tot in aceasta luna numai -14 grade C, in 1995 numai -11 grade C, iar in 1996 sa coboare iar la -22 grade C; in anii urmatori a ajuns la -21 grade C(1997) si -17 grade C (1998).

In luna ianuarie s-au inregistrat temperaturi negative de -20 grade C in 1991,1992,1996 si 1998; de asemenea si in luna decembrie s-au inregistrat temperaturi de -20 grade C, tot in acesti ani ( de exemplu, in decembrie 1998, s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura , -26 grade C).

INGHETUL: in Podisul Hartibaciului, primul inghet apare mai frecvent in prima decada a lunii octombrie, iar ultimul in a doua decada a lunii aprilie. Ingheturile timpurii de toamna si cele tarzii de primavara, apar cu un decalaj de aproximativ 3-4 saptamani fata de datele medii.

Durata medie a intervalului fara inghet se mentine intre 160 si 180 zile, dar frecventa anilor in care acesta depaseste 200 de zile este destul de ridicata ( 37%). Zilele cu temperaturi medii pozitive , sunt si mai numeroase (300-320) si numai 30-45 de zile dintr-un an au valori sub 0 grade C( zile de iarna). Ca si in cazul zilelor cu inghet, cele mai multe zile de iarna sunt in luna ianuarie.

3.2.2. PRECIPITATIILE ATMOSFERICE

Cantitatile anuale de precipitatii se mentin intre 600-650 mm/an pe alocuri chiar peste aceste valori.

Cresterea acestor cantitati este determinata de refacerea fronturilor atmosferice si de frecventa mai mare a ploilor de natura orografica si termoconvectiva.

Cele mai mari cantitati anuale de precipitatii s-au inregistrat in anii cu predominarea activitatii ciclonice si frontale. Astfel, cantitatile maxime anuale de precipitatii au ajuns la 800-850 mm si chiar 1000-1200 mm.

Printre perioadele excedentare se remarca intervalele 1912-1916, 1969-1970,1974-1975,1998-1999 si 2005-2006.

Cele mai mici cantitati anuale de precipitatii s-au inregistrat in anii cu circulatie anticiclonica, cu advectii ale aerului cald tropical sau continental, ca in anii 1945,1946, si 2004. de exemplu, in perioada 1945-1946, valoarea precipitatiilor a scazut la 268 mm la AGNITA.

Precipitatiile medii anuale, cu valori de 600-700 mm (la Agnita, media anilor 1961-1980, este de 651,21 mm anual), variaza atat lunar, cat si anotimpual ( vezi tabelul 1), exercitand tot timpul anului o actiune mai intensa sau mai slaba asupra versantilor, micsorandu-le progresiv stabilitatea.

In intervalul 1900-1958, cantitatea medie anuala de precipitatii a fost la Agnita de 595 mm ( calculata pentru 33 ani). Se constata deci o crestere a cantitatilor de precipitatii cazute anual in ultima perioada, cu repercusiuni in dinamica proceselor de modelare. Numarul anual de zile, cu precipitatii este cuprins intre 130 si 140,in semestrul cald cazand mai mult de 2/3 din cantitatea anuala.

Precipitatiile influenteaza atat aparitia, cat si evolutia proceselor de modelare. Pentru bazinul Hartibaciului in special, si pentru Agnita, in special, sunt caracteristice perioada ploioasa de primavara cu ploi mocnite de lunga durata, care permite o buna infiltrare a apei in sol si in substrat, precum si ploile torentiale din lunile de vara. In perioada 1961-1979 catitatile maxime de precipitatii cazute in 24 de ore au fost inregistrate in august ( in cinci ani), iunie si iulie ( in cate 4 ani fiecare) si in mai ( in trei ani), maxima lunara inregistrandu-se in iulie ( 69,8 mm in 1970). Media cantitatilor maxime de precipitatii in 24 de ore pune in evidenta luna iulie, urmata de iunie. Lunile cu media cea mai mica a catitatilor maxime din 24 de ore sunt decembrie, apoi februarie ( vezi tabelul 2)

Stratul precipitatiilor maxime cu asigurari de 1% a fost de 86,5 mm, cu asigurarea de 5% a fost de 69,8, iar cu asigurari de 10% de 62,0 mm ( Raurile Romaniei, 1971).

Cantitati de precipitatii de peste 20 mm se inregistreaza in special in lunile de vara.

Datele calculate ale raportului dintre stratul de precipitatii determinate pentru diverse intervale de timp (htp) si stratul precipitatiilor maxime in 24 de ore ( Hp) ( Maria Platager, 1974) arata o crestere a valorilor raportului si a stratului de precipitatii in intervalul de pana la 60-100 minute si o crestere mai lenta a acestora in intervale de peste 100 minute ( tabel 3).

Pentru a pune in evidenta erozivitatea pluviala in timpul anului, s-a calculat indicele de neuniformitate al precipitatiilor ( Kp), dupa formula propusa de F.Fournier: Kp= p2/P, in care p-cantitatea de precipitatii cazuta in ziua cea mai ploioasa din luna, iar P- cantitatea totala medie de ploaie cazuta in luna respectiva.

Valoarile maxime ale acestui indice se inregistreaza in lunile iulie, august, iunie, septembrie si mai ( vezi tabelul 2)

Cantitatile anotimpuale si lunare de precipitatii: Caracterul continental al climei se manifesta printr-o repartitie neuniforma a precipitatiilor in timpul anului.

IARNA cantitatile sunt cele mai reduse, variind intre 75 si 110 mm, ceea ce reprezinta 13%-16% din cantitatea anuala. Cele mai mici cantitati de precipitatii se inregistreaza in februarie. PRIMAVARA, ca urmare a intensificarii activitatii ciclonice din Atlantic si a patrunderii maselor de aer umed, cantitatile cresc la 140-190mm, reprezentand un sfert din media anuala. Intre lunile martie-aprilie si aprilie-mai, cresterile lunare sunt de 30-80 mm, fiind cele mai ridicate in cursul anului si printre cele mai mari din tara.

VARA, cand procesele frontale li se adauga si cele de convectie termica, se inregistreaza cele mai abundente cantitati de precipitatii ( 190-280 mm), reprezentand 38%-42% din totalul anual. De asemenea, ploile orografice ridica cantitatea de precipitatii cu circa 25-40 mm. Luna iunie este cea mai ploioasa, inregistrand 100-120 mm. Cantitatile de precipitatii din lunile iunie, respectiv iulie, reprezinta intre 14%-16% din totalul anual.

TOAMNA, ca o consecinta a slabirii activitatii ciclonice, precum si a convectiei termice, cantitatile de precipitatii se reduc cu 100-140 mm fata de vara, reprezentand intre 20-22% din media anuala.

In general, mediile multianuale de toamna nu scad sub 35-40 mm, dar nu depasesc 60 mm, in nici o luna.

Din distributia cantitatilor lunare in timpul anului, rezulta un maxim pluviometric in iulie si un minim pluviometric in februarie si decembrie. ( vezi tabelul 1), Toamna, cantitatile lunare maxime sunt intermediare celor de vara si respectiv de iarna.

Cantitatile maxime de precipitatii in 24 de ore ( vezi tabelul 2), prezinta o semnificatie hidrologica deosebita prin efectul supraumectarii terenurilor si a proceselor morfodinamice declansate pe versanti sau in albia raurilor. Ele sunt specifice pentru perioada calda a anului, cand alaturi de procesele frontale se dezvolta si cele convective. Cantitatile maxime de precipitatii in 24 de ore se repartizeaza neuniform in timpul anului.

In jumatatea calda a anului, se produc cantitatile cele mai mari de precipitatii, de peste 50 mm, in timp ce in jumatatea rece a anului apar cantitatile cele mai mici, frecventa maxima revenind valorilor de 20-30 mm si 30-40 mm ( vezi tabelul 1),

Ploile torentiale

Caracteristicile ploilor torentiale ( intensitate, durata, cantitate), care se produc pe teritoriul PODISULUI HARTIBACIULUI, sunt in general conditionate de particularitatile reliefului ( vezi tabelul 3), In majoritatea cazurilor, durata ploilor torentiale a fost sub 6 ore. In cazul ploilor torentiale cu durata mai mare de o ora, cantitatile de apa inregistrate au oscilat intre 30 si 64 mm, iar intensitatea medie a avut valori intre 0,04 si 0,24 mm/min.

Stratul de zapada:

Caderea primei ninsori are loc in medie, in prima decada a lunii decembrie sau ultima decada a lunii noiembrie, iar data medie a caderii ultimei zapezi este intervalul 20 martie-1 aprilie.

Stratul de zapada poate sa apara intr-un interval mediu de 60-70 zile. In unele ierni, in care inghetul si gerul au persistat, stratul de zapada s-a mentinut mai mult de o luna ( in iernile 1953/1954; 1967/1968; 1984/1985; 1997/1998; 1998/1999; 1999/2000; 2003/2004.).

In cursul anului valorile cele mai ridicate ale grosimii stratului de zapada se intalnesc in a doua decada a lunii ianuarie si prima decada a lunii februarie.

3.2.3. Vantul:

Circulatia atmosferica predominanta este cea vestica. La statia meteorologica situata in amonte de Agnita , frecventa anuala a vantului din sectorul vestic depaseste 20% din total.

Cu unele exceptii, frecventa anotimpuala a directiei vantului prezinta aceleasi particularitati cu ale frecventei anuale. Astfel, iarna se remarca o usoara crestere a frecventei vantului din directiile NE si N; primavara directiile predominante raman aceleasi si de asemenea crestea frecventa directiilor din V si NV. Vara se evidentiaza dominatia vantului din sectorul vestic. Uneori se remarca si o anumita frecventa a vantului din NE, ceea ce indica un transfer accentuat de aer dinspre spatiul montan. Toamna, odata cu slabirea activitatii anticiclonului azoric, se diminueaza circulatia din sectorul vestic, intensificandu-se vanturile din directia N si NE.

Calmul atmosferic: In cursul anului, frecventa calmului inregistreaza un maxim principal in octombrie, apropiat in unele cazuri ca valori celui din decembrie.

Minimul principal se inregistreaza in aprilie si uneori chiar mai repede ( in martie).

Viteza medie a vantului: In cursul anului, cele mai mari viteze lunare se produc in intervalul martie-aprilie, iar cele mai mici in luna septembrie.

Curentii foarte stabili ( sub 1 m/s) au o frecventa ridicata ( peste 60%).

Vanturile cu viteze intre 11 si 15 m/s au o frecventa anuala redusa ( sub 3%), iar cele cu viteze peste 15 m/s, sunt foarte rare ( sub 0,5%).

3.2.4. Seceta:

Are un caracter neregulat, fiind in stransa legatura cu cantitatile de precipitatii. Ea se manifesta indeosebi spre sfarsitul iernii ( luna februarie), cat si in perioada de vara ( luna august) si inceputul toamnei ( luna septembrie).

Anul 2000 a fost cel mai secetos an al secolului XX, inregistrandu-se temperaturi record de 42 grade C ( luna iulie). Perioada de seceta a fost de 54 de zile ( lunile iulie-august).

CAPITOLUL 4 : APELE SI UTILIZAREA LOR

4.1. ISTORICUL CUNOASTERII RAURILOR

In dezvoltarea cunoasterii raurilor din PODISUL TARNAVELOR se detaseaza doua perioade distincte: cea veche ( pana in a doua jumatate a secolului al XIX-lea), unanim considerata geografica, reprezentata prin descrieri si prezentari cartografice, cu un continut general, la scara de precizie mica ; cea moderna in care se disting mai multe perioade, diferentiate prin gradul de cunoastere, de organizare a masuratorilor hidrometrice si de conturare a directiei de cercetare a apelor de suprafata.

Primele informatii despre raurile din TRANSILVANIA , se gasesc in lucrarile invatatilor greci HERODOT si STRABON. Aceste informatii se refera la hidronimele daco-romane, pastrate sau identificate cu cele de astazi.

Din perioada EVULUI MEDIU, cele mai numeroase documente raman hidronimele nou aparute, romanesti, care pastreaza si astazi , preluate prin traducere, cu aceeasi semnificatie in limba maghiara si germana.

Denumirea raului HARTIBACIU ( HARTOBGY in limba maghiara) deriva de la denumirea germana HARTOBACH, ceea ce dupa academicianul IORGU IORDAN ar insemna "parau de padure" , iar dupa altii, denumirea s-ar trage de la un cuvant germanic, HAARBACH, ceea ce inseamna " paraul ca firul de par" .

Dezvoltarea stiintelor, implicit si a celor geografice, dintre secolele XVI-XIX, se manifesta prin aparitia primelor harti si lucrari cu caratcter geogreafic, in care apar informatii si despre raurile din PODISUL TARNAVELOR.

Asa de exemplu, in 1932, este publicata prima harta a TRANSILVANIEI a lui JOHANNES HONTERUS, cunoscuta sub numele de " CARTOGRAPHIA TRANSILVANIAE-SIEBENB RGEN". Pe aceasta harta, raurile au un traseu ce nu corespunde decat partial realitatii.

Un document cartografic inedit si important il constituie "CHARTA MARELUI PRINCIPATU TRANSILVANIA", intocmita de SPIRIDON FETII si publicata in 1862 de INSTITUTUL LITOGRAFIC F.A.R. CRABS din SIBIU ( MARIA MIHAIL, AL. SANDULACHE, 1966). Cu toate ca este executata la o scara mica, raurile principale, MURESUL si OLTUL apar cu aproape toti afluentii.

In perioada moderna, o prima etapa, care tine pana in 1945, corespunde organizarii observatiilor sistematice pe rauri, impuse de cerintele dezvoltarii agriculturii si industriei, precum si de combaterea efectelor inundatiilor.

Primul studiu legat de variatia nivelului raurilor, a fost facut de inginerul IACOBI ROBERT ( 1933), in care, pe baza unor masuratori de debite, s-au stabilit formule empirice pentru determinarea debitelor caracteristice ale raurilor din partea centrala a TRANSILVANIEI. Rezultatele observatiilor hidrometrice au inceput sa fie valorificate si de geografi, in contextul factorilor fizico-geografici ( V.MIHAILESCU, 1936; I.GUGIUMAN, 1944).

In perioada contemporana, dupa 1950, prin infiintarea DIRECTIEI GENERALE HIDROMETEREOLOGICE (1951), care ulterior a avut diferite denumiri, s-au pus bazele dezvoltarii moderne a hidrologiei, organizandu-se si reteaua hidrometrica.

Astfel, in intervalul 1951-1955 , s-au infiintat 6 posturi hidrometrice, dintre care 3 pe TARNAVA MARE si TARNAVA, iar unul pe VISA si doua pe HARTIBACIU, la AGNITA si CORNATEL.

Ca urmare a intensificarii si diversificarii masuratorilor si observatiilor hidrometrice, cercetarile si studiile hidrologice asupra raurilor au cunoscut o mare dezvoltare pana in prezent.

4.2. FORMAREA SI EVOLUTIA RETELEI HIDROGRAFICE ( vezi harta 8)

Raul HARTIBACIU traverseaza numai depozite de varsta mio-pliocena, dispuse monoclinal sau usor cutat in anticlinale si sinclinale, fiind prin excelenta un rau de podis.

HARTIBACIU face parte, alaturi de OLT, TARNAVA MARE si TARNAVA MICA din prima generatie a raurilor de podis, iar bazinul acestuia pare a fi fost mai mare. Este posibil ca HARTIBACIU sa fi fost raul principal iar CIBINUL afluentul acestuia.

Actuala configuratie a hidrografiei este data nu numai de tectonica, dar si de structura locala si de remanierele ce au avut loc pe calea captarilor ( FLORINA GRECU, 1992).

Tinand cont de modificarile produse in bazin in decursul evolutiei sale, se poate aprecia ca, in forma actuala, bazinul hidrografic al HARTIBACIULUI functioneaza dintr-un trecut nu prea indepartat, respectiv din pliocenul mediu.

4.3. SURSELE DE ALIMENTARE ALE RAURILOR; REGIMUL TERMIC AL RAURILOR SI CHIMISMUL APELOR (vezi tabel nr.5, tabel 6)

Sursele de alimentare , ale HARTIBACIULUI, ca si in cazul celorlalte rauri de podis, sunt mai multe: cea mai importanta este sursa de alimentare SUPERFICIALA, care reprezinta intre 67% si 81% din totalul scurgerii. In cadrul acestei surse predomina alimentarea din ploi, apoi cea din topirea zapezilor. In cursul anului, alimentarea superficiala atinge valoarea maxima in luna martie, iar minima in octombrie.

Alimentarea SUBTERANA participa la scurgerea medie anuala numai in proportie de 18-33%, prin urmare o alimentare subterana moderata.

In concluzie , tipurile de alimentare ale raurilor sunt determinate de raporturile cantitative dintre sursele principale si respectiv elementare.

In cazul HARTIBACIULUI, reprezentativ este tipul pluvial-moderat, cu alimentare subterana moderata, identificat si de I.UJVARI (1972), in sudul PODISULUI TARNAVELOR. Acest tip se manifesta prin ape mari de primavara si prin frecventa destul de ridicata a apelor mari din timpul verii, rezultate din suprapunerea viiturilor, generate de ploi succesive.

Regimul termic al raurilor: este determinat de o multime de factori, dintre care se detaseaza cei climatici.

Ceilalti factori ca: adancimea si configuratia albiei, panta, viteza si debitul raurilor au un rol complementar, determinand schimbul de caldura dintre aer si apa. Temperatura apei raurilor mai este conditionata si de natura surselor de alimentare.

Acumularea si cedarea caldurii de catre apa raurilor este dependenta de debitul din perioada cu temperaturi pozitive ale aerului.

Incepand din luna martie , cand temperatura aerului devine pozitiva, apa incepe sa acumuleze treptat caldura, ceea ce determina o crestere continua a temperaturii, care inregistreaza maxime in lunile de vara: iulie, august, mai rar in iunie.

Din luna septembrie, cand temperatura aerului incepe sa scada sensibil fata de perioada precedenta, apa cedeaza treptat din caldura acumulata, iar temperatura sa inregistreze valori din ce in ce mai scazute.

Incepand din luna noiembrie, odata cu aparitia temperaturii negative ale aerului, intensitatea racirii apelor creste rapid, iar pe rau apar diverse forme de gheata. Daca temperatura aerului continua sa scada, atunci formatiunile de gheata se dezvolta in continuare, formandu-se sloiuri de gheata si in final podul de gheata. In acelasi timp, in masa apei se formeaza gheata interioara, sub forma de naboi, sau gheata de fund ( mai rar intalnita). In cazul unor temperaturi foarte scazute ale aerului, pe cursurile cu debite scazute raul poate ingheta pe toata sectiunea ( inghet total). Fenomenul a fost inregistrat la AGNITA, pe HARTIBACIU in perioada 18.11-31.12.1953 si 6-7.01.1954.

Durata podului de gheata este dependenta atat de suma temperaturilor negative ale aerului, cat si de cresterea in special sau descresterea debitului lichid.

Dezghetul raurilor reprezinta ultima faza a existentei formelor de gheata de la suprafata libera a apei, pana la disparitia lor totala.

Formatiunile de gheata apar de obicei in luna decembrie, sau pot sa apara si mai devreme, asa cum s-a intamplat de exemplu in 1953 ( 18.12), cand la statiile AGNITA si SEICA MARE s-au format poduri de gheata. In perioada 1952-1960, la statia AGNITA podul de gheata a durat 19 zile si 8 zile pentru perioada 1962-1980.

In iernile deosebit de reci ( 1953-54;1963-64; 2003-04), formatiunile de gheata au persistat mai mult de 90 zile. Pe raul HARTIBACIU, la statia AGNITA formatiunile de gheata au totalizat 123 zile in iarna 1953-54 si 100 zile in iarna 1963-64; de asemenea , in iarna 2003-2004 acestea au durat 95 de zile, datorita temperaturilor foarte scazute.

Disparitia formatiunilor de gheata corespunde decadei a treia a lunii februarie, iar in conditiile unor temperaturi mai scazute a aerului, in prima decada a lunii martie, sau chiar in a doua decada a lunii martie ( 20.03).

Scurgerea aluviunilor pune un evidenta pe HIRTIBACIU un maxim in iunie si un minim in august. De altfel, in intervalul mai-iulie, cand ploile torentiale au frecventa si intensitatea maxima, se realizeaza mai bine de jumatate din volumul anual mediu de aluviuni in septembrie.

Analizand valorile medii anuale ale suspensiilor se constata ca acestea sunt destul de ridicate la AGNITA ( 127 mg/l), datorita deversarii apelor reziduale de la intreprinderile din oras, in special de la ROMBOX si INCSTAR. In aval valorile scad, avand la CORNATEL 113,11 mg/l ( MARIA PATROESCU, V.VOICU-VEDEA, 1980). Predomina cationii de Ca (104 mg/l), ca si anionii de HCO3 ( 404 mg/l), duritatea apelor fiind de 19,4 grade germane.

Continutul mediu al pH-ului este de 7,33 ( atat la AGNITA, cat si la CORNATEL), maxima inregistrata fiind de 8,0 la AGNITA si 8,9 la CORNATEL ( MARIA PATROESCU, V.VOICU-VEDEA, 1980).

Scurgerea medie de aluviuni in suspensie e moderata, respectiv de 0,38 t/ha/an, in conditiile unor roci putin rezistente la eroziune, dar acoperite cu vegetatie. La suprafata bazinului ( de 1.042 km2 si o scurgere in suspensie medie specifica mentionata), rezulta 39.596 t de material solid evacuat anual din bazin, reprezentand circa 0,09% din cantitatea medie anuala evacuata la nivelul intregii tari ( FLORINA GRECU- "BAZINUL HARTIBACIULUI", 1992).

Chimismul apelor : este conditionat de compozitia chimica a rocilor si solurilor, de elementele climatice, hidrologice si antropice, precum si de procesele care au loc in albie. In acest sens, apele HARTIBACIULUI se incadreaza in categoria raurilor bicarbonatice-calcice, cu mineralizare mijlocie (200-500 mg/l) si mare (500-1000 mg/l). Continutul de substante chimice are un rol deosebit de important in stabilirea calitatii apei raului.

Dezvoltarea industriei si a asezarilor urbane, precum folosirea ingrasamintelor chimice si a pesticidelor in agricultura, au afectat calitatea apei raului, in diferite grade de intensitate.

Apele reziduale industriale si menajere provenite de la SC.ROMBOX.S.A. AGNITA, S.C. IMIX.S.A. AGNITA etc. determina degradarea apei raului HARTIBACIU in sectiunea aval AGNITA: miros neplacut, valori ridicate ale pH-ului, prezenta metalelor grele, crom, etc.

Apele reziduale provenite de la unitatile agro-zootehnice, contribuie de asemenea la poluarea apei raurilor. Dintre unitatile poluatoare amintim: S.C.AGROINDUSTRIALA HARTIBACIU-RUJA S.A., S.C. AGROINDUSTRIALA AURORA S.A. etc.

Apele meteorice incarcate cu substante toxice, provenite din atmosfera poluata si din spalarea substantelor chimice utilizate in agricultura si silvicultura ( ingrasaminte, ierbicide, pesticide) genereaza poluari difuze, cu consecinte grave asupra mediului hidric.

Depozitele de deseuri si reziduuri, gunoaiele menajere amplasate si organizate nerational, constituie surse si pericole iminente de poluare a apei.

In urma analizei calitatii apei raului HARTIBACIU, s-a ajuns la concluzia ca aceasta este NESATISFACATOARE . Astfel, in sectiunea amonte AGNITA, apa HARTIBACIULUI a fost inclusa frecvent in categoria a II-a ( 57% din anii analizatii) si a III-a de calitate.

Situatia devine critica in sectiunea aval AGNITA, unde apa este degradata ( 72% din cazuri), ca urmare a deversarii apelor reziduale insuficient epurate si a celor fecaloid-menajere neepurate. Pana in sectiunea CORNATEL, apa HARTIBACIULUI, datorita autoepurarii, trece in categoria a III-a de calitate. Sunt ani (1991,1992), cand apa ramane degradata pana la varsarea in CIBIN

Aceste concluzii au rezultat pe baza prelucrarii si interpretarii datelor provenite din analiza probelor de apa, recoltata cu ocazia companiilor lunare efectuate in perioada 1986-1994, in mai multe sectiuni de control de ordinul I si II, de pe cele doua TARNAVE si de pe raul HARTIBACIU.

4.4. UTILIZAREA RESURSELOR DE APA SI AMENAJAREA RETELEI DE RAURI ; EFECTE NEGATIVE ALE APELOR SI AMENAJAREA BAZINELOR HIDROGRAFICE

Dezvoltarea economico-sociala a orasului, a impus utilizarea unor cantitati insemnate de apa, cu calitati superioare. Concomitent s-au accentuat atat pericolul de impurificare a resurselor de apa, cat si efectele defavorabile exercitate de apele curgatoare, asupra peisajului geografic.

In acest context, problemele pe care le ridica gospodarirea resurselor de apa din regiunea cercetata, constau in asigurarea necesarului solicitat de diferite obiective social-economice, in combaterea efectelor daunatoare ale apelor, precum si in mentinerea calitatii mediului ambiant.

In etapa actuala, cerintele solicitate de folosintele din culoarele de vale, impun suplimentarea resurselor de apa locale. Acestea provin din bazinul OLTULUI, pentru orasul AGNITA (30-40l/s).

Evolutia temporara a cerintei de apa, prezinta o scadere accentuata in perioada 1989-1992, urmata de o oarecare stabilizare in intervalul 1993-2004.

In asigurarea necesarului de apa, domina sursele de suprafata ( 95% din volumul captat). In privinta utilizarii, alimentarile cu apa potabila si industriala au o pondere insemnata, reprezentand 97% din volumul de apa captat.

Orasul AGNITA se aprovizioneaza cu apa din bazinul OLTULUI ( paraul BALEA), iar in partea sud-vestica a orasului, in apropiere de satul VARD, a fost amenajata statia de epurare a apei.

La nivelul anului 1994, volumul de apa utilizat in agricultura ( zootehnie si irigatii) reprezenta numai 2% din volumul de apa total captat. In anii secetosi productia agricola inregistreaza pierderi insemnate. In asemenea cazuri, este necesar sa se foloseasca irigatii la toate culturile, incepand din luna mai, pana in septembrie.

In anii normali, irigarea este necesara numai in lunile iulie si august, indeosebi pentru legume, lucerna, sfecla de zahar si porumb.

De aici rezulta ca utilizarea prin irigare a terenurilor are un caracter de suplimentare, udarile de aprovizionare fiind necesare numai in anii secetosi.

Datorita variatiilor de la un an la altul a cantitatilor de precipitatii, normele lunare de apa necesare in iulie si august, oscileaza in limite largi (550 si 1500 mc/ha).

Potentialul tehnic irigabil este foarte redus, reprezentand circa 15% din suprafata agricola. In perimetrul orasului suprafetele amenajate pentru irigatii sunt mici. (50-100 ha).

Utilizarea apei in scopuri piscicole se realizeaza in bazinul HARTIBACIULUI. Debitele captate toamna si primavara se utilizeaza pentru umplerea iazurilor, iar cele prelevate in sezonul cald, au rolul de a primeni volumele acumulate.

Apele, pe langa potentialul lor pozitiv, exercita si actiuni nefavorabile asupra peisajului geografic. Acestea se manifesta in diferite forme cum ar fi: eroziunea solului, degradarea albiei si a malurilor, exces de umiditate etc., care pot fi inlaturate prin amenajarea retelei de rauri etc.

Ca si majoritatea raurilor din TRANSILVANIA, si HARTIBACIUL, cel putin pe anumite sectoare, este afectat de degradari de albie si maluri. Regimul de scurgere torential si eroziunea favorizata de exploatarea antropica, pe alocuri necorespunzatoare, a terenurilor agricole, sunt factori care au dus la declansarea proceselor de degradare a albiei si malurilor.

Prin asemenea procese, sunt degradate importante suprafete agricole si amenintate obiectivele economice situate in luncile si terasele joase ale raurilor. In vederea remedierii acestor situatii, s-au executat lucrari hidrotehnice, pentru protectia albiei si a malurilor.

Necesitatea unor asemenea preocupari, s-a facut resimtita inca din secolul trecut, cand au fost legate de dezvoltarea economica si de defrisarile masive ale padurilor, dupa anii 1829-1864, fapt ce a condus la crearea unui cadru legislativ si organizatoric adecvat.

Astfel, in 1889 s-a infiintat " SERVICUL IMPADURIRILOR SI CORECTARII TORENTILOR", care a durat doar 7 ani, timp in care si-a orientat activitatea in special in directia impaduririlor regiunilor nisipoase din unitatile de campie. Sporadic, s-a preocupat si de impadurirea si corectarea unor vai din bazine hidrografice cu frecvente procese actuale. Lucrarile de impadurire pe suprafete degradate din PODISUL TRANSILVANIEI, s-au realizat la sfarsitul sec XIX, inceputul sec XX.

Dezvoltarea economico-sociala a ROMANIEI dintre cele doua razboaie mondiale a impus luarea unor masuri ferme de protectie si de imbunatatire a mediului inconjurator. In anul 1930 apare " LEGEA AMELIORARII TERENURILOR DEGRADATE". In baza careia s-au delimitat perimetre de ameliorare in regiunile de munte si de deal, s-au impaduri mii de hectare si s-au executat lucrari de corectare a unor vai.

Majoritatea lucrarilor efectuate pentru ameliorarea unor terenuri excesiv erodate, nu au durat insa mult timp, intrucat ele s-au aplicat pe unitati administrative si nu pe unitati naturale, respectiv pe bazine hidrografice ( A.APOSTOL, " PADURILE ROMANIEI", 1981).

In bazinul HARTIBACIULUI, intensitatea si ritmicitatea desfasurarii proceselor naturale au impus aplicarea unor masuri tehnice, in scopul apararii obiectivelor sociale si economice, impotriva efectelor daunatoare, inca de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru.

Intrucat inundatiile si excesul de umiditate produceau pagube mari, lucrarile de amenajare intreprinse initial au fost aplicate doar pentru regularizarea albiilor HARTIBACIULUI si afluentiilor sai directi. Nu se tinea cont de principiul conform caruia, au prioritate lucrarile de amenajare de pe versanti.

Se citeaza astfel ca, la inceputul secolului trecut, in albia majora a HARTIBACIULUI exista o mlastina de nepatruns. Arealul ei se reduce in decursul secolului. Lucrarile de canalizare si indiguire din perioada 1890-1911, au fost executate partial pe raul HARTIBACIU, in amonte de AGNITA, si pe unii afluenti numai in cursul inferior, respectiv in zona confluentei. Astfel de lucrari s-au intensificat dupa inundatiile catastrofale din 1970. Astfel, de-a lungul HARTIBACIULUI s-au executat lucrari de indiguire, atat in amonte de AGNITA, cat si pe sectorul in care raul strabate orasul, aici fiind canalizat.

Indiguirea albiei raului ar fi necesara si in aval de oras, deoarece aici se produc frecvente inundatii, excesul de apa fiind generat de precipitatii, de aportul freatic si de scurgerea de versant.

Inundatiile , sunt frecvente pe toata lungimea luncii raului HARTIBACIU. Anual, se produc 1-2 inundatii.

Inundatii mari au avut loc in perioada 1960-1981, mai precis in anii 1970 ( Q= 50,3 m3/s la 20V); 1974 ( Q=85,6 m3/s la 12.06);1975 ( Q=144 m3/s la 03.03);1998 in luna iulie si 1999 in luna aprilie. De asemenea, anul 2005 s-a caracterizat prin debite record in lunile mai si iulie ( peste 100 m3/s la 18.07).

In ultimele decenii au avut loc frecvente inundatii, datorita putinelor lucrari de imbunatatire funciare efectuate pe versanti, la care se adauga gradul ridicat de despadurire si regimul torential al precipitatiilor.

Lucrarile hidrotehnice, desi costisitoare, sunt considerate a fi cele mai eficiente din punct de vedere economic, cu conditia realizarii corespunzatoare si a intretinerii lor. Astfel de lucrari sunt: canale de coasta, canale de desecare si alte amenajari hidrotehnice aferente. Tot in aceasta categorie intra si terasarea versantilor si utilizarea garduletelor de inaltimi mici ( in locul valurilor ineficiente de pamant, in regiuni cu strat nisipos).

Dintre lucrarile de amenajare a torentilor, aplicate in special in bazinul mijlociu al HARTIBACIULUI, in vederea diminuarii eroziunii in adancime, pe langa plantatiile silvice, in bazinul de receptie se executa cleionaje duble, iar in canalul de scurgere, baraje de piatra si canale de evacuare.

Lucrarile de amenajare a albiilor s-au aplicat in general pe HARTIBACI. Regularizand numai raul principal, prin suprapunerea undelor de viitura de la acesta si de la afluenti se creaza situatii noi, defavorabile decat in regim natural ( SIMION HANCU, 1976). Ocazional, se mai fac lucrari de indepartare a aluviunilor din vaile afluente, mai ales in perioadele de primavara si vara, dupa ploi torentiale. De exemplu, acumularea de la RUJA, cu o capacitate de circa 10 mil.m3 e proiectata in amonte de AGNITA, in scopul inlaturarii inundatiilor. De altfel, in aceasta zona, in cadrul proiectului mentionat sunt dezafectate cca 2200 ha ( 1500 ha desecate si 700 ha aparate de inundatii). Astfel de lucrari sunt necesare si in aval de AGNITA.

Rezulta deci ca, in bazinul HARTIBACIULUI s-au aplicat si sunt in curs de aplicare lucrari complexe de imbunatatire funciara. Cu toate acestea, terenurile prezinta inca stadii avansate de degradare, impunandu-se nu numai realizarea amenajarilor intr-un timp scurt, ci si intretinrea lor.

Modul de valorificare si de amenajare a resurselorde apa influenteaza ecosistemul din zona. Astfel, amintim ecosistemul de pe alunecarile de teren sau ecosistemul din luncile hidrotehnice efectuate.

Amenajarea locurilor permanente si nepermanente, au schimbat biotipul arealelor afectate de asemenea lucrari. In acelasi timp, au produs perturbari in regimul apelor subterane.

Cantitati mari de ape uzate si partial epurate, care se deverseaza in rau, influenteaza negativ ecosistemul din cursul de apa si din lunca aferenta. De aceea, se impune epurarea completa a apelor uzate, provenite de la obiectivele socio-economice situate de-a lungul raului.

CAPITOLUL 5:

VEGETATIA, ANIMALELE SI SOLURILE

5.1. VEGETATIA : este destul de heterogena din punct de vedere al structurii si compozitiei. In functie de caracteristicile versantilor ( expozitie, inclinare, lungime, forma) se deosebesc: vegetatia versantilor insoriti ( vegetatie xerofila si xeromezofila); vegetatia versantilor umbriti, care are un caracter mezofil determinat de temperaturile mai coborate si de umiditatea mai mare.

Urmarindu-se raportul dintre gradul de acoperire cu vegetatie si procesele de versant, se constata ca frecventa si intensitatea acestora au valori apreciabile pe terenurile despadurite.

Formatiunile forestiere existente in bazin sunt, padurile de fag; paduri zonale de stejar pedunculat ( au cea mai mare extindere), paduri de gorun. Suprafete importante sunt ocupate de vegetatia de pajisti, care impreuna cu cea de padure constituie vegetatie zonala. Alaturi de aceasta, se dezvolta si vegetatia azonala, alcatuita din mlastini, vegetatia luncilor.

5.1.1. Padurile de fag: sunt localizate pe altitudini ce trec de 500 m. In stratul arboricol predomina fagul ( FAGUS SILVATICA), iar dispersat se pot intalni goruni ( QUERCUS PETRAEA, Q. DALECHAMPII), paltin de camp ( ACER PLATONIDES), tei ( TILIA PLATYPHYLLOS, T.CORDATA), frasin ( FRAXINUS EXCELSIOR), plop tremurator ( POPULUS TREMULA).

Frecventa mare are carpenul ( CARPINUS BETULUS). Arbustii sunt destul de putin reprezentati, mai ales prin alun (CORYLUS AVELANA), soc negru (SAMBUCUS NIGER), paducel (CRATAEGUS MONOGYNA) etc.

5.1.2. Padurile de gorun: arealul acestor paduri este localizat la altitudini de 300-500m. Ele sunt alcatuite aproape in exclusivitate din QUERCUS PETRAEA, Q.DALECHAMPII sau Q.POLYCARA. Stratul arbustiv, bine dezvoltat, mai ales in gorunetele fara carpen, este alcatuit din paducel, corn, lemn cainesc ( LIGUSTRUM VULGARE ), clocotis ( STRAPHYLEA PINNATA), darmox ( VIBURNUM LANTANA), sanger ( CORNUS SANGUINEA) etc.

5.1.3. Padurile de amestec: de cvercinee cu alte foioase ( SLEAURI) ocupa suprafete mai restranse, caracterizand interfluviile intre 400-500m altitudine.

5.1.4. Padurile de stejar pedunculat: se intalnesc pe relieful slab fragmentat, la altitudini pana la 400 m, pe versanti cu expozitie sudica. Stejaretele sunt reprezentate in special prin stejarul pedunculat ( Q.ROBUR), insotit in proportie variabila de frasin, uneori gorun.

5.1.5. Pajistele: sunt reprezentate de AGROSTIS TENVIS; s-au instalat in special pe locul gorunetelor. In compozitia acestor pajisti se intalnesc specii mezofile si xeromezofile ( POA PRATENSIS, MEDICAGO FALCATA, THYMUS PANNONICUS, PHILIPENDULA VULGARIS etc).

Pajistile de FESTUCA RUPICOLA sunt alcatuite din specii cu caracter ecologic destul de diferit. Participa si specii mai xerofile ca ADONIS VERNALIS, THYMUS PANNONICUS etc.

S-au identificat de asemenea si specii de graminee, care opun rezistenta eroziunii: ADROPAGON ISCHAENUM, POA COMPRESSA, KOELERIA GRACILIS, AGROPYRON REPENS, FESTUCA SULCATA, STYPA etc.

Plantele care se opun cel mai mult eroziunii solurilor, sunt unele leguminoase, ca de exemplu: MEDICAGO FALCATA, ONOBRYCHIS, ARENARIA etc.

Din analiza repartitiei padurilor, se constata o crestere a coeficientului de impadurire, in functie de altitudine. Padurile ocupa o suprafata de 2703 ha. In intravilan exista o padure-parc ( STEINBERG), cu o suprafata de circa 6 ha formata din specii de rasinoase ( mai ales).

5.2. ANIMALELE

Sunt reprezentate prin specii de reptile ( cea mai periculoasa fiind VIPERA BERUS), mamifere, pasari, insecte, pesti.

Dintre mamiferele care populeaza zona amintim: lupul (CANIS LUPUS), vulpea (CANIS VULPES), vidra (LUTRA LUTREOLA), mistretul (SUS SCROFA), cerbul ( CERVUS ELAPHUS), caprioara (CAPREOLUS CAPREOLUS), nevastuica (MUSTELA NIVALIS), viezurele ( MELOS MELOS), dihorul ( PRETORIUS PUTORIUS), ursul (URSUS ARCTOS), etc.

Traiesc aici numeroase specii de insecte, iar apele sunt populate de specii de pesti ca: bibanul ( PERCA FLUVIATILIS), crapul (CYPRINUS CARPIO), linul ( TINCA TINCA), porcusorul (GABIO GABIO), scobar ( CHONDROSTOMA NASUS), stiuca (ESOX LUCIUS) etc.

Pasarile sunt reprezentate de turturica ( STREPTOPELIA TURTUR), ciocanitoarea ( DENDROCAPOS MINOR), pitigoi ( PARUS), mierla ( TURDUS MERULA), uliul ( ACIPITER GENTILIS), ciuful de padure ( ASIO OTUS), vrabia ( PASSER), cioara ( CORVUS), etc.

Mamiferele mai sunt reprezentate si de rozatoare, cum ar fi: harciogul ( CRICETUS CRICETUS ), popandaul ( CITTELUS CITTELUS), soarecele de camp ( MESOCRICETUS NEWTONII), nevastuica ( MUSTALE HERNANII) etc.

Tot in fauna zonei se mai intalnesc specii de amfibieni ca broasca raioasa ( BUFO BUFO), racul de rau ( ASTACUS FLUVIATILIS), brotacelul ( HYLA ARBOREA), etc.

5.3. SOLURILE:

Pe langa rolul productiv au si rolul important in procesul formarii scurgerii superficiale si in cel al alimentarii, prin infiltratia apelor subterane, actionand ca un intermediar intre factorii climatici si de scurgere.

Solurile zonale: (Solurile Romaniei, Const.D.CHIRITA, Const. PAUNESCU, 1967)

MOLISOLURILE: sunt reprezentate indeosebi de cernoziomul cambic, cernoziomul argiloiluvial si pseudorendzina cambica. Apar doar punctat, in zona luncii raului principal si sunt intens folosite in agricultura ( cultura mare, legume).

ARGILUVISOLURILE: acopera suprafete intinse, fiind reprezentate de solurile brune de padure, tipice sau podzolice, solurile brune luvice pseudogleizate ( pe dreapta Vaii Hartibaciului), luvisolurile albice ( podzolice argiloiluviale) si planosolurile.

CAMBISOLURILE: sunt reprezentate prin solurile eu-mozobazice si ocupa suprafete restranse.

Solurile azonale:

SOLURILE HIDROMORFE apar acolo unde apele stagnante in sol se pot mentine pe durata lunga in orizonturile superioare, atunci cand apa din precipitatii se opreste si se acumuleaza deasupra unui strat greu permeabil situat la o adancime mica in sol. In aceste conditii s-au format solurile pseudogleice podzolice si podzolite.

Lacovistele sau solurile de faneata gleice ( N.Cernescu, clasificatia solurilor cu exces de umiditate, Cercetari de Pedologie, Editura Academiei, Bucuresti, 1963) au ca specific comun un regim de apa exsudativ-desuctiv, o componenta organica caracterizatata printr-un grad mai mare de humificare.

Dintre solurile neevoluate, cele aluviale si coluvisolurile, datorita capacitatii mari de inmagazinare, contribuie la o alimentare uniforma a raurilor. Solurile aluviale, in ciuda potentialului ridicat de fertilitate, datorita excesului de umiditate necesita lucrari speciale hidroameliorative.

In schimb, litosolurile, regosolurile si erodisolurile intalnite pe suprafete restranse ale versantilor puternic inclinati, contribuie la sporirea scurgerii superficiale si la cresterea cantitatii de aluviuni din rauri. De asemenea, frecventa mare a proceselor actuale si intensitatea diferita a acestora, in functie de factorii potentiali locali, au intervenit in procesul de pedogeneza.

In concluzie , solurile din regiune se caracterizeaza printr-o mare varietate, in ceea ce priveste atat tipurile cat si repartitia lor spatiala. Desi relieful regiunii se inscrie intr-un singur tip major, respectiv cel de podis, invelisul de soluri are un caracter mozaicat, in sensul ca pe suprafete restranse, exista mai multe tipuri de soluri. Acestea sunt repartizate in stransa legatura cu valorile fragmentarii reliefului si declivitatea. Procesul de pedogeneza mai este influentat si de alti factori, cum ar fi:

inlocuirea vegetatiei naturale prin culturi agricole

aplicarea de ingrasaminte chimice

lucrarea intensiva a solului cu mijloace mecanice

lucrari de desecare-drenaj, irigatii, etc.

Toate acestea afecteaza regimul substantelor nutritive si regimul hidric din sol, precum si transportul si acumularea substantelor deplasate odata cu apa.

Inlocuirea vegetatiei naturale prin terenuri agricole, are o influenta apreciabila in bilantul materiei organice si al elementelor nutritive.

Datorita culturilor agricole, se extrag din sol cantitati importante de elemente nutritive, fara ca masa vegetala fotosintetizata anual, sa se mai intoarca in sol, ca in conditiile naturale. Aceasta duce la o saracire a solului , fiind necesare ingrasaminte naturale si chimice, saruri greu solubile( ex carbonatii) pot fi deplasate spre suprafata, ca urmare a modificarii regimului hidric din sol, determinand o degradare sau o carbonatare a solului.

Despaduririle care au avut loc dupa 1990, au determinat si intensificarile revarsarilor si inundatiilor. S-a intensificat de asemenea procesul de aluvionare si s-a accentuat fenomenul de spalare al solurilor. Despaduririle au dus printre altele si la schimbarea regimului hidric al solului, in sensul aparitiei unor perioade cu exces temporar de apa, mai ales daca s-au inrautatit si insusirile hidrofizice ale solului.

Unele soluri sunt supuse poluarii cu diferite substante, provenite de la industrii sau de la gunoaiele menajere.

In vederea asigurarii protectiei si ridicarii calitatii solurilor, au fost elaborate norme tehnice, obligatorii pentru toti detinatorii de terenuri, care arata masurile ce trebuie aplicate in exploatarea agricola.

CAPITOLUL 6: RESURSE NATURALE,

SOCIALE SI ECONOMICE

6.1. CONDITIILE FIZICO-GEORGRAFICE:

Intr-un perimetru relativ restrans ( aproximativ 9622 ha), orasul AGNITA dispune de resurse naturale variate: de apa, de vegetatie, de sol, de resurse minerale (gaz metan, sare, ape minerale) etc.

6.1.1. Resursele de apa sunt folosite atat la irigatii, in piscicultura (lacurile de la BRADENI) si in alimentarea cu apa a localitatii.

Dezvoltarea economico-sociala a localitatii a dus la cresterea necesarului de apa, atat pentru satisfacerea nevoilor populatiei cat si in diverse domenii de activitate: industrie, agricultura, alte activitati.

De asemenea, pentru utilizarea cat mai eficienta a resurselor de apa, este necesara pastrarea calitatii apei, una din conditiile necesare pastrarii calitatii mediului ambiant.

6.1.2. Resursele vegetale: sunt reprezentate de paduri, pasuni si fanete, care ocupa o suprafata totala de circa 5800 ha, respectiv 60% din suprafetele de teren cuprinse in teritoriul administrativ al orasului.

Deci, resursele vegetale ocupa cele mai mari suprafete, avand un rol important in pastrarea calitatii mediului. Din pacate, si in domeniul acestora, se remarca o serie de aspecte negative. Astfel, datorita presiunii antropice, suprafetele forestiere se reduc de la un an la altul, iar pasunile si fanetele prezinta fenomene marcate de degradare. Restrangerea si degradarea vegetatiei naturale, duce si la reducerea treptata a biodiversitatii, punand in pericol mentinerea unor specii si asociatii rare sau interesante sub aspect biogeografic.

6.1.3. Resursele pedologice: cuprinse in teritoriul administrativ al orasului se caracterizeaza, de asemenea, prin diversitate. Astfel, pe o suprafata de 6300 ha ce revine terenului agricol, si pe circa 2700 ha, cat revine padurilor se intalnesc mai multe categorii de soluri, dintre care amintim: molisolurile, argiluvisolurile, cambisolurile, cu tipurile de sol caracteristice precum si solurile hidromorfe, aluviale etc.

Datorita fertilitatii, respectiv a capacitatii de a intretine viata plantelor, solul constituie principalul mijloc de productie in agricultura si silvicultura.

Reputatul ecolog francez JEAN DORST, ne reaminteste ca supravietuirea si prosperitatea ansamblului comunitatilor biotice terestre, naturale sau artificiale, depinde, in ultima instanta de stratul de numai cativa centimetri de la suprafata pamantului, de sol.

De aici rezulta ca solul reprezinta resursa naturala de baza, cu rol important in dezvoltarea si evolutia celorlalte componente ale mediului. Departe de a fi stabil si inert, cum pare la prima vedere , solul reprezinta un mediu complex, permanent in schimbare, supus unor legi proprii, pe baza carora are loc geneza, evolutia si distrugerea lui.

Distrugerea solului se datoreaza unor cauze naturale, dar si interventiilor nerationale ale omului. Refacerea lui este extrem de lenta, sau adesea imposibila, deoarece nu pot fi reproduse identic conditiile milenare ale formarii sale.

Datorita unor cauze naturale ( inundatii, siroire, torentialitate, alunecari de teren etc), cat si a unor activitati umane, cu efecte negative ( despaduriri, araturi de-a lungul pantei etc), suprafete importante de sol, sunt supuse eroziunii si degradarii. Astfel de soluri apar atat pe terenurile in panta, situate mai ales pe partea dreapta a HARTIBACIULUI, cat si in lunca raului, unde se inregistreaza un exces de umiditate. De aceea, pentru specialistii din domeniul agricol cat si pentru posesorii de terenuri problema imbunatatirii funciare, a sporirii calitatii terenurilor agricole, ar trebui sa constituie o preocupare permanenta, o necesitate impusa de insasi dezvoltarea economico-sociala a orasului, de nevoia de a asigura hrana populatiei.

Metodele agricole adecvate confera adesea solurilor o fertilitate crescuta, asigurand astfel stabilitatea unui mediu artificial.

6.1.4. Resursele minerale:

GAZUL METAN: reprezinta cea mai importanta resursa minerala existenta in teritoriul orasului. El era cunoscut inca din Antichitate sub denumirea de " FOCURILE SFINTE" sau "FOCURILE VESNICE". In scrierile sale , STRABON , amineste ca in ARABELA ( BABYLON), se gaseau mai multe focuri, ce se iveau prin crapaturile pamantului.

In ceea ce priveste existenta resurselor de gaz metan pe teritoriul TRANSILVANIEI, autorul unui articol, care a aparut intr-un calendar din 1914, face o introducere, , afirmand: " in Transilvania, izvoarele de gaz sunt cunoscute de cateva secole." Deja in ultimele decenii ale secolului trecut, se vehicula intens printre specialistii geologi austro-ungari, ideea potrivit careia, in bazinul transilvan, inconjurat de masive de sare, ar trebui sa se gaseasca si resurse de gaze naturale.

Astfel, primele forari au loc in 1908 in zona localitatilor SARMAS si SARMASEL. Puritatea exceptionala a gazului metan transilvan, de peste 99% metan ( CH4) si puterea calorica mare ( 8.500 cal/m3), erau relevate deja inca din anul 1910, de catre publicatiile timpului.

Prin infiintarea in 1915 a U.E.G. ( SOCIETATEA UNGARA DE EXPLOATARE A GAZULUI METAN), se pun bazele industriei extractive a gazului metan din Transilvania, industrie care in perioada celor doua razboaie mondiale v-a cunoaste o dezvoltare remarcabila, atat in sine, cat si ca factor favorizant al dezvoltarii industriei romanesti in general.

Astfel, au fost intreprinse studii ample in zona HARTIBACIU si OLT, pana la NOCRICH, ca si cele din GHIJASA de SUS si RUSI.

Concomitent cu studiile intreprinse in BAZINUL TRANSILVANIEI, au loc si lucrari de constructie a conductelor de gaz, prin care se dirijeaaa gazul metan spre marile centre consumatoare. Astfel, lucrarile de constructie a conductei AGNITA-BOTORCA, au fost incepute la 27 octombrie 1947. Ea a fost terminata in afara de probe si astuparea urmelor la 5 decembrie 1947, iar la 10 decembrie 1947, ora 12, au fost terminate si probele la presiunea de 50 de atmosfere. Intre localitatile amintite, conducta are o lungime de 43 de km. Realizarea lucrarilor in timp de toamna tarzie, deosebit de ploioasa, intr-o regiune lipsita de cai de acces, a avut de intampinat dificultati serioase. Acestea au fost insa surmontate, gratie in special noilor tehnici si metode de lucru, dublate de contributia muncii voluntare a tineretului, cu care s-a acoperit nevoia de mana de lucru nespecializata.

Desi lucrarea executata nu respecta proiectul initial ( datorita lipsei tuburilor de 20 de toli in diametru care nu se produceau in tara), ea reprezinta un efort remarcabil efectuat de caile ferate romane, intr-o perioada in care acestea se confruntau si cu dificile actiuni de refacere a liniilor distruse in cursul celui de-al doilea razboi mondial.

Conducta se indreapta spre FAGARAS-CODLEA-BRASOV, apoi pe VALEA PRAHOVEI, ajungand pana la BUCURESTI. De la BOTORCA la BUCURESTI insumeaza o lungime de 298,5 km.

Pentru orasul AGNITA, cele mai apropiate zacaminte se gasesc pe VALEA OLBOC, la vreo 5 km S de oras. Pe marginea anticlinalului bogat in SARE si in gaz metan ( BLAJ-ILIMBAV), apar la suprafata vulcani de mal si izvoare sarate-iodate, pe care le exploateaza BAILE SARATE AGNITA. Ele apar si in satele DEALU-FRUMOS, BARGHIS etc. In toponimia locului se intalneste DEALU SARAT, SARATURA, SALZBERG.

Mai importante sunt insa exploatarile de gaze naturale, langa ILIMBAV, in domul din DEALUL DUMBRAVII, situat la 14 km SV de AGNITA. Incepand din 1953, sase sonde alimenteaza orasul SIBIU, fabrica de sticla din AVRIG si MARSA. Exploatarile de gaz metan s-au extins si la TELINE, MERGHINDEAL, iar mai nou la BARGHIS, RETIS etc.

La 2,5 km, in gura VAII COVESULUI, in 1955 s-a dat in exploatare o sonda. La 800 m, s-a gasit gaz metan, iar la 1200-1300m SARE. De asemenea, tot la COVES, pe VALEA ROVITA exista TURBA de buna calitate si in cantitate suficienta, dar inca neexploatata.

La GHIJASA de SUS, 6 km de la statia de cale ferata se semnalizeaza LIGNIT, apoi la BENESTI si DEALU FRUMOS, sunt izvoare cu un continut bogat in clorura de sodiu, exploatate in mod rudimentar de catre localnici; mai exista si la CHIRPAR, dar nu sunt exploatate.

Ca urmare a extinderii masuratorilor geofizice si a cercetarilor geologice in 1986 se infiinteaza SECTIA AGNITA, care are in exploatare mai multe structuri gazeifere. Este vorba de statia AGNITA-BARGHIS unde si-a inceput lucarile de extractie in 1985, apoi CHIRPAR, NOCRICH, RETIS, TELINE toate date in exploatare dupa 1986. Cele mai vechi statii de extractie si care apartin de sectia AGNITA, sunt NOUL SASESC si ILIMBAV, date in exploatare in anii `50.

Productia de gaz metan a scazut in ultimii 15 ani, datorita mai multor cauze, cum ar fi: declinul natural care duce la variatia cantitatii de gaze in campurile gazefiere noi, date in exploatare; consumul de gaz diminuat al combinatelor chimice de la FAGARAS si VICTORIA; consumul casnic scazut in lunile de vara.

Astfel, daca incepand din 1989 pana in 1992, productia de gaz a fost cam aceeasi, cifrandu-se in jurul valorii de 600 mil mc de gaz, in 1993 ea scade la 520 mil mc ( cu 13,3% mai putin). In perioada anilor 1994-1997 productia se mentine in jurul valorii de 400 mil mc/an, deci cu 200 mil. mc mai putin fata de anul de referinta 1989. In 1998 productia de gaz metan scade sub 400 mil mc, mai exact la 350 mil mc, valoare ce se mentine si in anii urmatori ( 1999-2005).

Productia de gaz metan este dirijata spre consumatorii industriali din oras, spre consumatorii casnici si spre alte centre urbane din judetele invecinate si din sudul tarii.

O alta bogatie importanta a orasului o reprezinta APELE MINERALE CLORURO-SODICE , din partea de SE a orasului, unde s-a amenajat inca din 1924 o statiune balneara de interes local.

Resursele minerale existente in zona sunt insa insuficient exploatate, fiind necesare importante surse financiare pentru exploatarea lor.

6.2. Populatia- resursa sociala

Orasul AGNITA, precum toate localitatile din tara si judet, se confrunta cu grave probleme sociale, rezultate din restrangerea activitatii marilor unitati industriale. Din aceasta cauza, numarul salariatilor s-a redus foarte mult. Resursele de munca pot fi valorificate in functie de relansarea economica a principalelor unitati ce se mentin.

Totusi, estimarea locurilor de munca nu este posibila la aceasta data, neexistand un studiu de prognoza. Sporul nesemnificativ al populatiei nu ridica probleme in ceea ce priveste locurile de munca. Disponibilizarile masive de forta de munca din ultima perioada, a creeat o rezerva de forta de munca, ceea ce a dus la cresterea somajului. Numarul de someri inregistrati de exemplu la finele lunii aprilie 1999 este de 1320 de someri, ceea ce reprezinta 27% din populatia de varsta activa ( 4840 personal existent in aprilie 1999)si 11% din totalul populatiei, fapt care situeaza orasul AGNITA sub media pe tara, raportat la totalul populatiei.

Cea mai mare parte din numarul somerilor o reprezinta tinerii, unii dintre ei fiind declarati someri chiar la terminarea scolii ( licee, scoli profesionale, complementare, etc). De aceea, cei mai multi tineri au plecat sa-si caute un loc de munca in alte parti, fie in alte localitati sau in alte tari cum ar fi: GERMANIA, ITALIA, GRECIA, SPANIA etc.

Relansarea economica ar duce la o dezvoltare economica diversificata a orasului, ceea ce ar insemna descurajarea emigratiei. De asemenea, s-ar putea relua activitatile, macar la capacitatile existente a unitatilor traditionale ale orasului, valorificandu-se potentialul uman , ceea ce ar duce la scaderea numarului somerilor.

Structura necorespunzatoare a locurilor de munca existente, fata de resursele si nevoile localitatii, disfunctiunile aparute in ocuparea fortei de munca, sunt cateva dintre problemele sociale cu care se confrunta orasul AGNITA.

6.2.1. Retrospectiva istorica

Situatia demografica a TRANSILVANIEI la inceputul EVULUI MEDIU: cu o suprafata de 102.000 km2 se estimeaza totalul populatiei la circa 300.000 locuitori la sfarsitul secolului XI, cu o densitate medie de 3 locuitori pe km2. ca si in alte tari europene si sporul natural al populatiei TRANSILVANIEI in acele vremi, a fost foarte mic, din aceleasi cauze: mortalitatea infantila si la varsta adoloscentei si maturitatii accentuate, razboaie frecvente, foamete periodica, epidemii devastatoare, etc.

In perioada imediat urmatoare, mai exact sfarsitul secolului al XII-lea, populatia TRANSILVANIEI a fost apreciata la peste 400.000 locuitori .

La mijlocul secolului al XIII-lea, temeiurile documentare pentru estimarea populatiei TRANSILVANIEI se inmulteste, si totodata devin mai sigure. Documentele vremii ofera posibilitatea cunoasterii totodata a situatiei demografice din asezarile rurale din acea vreme. Tot in aceasta perioada se inscriu si inceputurile asezarilor cu caracter urban ( APPIDA CIVITATES), mai insemnate atat din punct de vedere economic cat si demografic, in raport cu cele rurale.

Izvoarele diplomatice, care ofera temeiuri pentru cunoasterea situatiei demografice din TRANSILVANIA acelei vremi, permit totodata, cunoasterea raspandirii geografice a asezarilor mentionate.

Intreaga suprafata a " tarii" TRANSILVANIEI, era impodobita cu asezari urbane: campia apuseana, zona de coline si chiar zona cu relief mai inalt si in parte cea mlastinoasa. Fireste, deosebirile dintre diferite zone erau evidente si din punct de vedere demografic: mai densa populatia din zona de campie, mai putin aglomerata in zonele de coline si mai rara in zonele cu relief inalt ( STEFAN PASCU- " VOIEVODATUL TRANSILVANIEI" ).

In a doua jumatate a secolului al XII-lea, pana in secolul XIV-lea, in TRANSILVANIA au fost adusi colonisti; "latini", "teutoni", "boemi", "ruteni", etc, la ocne si mine, in sate si orase, astfel, la mijlocul secolului al XIII-lea, populatia era de 550.000 locuitori, iar un secol mai tarziu, TRANSILVANIA avea un total de peste 900.000 locuitori.

In secolele urmatoare ( XV, XVI, XVII, XVIII), se observa o crestere accentuata a numarului populatiei TRANSILVANIEI, astfel incat la 1721 se apropia de 2 milioane de locuitori, iar spre sfarsitul secolului XVIII, numarul acestora se apropie de 2.500.000 locuitori ( intre 1784-1787), ceea ce reprezinta procentual o crestere intre 20-25%.

Pentru perioadele prestatistice, cercetarile de demografie istorica se bazeaza pe izvoare partiale, care infatiseaza numai unele aspecte ale problemei populatiei. De pilda, cele mai folositoare izvoare in cercetarile demografice pentru epoca feudala tarzie, pe langa CONSCRIPTIILE DICALE si NOTELE DE DIJMA, sunt URBARIILE. De asemenea, s-au mai folosit CONSCRIPTIILE FISCALE, CONFESIONALE, MILITARE, CATAGRAFIILE, REGISTRELE PAROHIALE, HARTIILE EXPLICATIVE etc. Pentru perioada respectiva in TRANSILVANIA au lipsit recensamintele generale.

Primul RECENSAMANT GENERAL care a cuprins intreaga populatie din TRANSILVANIA a fost cel efectuat la cererea imparatului IOSIF AL II-LEA , intre 1784-1787. Caracterul de recensamant al lucrarii este indicat de modul de organizare, metoda de intocmire si problemele cuprinse.

Teritoriul a fost impartit in CIRCUMSCRIPTII, verificandu-se numele localitatilor, oraselor, comunelor, catunelor etc. O latura interesanta a recensamantului o prezinta gruparea sociala a populatiei de sex barbatesc in : nobili, preoti, functionari, oraseni, mestesugari, tarani, mostenitorii taranilor si orasenilor, jeleri, militari eliberati si altii.

Pe baza recensamantului, se poate stabili situatia sociala a populatiei din TRANSILVANIA, cea mai mare parte a populatiei erau taranii, dupa care urmau jelerii. Celelalte categorii aveau pondere foarte mica in totalul populatiei.

Din datele recensamantului se mai pot desprinde si alte aspecte demografice si anume: densitatea populatiei, repartitia teritoriala a populatiei, gruparea populatiei pe medii, etc.

Importanta recensamantului reiese atat din caracterul sau oficial, care garanteaza in mare masura exactitatea datelor, cat si din caracterul sau universal, fiind inregistrata toata populatia TRANSILVANIEI;

Recensamantul lui IOSIF AL II-lea s-a ocupat intr-o oarecare masura si de miscarea migratorie, stabilind doua categorii de populatie "plecati" prin care intelegem emigrarile si " strainii", prin care intelegem imigrarile.

In comitatul TARNAVA, din care facea parte si AGNITA , emigrarile depasesc intr-o masura mica imigrarile. Ex: plecati 2252->straini 1891.

O alta forma administrativa o reprezentau SCAUNELE. In scaunele sasesti, majoritatea taranimii sasesti a reusit sa scape de dependenta feudala .

Cele doua paturi sociale de baza din regiunile sasesti au fost taranii liberi si orasenimea. Totusi, incep sa apara si germenii burgheziei. In localitatile mai importante incepe sa se formeze o patura avuta de comercianti, camatari sau proprietari de manufacturi, calfe mestesugaresti etc.

Despre populatia AGNITEI, primele date sigure sunt cele ale recensamantului din 1798, din care reiese ca in AGNITA erau 187 de gospodarii, adica 935 de locuitori, la care se adauga un dascal, 2 scribi ai targului, un morar, 9 preoti si 10 calugarite. Populatia targului se ocupa cu agricultura si mestesugurile. Mestesugarii erau organizati in BRESLE. In bresle se primeau numai ucenici sasi si fii de tarani liberi, fapt care a lovit in mestesugarii de origine romana.

Din punct de vedere etnic, AGNITA avea o populatie eterogena, formata din romani, sasi, unguri si tigani.

ROMANII; sau "bastinasii" sunt cei care au avut continuitate in locuirea acestor meleaguri. Alaturi de romani, timp de aproape un mileniu de convietuire sunt SASII, adusi pe aceste plaiuri din tarile apusene de catre regii UNGARIEI, la inceputul secolului al XII-lea, pentru a forma o " perdea de siguranta " si de paza inspre rasarit. UNGURII , veniti in ARDEAL ca si cuceritori, s-au asezat si aici in mod razlet, prin infiltrarile din secuime sau colonizati de habsburgi, care au urmarit sa "infiga pene unguresti in mase compacte romanesti", si sa controleze prin intermediul lor drumurile mai umblate ce legau centrele mari.

Intalnim si alte neamuri, dintre care TIGANII sunt cei mai numerosi. La recensamintele care s-au facut ulterior, multi dintre acestia s-au declarat romani.

In perioada celui de-al II-lea razboi mondial, odata cu ocuparea BASARABIEI de catre armata sovietica, in 1940, un numar important de romani basarabeni se refugiaza in TRANSILVANIA, stabilindu-se si pe aceste locuri si integrandu-se in populatia orasului.

POPULATIA SASEASCA

De-a lungul timpului, aceasta etnie care a convietuit in armonie cu populatia roman si cu alti etnici, a cunoscut in evolutia ei numerica perioade ascendente dar si descendente. Un rol important in aceasta evolutie l-au avut evenimentele istorice.

Astfel, daca pana la cele doua razboaie mondiale, numarul populatiei a crescut ( cu exceptia perioadei anilor 1500 cand s-a inregistrat epidemia de ciuma), dupa cel de-al doilea razboi mondial numarul populatiei sasesti a scazut simtitor.

Evenimente mai importante care au dus la scaderea numarului populatiei de origine germana, sunt: cele doua razboaie mondiale, perioada anilor 1948-1960, cand are loc nationalizarea principalelor mijloace de productie si cooperativizarea agriculturii si perioada de dupa 1989.

In timpul celui de-al II-lea razboi mondial si dupa, mai exact in 1945, au fost ridicati din ROMANIA si trimisi la munca in U.R.S.S. peste 70.000 de cetateni romani, in majoritate covarsitoare de origine germana.

Din lagarele SLOBOZIA si TG.JIU, au mai fost ridicati cu aceasta ocazie 300 de supusi germani. De asemenea, au fost ridicati si romani, insa numarul lor exact nu este cunoscut. Acesti romani au fost ridicati fie din pricina numelui cu rezonanta dubioasa , ca SUSTAR, BRANDEMBURG etc, fie din reavointa unor autoritati locale, fie prin lipsurile omenesti din transporturi, fie din inducerea in eroare a autoritatilor.

Astfel, in timpul cand administratia romaneasca nu era instalata in ARDEALUL DE NORD, anumite organe locale administrative au informat tendentios autoritatile sovietice, determinandu-le sa ridice un sat de 150 de romani, din altul 100 etc.

Acolo unde vinovatia acestor organe s-a putut stabili , s-a trecut la sanctiuni severe. De exemplu, un notar a fost condamnat la curtea martiala si executat.

Varsta celor ridicati a fost stabilita intre 18-45 de ani. Totusi au fost si depasiri ale acestor cifre. Situatia pe luna septembrie 1947 era urmatoarea: inapoiati pentru incapacitate de lucru, maladii etc 9.039 dintre cetatenii de origine germana; 470 dintre cetatenii romani de alta origine decat germana;48 dintre supusii germani etc.

Numarul celor eliberati din lagarele de munca este mai mare,insa nu toti au fost retrimisi in ROMANIA, ci si in alte tari, in diferite circumscriptii teritoriale ale GERMANIEI, in AUSTRIA. Acestia vor sa se repatrieze in ROMANIA, insa nu au posibilitatea. In ceea ce priveste formalitatile de repatriere ale acestora, ele s-au facut nu numai prin cereri individuale: "ARHIVELE STATULUI, BUCURESTI, fond presedentia CONSILIULUI DE MINISTRII, CONVENTIA DE ARMISTITIU, dosar 55, filele 68-69:-> Referat".

Deportarile masive s-au facut in luna ianuarie 1945. in ziua de 13 ianuarie 1945 au fost ridicate la SIBIU circa 2500 persoane. In 16 ianuarie 1945 din gara SIBIU au plecat 15 vagoane, iar din AGNITA, in data de 23 ianuarie 1945, 47 de vagoane: ARHIVA S.R.I.-Fond documentar, dosar 3194-> pag.115". de asemenea au fost ridicati si imbarcati sasi si in SIGHISOARA, MEDIAS, SEICA MARE, FAGARAS, BLAJ, BRASOV, CISNADIE etc.

Alta cauza care a dus la scaderea numarului populatiei de origine germana a fost perioada anilor 1948-1960, cand nationalizarea si cooperativizarea au dus la trecerea in proprietatea statului a fabricilor, atelierelor, morilor, terenurilor agricole, a tuturor proprietatilor private. In urma acestui eveniment, marea majoritate a fostilor proprietari a emigrat in GERMANIA, AUSTRIA chiar AMERICA.

Al treilea moment important care a dus la scaderea numarului sasilor a fost perioada de dupa 1989, cand in numai 2-3 ani a plecat majoritatea populatiei in GERMANIA. De exemplu, daca in 1989 traiau in AGNITA peste 1850 de sasi, in anii imediat urmatori, numarul lor s-a redus la aproape un sfert ( circa 500 locuitori in 1991) pentru ca in 2005, numarul lor sa fie mai mic de 200 de locuitori, acestia fiind in mare parte pensionari.

6.2.2. Evolutia numerica a populatiei,

Analiza evolutiei numerice a populatiei orasului si a localitatilor componente se face printr-o serie de indicatori demografici cum sunt: numarul total al populatiei, natalitatea, mortalitatea, sporul natural, migratia, etc.

NUMARUL TOTAL AL POPULATIEI: a variat mult de-a lungul timpului. Recensamintele mai exacte s-au facut dupa 1850, cand numarul total al populatiei era de circa 2500 locuitori, pentru ca 30 de ani mai tarziu, in 1880, populatia sa depaseasca 3000 locuitori, mai exact 3.125. La inceput de secol (1910), numarul populatiei depaseste 3.800 locuitori.

In perioada anilor 1930-1940, numarul populatiei are valori cuprinse intre 4.400-4.800 locuitori, pentru ca, un deceniu mai tarziu, sa depaseasca 7.000 locuitori. In perioada anilor `60 (1966-1967), populatia inregistreaza un ritm vertiginos de crestere, si anume de la 8.700 locuitori in 1966 la peste 9.100 in 1967. Acest ritm intens de crestere a numarului populatiei este legat de industrializarea orasului, care atrage dupa sine cresterea necesarului de forta de munca.

In perioada anilor `70, numarul populatiei creste la fel de intens astfel ca, la recensamantul din 1977, populatia sa ajunga la 12.750 locuitori.

In deceniul urmator, perioada anilor `80, evolutia populatiei inregistreaza tot valori pozitive, astfel ca, in 1985, s-a inregistrat numarul maxim de 14.600 locuitori, iar in 1989 s-a ajuns la 14.500 locuitori. Sunt cele mai mari valori ale numarului populatiei pe care le-a avut vreodata orasul AGNITA.

Dupa 1989, in deceniul urmator, al anilor `90, populatia incepe sa scada tot mai mult datorita emigrarilor masive, atat a sasilor, cat si a romanilor, spe tarile EUROPEI VESTICE si SUDICE. Astfel, in 1991, populatia scade sub 14.000 locuitori, mai exact 13.800 locuitori. La sfarsit de deceniu ( 1998-1999), populatia orasului avea sa depaseasca cu putin 12.200 locuitori.

In prezent (2005), numarul total al locuitorilor din AGNITA a ajuns la 11.200 si se pare ca s-a stabilizat. (vezi diagrama nr1).

Cauzele sunt numeroase, printre ele enumerandu-se: restructurarile locurilor de munca si a disponibilizarilor care declanseaza migrarea populatiei spre sate sau spre alte zone ale tarii ( marile orase) si spre alte tari.

NATALITATEA a inregistrat o scadere drastica dupa 1989, cauza fiind scaderea numarului populatiei prin emigrari, scaderea numarului casatoriilor si poate cel mai important lucru, legalizarea avorturilor.

Daca in 1989 s-au inregistrat 471 de nasteri, in anul imediat urmator, numarul nascutilor vii s-a redus la 91 de copii( cu 19,32%), ajungand la 380 in 1990, apoi in 1991 sa se inregistreze 276 de nascuti vii, deci cu 195 de copii (41%) mai putin fata de 1989.

In 1992, natalitatea scade in continuare, ajungand la 249 nascuti vii, cu 222 mai putin (47%) fata de 1989. In 1993, numarul nascutilor vii ajunge la 214, cu 257 mai putin (55%) fata de 1989, pentru ca in urmatorii cinci ani, numarul lor sa varieze intre 100-200 nascuti vii. Astfel, in 1994 s-au inregistrat 188 nascuti vii, in 1995, numai 145, in 1996, 113 nascuti vii ( ceea ce reprezinta cu 76% mai putin decat in 1989).

In anii urmatori, pana in 2005, natalitatea s-a mentinut in jurul acestor cifre ( intre 100-200 nou-nascuti pe an). De aici se trage concluzia ca natalitatea este in continuare in declin, cu urmari negative in evolutia populatiei. Acest lucru duce la scaderea numarului populatiei si in acelasi timp la procesul de imbatranire a sa. Exista ani in care sporul natural este negativ, 1996;1999;2000;2001. ( vezi diagrama nr2)

MORTALITATEA : daca in primii ani luati in analiza (1989;1990) s-a mentinut in jurul valorii de 70 de persoane (-4,8%), in perioada anilor 1993-1998 si chiar 1999-2005, numarul persoanelor decedate a fost cuprins intre 88 si 100. cea mai ridicata rata a mortalitatii s-a inregistrat in anii 1992 ( 101 persoane decedate, aproximativ -8 la mie) si 1998 (100 decedati).

NUPTIALITATEA: scaderea numarului populatiei mai ales prin emigrari, a atras dupa sine scaderea numarului casatoriilor dupa anul 1990. Daca in 1989 numarul casatoriilor a fost de 111 ( 7 la mie), iar in 1990 de 127 ( 9 la mie), in urmatorii ani, numarul casatoriilor a scazut, variind intre 83 si 103 in perioada 1991-1998 si 1999-2005 ( cu valori intre 6 la mie si 7 la mie).

FENOMENUL MIGRATORIU: in deceniul al noualea ( perioada anilor `90) se observa mari schimbari, care au aparut in procesul de emigrare si imigrare in cadrul populatiei orasului AGNITA. Mai exact, pe tot parcursul perioadei 1990-2005, numarul emigratilor a fost mult mai mare fata de numarul imigratilor, inregistrandu-se un spor migratoriu negativ. Astfel, cel mai mare numar de emigranti s-a inregistrat in perioada 1991-1991 ( peste 270 de persoane), si tot in aceasta perioada se inregistreaza cel mai mare numar de imigranti (144 in 1991 si 161 in 1992). In anii urmatori (1993-2005), numarul emigrantilor variaza intre 120 si 160 de persoane, iar cel al imigrantilor, intre 91 si 103 persoane.

Din aceste valori rezulta un spor migratoriu negativ, pe toata perioada 1990-2005

Valoarea cea mai semnificativa a sporului migratoriu o avem in 1991 ( -129 persoane), iar cea mai mica in 1998( -17 persoane). Acestea sunt date statistice, dar in realitate valorile sporului migratoriu sunt mai ridicate.

Aceste valori negative ale sporului migratoriu au drept consecinta depopularea localitatii.

Fenomenul de depopulare demografica este mai accentuat dupa 1990, odata cu deschiderea granitelor si cu plecarea masiva a sasilor in GERMANIA. La acest proces a mai participat si emigrarea temporara sau definitiva a romanilor, maghiarilor sau tiganilor spre diferite tari ale EUROPEI, in cautarea unui loc de munca. Fenomenul este accentuat de procesul de privatizare al unitatilor economice, care duce la restructurari si reduceri ale locurilor de munca.

De asemenea, un alt factor il constituie lipsa cailor de comunicatie ( cai ferate) a mijloacelor de trasnport si stagnarea sau chiar diminuarea unor activitati industriale si de servicii, care in mod normal, asigura cel putin stabilitatea populatiei, daca nu contribuie la sporirea acesteia.

Deci, aceste cauze duc la declinul demografic al orasului si la fenomenul de imbatranire al populatiei.

Un element care ar putea duce la revigorarea localitatii si zonei, ar fi schimbarea tipului de proprietate asupra pamantului, legiferat de actuala reforma agrara. Dar ritmul lent si subiectivismul cu care se aplica legea fondului funciar, neclaritatile acesteia, au dus la limitarea acestei legi.

O alta cauza tot in acest domeniu, o reprezinta lipsa de fonduri financiare pentru achizitionarea de masini agricole si substante chimice, necesare lucrarilor agricole.

Cu toate acestea, refacerea proprietatii particulare, va avea drept efect nu numai revitalizarea vietii economice, dar si stabilitatea populatiei.

Se impun deci, masuri de revitalizare demografica, care sa valorifice potentialul natural si uman al zonei. Pentru ca, nu trebuie sa uitam niciodata ca " stransi in ghem, parca instinctiv alegandu-si impotriva atator navaliri si dusmani, forma cea mai potrivita pentru rezistenta etnica, romanii sunt inradacinati pe bastionul ocolit de munti al TRANSILVANIEI, revarsandu-se pe povarnisurile din jur.", asa cum frumos scria GEORGE VALSAN in 1928 in studiul " TRANSILVANIA in cadrul unitar al pamantului si statului roman"/

Evolutia numerica a populatiei se observa si din analiza altor indicatori cum ar fi: situatia divorturilor, a numarului nascutilor morti, a numarului decedatilor sub un an etc. De exemplu, numarul divorturilor in aceasta perioada (1990-2005), a fost cuprins intre 16-40 de divorturi pe an, deci cu mult mai mult decat cel al casatoriilor. Numarul nascutilor morti si a decedatilor sub un an este destul de mic, fiind cuprins intre 0-5 pe an, cauzele fiind de natura ereditara, de aparitia unor boli la cateva luni dupa nastere sau de nivelul de trai scazut al familiei etc.

In privinta repartitiei populatiei pe ramuri de activitate se observa in 1992 ca inca cea mai mare parte a populatiei era ocupata in industrie ( 3224 din totalul de 4900 populatie activa, mai exact 66% din totalul populatiei active). Numarul populatiei ocupata in agricultura era in numar de 563, cu un procent de aproximativ 12% dupa care urmeaza populatia din alte ramuri de activitate (22%). ( vezi diagrama nr 3)

La nivelul anului 2005 s-au produs modificari importante, in sensul ca populatia ocupata in agricultura a ajuns sa detina o pondere de 48,5% din totalul populatiei active. Acest lucru se explica prin faptul ca pana in 1989 orasul avea un profil agro-industrial, iar in prezent, prin scaderea ponderii industriei in activitatea economica a orasului, fostii muncitori s-au reintors la munca in agricultura. De asemenea, nu trebuie uitat faptul ca agricultura este o activitate traditionala in aceasta zona. Un numar destul de important de agricultori il reprezinta populatia pensionata sau aflata in pragul pensionarii, cu varsta cuprinsa intre 50-60 ani. Fata de acum 15 ani, populatia ocupata in agricultura s-a marit in fiecare an, in detrimentul celei ocupate in industrie. Astfel, in prezent, populatia activa ocupata in activitatile industriale ale orasului a scazut, detinand o pondere de circa 12% din totalul populatiei active.

O pondere importanta o are si populatia ocupata in invatamant (8,8%); comert, activitati hoteliere, alimentatie publica (6,2%), silvicultura, vanat, pescuit (6,2%); productie-distributie energie electrica, gaze, apa (3,7%); sanatate, asistenta sociala (3,3%); transport, comunicatii (3%); administratie publica si asigurari sociale (3%), finante-banci (1,7%); cercetare, dezvoltare, informatica, servicii economice (0,24%); cultura-sport-turism, activitati asociative (0,24%); piscicultura (0,15%); alte activitati si servicii prestate populatiei (2,35%); activitati neindentificate (1,55%).

Populatia inactiva este un alt sector important al populatiei orasului AGNITA.

La recensamantul din 2002, aceasta categorie de populatie era destul de mare, cuprinzand un total de 6.715 persoane, respectiv 54% din totalul populatiei. Evident, in aceasta categorie de populatie, cel mai mare numar il reprezinta copiii prescolari, elevii si stundetii, pensionarii etc.

O categorie aparte in cadrul populatiei inactive o reprezinta populatia neocupata, reprezentata de tineri care au terminat diferite scoli profesionale, complementare, licee, facultati, dar care n-a reusit sa-si gaseasca un loc de munca. O parte din acesti tineri au emigrat in alte tari pentru cautarea unui loc de munca si revin acasa o perioada de timp (1-2 luni), dupa care incearca iar sa lucreze sezonier in diferite zone.

In analiza structurii populatiei orasului AGNITA, se are in vedere atat structura populatiei pe grupe de varsta, pe sexe, pe nationalitate si structura confesionala.

In structura populatiei pe grupe de varsta, se observa o predominare a populatiei cu varsta cuprinsa intre 20-60 ani ( vezi diagrama 4). Astfel, cu un total de 6180 de persoane, cat reprezinta aceasta grupa de populatie la recensamantul din 1992, ea detinea o pondere de peste 50% din totalul populatiei. Urmeaza populatia tanara si anume grupa 0-20 ani, cu un total de peste 4930 locuitori si un procent de 40%, iar restul 10% (1200 locuitori) il reprezinta populatia varstnica, peste 60 de ani.

Structura populatiei pe sexe, reflecta o usoara dominare a populatiei de sex masculin in anii 1989-1992 si perioada 1995-1997.

In perioadele 1993-1994 ,1998-1999 si 2000-2005 se observa o usoara dominare a populatiei de sex feminin, cu circa 10-15 persoane.

In structura populatiei pe nationalitati, se observa procentul ridicat al romanilor, dupa care urmeaza rromii, maghiarii, germanii etc. Astfel, la recensamantul din 1992, populatia de origine romana detinea o pondere de 86%, dupa care urmau rromii cu un procent de aproape 7%, apoi maghiarii cu circa 4%, si germanii sub 3%. ( vezi diagrama 4)

Structura populatiei pe religii, arata ca preponderenta populatiei de religie ortodoxa (91%) dupa care religia reformata cu 2%, romano-catolica cu 1,6%. Restul populatiei apartine altor culturi religioase.( vezi diagrama 4)

6.3. ORASUL AGNITA

6.3.1 Retrospectiva istorica:

Cele mai vechi dovezi de asezari omenesti s-au gasit la est de AGNITA, in padurea LEMPES, unde exista urmele unui castru roman, care avea functia de post de supraveghere. Si astazi se mai descopera in aratura cioburi de vase din acea epoca, iar piesele mai reprezentative descoperite in aceasta cetate se gasesc la muzeul BRUCKENTHAL din Sibiu.

Dupa istoricul EITHEL, ulterior ( anul 1200), in acelasi loc ar fi existat un punct de supraveghere al sasilor.

Legenda spune ca cele trei fiice ale cavalerului acestei cetati, au intemeiat trei asezari: MARIA a intemeiat MARIENTHAL ( MERGHINDEAL), ROZALIA ROZALIENTHAL(RUJA), iar AGNETA, AGNIETENTHAL(AGNITA). Acest nume , AGNIETENTHAL, se gaseste si in inscripitii latine din 1319, 1389 si 1445.

Prima vatra a localitatii AGNITA, nu a fost pe valaea HARTIBACIULUI, ci la sud de VALEA ALBACULUI (OLBOCULUI), in zona numita ALT KIRSHE (Biserica Veche), distrusa in timpul navalirii tatarilor (1241). Ulterior asezarea a fost reinfiintata pe valea HARTIBACIULUI. Despre aceasta a doua asezare, afara de inscriptiile latine permanente, nu exista alte documente, arhiva parohiala fiind distrusa in anul 1700, in urma unei epidemii de ciuma.

Asezarea s-a dezvoltat liniar, pe malurile HARTIBACIULUI; de-a lungul strazii principale; partea de sud ( in jurul strazii AUREL VLAICU) dezvoltandu-se mai tarziu.

Numele dealului STEINBURG nu este legat de vreo asezare veche, dupa cum s-ar banui, ci de numele unui judecator care in anii 1870-1880 a plantat padurea de conifere existenta, numele anterior al dealului fiind KROHENNEST. Dealul este marginit de doua vai : GR DEN BOH (VALEA TIGANILOR) este cea mai insemnata, cu o creasta foarte evidenta pe versantul stang. Pe versantul drept al vaii se observa fenomene de solifluxiune.

Fundul vaii are circa 100 m latime, iar albia paraului are circa 3 m latime si 2 m adancime, cu maluri abrupte. Paralel cu valea, se desfasoara in prezent strazile HOREA, CLOSCA si CRISAN.

A doua vale care margineste dealul STEINBURG pe la vest se numeste in jargonul sasesc " HIRFOLDEN BOH". Ea este scurta, ingusta, dar a fost transformata antropic: prin barare s-a creat un mic iaz, iar pe ultima parte are un traseu subteran, construindu-se peste ea o sosea ( strada FABRICII).

Versantul stang al HARTIBACIULUI la AGNITA, este lipsit de afluenti si mai domol. Aproximativ din dreptul gurii VAII TIGANILOR se detaseaza in acest versant o treapta morfologica noua, o terasa aluvionara, ingusta si inalta (8-10 m), la inceput; mai largita si mai scunda (2-4 m) spre capatul ei apusean. Pe taluzul terasei se intind strazile AUREL VLAICU si NOUA. Deasupra acestei terase, terenul se inalta sub forma unor trepte mai inguste, pana la un tapsan mai larg, care ar putea fi restul unei terase de circa 50 m altitudine relativa.

Strazile din partea de sud-vest a orasului ( IZVORULUI, MIHAI EMINESCU) si partea de nord ( CLOSCA, CRISAN, LIVEZILOR), precum si cartierul FABRICII, constituie zonele noi ale orasului, deoarece aici s-au contruit locuinte in perioada anilor 1960-1980, cand necesarul de foarta de munca era foarte ridicat. In prezent, datorita disponibilizarilor si restructurarilor care au loc in unitatile economice, multe din aceste spatii de locuit sunt excedentare. Este un fenomen asemanator tuturor localitatilor din tara, care se confrunta cu astfel de probleme.

In prezent, zonele cu locuinte ocupa o suprafata de 118,2 ha. Se are in vedere extinderea zonei de locuit in cadrul intravilanului existent, fata de cresterea nesemnificativa a populatiei in zonele deja construite. Acest lucru ar duce la mentinerea unui confort urban adecvat, prevazut in REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM. Pentru reallizarea acestui confort, este necesar a se extinde zona de locuit pe teritoriile introduse efectiv in intravilan, in conformitate cu legislatia in vigoare. Tot in componenta administrativa a orasului AGNITA, mai intra localitatile COVES si RUJA.

COVES: denumirea maghiara KVES= de piatra

Localitatea este situata pe versantul drept al VAII HARTIBACIULUI, la o distanta de 3 km vest fata de AGNITA.

Satul este atestat documentar la sfarsitul secolului al XII-lea. Populatia majoritara era formata din romani, alaturi de care se intalnesc maghiari si tigani. Romanii cuprind doua parti: bastinasii romani si romanii veniti aici sau adusi din alte comune ale TRANSILVANIEI. Acestia au primit numele de familie dupa localitatea de unde au venit. Asa sunt familiile ARMEAN din satul ARMENI, VECERZAN din VECERD, BARSAN din vreo comuna din TARA BARSEI etc. Celelalte familii existente in localitate ar forma familiile bastinase.

Odata cu venirea ungurilor, cei mai multi romani au devenit iobagi la familiile nobile maghiare, pe care traditia le pastreaza sub numele de: GYULA, BOIER, HORVATH, MAURER ETC.

Relatiile intre romani si nobilii maghiari au fost de ura, dusmanie si chiar revolta. Marturie in acest sens stau evenimentele din 1847, 1848, 1849, care au influentat si viata locuitorilor de aici. Astfel, in urma evenimentelor sangeroase si-au pierdut viata numerosi romani: de exemplu, numele dealului FURCI, situat in estul localitatii, este legat de aceste evenimente, deoarece se spune ca aici, la 1848, romanii au fost omorati in "furci". Sapaturile care s-au facut in acest loc, cand s-a instalat o sonda in cautarea gazului metan, au scos la iveala o multime de oase de om.

O alta suferinta a romanilor de aici: in anii revolutiei pasoptiste este relatata in cronica bisericeasca astfel: " pe opt dintre cei care, dupa parerea maghiarilor, au fost vinovati; i-au impuscat fara nici o sentinta, in aprilie 1859, in capatul satului, catre comuna saseasca APOSDORF (APOS).

Satul COVES avea o biserica mica din lemn, construita in 1751, situata in mijlocul cimitirului. Biserica de astazi a fost contruita intre anii 1847-1851, pe un teren cumparat de la maghiarul MAURER.

Recensamantul din perioada 1760-1762, arata existenta a trei familii greco-catolice si 77 familii ortodoxe.

Scoala a fost la inceput confesionala. Prelegerile s-au tinut in case private. In 1892 s-a cumparat terenul pe care este astazi scoala veche, de la proprietarul maghiar GYULA SANDOR.

In 1898 s-a pus piatra edificiului scolii, terminandu-se in 1899, cu inscriptia : SCOALA CONFESIONALA GRECO-ORTODOXA ROMANA".

Ocupatia de baza a locuitorilor satului, atat in trecut, cat si in prezent este agricultura. Pana an 1989, o buna parte din populatia apta de munca a localitatii era ocupata in activitatile industriale ale AGNITEI.

Dupa 1990, odata cu disponibilizarile masive care au avut loc, numerosi muncitori au ramas fara loc de munca, fiind obligati sa-si caute de lucru in alta parte, chiar peste hotare. Unii dintre ei, putini la numar, s-au intors la agricultura, in satul lor.

RUJA: este situata la 5 km est de AGNITA, pe valea unui afluent al HARTIBACIULUI.

Date exacte despre infiintarea sau atestarea documentara a localitatii nu exista. Totusi se presupune ca satul s-a infiintat pe la sfarsitul sec. al XII-lea.

Primul nume dat de colonistii germani localitatii a fost ROSELU sau ROSELA, iar mai tarziu administratia maghiara denumeste satul ROSZONDA. Prin secolul al XVI-lea, satul a primit denumirea de RUJA, nume pe care il poarta si astazi.

Populatia localitatii a fost formata din : sasi, romani si tigani. Odata cu plecarea masiva, dupa 1990 a sasilor in GERMANIA, au ramas romanii si tiganii. In ceea ce priveste familiile de romani, se presupune ca familia BOLOGA, venita aici de prin partile SIBIULUI, ar fi una dintre cele mai vechi familii. Membrii familiei respective ar fi venit ca ciobani la oile sasilor de aici.

Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, existau in localitate vreo 60 de familii de romani, populatia majoritara reprezentand-o sasii. Numarul romanilor a crescut mereu de-a lungul anilor. Este interesant faptul ca aici o parte importanta a populatiei de origine romana, este venita din alte parti, mai exact din zona APUSENILOR.

La recensamantul facut in anii 1760-1761 , traiau in RUJA 26 familii catolice-evanghelice si 36 familii ortodoxe.

In 1840 se construieste biserica ortodoxa de astazi, pe un deal numit DEALUL ROMANILOR.

In sat exista 2 scoli: una romaneasca si una germana, amandoua situate in mijlocul satului. Datorita faptului ca in localitate nu mai exista sasi, incepand din 1990, scoala germana nu mai fuctioneaza.

Un obiectiv istoric important este biserica fortificata de confesiune augustina.

6.3.2. Starea actuala a orasului AGNITA si a localitatilor componente

Este cea specifica majoritatii localitatilor din ROMANIA; nivel de trai scazut datorita veniturilor mici si a cheltuielilor tot mai ridicate; cresterea numarului somerilor datorita disponibilizarilor, etc.

Astfel, in 31.01.2000, numarul somerilor in orasul AGNITA si in cele doua localitati componente, COVES si RUJA, era de 1114. Se mentioneaza ca acest numar se refera la somerii aflati in plata; cifra acelora care au iesit din sistemul protectiei sociale nu se cunoaste, banuindu-se a fi mult mai mare ( "TRIBUNA" -28 februarie 2000).

O parte din forta de munca disponibilizata a emigrat si emigreaza temporar sau definitiv spre tarile EUROPEI ( GERMANIA, SPANIA, ITALIA, GRECIA) cat si spre tari de pe alte continente, mai ales AMERICA ( S.U.A., CANADA) etc.

In acest fenomen este angrenata mai ales forte de munca tanara ( intre 18-35 ani), indiferent de nationalitate. Daca in primii ani ai deceniului IX au emigrat in mod masiv sasii, in ultimii 10 ani au emigrat in numar mare romanii si tiganii spre tarile EUROPEI SUDICE, mai ales in perioadele de vara si de toamna.

Deplasarea temporara pentru munca este facilitata de diferite firme sau agentii publicitare care ofera contracte sezoniere de munca, pe intervale de timp cuprinse intre 1-3-6 luni sau chiar un an.

O alta categorie importanta de disponibilitati, cu varsta cuprinsa intre 40-50 ani se confrunta cu probleme asemanatoare in privinta nivelului de trai.

Pentru a face fata nevoilor zilnice, ei se intorc in mediul rural, ocupandu-se de agricultura. Totusi, atat populatia din oras, cat si cea din mediul rural, care se ocupa de agricultura, datorita lipsei mijloacelor financiare, nu practica decat o agricultura de subzidenta, eventual cu castiguri foarte mici la piata din oras ce are loc saptamanal ( vineri).

In ultimii ani in majoritatea domeniilor vietii economico-sociale ( industrie, agricultura, transporturi, telecomunicatii, circulatia marfurilor, gospodarie comunala, cultura, arta, sanatate, administratie, protectia mediului, alte domenii) nu s-au realizat investitii, datorita lipsei de finantare.

In invatamant , LICEUL TEORETIC " AUGUT TREBONIU LAURIAN", din AGNITA a reusit sa primeasca fonduri importante prin "PROGRAMUL PHARE", care pune accentul pe dezvoltarea invatamantului tehnic.

Pe plan sportiv, in anul 2004 a fost data in folosinta o sala de sport noua, moderna, construita cu ajutorul fondurilor primite de la GUVERNUL ROMANIEI, amplasata in curtea liceului si folosita mai ales de elevi in cadrul orelor de educatie fizica.

Existenta surselor de finantare si in alte domenii ar avea ca efect relansarea economico-sociala a orasului si a localitatilor componente, cu efecte vizibile in teritoriu.

Oarecare realizari se observa in domeniul activitatii economice private, in sensul ca a crescut numarul agentilor economici cu capital privat, la 178. Pe ramuri de activitate, cei mai multi agenti economici cu capital privat se gasesc in comert, (102), apoi la distanta mare urmeaza cei din servicii (32) si din industrie (18), constructii (7), si alte ramuri de activitate.

CAPITOLUL 7: ACTIVITATI ECONOMICE IN ORASUL AGNITA

7.1. Activitati industriale

Retrospectiva istorica: intre activitatile economice de baza ale orasului AGNITA s-au remarcat de-a lungul timpului activitatile mestesugaresti, desfasurate in bresle si agricultura.

Activitatile mestesugaresti erau specifice indeosebi populatiei sasesti, chiar de la venirea acesteia pe pamanturile romanesti. Mestesugurile se dezvolta de-a lungul timpului, ajungandu-se treptat ca principalele tipuri de activitati sa fie grupate in BRESLE.

Documentele breslelor, care s-au pastrat, arata existenta urmatoarelor bresle: breasla tabacarilor, a rotarilor ( incepand din 1490), a blanurilor ( din 1513), a croitorilor ( din 1543), a cizmarilor si a pantofarilor ( din 1624) si a olarilor ( din 1776).

Anul 1848 s-a remarcat in istoria targului AGNITA prin desele rechizitii facute din partea trupelor contrarevolutionare, in majoritatea cazurilor exclusiv de la meseriasii saraci.

Inceputurile industriei manufacturiere in AGNITA, se remarca din anul 1872, cand se desfiinteaza breslele si ia fiinta cooperativa mestesugareasca de productie de tip manufacturier, organizata de fostii breslasi, pe ramuri de productie, care in anul 1893 se transforma in SOCIETATE ANONIMA, participand la aceasta actiune si BANCA AGNITEANA.

Tot la sfarsitul secolului al XIX -lea, in AGNITA iau fiinta si alte unitati manufacturiere, care se indeletnicesc cu fabricarea spirtului, mezelurilor, otetului, cherestelei etc. Totodata se atesta ca functiona o scoala de ucenici cu invatamant de seral si duminica. Aceasta scoala s-a infiintat in anul 1894 si numara 142 de elevi.

Unitatile manufacturiere aveau un numar important de angajati, care lucrau in conditii grele de munca, de aceea ei au incercat de multe ori sa-si revendice conditii mai bune de trai si de munca, recurgand la actiuni greviste.

Prima greva in orasul AGNITA a avut loc la fabrica de cherestea "FRATII FREUNDLICH", in anul 1898 la care au participat peste 200 muncitori. Ulterior, aceasta fabrica devine o anexa a unei intreprinderi mai mari, cu profil de mecanica fina: IMIX AGNITA.

Celelalte fabrici mici, respectiv cea de spirt, de mezeluri, de otet, au dat faliment si au fost desfiintate.

Treptat, activitatea mestesugareasca de baza este reprezentata de tabacirea pieilor si fabricarea incaltamintei, in cadrul fabricii de piele si incaltaminte.

FABRICA DE PIELE SI INCALTAMINTE AGNITA

Istoria acestei fabrici reprezinta un lung proces de dezvoltare, a carui durata acopera 117 ani ( din 1873 pana in 1990). Ea isi are radacinile adanc infipte in breasla tabacarilor si cizmarilor agniteni, din secolul XV. Despre existenta acestei bresle se vorbeste in lucrarea lui STEFAN PASCU " MESTESUGURILE DIN TRANSILVANIA, PANA IN SECOLUL AL XVI-LEA" ( editura ACADEMIEI, BUCURESTI 1954- PAG 234).

Breasla de sine statatoare, a tabacarilor agniteni se infiinteaza la 12 iunie 1849, cand mesterii tabacari se desprind din breasla cizmarilor, fapt atestat in " DOCUMENTELE ARHIVELOR STATULUI" din SIBIU, catalog 22/7366. Este cunoscut rolul pozitiv pe care l-au avut breslele, in dezvoltarea mestesugurilor, in formarea unor mestesuguri cu inalta calificare.

Breslele insa si-au pierdut acest rol, in conditiile aparitiei manufacturilor, a dezvoltarii fortelor de productie capitaliste, devenind un impediment in calea extinderii relatiilor de productie capitaliste.

In anul 1872, apare "Legea prinvind reorganizarea meseriilor de pe teritoriul regatului maghiar", si la capitolul VIII prevede desfiintarea breslelor si obligativitatea transformarii lor in cooperative de productie mestesugaresti ( " ISTORIA ROMANIEI", vol.IV, Editura Academiei, Bucuresti, 1964, pag 651).

Deci, prin puterea legii, breasla tabacarilor din AGNITA , se transforma in "COOPERATIVA DE PRODUCTIE MESTESUGAREASCA" - nucleul fabricii de astazi, fapt petrecut in 1873. Acest an este anul istoric, de inceput pentru "FABRICA DE PIELE SI INCALTAMINTE AGNITA".

Primul bilant gasit al cooperativei tabacarilor este cel din 1879 si este pastrat in ARHIVELE STATULUI DIN SIBIU.

In conditiile unei lupte acerbe de clasa, ca urmare a ascutirii contradinctiile societatii capitaliste; coperativa mesterilor tabacari din AGNITA se transforma in 1893 in prima " FABRICA DE PIELE , SOCIETATE COOPERATISTA" din AGNITA, cu sediul in strada numita azi MIHAI VITEAZU, redistribuindu-se partile fondatoare asupra vechilor membrii, care devin membrii fondatori ai acestei noi forme de organizare, avand acum in frunte un consiliu de administratie. Personalul era in numar de 36.

Raportul CAMEREI DE INDUSTRIE si COMERT din BRASOV pe anul 1894, mentioneaza trecerea la o productie pe scara industriala a fabricii de piele, adaugand ca " Prima fabrica de piele societate cooperatista din AGNITA si-a inceput activitatea in hale noi , la data de 1 ianuarie 1894, cu 16 cooperatori, care poseda 62 parti din proprietatea de baza. "

Pe masura cresterii productiei si rentabilitatii, fabrica isi pierde tot mai mult din caracterul cooperatist, pentru ca parti insemnate din capitalul social trec in mainile catorva cooperatori, care devin apoi actionari. In 1900-"Fabrica de piele ANDREE&EHRMANN", cu un personal de 106 muncitori, pe langa talpa si piele, fabrica si incaltaminte. In 1904, are loc o greva de scurta durata, muncitorii revendicand ziua de munca de 8 ore.

Dupa o jumatate de secol de activitate productiva, CAMERA DE COMERT SI INDUSTRIE DIN BRASOV inregistreaza la 31 martie 1931 un venit al fabricii de peste 6 milioane lei, drept capital productiv.

In 1938, societatea cooperatista se transforma in societate anonima, avand un capital de 8.600.000 lei, capital constituit din actiunile personale ale fostilor cooperatori ( " FONDUL CAMEREI DE COMERT SI INDUSTRIE ALBA-IULIA" -Dosar nr 90, pastrat la arhiva primariei din SIGHISOARA).

An de an, fabrica inregistreaza cresteri insemnate ale productiei, mai ales in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand produsele de talpa erau foarte cautate, atat pentru productia de razboi, cat si pentru cea civila , capitalul social ajungand in 1942 la aproape 18 milioane lei. Aceasta a fost prima fabrica de piele din AGNITA, cu o sectie de tabacarie vegetala, ce producea talpa si toval pentru incaltaminte si harnasamente.

Din 1910 exista o tabacarie minerala care si-a pastrat locatia si in prezent.

La 11 iunie 1948, in baza LEGII nr.119/1948 privind nationalizarea principalelor mijloace de productie, cele doua fabrici trec in proprietatea statului.

La data nationalizarii, sunt atrase pe langa fosta fabrica " ANDREE& EHRMANN" si o parte din atelierele de incaltaminte particulare existente in AGNITA, in special cele mari, care aveau si masini, formand astfel o retea de incaltaminte puternica, pe langa tabacaria minerala.

Cele doua fabrici nationalizate isi desfasoara activitatea separat, pana in primavara anului 1949, cand pe baza unor normative se unesc si devin o singura fabrica, care primeste denumirea " FABRICA DE PIELE SI INCALTAMINTE 7 NOIEMBRIE" din AGNITA.

In perioada 1952-1953, se introduce gazul metan in fabrica, acest lucru insemnand o mare realizare pentru unitate.

In 1966 se stabileste pentru intreaga fabrica denumirea de F.I.P.A., nume purtat pana in 1989, dar sub care este cunoscuta si astazi, cu toate ca s-a despartit in 1990 in doua parti: ROMBOX (tabacaria), si INCSTAR( fabrica de incaltaminte).

II. FABRICA DE MANUSI SI CIORAPI AGNITA

S-a infiintat in 1926, ca atelier de tricotaje din fire de lana si bumbac. Dupa nationalizare, intreprinderea si-a marit capacitatea, ajungand in 1950 la o productie de peste 1 milion bucati tricotaje.

In anii 1960-1967, intreprinderea se dezvolta prin construirea a trei corpuri de fabrica, pe locul vechilor cladiri, iar noua dotare a permis ca, incepand din 1965 sa se realizeze produse pentru export.

In anul 1990, intreprinderea s-a transformat in SOCIETATE COMERCIALA, prin preluarea integrala a capitalului de stat primind denumirea de S.C. AGNITEX. S.A.

Obiectivele de activitate: producerea si comercializarea pe piata interna si externa a tricotajelor tip lana si bumbac si a ciorapilor tip lana.

III. FABRICA DE MECANICA FINA IMIX AGNITA

Aceasta fabrica este infiintata in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in anul 1885, trecand de-a lungul anilor prin diferite faze de dezvoltare.

Asa cum atesta documentele, la inceput a functionat sub denumirea de " FABRICA DE SPIRT SI MOARA S.A.". a fost prima unitate, care a pus bazele unei activitati industriale in AGNITA, facand trecerea de la ateliere manufacturiere la industria moderna, numarandu-se printre primele unitati de acest fel din judet.

Incepand cu data de 1 iunie 1925, se transforma in societate anonima, iar din data de 1 februarie 1932, ia denumirea de " FABRICA DE SPIRT SI MOARA SISTEMATICA S.A. AGNITA", functionand sub aceasta denumire pana la 11 iunie 1948, cand a fost nationalizata.

Dupa nationalizare, productia de spirt a fost dezafectata, continandu-si activitatea de morarit, ce a fost inglobata in unitatea de industrie locala, nou infiintata in acea perioada.

Incepand cu anul 1977, unitatea a trecut la industria republicana, in subordinea CENTRALEI INDUSTRIALE DE MASINI SI UTILAJE, iar din 1985 in subordinea CENTRALEI INDUSTRIALE DE AUTOVEHICULE PENTRU TRANSPORT BRASOV.

Dupa decembrie 1989, intreprinderea se transforma in societate comerciala, incercand o restructurare si retehnologizare a activitatii.

In domeniul materialelor de constructie, au existat si doua fabrici de caramida, desfiintate in anii 1960-1970. Prima, cunoscuta sub numele de FABRICA DE CARAMIDA AGNITA, avea o capacitate de fabricatie de 24.000 bucati de caramida pe 8 ore, arse in 3 cuptoare. Materia prima era de buna calitate ( continea caolin) si era suficienta.

Totusi, ineficienta activitatii rezulta din transportul caramizilor si lipsa unor uscatorii ( naturale sau artificiale). A doua fabrica, cunoscuta sub numele de FABRICA DE TIGLA SI CARAMIDA RUJA, era mai mica, avand o capacitate de numai 6.000 bucati de 8 ore, dar ar fi avut posibilitati de marire. Ambele fabrici functionau cu gaz metan.

In domeniul prelucrarii lemnului, s-a infiintat un atelier de tamplarie in 1954, iar in ramura alimentara, un abator in 1955, avand si un magazin de desfacere a produselor si o sectie de mezeluri, care ulterior, a dost desfiintata.

Caracteristici ale activitatilor industriale in perioada de tranzitie

In prezent activitatea industriala este subordonata agentilor economici cu capital integral sau majoritar de stat sau agentilor economici cu capital privat.

Agentii economici cu capital integral sau majoritar de stat sunt in numar de 7. Este vorba de S.C. ROMBOX S.A., INCSTAR S.A., S.C. GAZ METAN TRANSPORT SI DISTRIBUTIE; CONEL; AGNITEX S.A.; S.C. IMIX S.A..

In cadrul ROMGAZ si CONEL exista numai sectii ale regiilor autonome, deoarece regiile autonome din aceste domenii isi au sediul la MEDIAS si SIBIU.

Numarul agentilor economici cu capital privat este mult mai mare. Astfel, pe ramuri de activitate, pe activitati industriale, exista in total 33 de agenti economici; care lucreaza in urmatoarele domenii industriale: constructii de masini, exploatarea si prelucrarea lemnului, textile, confectii, pielarie, blanarie, incaltaminte, industrie alimentara si in alte ramuri de activitate.

Reorganizarea unitatilor industriale in temeiul legii 15/1990, in regii autonome si societati comerciale, a atras dupa sine si disponibilizari masive de salariati din aceste unitati.

Astfel, din fosta F.I.P.A.se desprinde S.C.INCSTAR .SA. , cu sediul in strada MIHAI VITEAZU (vezi foto 1) , si S.C. ROMBOX S.A. , cu sediul in strada 1 DECEMBRIE , nr.32 (vezi foto 2). In 1993, S.C. ROMBOX S.A., se privatizeaza prin metoda MEBO, figurand din data de 19 mai 1993 ca intreprindere cu capital privat.

Investitiile din anul 1994 au determinat cresterea nivelului calitativ si cantitativ al productiei, iar in prezent produce aproape la capacitatea maxima avand beneficiari din tara si strainatate.

Numarul salariatilor s-a redus simtitor dupa 1990. Astfel daca in 1989 F.I.P.A avea un numar de circa 1.400 de angajati in anul 1999 numarul acestora s-a redus la aproximativ 300 muncitori la S.C.INCSTAR S.A., si circa 100 angajati la S.C.ROMBOX S.A. Periodic se fac angajari, atunci cand volumul de munca este mare, datorita contractelor economice incheiate, urmate la anumite perioade de timp de disponibilizari sau somaj tehnic.

Prin aceleasi situatii trec si celelalte unitati economice: SC AGNITEX SA, avea in 1989 un numar de 1850 de angajati. In perioada 1993-1994 se face o reducere masiva a acestora , ajungandu-se la un numar de circa 900 angajati, pentru ca 5 ani mai tarziu, in anul 1999, numarul angajatilor sa ajunga la circa 200.

SC IMIX SA AGNITA, avea in 1989 un numar de circa 1300 de angajati. In 1990, numarul se reduce la 600. Fenomenul a fost cauzat de plecarea masiva a sasilor in GERMANIA. Reducerea drastica a numarului de angajati, atrage dupa sine disponibilizari in cadrul personalului TESA ->1991. In 1992, datorita declinului industriei constructiilor de masini, numarul de angajati se reduce la 500. In perioada urmatoare (1992-1995) sunt trecuti in somaj circa 20-30 de angajati pe an, iar in 1999 inca 50 de muncitori ajung someri.

Pentru a folosi spatiile disponibile, ramase goale, fabrica incheie un contract de asociere cu firma italiana AUGUSTUS, specializata in prelucrarea lemnului. Contractul prevede participarea in anumite conditii la profitul minim stabilit.

Alte unitati economice private, infiintate dupa 1990, in domeniul industrial sunt:

SC ELEGANT LYGNUM SRL, societate italiana cu capital integral ( 50 angajati)

SC VICLA SRL, la fel (200 angajati).

SC FORESTSIB SA - societare romaneasca.

Toate trei sunt specializate in exploatarea lemnului.

Masa lemnoasa prelucrata este exploatata atat din padurile din zona, cat si din judetele limitrofe. Datorita exploatarii intensive a suprafetelor forestiere, multe zone deluroase raman descoperite, ceea ce are implicatii negative asupra peisajului, declansarea alunecarilor de teren, spalarea in suprafata a versantilor, colmatarea in albiile HARTIBACIULUI si a afluentilor sai, eroziunea torentiala, etc.

Pentru reducerea acestor fenomene, trebuie luate imediat masuri de reimpadurire.

O unitate specializata in obtinerea furnirurilor, P.A.L.,P.F.L., si clei de oase pentru mobila, este SC BENZI ADEZIVE SA; este vorba de vechea fabrica de clei si benzi adezive, privatizata in 1991 prin metoda MEBO. Trebuie remarcat faptul ca este singura unitate din tara, unde se obtine si se prelucreaza hartia gumata.

In domeniul industriei textile si a confectiilor, tricotajelor, pe langa AGNITEX SA, s-au infiintat si alte unitati cum ar fi: SC BARBAT& C.O.S.N.C., cu profil de confectii; SC BEATRIX SRL, societate italiana cu profil tricotaje, capital integral italian, SC TRANSTEX SRL, cu capital integral german si profil confectii. Este cea mai noua societate, infiintata in perioada octombrie 1999-martie 2000; SC CRINUL ALB SRL este o societate cu capital integral romanesc, care are ca profil confectii si incaltaminte.

In cadrul industriei alimentare s-au infiintat doua societati comerciale specializate in prelucrarea carnii. Este vorba de SC HELLIX SRL si SC BRACOLATEX SRL, amandoua societati cu capital integral romanesc, care obtin produse lactate si SC TIP-TOP SRL, societate germana, cu capital integral strain, care dispune de abator si livreaza carne si mezeluri, care sunt comercializate prin magazinul propriu de desfacere, de pe strada 1 DECEMBRIE (vezi foto 3)

7.2. AGRICULTURA

Ca activitate economica, agricultura are o vechime milenara pe teritoriul tarii fiind practicata in toate unitatile de relief.

Aceasta ocupatie a inregistrat mari progrese de-a lungul timpului, traditiile agricole ale zonei studiate fiind pastrate pana in zilele noastre.

Cultura plantelor-retrospectiva:

In structura agricola a terenurilor predomina pasunile si fanetele, urmate de terenurile arabile si de paduri. La mare distanta urmau suprafetele ocupate de livezi, suprafetele necultivate, cu destinatie speciala, apoi suprafetele necultivate productive, urmate de terenuri neproductive.

In ceea ce priveste suprafetele cultivate, cea mai mare pondere o au cerealele, urmate de plante de nutret, radacinoase, apoi plante textile, legume si suprafete mici ocupate de plante neleguminoase si leguminoase.

In structura livezilor predominau merii, urmati la mare distanta de pruni. Ceilalti pomi fructiferi ( peri, ciresi, piersici, gutui) ocupau suprafete mici.

In perioada anilor `40, in cadrul actiunilor pomicole, se curatau si se stropeau pomii fructiferi, contra bolilor criptogame, cu materialele necesare si cu masini. De asemenea, se plantau anual un numar apreciabil de pomi fructiferi.

Pentru difuzarea instructiunilor date de MINISTERUL AGRICULTURII SI DOMENIILOR ( 1942), CAMERA AGRICOLA avea in subordine un serviciu, numit "OCOL AGRICOL", condus de un inginer agronom, un secretar si eventual un sef de culturi si un administrator agricol.

Inventarul agricol era reprezentat de un numar mic de pluguri cu tractoare, cele mai multe fiind plugurile pentru animale, grapele, masini pentru semanat porumb, etc. Majoritatea tractoarelor erau de productie germana, purtand marca: LANZ, DENTZ, HOFFER-SCHRANZ, HANOMAG, etc.

Uneltele agricole erau reprezentate de seceratori simple, seceratori-legatori, rarite, prasitoare, etc.

Pentru obtinerea unei productii cat mai bune, autorii cartii " CALAUZA AGRICULTURII", aparuta la BUCURESTI in 1943, dadeau cateva "sfaturi practice pentru plugari", prin care se urmarea o buna gospodarire a pamantului si o continuitate si periodicitate a lucrarilor agricole. Amintim de exemplu " In timpul cand strangi recolta vara, gandeste-te la facerea ogorului de vara si apuca-te de el imediat ce s-a terminat seceratul. Daca faci graparea acestui ogor, ai facut un lucru si mai bun.". Lucrarea a fost intocmita de inginerul agronom consilier ANGHEL JULEA si inginerul agricol inspector DR.C.CALNICEANU.

Cresterea animalelor:

Acestei ramuri agricole i s-a acordat de-a lungul timpului o importanta deosebita, inregistrandu-se un progres evident in ceea ce priveste ameliorarea raselor de animale.

In acest sens, s-a dezvoltat comertul intern cu animale; un numar mare de animale s-au transportat in tari straine, iar targurile de animale erau intotdeauna cercetate, pentru a depista animalele bolnave, deoarece pana in anul 1932 s-au inregistrat multe focare de antrax, cauzand proprietarilor pagube enorme.

In 1933 s-au luat masuri ca operatiunile de vaccinare contra bolilor contagioase, sa se faca in toate comunele cu focare de epizotii. Efectuandu-se vaccinari in mod extins, au incetat epidemiile mari de antrax.

Cu prilejul examinarilor de primavara a animalelor domestice, si expertiza animalelor de reproductie, s-au tinut conferinte, popularizandu-se cunostintele zootehnice si s-a depus o munca intensa la selectionarea vitelor de rasa SIEMENTHAL, in sindicatele de crestere, cu resedinte in MEDIAS, SIGHISOARA, si AGNITA.

a)      Cresterea bovinelor:

Inainte de primul razboi mondial, sub regimul maghiar , in intreaga regiune se crestea rasa PINZGAU.

In anul 1891, adica inainte cu 52 de ani, doi proprietari sasi, EDUARD THEIL si FRIEDRICH BINDER, au transportat din regiunea TIMISOAREI 8 vaci si un taur de rasa pura SIEMENTHAL. Din aceasta familie si-au procurat multi proprietari sasi si romani, in decursul anilor, vaci de prasila, raspandindu-se aceasta rasa in tot judetul TARNAVA MARE.

In anul 1934 s-a infiintat " Sindicatul pentru cresterea vitelor de rasa SIEMENTHAL", in SIGHISOARA si AGNITA. Cresterea acestei rase s-a dovedit a fi rentabila pentru populatie, deoarece, in ciuda suprafetelor agricole relativ restranse, taranii se bucurau de o oarecare bunastare materiala.

b)      Cresterea porcinelor

Pe raza jundetului TARNAVA MARE au fost dominate doua rase de porci: BAZNA si MANGALITA. Rasa BAZNA s-a extins in zona SIGHISOAREI si AGNITEI.

Incepand cu anul 1936 s-au introdus rasele YORK si EDEL-SCHWEIN. Aceste rase au castigat teren, deoarece exemplarele de porci se dezvoltau mai rapid, in comparatie cu cele anterioare.

Desi adapostirea pieilor lasa de dorit la micii crescatori, totusi multi inclinau pentru aceste rase, fiind mult mai rentabila in comert.

De-a lungul anilor s-a dezvoltat un comert intens cu aceste animale, exportandu-se un numar insemnat de porci pe pietele din VIENA, CEHOSLOVACIA, ITALIA.

Mai intens a fost insa acest comert in interiorul tarii, transportandu-se porci la cele mai mari fabrici de mezeluri si conserve, cum era de exemplu "SCANDIA ROMANA" din SIBIU.

c)      Cresterea ovinelor

In judetul TARNAVA MARE, din motive care tineau de economia sateasca, rasa predominanta de ovine a ramas cea turcana.

In anul 1938 s-a incercat cu concursul CAMEREI AGRICOLE ameliorarea rasei turcane cu rasa tigaie. Astfel, in plasa AGNITA s-au transportat din vechiul regat miei de prasila si berbecuti din rasa tigaie, iar primele incercari au dat un rezultat bun. Se obtine lana de buna calitate, pe care taranii o vopseau pentru a-si confectiona imbracamintea.

d)      Cresterea pasarilor domestice

In judet au fost organizate sindicate pentru cresterea pasarilor domestice in : SIGHISOARA, MEDIAS si AGNITA, care impreuna cu CAMERA AGRICOLA au facut incercari de ameliorare a raselor, insa fara rezultat. Micii producatori nu se ocupau in mod deosebit de cresterea pasarilor pentru ca intretinerea lor era costisitoare, datorita productiei reduse de cereale. De aceea numarul pasarilor domestice era destul de redus, in comparatie cu numarul locuitorilor.

Padurile -scurt istoric si starea actuala

Originea padurilor si apartenenta lor se pierde in negura timpului si provin din inzestrari si danii facute de domnitorii si principii stapanitori ai comunelor libere ( neiobage), in epoca feudalismului intre 1500-1700.

Padurile bisericesti si scolare s-au defalcat in cursul anilor din padurile comunale, constituind danii facute scolilor si cultelor.

Padurile colectivitatilor au luat fiinta ca urmare a reformei agrare, facuta dupa revolutia de la 1848. Proprietatile s-au defalcat din padurile feudalilor si s-au dat in folosinta fostilor iobagi.

Padurile particulare proveneau din proprietatile feudale pastrate, precum si a iesirii din indiviziune a padurilor colectivitatilor.

Exploatarea padurilor se facea in functie de intinderea si regimul aplicat padurilor.

Materialele rezultate din exploatari serveau in constructii, precum si pentru lemne de foc, pentru satisfacerea cerintelor proprietarilor, iar surplusul se comercializa.

O buna parte din lemnul exploatat s-a livrat C.F.R.-ului pentru traverse.

Industrializarea lemnului era reprezentata de o fabrica de cherestea, care era situata in partea estica a orasului.

Pentru regenerarea padurilor, a parchetelor exploatate si a replantarii terenurilor sterile si neproductive, statul intretinea in judet pepiniere apartinand de ocoalele silvice, cum ar fi cele din MEDIAS, AGNITA, RUPEA, SIGHISOARA.

Pentru insamantarea pepinierelor se recoltau in fiecare an seminte forestiere, potrivite regiunii. Regenerarea parchetelor se executa cu materialele si fondurile proprietarului. In aceasta actiune era incurajat de stat, cu puieti si seminte, date in pret de cost sau chiar redus.

Reimpadurirea terenurilor degradate se facea cu fondurile si puietii statului, crescuti in pepinierele sale. In judetul TARNAVA MARE existau societati de vanatoare, care stateau sub controlul INSPECTORATULUI JUDETEAN DE VANATOARE cu sediul la SERVICIUL SILVIC JUDETEAN SIGHISOARA. De exemplu, in AGNITA exista SOCIETATEA SASEASCA DE VANATOARE HUBERTUS.

In concluzie, printr-o administratie atenta si printr-o exploatare sistematica, facuta cu chibzuiala, padurile au reprezentat si reprezinta una din bogatiile de baza ale zonei.

In prezent, padurile ocupa o suprafata de 2.700 ha si sunt situate in cea mai mare parte in zona extravilana in partea de N, NV si NE a orasului, iar areale mai mici sunt situate in partea de SE.

In intravilan, padurile ocupa suprafete mici, este vorba despre o padure-parc, situata in zona blocurilor si care are o suprafata de circa 6 ha. Este vorba de padurea STEINBURG (STEINBERG), situata pe dealul cu acelasi nume, formata din specii de conifere.

In ultimii ani s-au facut despaduriri pe suprafete importante, iar pe unele locuri despadurite s-au facut replantari cu specii de stejar si carpen.

Suprafata ocupata cu paduri reprezinta circa 83% din suprafata terenului neagricol si cam 29% din suprafata de teren cuprinsa in teritoriul administrativ existent. De asemenea, apele ocupa aproximativ 3% din suprafata terenului neagricol, cu o suprafata de 97 ha. Ele sunt reprezentate de iazuri, helestee, balti, mlastini, situate in zona extravilana a orasului si a localitatilor componente ( RUJA si COVES).

STAREA ACTUALA A AGRICULTURII

In perioada 1990-2005 s-au produs modificari profunde in structura modului de folosinta si de proprietate a terenurilor agricole. Daca pana in 1989 toate terenurile agricole apartineau sectorului de stat, dupa 1990, odata cu aparitia sectorului privat, forma de proprietate s-a modificat. Astfel, la nivelul anului 1994, din suprafata totala de 6232 ha teren agricol, cea mai mare parte (4317 ha -> 69% din total) revenea sectorului de stat si numai 1915 ha ( 31% din total) apartinea sectorului privat.

In decurs de 3 ani (1994-1997), sectorul privat si-a marit suprafata cu circa 100 ha, prin punerea in posesie a persoanelor detinatoare de terenuri. Astfel, la nivelul anului 1997, sectorul de stat detinea 4217 ha teren agricol, iar cel privat 2015 ha.

In 1999, suprafata de teren agricol apartinand sectorului privat s-a marit cu inca 50 ha.

De asemenea, in ceea ce priveste structura terenurilor agricole, terenurilor arabile, pajistelor si livezilor, cea mai mare parte din suprafata apartine sectorului de stat. Astfel, din 1784 ha, cat era in 1994, aceasta s-a restrans cu 167 ha in favoarea sectorului privat. In 2004, terenul arabil apartinand sectorului de stat s-a micsorat cu inca 500 ha ( aprox 17%), marindu-se astfel suprafetele arabile apartinatoare sectorului privat. Acestea au ajuns la 1856 ha (61%) iar sectorul de stat a ramas cu 1774 ha ( aprox 39%).

Si in structura apartenentei la sectorul de stat si la sectorul privat al pajistilor naturale, s-au produs si se vor produce aceleasi modificari. In 2004, pajistile naturale apartinand sectorului de stat insumeaza numai 870 ha, adica 29% din totalul acestora.

Vita-de-vie ocupa suprafete nesemnificative, cultivandu-se numai pe terenurile gospodariilor individuale, deoarece topoclimatul nu este favorabil acestei culturi.

Dintre culturile permanente, livezile ocupa cele mai importante suprafete. In structura pomilor fructiferi predomina marul ( peste 75% din suprafata totala de 113 ha). Intreaga suprafata ocupata de livezi apartine sectorului de stat, deoarece cea mai mare parte din suprafata revine SC HARTIBACIU SA AGNITA.

O parte din suprafata ocupata cu pomi fructiferi existenta inainte de infiintarea I.A.S.-ului apartinea sectorului privat, mai exact proprietarilor sasi. Prin plecarea acestora in GERMANIA, plantatiile respective n-au mai fost revendicate de nimeni, ele ramanand in proprietatea statului.

Suprafetele neproductive reprezentate de ape, mlastini, terenuri erodate etc., insumeaza 97 ha. Intinderea acestora poate fi modificata prin lucrari de asanari, regularizari ale cursurilor de apa, desteleniri.

Ramurile productiei agricole

a)      Cultura plantelor

Aceasta ramura detine inca o pondere importanta in cadrul productiei agricole.

In ceea ce priveste suprafetele ocupate de principalele culturi, cele mai importante suprafete sunt ocupate de cereale ( porumb si grau), circa 1353 ha, urmate la mare distanta de plante de nutret (697 ha), cartofi (55 ha), legume (40 ha), sfecla de zahar si alte plante leguminoase.

Pentru fertilizarea pamantului s-au folosit pana in 1989, dar si dupa, atat ingrasaminte chimice cat si naturale. Ingrasamintele chimice au scazut cantitativ, datorita miscarii fondurilor financiare necesare achizitionarii acestora, dar lipsa lor a fost compensata prin folosirea pe scara mai larga a ingrsamantului natural.

Astfel, daca in 1989 s-au achizitionat si folosit circa 1263 tone ingrasaminte chimice ( azotoase si fosfatice) si 8760 tone ingrasaminte naturale, 5 ani mai tarziu, cantitatea de ingrasaminte chimice s-a redus mult, aproape la jumatate (853 tone -> cu circa 48% mai putin), crescand in schimb cantitatea de ingrasaminte naturale cu 1330 tone (15%) ajungand la 10.090 tone.

Intreaga cantitate de ingrasaminte naturale a fost folosita la culturile anuale.

In prezent, cat si in viitor se are in vedere cresterea cantitativa a ingrasamintelor aplicate pe suprafetele agricole, atat a celor chimice cat si a celor naturale. Acest lucru va fi posibil prin gasirea resurselor financiare necesare achizitionarii de ingrasaminte chimice si prin marirea numarului de animale, atat in sectorul de stat, cat si in cel privat, pentru cresterea cantitatii de produse animaliere, cat si a cantitatii de ingrasaminte naturale.

Paralel cu scaderea cantitatii de ingrasaminte chimice la hectar, a scazut cantitativ si productia medie la hectar, la principalele culturi agricole.

Astfel, la principalele culturi cerealiere ( grau, secara, orz, orzoaica, ovaz, porumb boabe) productia medie la hectar a scazut cu circa 500-1000 tone. Cauzele sunt reprezentate de micsorarea cantitatii de ingrasaminte chimice , de conditii climatice nefavorabile ( temperaturi medii anuale mai scazute, aparitia timpurie a fenomenului de inghet, inundatii, secete, etc), care au impiedicat efectuarea la timp a principalelor lucrari agricole. Aceste fenomene s-au produs pe parcursul a 5 ani, in perioada 1989-1994. cu toate acestea, tot in perioada respectiva s-a observat o crestere a productiei la sfecla de zahar, de la 20.000 tone in 1989, la 23.000 tone in 1994. Neschimbata a ramas productia de legume ( 800 tone anual): probabil terenurile cultivate au ramas aceleasi, aplicandu-se numai rotatia culturilor, iar conditiile climatice, economice, de munca, au ramas la fel.

Pentru perioada urmatoare (1995-2005) se inregistreaza valori asemanatoare. Exista probleme deocamdata cu modificarile aparute in forma de proprietate asupra terenurilor agricole.

b)      Cresterea animalelor

In domeniul cresterii animalelor s-au produs la fel, o serie de shimbari. Prin desfiintarea C.A.P.-urilor, numarul animalelor a scazut in sectorul de stat, crescand in schimb numarul acestora in gospodariile private.

Astfel, in 1989, cel mai mare numar de animale il aveau I.A.S.-urile, urmate de gospodariile individuale, apoi de C.A.P.-uri. Incepand cu 1990, numarul animalelor din gospodariile individuale creste tot mai mult.

De exemplu, BOVINELE numarau in cele doua I.A.S.-uri peste 4.200 de capete, pentru ca, 5 ani mai tarziu, in 1994, numarul lor sa se reduca la 3.100 capete.

Scaderea numarului de bovine in I.A.S.-uri, se datoreaza atat vanzarilor catre populatie, cat si cresterii exportului si a sacrificarii unui numar mare de animale, pentru aprovizionarea magazinelor din oras cu carne.

Au fost luate astfel de masuri, datorita insuficientei bazei furajere, care s-a micsorat din diverse motive. O cauza importanta a scaderii cantitatii de nutret, o reprezinta reducerea suprafetei terenurilor cultivate cu plante de nutret, pentru ca o parte din aceste terenuri au fost retrocedate populatiei, prin dreptul de proprietate asupra terenurilor.

In C.A.P.-uri, numarul bovinelor era mult mai scazut ( numai 934 de capete), ele reprezentand circa 22% din efectivul existent in I.A.S.-uri.

Prin desfacerea C.A.P.-urilor, efectivele de bovine au fost vandute populatiei sau retrocedate in contul celor care acum 40 ani au fost luate de la tarani. Astfel ca, in gospodariile individuale, numarul bovinelor a crescut de la 345 de capete ( 6,20% din totalul bovinelor existente la nivel de oras si al localitatilor componente) la 767 de capete in decurs de 5 ani. In 1999, numarul bovinelor din gospodariile individuale a ajuns la 1325 de capete, numarul lor marindu-se fata de 1994 cu mai mult de jumatate, mai exact cu peste 58%.

OVINELE au existat si exista in numar mare in gospodariile individuale, deoarece cresterea lor reprezinta o activitate traditionala, ca in intreg judetul SIBIU de altfel.

Daca in 1989 existau peste 3200 ovine in gospodariile populatiei, 5 ani mai tarziu, numarul lor a crescut cu peste 1.200 capete ( cu 38% mai multe) ajungand la 4.585 in 1994. In perioada 1995-2005, numarul ovinelor a crescut ajungand in 1995 la circa 5.140 de capete, dar in anii urmatori cresterile au fost nesemnificative, ajungandu-se in 2004 la circa 5.500 ovine.

In I.A.S.-uri, numarul ovinelor a fost scazut, atat in 1989 ( 1.340 de capete, adica 20% din efectivul total de ovine existent in toate sectoarele), cat si in perioada urmatoare.

In intervalul 1990-1994, numarul ovinelor, s-a redus aproape la jumatate, astfel ca in 1994 existau circa 750 de ovine in I.A.S.-uri, numarul lor reducandu-se cu circa 570 de capete ( cu 43% ) fata de 1989.

In perioada imediat urmatoare (1995-2005), numarul ovinelor in I.A.S.-uri ramane relativ constant, mentinandu-se in jurul numarului de 800 capete ( numai 58% fata de 1989).

PORCINELE au fost in numar mare in cadrul I.A.S.-urilor. Daca in 1989, I.A.S.-urile aveau un efectiv de 4.420 de porcine, in perioada imediat urmatoare numarul lor s-a redus mult, ajungand in 1994 la numai 720 de capete.

In prezent (2005), fermele de porci din I.A.S.-uri s-au desfiintat , motivul principal reprezentandu-l lipsa banilor pentru achizitionarea de hrana si medicamente.

Aproape 40% ( 2980 de capete) din efectivul total de porcine (7.480 de capete) existent in 1989 se gasea in gospodariile populatiei. Si aici efectivele de porci au scazut usor fata de 1989, datorita scaderii preturilor pe piata de desfacere a carnii si produselor din carne si a dezinteresului manifestat de cumparatori in achizitionarea de carne si produse de carne. Un motiv important, ca si in celelalte cazuri, il reprezinta lipsa fondurilor banesti.

PASARILE DOMESTICE au existat in numar mare in gospodariile populatiei. Astfel, daca in 1989 numarul pasarilor domestice depasea 16.000 de capete, dupa 1990, numarul lor se reduce cu circa 6.000 de capete, ajungandu-se la un numar de 10.650 de capete in 1994 ( cu aproximativ 33% mai putin fata de 1989). In perioadele urmatoare (1995-2005), numarul lor s-a mentinut in jurul valorii de 12.000 capete ( cu 25% mai putin decat in 1989).

Cel mai mare numar de pasari domestice se inregistreaza in localitatile componente ale orasului AGNITA: RUJA si COVES.

CABALINELE au un numar relativ scazut, in comparatie cu a celorlate animale. In numar de numai 360 de capete ei apartin gospodariilor individuale si sunt folositi in cea mai mare parte pentru tractiune si pentru efectuarea unor lucrari agricole, bineinteles pe suprafete agricole restranse, datorita preturilor prea ridicate ale lucrarilor mecanizate.

APICULTURA este o activitate traditionala in aceasta zona, dar din pacate numarul familiilor de albine s-a restrans la 1.050, datorita unor cauze de ordin economic.

Principala cauza, ca si in cazul cresterii ovinelor, o reprezinta lipsa unor parteneri economici stabili, care sa preia cantitati importante de miere. Din aceasta cauza, multi proprietari si producatori individuali sunt nevoiti sa vanda cantitati mici de miere pe piata orasului, iar cererea nefiind insemnata, se ajunge la stocarea unor cantitati mari de miere. Deci, nefiind o afacere prea rentabila, multi producatori individuali renunta la acest gen de activitate.

CONCLUZIE:

Ca urmare a reducerii numarului de animale domestice, s-a redus drastic si productia animaliera anuala. Astfel, in perioada 1989-2005 s-a redus foarte mult cantitatea de carne, lapte, lana, oua, miere, etc.

Aplicarea Legii 18/1991 privind fondul funciar, este destul de anevoioasa, cauzele fiind in special de ordin administrativ.

Numarul persoanelor carora li s-a stabilit dreptul de proprietate, este de numai 820 de persoane, iar numarul titlurilor de proprietate acordate este de 790. Din pacate, nu s-a infiintat nici o societate agricola potrivit Legii 36/1991 si nici alte societati agricole private.

Si in domeniul lucrarilor de aparare si hidroameliorarii nu s-a executat din 1989 nici un fel de lucrare. De exemplu, in domeniul digurilor si barajelor, astfel de lucrari nu s-au executat de cel putin 20-25 ani, iar in domeniul irigatiilor si al desecarilor, de cel putin 10 ani. Cauza este aceeasi, deja cunoscuta: lipsa fondurilor financiare, pentru astfel de lucrari.

De fapt, in ceea ce priveste investitiile, se poate spune ca in ultimii ani nu s-a facut nici o investitie in nici un tip de activitate. Atat sectoarele economice cat si cele administrative, sanatate, protectia mediului, cultura, arta, sanatate, gospodarire comunala si locativa, n-au beneficiat in ultimii ani ( perioada 1989-2005) de nici un fel de investitii, din nici o directie.

7.3. Comertul si caile de comunicatie

7.3.1. Comertul : retrospectiva:

Activitatile comerciale isi au radacini adanci in istoria orasului AGNITA si a localitatilor componente. De exemplu, in 1376, regele UNGARIEI, LUDOVIC DE ANJOU a acordat AGNITEI dreptul de a tine targ anual in ziua de 24 iunie.

Pe parcursul timpului, viata comerciala a fost prezenta in toate ramurile de activitate. In ansamblul vietii economice, datorita unor imprejurari istorice independente de vointa romaneasca, de pe aceste locuri, industria si comertul au ramas apanajul altora, de alt neam ( MONOGRAFIA JUDETULUI TARNAVA MARE- SIGHISOARA, 1943).

Situatia din trecut, cand viata comerciala si industriala a judetului a fost stapanita suveran de sasi, unguri si evrei, a inceput sa se schimbe dupa UNIREA TUTUROR ROMANILOR din anul 1918, in favoarea romanilor, astfel incat prezenta elementului romanesc se facea simtita, iar realizarile au fost apreciabile.

Intreprinderile comerciale erau numeroase in judet, mai ales in orasele SIGHISOARA si MEDIAS. In AGNITA exista intreprinderea comerciala a lui ADOLF WAGNER, fondata in 1905, iar obiectul comertului il reprezentau articolele coloniale, sticla, si masini agricole.

Viata bancara, atat in judet, cat si in orasul AGNITA era reprezentata de banci romanesti si banci minoritare. Amintim astfel " FRATIA" , institut romanesc de credit si economii, societate pe actiuni, cu un capital social de 60.000 de coroane, fondata in 1907.

Mai existau " BANCA AGNITEANA", societate pe actiuni, saseasca, fondata in 1864 cu un capital de 400.000 coroane si " BANCA INDUSTRIALA" din AGNITA, societate pe actiuni, saseasca, fondata in 1901 cu un capital de 400.000 de coroane.

Superioritatea bancilor minoritare era destul de evidenta. Bancile romanesti imprumutau agricultorilor romani, carora le inlesneau atat cumpararea de unelte agricole, cat si cumpararea de pamant.

O vie miscare bancara romaneasca incepe a se dezvolta abia dupa infiintarea sucursalei " BANCII NATIONALE A ROMANIEI", la SIGHISOARA, in 1921. Cu sprijinul BANCII NATIONALE, bancile romanesti continua sa activeze energic in favoarea agricultorilor-luand un avant nebanuit pana la aparitia legii lichidarii datoriilor agricole si urbane din 7 aprilie 1934. Dupa legea conversiunii din 1934, BANCA NATIONALA, pentru a salva creditul, procedeaza la asanarea bancilor dovedite viabile si la infiintarea bancilor populare.

Nevoile de credite erau foarte mari, datorita dezvoltarii industriei si comertului.

In 1943, in AGNITA existau doua institutii bancare: BANCA ROMANA, SA din SIGHISOARA -sucursala AGNITA, cu un capital de 10.000.000 lei si BANCA AGRONOMILOR SA, cu un capital de 1.000.000 lei.

Acestea erau banci romanesti, iar BANCA AGNITEANA SA din AGNITA, cu un capital de 10.000.000 lei, era banca saseasca.

Necesitatile de credit ale agricultorilor erau satisfacute de catre bancile locale. Nevoile de credit ale comerciantilor si industriasilor erau satisfacute de catre bancile locale si de catre bancile din SIBIU, BRASOV, si BUCURESTI.

Pentru satisfacerea doleantelor comerciantilor si intreprinderilor industriale, care au luat o dezvoltare foarte mare, datorita gazului metan, a fost necesara infiintarea unei CAMERE DE COMERT SI INDUSTRIE .

In ansamblu, activitatea comerciala si cea financiar-bancara a cunoscut o dezvoltare continua.

Starea actuala

In domeniul comercial, exista atat unitati comerciale si de alimentatie plublica din sectorul de stat cat si ale sectorului privat. Numarul unitatilor comerciale private, infiintate dupa 1990, a crescut de la an la an, depasind numarul unitatilor de stat.

Astfel, la nivelul anului 1998, situatia era urmatoarea: unitatile comerciale de stat sunt in numar de 21, iar cele private in numar de 113, deci cu 81% mai multe.

In domeniul alimentatiei publice situatia este asemanatoare in sensul ca unitatile private sunt mai numeroase ( in numar de 45,cu 40% mai multe), fata de cele de stat ( numai 9).

Un an mai tarziu (1999), numarul unitatilor comerciale s-au redus, astfel incat unitatile comerciale private au ajuns la 94 ( cu 19 mai putine fata de 1998) iar cele de stat au ajuns la 20 ( cu una mai putin). Dintre acestea, 17 sunt unitati de alimentatie publica apartinand sectorului privat, iar 2 unitati sunt de stat.

Dintre unitatile de alimentatie publica, cele mai cunoscute sunt: RESTAURANTUL DACIA, apartinand CONSUMCOOP-ului, precum si primele restaurante private, tip SRL : VIP, FLORA, PEROM, SC CAPITAL SRL, SC AGNITCOM SRL, etc.

Reteaua comerciala existenta cuprinde unitati comerciale cu profiluri diferite, cele mai multe fiind alimentare si mixte.

Sunt amplasate atat pe artera principala a orasului, cat si pe strazile laterale si la periferie, ca si in cele doua localitati componente..

Pentru valorificarea produselor agro-alimentare functioneaza o piata de acest tip, dotata cu mese din beton, copertine, cantare si spatii dotate corespunzator pentru comercializarea produselor din carne si lapte. In cadrul pietei functioneaza si un punct al politiei sanitar-veterinare, unde produsele din carne si lapte sunt supuse controlului.

Toate unitatile comerciale functioneaza in conditii de autorizare.

7.3.2. Caile de comunicatie

Istoric:

Primul popor de la care au ramas semne despre o civilizatie organizata pe aceste meleaguri, in materie de drumuri, este poporul roman, care prin legiunile sale si prin colonistii adusi aici, a stapanit ARDEALUL in rastimpul de la 101-275.

Din documentele scrise, si din sapaturi, se stie ca romanii au intretinut cantonamente ( CASTRA) intarite in diferite puncte ale judetului TARNAVA MARE , cantonamente care erau legate intre ele prin cai de comunicatie. Aceste cantonamente s-au infiintat mai ales din punct de vedere militar.

Drumurile care le legau erau construite de asemeni pentru a putea servi interesul militar, dar si pentru a deservi circulatia marfurilor in vederea dezvoltarii comertului ce se facea in acel timp intr-o provincie deja pacificata.

Caile de comunicatie romane au fost construite in mare parte pe crestele dealurilor. Motivul era militar, romanii avand preferinta in a construi drumurile pe culmi dominante, de unde puteau supraveghea in permanenta vaile. Pe de alta parte, in acele timpuri, VALEA TARNAVEI, ca si celelalte vai, erau inundabile, deci trecerea era dificila cand ploua.

Pe langa caile de comunicatie mari, si oarecum oficiale, mai erau altele "VICINALE" sau poteci, mai putin umblate, care legau asezarile localnicilor si pe care treceau localnicii dintr-o parte in alta.

Poporul bastinas al daco-romanilor, cat si popoarele straine care s-au asezat pentru scurt timp in TRANSILVANIA au folosit aceste drumuri si poteci dupa retragerea administratiei romane (275) si in decursul navalirilor ce au urmat.

Regiunea dintre TARNAVA MARE si OLT s-a populat mai des in secolul al XIII-lea, prin colonistii germani (sasii). Pana la secarea vailor s-au folosit si in acel timp drumuri de inaltimi, eventual chiar acelea ramase de la romani, insa populatia a trecut tot mai mult la utilizarea drumurilor directe de legaturi dintre asezari si centrele administrative, care erau investite si cu dreptul de a tine targuri de marfuri si vite.

Reteaua de drumuri din lungul vailor sau de la poalele muntilor se considera ca a aparut in secolul al XV-lea. Cu toate acestea s-au folosit in unele parti si drumurile de inaltime. Asa se povesteste ca imparatul IOSIF AL II-LEA ( 1780-1790) care a vizitat TRANSILVANIA in mai multe randuri, a sosit in comuna VESEUD-AGNITA pe drumul ce ducea peste dealuri.

Drumurile existente in aceasta regiune au fost pana iin sec XIX lea, simple drumuri de pamant, insa cu directie si latime fixa, marginite de santuri pe ambele parti.

Sectoarele mai smarcoase ( umede) s-au intarit cu nuiele si pietre scoase din paraiele din jur. Podurile erau construite din lemn de stejar, care se gasea din abundenta in padurile de care dispuneau fiecare comuna. Poduri zidite din piatra s-au gasit foarte rar. Aceste drumuri nepietruite, deveneau in timp de ploaie, mai ales toamna, aproape impracticabile.

Ameliorarea drumurilor din intreaga EUROPA, dupa deplina stagnare si lipsa de interes de dupa era romanilor, a pornit din FRANTA, pe la sfarsitul secolului al XVIII-lea, si a ajuns la noi in secolul al XIX-lea. Reconstruirea drumurilor in masura mai mare, s-a realizat dupa anii revolutiei pasoptiste.

Pe inaltimea dintre AGNITA si DEALU-FRUMOS, langa soseaua MEDIAS-VOILA, se afla un obelisc cu un vultur de fier, cunoscut sub denumirea "MONUMENTUL DUCELUI SCHWARZEMBERG" a carei inscriptie din fata arata ca acest drum s-a reconstruit sub guvernatorul tarii ARDEALULUI, ducele CAROL DE SCHWARZEMBERG, in 1858, cu puterile unite ale comunelor din plasele SIBIU, NOCRICH , AGNITA si CINCU MARE.

Se vede deci ca acest sector al drumului judetean apartinea pe atunci drumului SIBIU-NOCRICH-AGNITA-CINCU MARE- CINCUL MIC facand legatura, prin VALEA HARTIBACIULUI intre doua puncte ale soselei directe SIBIU-FAGARAS.

Din initiativa judetului, s-a contruit linia ingusta, particulara si de interes local, SIGHISOARA-AGNITA, de 51 km, printr-o societate anonima pe actiuni, in care judetul detinea majoritatea actiunilor. Aceasta linie s-a predat circulatiei la data de 15 noiembrie 1898.

Din initiativa unor cercuri economice din SIBIU, s-a fondat o alta societate pentru prelungirea liniei inguste de la AGNITA pana la SIBIU. Aceasta linie s-a predat circulatiei la data de 28 septembrie 1910. In ziua de 15 noiembrie 1909, cele doua societati au fuzionat, luand denumirea de " SOCIETATE ANONIMA PE ACTIUNI C.F.L. SIBIU-SIGHISOARA". Printr-o conventie incheiata in anul 1942 intre statul roman, reprezentat prin MINISTERUL COMUNICATIILOR SI LUCRARILOR PUBLICE pe de o parte, si societate, pe de alta parte, linia ferata a fost rascumparata de catre STAT.

Construirea liniei ferate SIGHISOARA-AGNITA stanjeneste mult circulatia pe drumul judetean SIGHISOARA-AGNITA, traseul liniei fiind construit aproape in intregime pe corpul drumului, care a devenit astfel, in unele parti, prea ingust si mai greu de intretinut, neavand santuri in partea pe unde trece linia ferata. Alt inconvenient este faptul ca aceasta linie traverseaza in lung AGNITA si SIGHISOARA, trecand prin mijlocul lor. Intretinerea drumurilor era lasata in sarcina comunelor care au executat lucrarile ca " lucru comunal" al locuitorilor, sau cu alte cuvinte, prestatia in natura.

Pe parcurs s-au efectuat numeroase lucrari de modernizare. Lucrarile au fost executate din fondurile comunei AGNITA, circa 1.300.000 lei si din ajutorul de 1.000.000 lei acordat din fondurile MINISTERULUI LUCRARILOR PUBLICE SI COMUNICATIILOR.

In anul 1934, la drumul judeTean AGNITA-NOCRICH s-a executat o varianta a acelui drum pe aproape 3 km, pentru a nu mai fi nevoie sa se reconstruiasca podul peste VALEA HARTIBACIULUI, care era complet distrus. Lucrarile au fost executate cu prestatie comunala si cu plata in porumb.

Intrucat platforma drumului judetean HENDORF-AGNITA, pe anumite portiuni era prea ingust, iar circulatia a doua vehicule alaturate se facea cu mare greutate, s-a procedat in anul 1934 la largirea acestor portiuni, prin expropierea prin buna invoiala a terenului necesar. Costul total al parcelelor expropiate a fost de 26.052 lei.

Amenajarea portiunilor de drum largite s-a facut cu locuitorii din comunele apropiate, in contul porumbului de hrana si de samanta, adus de judet, suma totala a acestor lucrari fiind de 174.508 lei. Prin aceasta, drumul s-a largit in medie cu 2 metri pe portiunile respective.

Drumurile aveau fundatia si imbracamintea partii carosabile formata fie din nisip sau din macadam ordinar cu pietris.

Drumurile judetene, atat pentru intretinerea lor, cat si pentru repararea si reconstuirea podurilor, s-au intretinut si se intretin din fondurile judetului, de la capitolul "DRUMURI".

De asemenea, de o parte si de alta a drumurilor s-au plantat pomi fructiferi, iar din anul 1936, pe cea mai mare parte din drumurile judetene, au fost plantati duzi si paltini, care din cauza timpului nefavorabil nu s-au prins nici 2%. In anul 1942 s-au mai plantat meri pe drumul judetean HENDORF-AGNITA intre km 16-19.

La inceputul drumurilor judetene si comunale sunt semnale de orientare, aratand distanta pana la cea mai apropiata comuna; de semenea, la intrarea si iesirea din comuna , sunt table indicatoare aratand denumirea comunei si table ce arata distanta pana la proxima comuna.

Lucrarile care s-au efectuat au fost concentrate mai mult in jurul ameliorarii si intretinerii cailor de comunicatie existente, intreprinzandu-se imbunatatiri substantiale in ceea ce priveste traseul si ingrijirea lor.

Perioada actuala :si in domeniul transporturilor s-au produs modificari:

TRANSPORTUIRLE FEROVIARE, respectiv linia ferata ingusta SIBIU-AGNITA-SIGHISOARA, au fost desfiintate din cauze economice : lipsa de randament, dar si pentru ca deranja centrul localitatilor AGNITA si SIGHISOARA.

In anii `60 s-a desfiintat tronsonul AGNITA-SIGHISOARA, precum si linia ferata ce trecea prin centrul AGNITEI, deoarece pastra o serie de inconveniente:poluarea sonora, accidente si dezavantaje create circulatiei rutiere. In anii 2000 s-a inchis si tronsonul SIBIU-AGNITA, atat pentru transportul de calatori, cat si pentru cel de marfuri.

TRANSPORTURILE RUTIERE:

Au fost modernizate, pe anumite sectoare, in sensul ca din lungimea totala de aproximativ 70 km, incluse in perimetrul orasului si al localitatilor componente circa 40 km sunt reprezentate de drumuri asfaltate, din care 30 km reprezinta drumurile din oras.

Pe unele strazi, cum ar fi : AVRAM IANCU, CLOSCA, etc, care inainte de 1989 erau pietruite , in aceasta perioada s-au executat lucrari de asfaltare si modernizare. Tinand cont de faptul ca orasul AGNITA este o asezare urbana lineara, cele mai importante lucrari de asfaltare si modernizare s-au executat pe strada principala, care leaga AGNITA de SIBIU , MEDIAS, SIGHISOARA, FAGARAS; orasul dezvoltandu-se in cea mai mare parte de-a lungul acestei sosele.

In domeniul transporturilor autorutiere, in locul vechii unitati IRTA, s-a infiintat in 1995 SC AUTOTRANSPORT SA AGNITA. Societatea este specializata in transportul de calatori ti marfa, avand profil mixt. In prezent, societatea este in curs de extindere si modernizare, urmand sa dispuna de un parc de masini mai mare, aduse din GERMANIA.

Din lungimea totala de apropae 70 km, traseele locale de autobuze insumeaza 16 km. Este vorba de traseul liniar COVES-AGNITA-RUJA si retur, deservit de doua autobuze, care acopera activitatea de transport local si care apartine de R.A.G.C.L. AGNITA. Actuala sosea, care trece prin mijlocul orasului, face parte din categoria drumurilor nationale modernizate. Ea reprezinta vechiul drum comercial al TRANSILVANIEI secolului al XIII-lea, care lega SEBESUL si SIBIUL de FAGARAS si BRASOV.

Este strada principala, de-a lungul careia se concentreaza toata activitatea comerciala si administrativa a orasului. De aici rezulta tipul morfostructural al orasului, si anume oras linear sau oras tip strada cu o structura urbana si functii specifice.

TRANSPORTURILE SPECIALE

Cele mai importante lucrari care s-au executat in domeniul transporturilor speciale in aceasta perioada, sunt cele legate de extinderea retelei de canalizare, a retelei de aprovizionare cu apa si a celei de distribuire a gazului metan si a energiei electrice.

Orasul se confrunta in prezent cu o situatie dificila, in privinta asigurarii intregului debit de APA necesar, care este captat in prezent. Acest fapt se datoreaza deselor defectiuni care apar pe traseul aductiunii de apa pe tronsoanele executate din tevi de azbociment, defectiuni care duc la pierderi de apa pe traseul aductiunii.

In prezent, alimentarea cu apa a localitatii AGNITA se realizeaza atat din sursa de apa subterana cat si din sursa de apa de suprafata.

Sursa de apa subterana este amplasata la circa 3,5 km in aval de oras, la confluenta HARTIBACIULUI cu paraul COVES si este compus din 5 puturi , echipate cu pompe submersibile. Fata de debitul de 14 l/s si situatia de criza de apa cu care s-a confruntat localitatea in perioada 1970-1989 s-a incercat gasirea unor noi surse de apa, pentru suplimentarea debitului de apa necesar, in vederea eliminarii deficitului mare de apa existent in acea perioada.

Intrucat in zona invecinata orasului AGNITA nu exista o sursa capabila sa satisfaca acest deficit, in anii `80 s-a realizat o noua sursa de apa, din paraul CARTISOARA, la o distanta de circa 30 km de AGNITA. Astfel, s-a realizat o captare prin drenuri executata pe paraul CARTISOARA, dupa confluenta paraurilor LAITA si BALEA, care poate asigura orasului AGNITA un debit minim de 65 l/s.

Este necesar astfel sa se realizeze, pe baza unei documentatii , inlocuirea tronsoanelor de azbociment cu conducte de polietilena in vederea consumului mare de energie electrica necesar pentru pomparea apei la statia de pompare si la cea de tratare din DEALUL VARDULUI, pe o diferenta de nivel de circa 46m , este necesara studierea unui nou amplasament de captare pe paraul BALEA, astfel ca apa sa poata fi transportata pe actuala aductiune reabilitata, fara a mai fi necesara pomparea.

De asemenea, este necesara realizarea pe toate strazile orasului a retelelor de serviciu, care sa asigure atat apa potabila tuturor gospodariilor, cat si necesarul stingerii din exterior a incendiului, care este de 15 l/s.

In privinta alimentarii cu ENERGIE ELECTRICA , datorita sporului relativ modest al populatiei, locuintele suplimentare care vor aparea, se vor alimenta cu energie electrica din posturile de transformare existente, prin bransamente aeriene din retelele existente.

Alimentarea cu energie electrica a consumatorilor, se realizeaza din statia de transformare de 110/20 kw, existenta la intrarea in oras, in partea estica.

Cu toate aceste realizari in domeniul aprovizionarii cu apa, totusi, orasul AGNITA nu are rezolvata problema canalizarii APELOR MENAJERE. Unele retele de canalizare au deversari direct in paraul GRODEN, respectiv in HARTIBACI, care in prezent sunt colmatate.

In aceasta situatie se gaseste canalizarea existenta pe strazile MIHAI VITEAZU, HORIA, CASTANILOR, AVRAM IANCU, care coleteaza apele uzate si le deverseaza direct in HARTIBACIU, facand ca acesta sa devina unul din cele mai poluate rauri din judetul SIBIU.

Lungimea retelei de distributie a apei s-a marit cu 11 km fata de 1989, ajungand la o lungime totala de 38 km. Conductele de canalizare au o lungime de 47 km, cu 5 km mai mult fata de 1989.

Reteaua conductelor de GAZ METAN s-a marit cu 14 km fata de 1989, totalizand in prezent circa 53 km conducte gazeifere.

Aceasta poate fi considerata cea mai importanta lucrare din perioada de tranzitie, deoarece, pe langa faptul ca s-a marit lungimea retelei conductelor de gaze din interiorul orasului , au fost racordate la retea si localitatile componente: COVES si RUJA.

Din pacate cele doua localitati componente nu sunt racordate si la reteaua cu apa. In viitorul apropiat nu va fi posibil acest lucru, deoarece nu exista surse de finantare pentru executarea unor astfel de lucrari.

Activitatea de POSTA si TELECOMUNICATII a cunoscut la fel in perioada 1990-2005, o continua dezvoltare si modernizare . AGNITA si localitatile componente sunt racordate la reteaua telefonica. Din 1988 PTTR dispune de un sediu nou, spatios ( poza), iar din 1995 s-a dat in folosinta centrala telefonica automata. Ultimul eveniment este introducerea telefoniei digitale ( iunie 2000). Numarul persoanelor ce lucreaza la posta si telecomunicatii este de 250. S-au investit fonduri mari, de exemplu in perioada `89-2000, 360 milioane lei, ceea ce a asigurat in primul rand, dezvoltarea bazei tehnico-materiale existente si modernizarea acesteia.

In perioada de tranzitie, veniturile obtinute din activitatea de posta si telecomunicatii au crescut cu 44%, in timp ce cheltuielile au crescut cu numai 35% fata de 1989.

7.4. Activitati turistice

Fenomenul turistic, in zilele noastre, se inscrie in actiunile contemporane de mare amploare, care fac ca numerosi oameni sa cutreiere lumea, in vederea cunoasterii frumusetilor naturale ale peisajului geografic si a realizarilor omului in decursul secolelor.

In cele mai numeroase lucrari de acest gen, se studiaza raportul dintre mediul geografic si turism, influenta bilaterala intre acesti factori, dinamica populatiei intre diferitele centre urbane si zonele turistice, provenienta turistilor, fluxul si refluxul turistic, directiile principale de acces spre cele mai importante obiective ale peisajului geografic natural si antropic in scopul dezvoltarii capacitatii de primire, a facilitatii accesului spre obiectivele turistice, a amenajarii si restaurarii acestora.

In tara noastra, geografia turismului a cunoscut o dezvoltare impetuoasa, dovada fiind numeroasele publicatii cu caracter turistic ( lucrari monografice, ghiduri, harti, pliante, etc), colocvii nationale, cursuri universitare, teze de doctorat, sectii de specializare in economia turismului.

Sunt preocupari evidente pentru determinarea dinamicii si evolutiei fenomenului turistic, a efectelor asupra peisajului si a populatiei, a structurii si a dinamicii fondului turistic amenajat in contextul dezvoltarii generale a tarii.

In orasul AGNITA, si localitatile componente, turismul are vechi traditii. Tinand cont de specificul fizico-geografic al zonei, de particularitatile economico-sociale, de marimea si importanta obiectivelor turistice, se trage concluzia ca orasului AGNITA ii este specific turismul de tranzit. Acest lucru reiese si din rolul de legatura pe care il are AGNITA intre centre turistice mai mari, cum ar fi MEDIAS, SIGHISOARA, SIBIU, FAGARAS.

Momente istorice si de arta sunt: obiectivele confesionale, constructii edilitare romane, monumente ( cetati) etc.

1. Cetatea taraneasca cu Biserica Evanghelica de Confesiune Augustina fortificata: ( vezi foto 4)

Privilegiile regale confirma existenta cetatii din AGNITA in 1466, ea fiind construita probabil odata cu biserica -hala gotica, inaltata pe fundamentul unei bazilici romanice, fara turn, din secolul al XIII, fortificata in primul sfert al secolului al XVI-lea. Printr-un document pastrat pana in 1948 in biserica, era indicat anul 1409, ca fiind anul de constructie.

Nucleul cetatii il constituie tocmai biserica-hala in stil gotic, cu forma greoaie, construita probabil de mesteri locali, nu de cei formati la anumite scoli. Este inca un motiv sa subliniem relativa izolare a localitatii in acele timpuri. Forme mai gratioase, ce apartin goticului tarziu apar pe peretele de nord al corului.

Cetatea, alcatuita dintr-o tripla incinta, a fost ridicata in mai multe etape, asa cum mai tarziu a fost modificata la diferite intervale. Cele patru turnuri de aparare, construite din piatra de rau si de cariera, apartineau curtinei interioare.

Pietrele au fost aduse de la distante mari, pentru ca nici raurile din PODISUL HARTIBACIULUI si nici substratul geologic al acestuia nu ofera asemenea materiale de constructie.

In centrul laturii nordice, turnul DULGHERILOR, cu o intrare boltica, prevazuta cu hersa, veghea deasupra portii. In est se inalta turnul FAURARILOR , in sud-est turnul CROITORILOR , iar in sud-vest turnul CISMARILOR. Intre acestea din urma, situate pe latura de sud, mai exista sopronul vechi din lemn. Turnurile cu cate cinci caturi, sunt toate prevazute cu metereze mici, practicabile exclusiv pentru arme de foc, nisele fiind boltite prin arce de piatra asezate vertical sau acoperite cu lespezi suprapuse marginal.

Turnurile isi datoreaza denumirea dupa diferitele bresle, care isi pastrau in turnul lor slanina agatata de barnele platformelor de lemn.

La devastarea comunei in anul 1600 de catre trupe de mercenari, a fost arsa si biserica, renovata in 1614. In anul 1890 s-au reinoit parti din boltile sudice ale catedralei. In 1892 bastionul de deasupra corului, devenit subred, a fost demolat, iar in 1908 acoperisul bisericii a fost refacut.

Colturile exterioare ale turnurilor erau legate de curtina a doua; cea de-a treia curtina includea un sant cu apa. Curtinele au fost demolate de la exterior spre interior, probabil pentru extinderea locuintelor.

Situata pe partea stanga a HARTIBACIULUI, foarte aproape de albia sa monira, cetatea taraneasca din AGNITA constituie un important obiectiv turistic datorita specificului sau local.

Fantana romana:

In curtea edificiului din PIATA REVOLUTIEI nr3, pot fi admirate urme ale civilizatiei romane pe aceste meleaguri. Una dintre acestea este fantana romana, zidita din piatra, cu un diametru de aproximativ 1,20m. Romanii au stiut unde sa sape fantana, si anume la baza glacisurilor, astfel incat panza de apa freatica sa asigure apa potabila necesara locuitorilor. La circa 6-7 m adancime ( de la suprafata terestra), oglinda apei isi arata functionalitatea, chiar in vreme de seceta, cum au fost verile anilor 1987, 2000 sau 2004. Un acoperis de scandura apara fantana de intemperiile vremii.

2. Biserica ortodoxa " SFANTUL NICOLAE"

Amplasata pe versantul stang al raului, pe un promontoriu ce domina localitatea, este una dintre cele mai vechi asezaminte de cult din PODISUL HARTIBACIULUI.

Acest lacas a fost construit intre anii 1795-1797, ctitorii bisericii fiind DUMITRU ORGHIDEAN si RADU BOGDAN, doi negustori brasoveni care au ctitorit si alte biserici in ARDEAL.

In peretele din dreapta bisericii, in sfantul altar, se gaseste gravata in piatra inscriptia cu numele ctitorilor bisericii si data zidirii acesteia.

Biserica are forma de corabie in exterior, iar in interior respecta stilul bizantin, cu cupola si bolti in altar, naos si prenaos. Biserica este construita din piatra, caramida , tigla si lemn.

Lacasul de cult a fost reparat in mai multe randuri: intre anii 1980-1983, biserica a fost imbracata intr-o frumoasa haina picturala, de catre pictorul VASILE BLENDEA.

Intregul mobilier este sculptat din lemn de stejar, executat la atelierele PATRIARHIEI DIN BUCURESTI.

Intre anii 1994-1995, cladirii bisericii i s-a mai adaugat un nou eidificiu -clopotnita, in care s-au ridicat cele doua clopote vechi, cu care a fost inzestrata biserica, la care s-a mai adaugat inca unul, mai mare. La inaugurarea noii clopotnite, a participat si mitropolitul ARDEALULUI, ANTONIE PLAMADEALA .

Alaturi de biserica se afla casa parohiala, cu aceeasi vechime ca si biserica (1795). In aceasta cladire a functionat prima scoala romaneasca din AGNITA. In prezent, in aceasta cladire se afla muzeul PROTOPOPIATULUI AGNITA, care contine icoane pe sticla, icoane pe lemn, carte veche romaneasca etc.

In aceasta biserica se oficiaza slujbele cultului ortodox, pentru toate trebuintele credinciosilor.

Biserica "SFANTUL NICOLAE", alaturi de prima scoala romaneasc si de colectia muzeistica, sunt obiective ale PATRIMONIULUI CULTURAL DIN AGNITA, si punct spiritual de vizitare pentru toti calatorii si vizitatorii straini si localnici.

4. Monumentul Eroilor Neamului (vezi foto 5)

Amplasat in parcul orasului, este destinat amintirii celor cazuti la datorie in timpul celui de-al doilea razboi mondial. In cazul acestui monument impresioneaza tematica, arhitectura, incadrandu-se armonios in peisajul general al localitatii, albul imaculat al monumentului fiind reliefat de florile multicolore din parc, dar si de cele depuse de localnici in semn de omagiu.

5. Cetatea saseasca cu biserica evanghelica de confesiune augustina din localitatea RUJA (vezi foto 6)

Biserica poarta hramul "SFANTA MAGDALENA" , si este construita probabil la inceputul secolului al XV-lea, ca biserica sala, cu un corp dreptunghiular si o absida pentagonala. La inceputul secolului al XVI-lea, biserica a fost fortificata. Peretii de sus au fost prevazuti cu metereze, interiorul a fost reamenajat; s-a adaugat si turnul clopotnita din vest, iar in jurul bisericii a fost ridicat un zid de fortificatie cu turnuri.

In secolul al XIX-lea , zidul de fortificatie s-a daramat. In prezent, in clopotnita, pe langa celelalte clopote, mai exista unul care dateaza din 1500 si pe care e inscriptionat: "O REX GLORIE VENI CUM PACE".

Noul altar dateaza din 1848 iar orga este din 1803 si a fost executata de SAMUEL MATZ si are 10 registre.

6. Statiunea SARATURI

De interes local, este situata in partea de SE a orasului, la o distanta de aproximativ 5 km.

Amenajarea statiunii a inceput din 1924. Asa cum atesta documentele vremii, SARATURILE au reprezentat principalul loc de atractie al agnitenilor.

Terenul facea parte din domeniul bisericii evanghelice care l-a parcelat si l-a pus la dispozitia celor interesati, pentru constructia de vile. Parcelele au fost obtinute gratuit, dar dupa 30 de ani au ajuns din nou in proprietatea bisericii, impreuna cu constructiile ridicate, din cauza datoriilor acumulate in timpul lucrarilor de constructie. Biserica insasi a ridicat cu bani din donatii un motel, un strand si s-a amenajat un izvor curativ.

Asociatia femeilor a infiintat o colonie pentru copii. Prin legea de reforma agrara, acestea au trecut in proprietatea statului.

In prezent, statiunea se afla intr-o stare deplorabila, in paragina, deoarece nu exista nici un interes si nici resurse financiare din partea CONSILIULUI ORASENESC, care sa ajute la reamenajarea statiunii.

7. Cladiri-monumente istorice:

MINISTERUL CULTURII, prin DIRECTIA MONUMETELOR ISTORICE, a organizat in perioada 1-31 septembrie 1996 in AGNITA , o actiune de identificare a cladirilor care pot deveni monumente istorice. Au fost amintite astfel casele situate pe strada 1 DECEMBRIE 1918 numerele 4/A;6;12;14;16;18, datand din secolul XVIII-XIX; imobilele situate in PIATA REPUBLICII la nr. 14;15;17;18, datand din secolul XIX si imobilele de pe strada MIHAI VITEAZU, nr. 3;7/A;21;31;33; 37/A, construite in secolul XVIII-XIX.

TURISMUL ACTUAL dispune de un hotel, de unitati de alimentatie publica private si unitati care apartin de sectorul de stat. Unitatile private sunt in numar de 17 si sunt reprezentate de 11 baruri de zi, 3 pizzerii si 4 retaurante. Este vorba de pizzeriile SC AGNITCOM, SC CAPITAL SRL, SI CALZONE SRL, si restaurantele SC KHREISS COM SRL (VIP SI AQUARIUM); SC PEROM SRL (PESCARUL); SC CONS-ADIMAR SRL (PRUT) si FLORA. Barurile sunt mai numeroase si majoritatea poarta numele proprietarilor. Exista si doua discoteci: ANDY si DIAMOND, precum si un club de noapte : LORENZO.

Unitatile de stat erau reprezentate pana in 1989 de un bar de zi, doua restaurante ( CENTRAL, care avea si terasa ce era data in folosinta pe perioada de vara, si restaurantul DACIA) si un hotel ( DACIA), care functioneaza si astazi impreuna cu restaurantul in "COMPLEXUL DACIA".

Dupa 1990, din cauza dificultatilor financiare, restaurantul CENTRAL a fost desfiintat, in fostul local functionand in prezent un magazin (TANIA), apartinand unui proprietar din MEDIAS. Din pacate, nici terasa fostului reastaurant nu a mai fost redeschisa din 1999, deoarece CONSUMCOOP nu a mai investit bani in reamenajarea ei, motivandu-se faptul ca nu este rentabila si nu exista resurse financiare pentru reamenajare.

HOTELUL DACIA, isi are sediul in complexul cu acelasi nume ( vezi foto 8). A fost construit in 1978 cu banii din fondurile COOPERATIVEI DE CONSUM AGNITA. Hotelul e incadrat la categoria "doua stele" si obiectivul de activitate cuprinde:

prestarea de servicii de cazare si alimentatie;

prestarea de servicii suplimentare;

Complexul realizeaza 30% din venitul CONSUMCOOP-ului, hotelul avand un grad de ocupare de 40% pe an, maxim 65%. Ca structura organizatorica, se disting 3 compartimente:

a)      Cazare ( receptie, etaj): cuprinde 21 de camere cu 42 de locuri.

b)      Alimentatie ( restaurant, bar): cuprinde 150 de locuri.

c)      Tehnic (centrala termica, spalatorie).

Clientii hotelului sunt in majoritate in delegatie, clienti ocazionali si foarte rar clienti in grup, care vin pentru vizitarea locurilor istorice din oras si din imprejurimi. In functie de varsta, ponderea o reprezinta tinerii si clientii de varsta a doua, iar in functie de motivatie se poate spune ca sunt clienti care vin pentru rezolvarea problemelor de serviciu, de afaceri si in tranzit. In functie de nationalitate, romanii reprezinta 96%.

CAPITOLUL 8: ORASUL AGNITA- ORGANIZARE SI SISTEMATIZARE

( vezi planul orasului)

8.1. Dezvoltarea urbana si sistematizare:

Sistematizarea localitatilor va trebui sa contribuie mai mult la pastrarea specificului arhitectural al zonei respective, prin valorificarea traditiilor constructive si artistice locale, prin punerea in valoare a monumentelor istorice, a elementelor etnografice si de folclor. Amplitudinea, complexitatea sarcinilor in acest domeniu, confirma din plin ca sistematizarea trebuie sa tina seama de integrarea armonioasa a obiectivelor turistice in peisajul urban si rural, de conditiile mediului inconjurator, a caror ignorare poate provoca pagube ireparabile.

In spiritul conceptiei sistematice, geografia ofera " o sinteza a realitatii terestre, adica a modului in care ne consumam timpul nostru de munca si recreere, mediul care trebuie cunoscut si respectat obligatoriu, ca intreg, nedisociat, pentru a ramane eficace". ( V.MIHAILESCU, 1974).

Asezarile rurale si urbane din tara noastra, sunt in continua evolutie, atat sub raportul potentialului lor de munca, al conditiilor in care se pune in valoare teritoriul inconjurator, cat si al organizarii teritoriale. In acest scop au fost preocupari si se desfasoara actiuni importante pentru a apropia conditiile de viata de la sate de cele urbane. Un rol de seama in realizarea acestui scop general il are sistematizarea, sau in alti termeni-planificarea fizica.

Sistematizarea are in preocuparile sale actiunea de organizare si remodelare complexa a structurii teritoriului si localitatilor, urmarind in final asigurarea cadrului optim necesar a nivelului de viata. Sistematizarea are ca scop organizarea dezvoltarii complexe a intregului teritoriu, pe diferite trepte structurale, imbinand armonios perceptele constructiei si reconstructiei, in conditiile specifice coexistentei permanente dintre vechi si nou si ale unor ritmuri variate de dezvoltare pe plan local, in timp si spatiu. Intre sistematizare si planificare, exista stranse legaturi, relatii de internconditionare ( prima integrandu-se in mod firesc in cea de-a doua). Exista, de asemenea, o stransa colaborare pe planul analizei resurselor teritoriului ( economice, financiare, forta de munca, etc) a cerintelor si posibilitatilor de dezvoltare complexa a teritoriului.

In functie de caracteristicile si suprafata teritoriului, de ponderea activitatilor economice si de modelul de convietuire sociala, sistematizarea teritoriului are ca principiu corelarea partilor intre ele si cu intreg teritoriul national. In procesul sistematizarii sunt atrasi intr-o masura sau alta specialisti din diferite categorii: arhitecti, constructori, economisti, demografi, geografi.

Este vorba de un grandios program, care se realizeaza prin participare interdisciplinara, proces in care se cristalizeaza locul fiecaruia dintre aceste stiinte. Conceptul de sistematizare vizeaza cu deosebita pregnanta laturile esentiale ale geografiei, in buna masura chiar punctele de pornire si finalizare ale geografiei moderne.

La desfasurarea procesului de sistematizare contribuie in mod deosebit gradul de concentrare al populatiei, dimensiunile si inzestrarea tehnico-edilitara a teritoriului, interactiunea diferitelor functii si in ultima instanta pozitia economico-geografica a satului sau orasului; elemente care prin esenta lor vizeaza in primul rand geografia. Toate aceste elemente, in unitatea lor indisolubila, vizeaza totodata un spatiu nou calitativ, produs al colectivitatii umane, in anumite conditii sociale si economice, in studiul caruia au fost si sunt chemate disciplinele stiintifice ale geografiei.

Sistematizarea ca stiinta moderna, are in vedere in primul rand solutiile normative care asigura crearea si organizarea satelor si oraselor, in baza unui "bilant geografic" adecvat. Apare in acest fel o legatura stransa si absolut necesara intre sistematizare si stiintele geografice, ca doua domenii stiintifice bine determinate.

Pentru determinarea profilului predominant al fiecarei zone, trebuie sa se recunoasca potentialul zonei respective: materii prime, potential uman, cai de comunicatie, surse de apa, energie, profilul agricol, silvic, etc. Este vorba in esenta de un adevarat bilant geografic, pe baza caruia sa se grefeze actiunile de sistematizare.

Orasul AGNITA, atat ca intindere, cat si ca numar de populatie face parte din categoria oraselor mici ale tarii.

In general, orasele mici nu au cunoscut in dezvoltarea lor o zonificare mai exacta si concreta; totusi, in planul orasului se poate distinge o tendinta de creare a doua zone industriale, in cele doua extremitati ale orasului, rasfirate in zonele de locuit, fara sa fi existat in prezent o preocupare dirijata, cu o conceptie unitara. Actualele pozitii ale acestor microzone, zona industriala est si zona industriala vest, prezinta avantajul posibilitatii de extindere.

Zona de locuinte si dotari este separata de zonele industriale prin spatii verzi. Singurele activitati individuale care raman inca in zonele de locuit sunt: industria textila si a pielariei si incaltamintei. Fabricile cu aceste profile se integreaza bine in ansamblul de locuit din zona centrala.

Zonele verzi actuale sunt judicios repartizate pe teritoriul orasului, in legatura cu zona de sport si esplanadele de agrement din lungul HARTIBACIULUI, contribuind la aeresirea localitatii si creand o ambianta placuta.

Spatiile verzi se mai completeaza cu parcul din jurul cetatii sasesti, cu biserica evanghelica ( monument istoric), cimitirele, padurea-parc STEINBERG si plantatiile de arbori aferente cursului de apa si strazilor.

Zona noua de locuit formata numai din blocuri este situata in partea de N si NV a orasului. Ea se leaga prin intermediul unei ample zone verzi de zona centrala, care se intinde de la strada ABATORULUI -FABRICII la strada HOREA, care la randul ei face legatura cu zona de est prin strada AVRAM IANCU-SCOLII si cu cartierul EMINESCU din sud-est.

In zona centrala, in centrul civic, se contureaza zona de dotari politico-administrativa si o parte a dotarilor social-culturale.

Zonele de dotari pentru invatamant se grupeaza si se repartizeaza in mod echilibrat in cadrul orasului. Centrul civic se contureaza in PIATA REPUBLICII, unde este amplasata actuala cladire a CONSILIULUI LOCAL ORASENESC. De asemenea, in zona centrala, toate imobilele adiacente centrului civic sunt prevazute la parter cu spatii libere pentru activitati comerciale, prestari-servicii sau mici institutii ( CEC, LOTO-PRONOSPORT, ADAS, sedii ale organizatiilor de masa si obstesti, unitati financiar-bancare, etc.)

In cadrul intravilanului, exista suficiente resurse pentru dezvoltarea, in perspectiva a zonei de locuinte si dotari corespunzatoare, cat si a zonelor industriale, prin utilizarea cat mai completa a terenurilor din interiorul acestora, amplasarea rationala a unitatilor economice, comasarea unor functii si servicii, in conformitate cu REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM.

8.2. Propuneri de dezvoltare urbanistica

In speranta relansarii economice, care sa favorizeze reluarea activitatilor macar la capacitatile existente a marilor unitati traditionale ale orasului, se va putea valorifica in primul rand potentialul uman, micsorandu-se numarul somerilor si al deplasarilor temporare in activitatile din strainatate , pentru cautarea unui loc de munca.

Rezolvarea prioritatilor in cadrul dezechilibrului existent in miscarea naturala a populatiei, se poate realiza prin:

- dezvoltarea economica diversificata, ce ar duce la descurajarea emigratiei, precum si printr-o politica de dezvoltare economica, teritoriala, mai echilibrata.

- rentabilizarea activitatilor cu specific agricol, in spatiile agricole si zootehnice, pentru punerea in valoare a potentialului uman.

- deosebit de importanta pentru evolutia in continuare a orasului este extinderea statiei de epurare si a retelei de canalizare la capacitatea necesara, pentru dezvoltarea in perspectiva a oratului

Dezvoltarea activitatilor economice impune urmatoarele masuri:

Reoganizarea, retehnologizarea si reabilitarea capacitatilor existente si impactul acestora cu localitatea. Sunt necesare aceste actiuni an actualele conjucturi economice, ce ar avea un impact benefic asupra fortei de munca aflata in somaj. Din pacate insa, nu se poate face o prognoza asupra viitorului unitatilor economice, existente sau viitoare in aceasta faza de tranzitie.

Dezvoltarea industriei mici, mestesugaresti si artizanale diversificate

Posibilitatile de reglare a relatiei populatie-locuri de munca, prin redistribuirea populatiei ocupate, intre principalele sectoare de activitate.

Prin elaborarea planurilor urbanistice, ce se vor intocmi in conformitate cu P.U.G., se va rezolva si problema locurilor de joaca pentru copii si a parcajelor necesare.

Zona de locuit a orasului AGNITA se va dezvolta pe structura cartierelor vechi, traditionale, pastrand trama stradala majora existenta, cu imbunatatirile rezultate din studiile de circulatie.

Schema stradala existenta faciliteaza legaturi directe cu zonele functionale ale orasului.

In zona rezidentiala, imobilele sunt reprezentate de cladiri cu 2-3 nivele. In general, starea imobilelor este mediocra si buna, dar se pot face urmatoarele interventii:

reparatii la constructiile existente.

Adaosuri pentru imbunatatirea functionalitatii, in limita procesului de ocupare a terenului admis.

Etajari sau mansardari, in functie de posibilitatile portante ale constructiei si incadrarea in regulamentul local de urbanism.

Zonele ocupate de locuinte si functii complementare insumeaza o suprafata de 118 ha. Extinderea zonei de locuit pana la 142 ha, va avea urmatoarele efecte:

micsorarea densitatii populatiei in zonele deja construite si realizarea de constructii familiale, care sa mentina un confort urban adecvat, prevazut in REGULAMENTUL LOCAL DE URBANISM.

Imbunatatirea suprafetei de spatiu verde intravilan, pana la 16 mc pe cap de locuitor si prevederea de spatii de joaca pentru copii

Imbunatatirea sensibila a situatiilor spatiilor de parcare, prin redistribuirea teritoriala a autovehiculelor odata cu populatia, in zonele construite.

Prin realizarea de centre secundare cu functiuni complexe in zonele de locuit existente si propuse, se va produce descongestionarea centrului actual al orasului, prin reducerea circulatiei populatiei si al autovehiculelor dinspre periferie spre centru si invers.

Problemele mai acute aparute in cartierele noi, pot fi rezolvate prin imbunatatirea plasticii arhitecturale precum si al confortului urban, pentru care este necesar a se elabora un plan de reabilitare urbana ca aceste prioritati, inclusiv reorganizarea spatiilor pentru jocul copiilor si a parcajelor corespunzatoare.

In zonele de locuit existente, cu gospodarii individuale, unde procentul de ocupare al terenului permite, se vor autoriza extinderi etajari, mansardari, in vederea maririi ariei locuibile.

Institutiile publice, serviciile, sunt cuprinse in planuri de sistematizare elaborate inca inainte de 1990. Actualmente ele se considera suficiente, datorita lipsei fondurilor proprii ale CONSILIULUI LOCAL. Serviciile se vor diversifica si extinde corespunzator aportului financiar al organismelor teritoriale interesate.

Spatiile verzi, amenajarile sportive, sunt reflectate in proiectele urbanistice de detalii sau zonale, ce se vor elabora, adiacent zonelor verzi de plantatii de protectie si de-a lungul VAII HARTIBACIULUI.

In zonele inventariate cu riscuri naturale, s-a instituit interdictie de construire.

In intravilanul central, la aceasta data nu se mai produc inundatii care sa puna in pericol constructiile existente; HARTIBACIUL dupa regularizare si-a dublat capacitatea de scurgere a apelor si de preluare a eventualelor debite ale celor doi afluenti din oras, impreuna cu digurile de aparare executate, prezentand o siguranta mai mare impotriva viiturilor.

Pentru mentinerea si ameliorarea solului si a potentialului sau producator, posesorii de terenuri cu orice titlu, vor avea in vedere sa efectueze lucrarile stabilite de organele de specialitate, de prevenire si combatere a eroziunii solului, a alunecarilor de teren, inmlastinarii, excesului de umiditate, a inundatiilor si a altor efecte daunatoare, cauzate de fenomene naturale sau de activitati economico-sociale.

Printr-o atenta observare a situatiei existente si a tendintelor de evolutie a structurii urbane, in stransa colaborare cu factorii interesati de buna functionare a localitatii, in vederea unei dezvoltari durabile, se desprind urmatoarele masuri de interventie urbanistica:

diminuarea pana la eliminare a surselor de poluare majora

delimitarea orientativa a zonelor protejate si restrictiile generate pentru conservarea patrimoniului natural si construit.

Zone propuse pentru refacerea peisagistica si reabilitare urbana

Luarea in considerare a presiunii societatii civile, prin aparitia locuintelor in zone preponderent industriale, care genereaza curent de opinie impotriva surselor de poluare deja existente si in favoarea realizarii de noi obiective industriale nepoluante.

Promovarea unei dezvoltari "mozaicate", fundamentata pe ideea coexistentei intr-un spatiu a unor activitati industriale si agrozootehnice. In aceasta idee, spatiul verde creat de cultura agricola, ar reprezenta o contrapondere a emisiei industriale, diminuata la maxim prin respectarea legislatiei.

In conditiile in care prin privatizare si restructurare, impuse de cerintele unei economii de piata, unitatile industriale aflate in intravilan isi vor reduce activitatea, spatiile ramase libere sa fie dirijate spre activitati socio-economice cu potential poluant redus.

8.3. Tinte strategice pentru dezvoltarea durabila a zonei:

Axa micii industrii si industrii mestesugaresti:

stabilirea domeniilor prioritare de investitie

atragerea de investitori - concesionare resurse

dezvoltarea de micro-afaceri industriale

reluarea mestesugurilor industriale

imbunatatirea mediului de afaceri local

construirea unei microstructuri de afaceri

oferirea de facilitati ( spatii, terenuri, scutire de taxa locala) pentru micii investitori si cei din domeniul mestesugaresc.

Axa productiei agricole si a cresterii animalelor

construirea unui inel agricol in jurul localitatii

facilitati locale pentru crescatorii de animale ( prin contracte cu satele vecine pentru folosirea preferentiala a terenurilor de pasunat)

dezvoltarea de forme agricole

promovarea exportului

dezvoltarea de ferme pilot de productie agricola ecologica sau de crestere a animalelor in sistem ecologic.

Axa serviciilor si transporturilor

dezvoltarea unei retele agro-turistice

dezvoltarea de unitati de formare profesionala care sa asigure reconversia profesionala pentru zona.

Sustinerea investitiilor de transport de capacitate mica si medie

Incurajarea micro-furnizorilor pentru domenii diversificate

Axa constructiei de locuinte

cumpararea de pe piata libera sau de la comunele invecinate a unei suprafete de minimum 50 ha pentru construirea unui nou cartier de locuinte.

Parcelarea acestei suprafete in structuri de 500 m2 fiecare

Obtinerea de fonduri MLPAT pentru o zona de aproximativ 20 ha pentru locuinte sociale

Oferirera gratuita a celor 30 ha ramase, lotizate, pentru constructia de locuinte , cu conditia finalizarii locuintei la rosu in maxim 3 ani

Licitatia publica pentru alocarea in zona a unor furnizori preferentiali de materiale si servicii de constructie. 

CAPITOLUL 9: PROFILUL SOCIAL-CULTURAL AL ORASULUI AGNITA

Asa cum arata si SIMION MEHEDINTI " profesorii trebuie sa fie cele mai alese personalitati ale intregii lor generatii.Si oricat de buni ar fi, tot nu vor fi destul de buni, fata de marea cinste ce li s-a incredintat, de a se ingriji de cresterea paturii celei mai de pret a neamului lor."

Primele stiri despre existenta unei scoli in AGNITA dateaza de la sfarsitul secolului al XV-lea. Trebuie mentionat ca aceasta scoala era in primul rand pentru populatia saseasca si era strans legata de biserica.

In anul 1784, imparatul IOSIF AL II-LEA luase masuri de infiintare a scolilor pregatitoare pentru invatatori, pe seama romanilor ortodoxi. Iau astfel fiinta cursurile de invatatori din SIBIU, cam pe la 1786. In anuarul scolii normale ANDREI SAGUNA din SIBIU, sunt specificati candidatii pregatiti si examinati pentru " dascalie si cantonat" in 1790 si 1791.

In 1853, la initiativa episcopului ANDREI SAGUNA, ia fiinta institutul pedagogic de sine statator, care ii poarta numele.

In AGNITA, dupa construirea bisericii " SFANTUL NICOLAE" in 1795, pe langa aceasta biserica a functionat si o scoala pentru romani. Copiii invatau alfabetul chirilic, in care erau scrise cartile de cult ortodox.

In 1806, in AGNITA se construiette un nou local de scoala saseasca, urmat de un altul in 1867, mai spatios, unde se infiinteaza si o scoala serala pentru ucenici. In 1866 se construieste primul local pentru o scoala romaneasca.

In 1891, cu ocazia unei inspectii , scoala a fost declarata insalubra si necorespunzatoare, mult prea mica pentru cei 160 de copii care o frecventau. Cu toate acestea, situatia a ramas neschimbata pana in 1934, cand se construieste un local de scoala cu 6 clase, care va gazdui si scoala romaneasca de ucenici. Pe langa lipsa unui local, aceste scoli sufereau si de lipsa de cadre didactice. Astfel, in 1919, la peste 200 de elevi romani, existau numai doua posturi de invatatori.

Educatia prescolara nu s-a bucurat de nici un interes, din partea autoritatilor vremii. Este adevarat ca in 1886 o gradinita pentru copii germani functiona, insa era folosita numai pentru copiii celor avuti.

In 1942, existau in oras, la cele 2 scoli ,romaneasca si germana, 7 posturi de cadre didactice ( 5 de invatatori si 2 de invatatoare).

Situatia elevilor romani era urmatoarea: 67 de elevi inscrisi, 58 de elevi care frecventau scoala si 46 promovati ( aceasta situatie se referea la perioada 1915-1918).

In perioada 1932-1942 , situatia scolara se modifica simtitor. Astfel, numarul elevilor inscrisi se ridica la 284, a celor care frecventau scoala la 242, iar a celor care au promovat la 198.

Scoala confesionala germana avea in perioada 1942-1943 un numar mult mai mare de copii. Situatia se prezenta astfel 341 elevi germani inscrisi, din care 173 baieti cu 7 invatatori.

In satele componente, situatia era urmatoarea: COVESUL avea un numar total de 130 elevi inscrisi, 120 frecventau scoala, iar 116 au promovat ; in RUJA erau 82 de elevi inscrisi, 63 care frecventau scoala si 52 care au promovat. Situatia scolara se refera tot la perioada 1939-1942.In Ruja exista si scoala germana, care avea in perioada 1942-1943 un numar de 104 elevi inscrisi, dintre care 49 baieti si 55 de fete.

Politica scolara romaneasca era una democratica, deoarece alaturi de scolile romanesti au existat si s-au dezvoltat scolile minoritatilor, un fapt care cinsteste spiritul de omenie si de intelegere al romanilor.

In prezent, in AGNITA functioneaza trei gradinite, un liceu ( care are si scoala generala si scoala si gradinita din RUJA) si o scoala generala ( formata din doua scoli in oras si scoala din COVES), precum si un club sportiv scolar si un club al elevilor. Datorita scaderii numarului populatiei orasului si numarul prescolarilor si scolarilor este in continua scadere.

Astfel, daca pana in 1989, numarul populatiei scolare era in jur de 1800 elevi ( in oras si localitatile componente), 10 ani mai tarziu , in 1999, numarul acestora scade la circa 1500 de elevi.

Din pacate si in viitor, numarul populatiei scolare va fi in continua scadere, datorita unor cauze importante cum ar fi: natalitatea scazuta si migratia temporara sau definitiva a unei parti importante din populatia tanara, apta de munca. Si numarul cadrelor didactice a scazut in aceasta perioada, de la 153 la 136. Cel mai mare numar de elevi si de cadre didactice il are LICEUL TEORETIC " AUGUST TREBONIU LAURIAN", care in anul scolar 2004-2005 a avut 1100 elevi si 60 cadre didactice. (poza)

De-a lungul timpului, AGNITA a avut o viata culturala in continua ascendenta.

Demna de amintit este activitatea ASTREI, infiintata in 1861 la SIBIU, care si-a extins activitatea si in localitatea AGNITA, precum si in localitatile invecinate. Astfel, in adunarea generala a ASTREI din 1888, se infiinteaza si DEPARTAMANTUL AGNITA al ASTREI.

In 1908, ASTRA avea in AGNITA o biblioteca.

Viata culturala ramanea in general foarte restransa.

In 1895 se infiinteaza un COR romanesc pe patru voci, dar care are o existenta scurta, de numai patru ani. Singura formatiune artistica, bine organizata si cu o existenta mai indelungata a fost ASOCIATIA CORALA SASEASCA DIN AGNITA, infiintata in 1863.

In 1881 se infiinteaza o filiala a SOCIETATII CARPATINE din ARDEAL, care avea scopul de a organiza excursii in munti, avand si o cabana pe VALEA SAMBETEI.

In 1882 ia fiinta ASOCIATIA LITERARA care a organizat un club si prima biblioteca de imprumut.

Printre oamenii de seama ai orasului amintim:

GEORG HENNING - fondatorul primei organizatii muncitoresti din AGNITA, organizatorul grevei tamplarilor din 1906.

GHEORGHE KOLOSSI- unul dintre revolutionarii de seama al anului 1848.

KONRADT SCHMIDT - ca deputat al UNIVERSITATII SASESTI, a cerut in 1848 in DIETA DE LA CLUJ, drepturi egale pentru romanii din TRANSILVANIA cu celelalte natiuni.

FRIEDRICH CHRISTIAN MAURER, istoric si pedagog, a fost primul dirijor al corului muncitoresc din AGNITA.

DANIEL WEBER- ilegalist, organizatorul grevei generale din anul 1920.

MIHAIL BARNER- pictor si folclorist, a avut un rol important in viata culturala si sociala a orasului.

Viata muzicala a VAII HARTIBACIULUI si a AGNITEI a fost studiata si de muzicologii si compozitorii BELA BARTOK si ILARION COCISIU (CASA DE CULTURA din oras ii poarta numele). Din punct de vedere muzical, VALEA HARTIBACIULUI se incadreaza in dialectul muzical al ARDEALULUI DE SUD.

Relativa izolare a VAII HARTIBACIULUI si-a pus amprenta si in specificul sau etnografic, acesta impunandu-se prin caracterul arhaic al culturii populare.

O descriere succinta a portului popular de pe VALEA HARTIBACIULUI, au facut-o ILIE MOISE si HORST KLUSH. In descrierea elementelor specifice portului popular se observa si unele influente ale portului din regiunile limitrofe. Tezaurul folcloric din VALEA HARTIBACIULUI, specificul portului popular, ce se inscrie intr-o adevarata zona etnografica, sunt reinviate in fiecare an, prin manifestarile ce au loc in cadrul festivalului zonal " CANT SI JOC PE HARTIBACI". Devenita traditionala, aceasta actiune culturala de masa, are loc in luna iunie sau iulie. Ea reuneste formatii artistice din localitatile de pe VALEA HARTIBACIULUI. Din 1994-1995 formatiile artistice au fost invitate intr-o serie de tari europene, cum ar fi BELGIA, OLANDA GRECIA, TURCIA etc. De asemenea, formatii artistice din tarile EUROPEI SUD-ESTICE sunt invitate anual la manifestarile artisitce din oras. O manifestare de acest gen a avut loc in 5 iulie 2000, la care au participat dansatori din TURCIA , SERBIA, CROATIA, BULGARIA.

Cele mai multe manifestari au loc la CASA ORASENEASCA DE CULTURA ILARION COCISIU din oras. Lacasul de prima importanta in educatia culturala a locuitorilor este situat pe strada AVRAM IANCU nr.2A. Spectacolele artistice scot in evidenta personalitatea etnografica si folclorica a zonei cunoscuta sub numele de VALEA HARTIBACIULUI.

Pe plan editorial, la inceput de secol ( 1902-1905) este tiparit in AGNITA, in limba germana, un ziar al orasului. In anul 1900, este publicata la SIBIU o carte care reda calatoria agniteanului ANDREAS BRECHNER in ORIENT.

Biblioteca Oraseneasca (vezi poza 8) situata in centrul orasului, dispune de peste 51.000 de volume de carti. Si in acest domeniu, AGNITA continua o frumoasa traditie ale carei radacini se regasesc la sfarsitul secolului trecut. Dificultatea cu care agnitenii puteau ajunge la bibliotecile din alte localitati, i-a determinat sa aiba o lume culturala a lor.

Muzeul " VALEA HARTIBACIULUI" (vezi poza 8) prin cercetari arheologice in VALEA HARTIBACIULUI s-a acumulat de-a lungul timpului un bogat material documentar care, impreuna cu colectiile obtinute la inceput din donatii, a constituit nucleul muzeului din AGNITA, infiintat in 1958. Deci, la baza organizarii acestui muzeu a stat si pasiunea colectionarilor de a aduna obiecte, poate initial nebanuite ca valoare documentara.

Este de retinut ca prima expozitie cu caracter istoric, s-a organizat in MUZEUL " VALEA HARTIBACIULUI" in 1959 si abia 10 ani mai tarziu, muzeul se muta in actuala cladire. Construita in stil baroc, la mijlocul secolului trecut este o miniatura a muzeului BRUCKENTHAL din SIBIU, si prezinta doua corpuri, unite printr-o bolta, in continuarea marii porti de la intrarea din strada. Muzeul are si o biblioeteca documentara cu circa 12.000 volume care prezinta 130 de carti cu valoare de patrimoniu.

Expozitia permanenta, in forma actuala, este din 1980, cand a fost reorganizata, cu ocazia a 700 de ani de la atestarea documentara a orasului. In cele 4 sali sunt expuse printr-o inlantuire cronologica, fenomenele istorice, sociale si economice din localitatile din intreg bazinul hidrografic al HARTIBACIULUI. O atentie speciala se acorda in expozitia permanenta a muzeului, evenimentelor istorice si culturale care au avut loc in secolul XIX si prima jumatate a secolului XX in TRANSILVANIA cu referiri directe la asezarile din VALEA HARTIBACIULUI.

CAPITOLUL 10: INFLUENTA ANTROPICA ASUPRA PEISAJULUI SI PROTECTIA MEDIULUI GEOGRAFIC

( vezi harta 7 si 9)

Activitatea socio-economica a dus la modificari in peisajul geografic , prin procesul de utilizare agricola a teritoriului, prin actiunea de industrializare si dezvoltare a retelei de asezari umane si de cai de comunicatie.

Folosinta agropastorala indelungata a terenului a produs cele mai multe si mai profunde modificari, mai cu seama prin defrisari si desteleniri.

Defrisarea padurilor a intensificat procesele de evapo-transpiratie si a condus la micsorarea scurgerii superficiale, indeosebi in sezonul cald al anului.

In urma intensificarii proceselor de eroziune, indeosebi pe versantii cu inclinare mare, cuvertura pedovegetala a fost indepartata, ceea ce a favorizat cresterea torentialitatii cursurilor mici de apa. Fenomenul are repercursiuni in cresterea valorilor scurgerii solide si maxime, pe apele curgatoare colectoare.

Regiunile de dealuri se caracterizeaza printr-o mare diversitate a tipurilor de peisaj, printr-un aspect mozaicat al distributiei ecosistemelor. Dar in acelasi timp, vulnerabilitatea acestora este in general mare si uneori chiar foarte mare, iar gradul de antropizare este ridicat. Au o pondere mare asociatiile vegetale secundare sau derivate, aflate intr-un echilibru relativ, cu un anumit tip si grad de intensitate a presiunii antropice, unele fiind de o mare bogatie floristica si faunistica.

Pe prim plan in acest sens sunt asociatiile de pajiste, asociatii utilizate ca fanete sau pasuni. Adesea si livezile din zonele de dealuri sunt asociate cu vegetatia ierboasa, folosite ca pasune, sau mai frecvent, ca faneata.

De asemenea, sunt destul de raspandite tufarisurile, reprezentand o vegetatie cu caracter primar, frecvent un stadiu intermediar de revenire la vegetatia forestiera intiala, pe terenuri despadurite in trecut, care au suferit un proces mai mult sau mai putin avansat de degradare.

In majoritatea cazurilor, presiunea atmosferica depaseste capacitatea de suport, cele mai multe terenuri folosite ca pasuni sau acoperite de tufisuri, prezinta fenomene marcate de degradare, care au dus la reducerea drastica a biodiversitatii si la diminuarea potentialului lor productiv.

Terenurile in panta, utilizate pentru culturi agricole, sunt afectate de eroziune, adesea orizontul A de sol fiind indepartat partial sau chiar in totalitate. Multe terenuri pasunate excesiv sau utilizate agricol in trecut, s-au degradat in asemenea masura, incat au fost abandonate, pe locul lor intinzandu-se pajisti degradate si tufarisuri sau plantatii antierozionale, in special salcam sau pin.

Padurile care s-au pastrat, ocupa in general locuri mai putin favorabile: versanti mai puternic inclinati, umbriti cu soluri scheletice. Structura si chiar compozitia floristica, sunt afectate de taierile repetate la varste tinere, regenerarea predominant din lastari, pasunatul si circulatia prin padure, plantarea unor esente straine de ecosistemul respectiv.

De exemplu, padurea-parc STEINBURG, situata in partea de nord a orasului, este afectata de astfel de fenomene.

Aceste modificari au dus si la scaderea rezistentei fata de factorii daunatori ( poluarea generala si locala, stres climatic, atacuri de insecte), ca urmare in multe locuri, fenomenele de uscare au luat o amploare alarmanta. Cele mai afectate specii sunt: pinul ( din plantatii), stejarul si gorunul in timp ce, cerul se afla intr-un process de expansiune. Cresterea presiunii antropice a dus in decursul timpului la extinderea in regiunea de dealuri a vegetatiei xerofile sau mezoxerofile. La aceasta a contribuit in primul rand , reducerea ponderii vegetatiei forestiere, la care s-a adaugat degradarea terenului ca urmare a unor culturi agricole pe terenuri in panta, etc.

Astfel, s-au extins pajistile de FESTUCA VALESIACA , iar pe terenuri mai puternic erodate, chiar pajisti de POA AUGUSTIFOLIA, FESTUCA SULCATA, CAREX HUMILIS, STIPA CAPILLATA, etc.

Fenomenul de extindere a vegetatiei xerofile, ca urmare a degradarii antropice, a fost consemnat in literatura de specialitate, dar observatiile din ultimele decenii pun in evidenta o accentuare a sa.

Diferitele forme de relief antropic, favorizeaza de asemenea, extinderea vegetatiei ruderale si a celei xerofile, datorita lipsei unui sol structurat si adesea a unei pante destul de mare, care favorizeaza scurgerea in detrimentul infiltratiei.

Aplicarea de ingrasaminte chimice, duce la schimbarea compozitiei floristice, iar cresterea presiunii pastorale peste o anumita limita, duce la inlocuirea asociatiilor de STIPA cu diversitate floristica ridicata, cu pajisti puternic degradate, saracacioase.

Reteaua de drumuri si de poteci de pe versanti, creeaza cai de canalizare a apei provenite din precipitatii, accentuand regimul torential al scurgerii si contribuind la cresterea debitului solid.

Revenirea la proprietatea privata, a avut in general un aspect pozitiv, existand in prezent o tendinta marcanta de eliminare a circulatiei haotice pe versanti; numeroase poteci fiind acum inchise sau barate cu parleazuri, care impiedica accesul dezordonat al vitelor.

Una dintre cele mai grave probleme, care afecteaza mediul o constituie amploarea fenomenelor de poluare. In cazul orasului AGNITA este vorba de poluarea padurilor, fanetelor si terenurilor agricole, cu deseuri menajere, deoarece multi proprietari de terenuri, care au gospodarii individuale, nu sunt abonati la R.A.G.C.L., preferand sa duca reziduurile menajere in extravilan.

In prezent, problema degradarii mediului este influentata si de unele tendinte de modificare a modului de utilizare a terenurilor. Astfel, este vizibila tendinta de extindere a culturilor agricole pe terenurile in panta. Aceasta tendinta poate avea consecinte serioase, negative, caci determina declansarea sau accentuarea eroziunii torentiale.

De asemenea, tendinta de inlocuire a livezilor sistematice, de pe terenurile in panta, cu pasuni ( asociate sau nu cu pomii fructiferi), este extrem de daunator pentru echilibrul vernsantilor.

Deci, in concluzie, putem enumera doua dintre problemele prioritare ale protectiei mediului: prima este conservarea biodiversitatii speciilor vegetale, iar a doua conservarea potentialului productiv al terenurilor. Aceste deziderate sunt in prezent greu de realizat, in absenta unor mecanisme administrative si financiare, de descurajare a practicilor agricole nefavorabile si de stimulare a unei utilitati adecvate, in acord cu capacitatea de suport, care sa duca la mentinerea unui peisaj armonios si echilibrat.

Este nevoie deci, de un management ecologic, care sa asigure mentinerea potentialului productiv si tinerea sub control a fenomelelor de eroziune si de scurgere solida si lichida.

AGENTIA DE PROTECTIE A MEDIULUI SIBIU, prin preocuparile personalului propriu si prin colaborare cu alte organizatii guvernamentale sau neguvernamentale, a reusit sa adune noi informatii privind flora si fauna judetului, fiind luate in evidenta noi zone si exemplare ce trebuie ocrotite.

La propunerea agentiei a fost aprobata HOTARAREA nr.12/28.09.1984 a CONSILIULUI JUDENTEAN SIBIU, privind punerea sub protectie a zonelor naturale.

Pentru protectia speciilor de plante si animale e necesar:

o dezvoltare a cadrului juridic pentru conservarea diversitatii biologice si utilizarea componentelor sale;

asigurarea managementului necesar ocrotirii habitatelor naturale;

reconstructia ecosistemelor si habitatelor deteriorate;

Calitatea aerului si a precipitatiilor :

In AGNITA, nu s-au inregistrat depasiri ale concentratiilor noxelor gazoase si pulberii sedimentabile, coeficientii generali de poluare fiind foarte mici.

Centralele termice cu impact mai redus asupra atmosferei, datorita dimensiunilor lor, functionand in procent de 90% cu gaze naturale, se gasesc in AGNITA in proportie de peste 15%.

Este relevanta tendinta de descentralizare a centralelor termice care deservesc populatia si de infiintare de centrale mai mici, care deservesc 1 bloc sau cel mult 2-3.

Calitatea apelor de suprafata

HARTIBACIUL, pana in sectiunea amonte AGNITA se mentine in limitele categoriei intai de calitate.

Dupa ce colecteaza apele neepurate sau partial epurate a celor doi afluenti ( menajer si industrial), raul trece in categoria a treia de calitate. Pe tronsonul BENESTI-CORNATEL, datorita capacitatii de autoepurare, raul trece in categoria a doua de calitate, avand un rol important in aportul de ape conventional curatate pentru raul CIBIN, al carui afluent este.

Depozitarea deseurilor:

Depozitul de deseuri este localizat pe ruta AGNITA-VARD, la o distanta de 2 km de zona locuita. A fost infiintat in 1965, pe o suprafata de 185 ha , cu o capacitate de 700.000 tone. Cantitatea existenta in depozit este de circa 500.000 tone. Se evacueaza toate tipurile de menajere ( 3.400 tone/an), industriale (504 tone/an), stradale (600 tone/an).

Se incinereaza 10 tone/an, in majoritate de provenienta spitaliceasca, rezultand 1 tona cenusa /an, transportata la halda de gunoi.

Acest tip de depozitare a deseurilor are impact negativ asupra tuturor nivelelor ecosistemului, pentru ca este periculos pentru igiena publica, este inestetic si raspandeste un miros neplacut.

Impactul asupra apei de suprafata si apei subterane: halda neavand strat impermeabil, exista pericolul infiltratiei lixiviatului in apa freatica. Lixiviatul a fost colectat in aval de rampa, unde balteste tot timpul anului, chiar si iarna deoarece are 18-20 grade C, din cauza proceselor de fermentare. De asemenea, in sezonul cu precipitatii bogate, scurgerile pot ajunge in paraul OLBOC, contribuind la modificarea calitatii apei paraului.

Impactul asupra solului si subsolului: asistam la o poluare a solului si in extraperimetrul de depozitare a deseurilor unde s-au facut determinari de poluanti toxici, punandu-se in evidenta prezenta metalelor grele. O poluare intensa a solului, imprastie mirosuri insuportabile, care creaza o profunda stare de discomfort. Astfel, vegetatia crescuta in zona, prezinta o caliate redusa, inclusiv cand este folosita ca furaj.

Impactul asupra aerului: aerul atmosferic este afectat de emanatiile de gaze din fermentatie, cum ar fi: CH4, CO2, CO, H2S, etc. Acidul sulfhidric ( H2S) este retinut in stratul superior de reziduuri, fiind toxic pentru cei care lucreaza in halda. Gazul metan ( CH4) constituie sursa de incendii si explozii, din cauza autoaprinderii reziduurilor in anotimpul cald. La aceasta, se adauga mirosul insuportabil si fumul, cauzate de aprinderea intentionata a reziduurilor.

Impactul asupra factorului antropic: acesta este influentat prin intermediul apei contaminate si vectorilor care raspandesc pe cale mecanica sau fiziologica, diferiti agenti patogeni. Prezenta insectelor care au ca biotip principal platformele de gunoi, duce la cresterea riscului contaminarii oamenilor si animalelor. Acestea constituie factori periculosi pentru oameni si animale, transmitand agenti ethiologici ai tuberculozei, holerei, dizenteriei etc. Rolul rozatoarelor in transmiterea unui mare numar de boli bacteriene virotice si parazitare, cunoscute sub numele de ZOONOZE, atat la oameni cat si la animale, este foarte cunoscut.

Pericolul cel mai mare pentru agniteni o constituie situarea statiei de tratare si inmagazinare a apei potabile, pentru alimentarea orasului, in imediata vecinanate a depozitului de deseuri.

Impactul asupra peisajului: platforma de gunoi reprezinta o imagine dezolanta, limitand posibilitatea zonei de a deveni un cadru propice pentru turism.

Evaluarea datelor: din datele prezentate anterior, rezulta ca gestionarea actuala a deseurilor in orasul AGNITA, are o serie de deficiente.

Datele referitoare la colectare si transport, arata ca e nevoie de o mai buna organizare a activitatii, deoarece gradul de acoperire a orasului cu activitatea de colectare a deseurilor, este de nici 50%. Solutia este impunerea de catre administratia locala a obligarii populatiei de a fi abonata la serviciul operatorului, masura in curs de realizare.

Este necesara de asemenea, amplasarea a inca 225 de pubele in zonele "neacoperite".

Datele referitoare la volumul de deseuri produse, dau de inteles ca aceasta cantitate de deseuri se poate reduce la 25-30%, cu investitii minime, in cadrul unui program de gospodarire integrata, care se refera la: reducerea la sursa a cantitatii de deseuri si a toxicitatii lor, reciclarea (refolosirea ca atare: sticla, plastic, metal, etc), reprocesarea ( hartie, carton, plastic, textile, etc), compostarea, arderea ( cu recuperare de energie) si depozitarea finala.

Responsabilitatea revine in aceeasi masura a administratiei locale, guvernului, producatorilor ( de reziduuri), consumatorilor, comerciantilor si publicului.

In cazul orasului AGNITA, se cere o stransa colaborare cu REMAT SA si stabilirea unei piete proprii de materiale reciclate.

Date fiind conditiile de depozitare actuale, cu toate efectele negative, masura maxima de urgenta este implementarea unei halde ecologice.

Rezultatele anchetei sociale dovedesc ca populatia orasului AGNITA, in cvasiumanitate, crede ca este necesara deschiderea unei rampe amenajate ecologic. Aceasta necesitate este sustinuta de prezenta in apropiere a statiei de tratare si inmagazinare a apei potabile. Deci, masurile, in ordinea urgentei, ar fi :

a)      proiectarea unei halde si finalizarea cat mai urgenta a proiectului.

b)      Imbunatatirea sistemului de colectare.

c)      Punerea in practica a legislatiei referitoare la salubrizarea orasului.

d)      Minimalizarea cantitatii de deseuri produse.

e)      Educarea publicului in vederea schimbarii mentalitatii referitoare la mediul ambiant.

Pentru AGNITA, nevoia de maxima urgenta este inchiderea depozitului actual, dar nu inainte de neutralizare. Se recomanda neutralizarea deseurilor prin compactarea acestora, acoperirea cu un strat de argila de minim 30 cm si acoperirea cu sol vegetal.

Pentru rezolvarea acestei probleme s-a gasit o suprafata de teren, obtinuta prin schimb intre PRIMARIA AGNITA si IAS, la intelegerea partilor. Terenul se afla in afara orasului, in partea stanga a drumului, la circa 12 km fata de rezervoarele de apa potabila ( conform ORDINULUI nr 981/1994, art.10), in teren de pasune accidentat, iar drumul de acces se va realiza prin modernizarea unui drum de camp existent, astfel incat sa asigure traficul vehiculelor grele tot anul.

In luna februarie 2006 s-a demarat programul de colectare a deseurilor menajere cu ajutorul europubelelor si a autogunoierelor compactoare de catre ECOMED SRL -societate de reciclare cu peste 100 de ani de experienta in gospodarirea deseurilor.

Ecomed imbina traditia si experienta firmelor germane "BRAUN" si "BSR" ale caror succese au strabatut timpul, cu o vasta cunoastere a problematicii mediului in Romania.

Esenta conceptului pe care il promoveaza ECOMED pentru gospodarirea deseurilor este programul integrat de gestiune a deseurilor:

prevenirea aparitiei deseurilor;

tratarea deseurilor;

reciclarea metodelor de eliminare finala

Toate acestea pe suportul educarii si comunicarii cu populatia si agentii economici din oras.

Schimbarea sistemului de gospodarire a deseurilor se va face treptat, etapizat, lasandu-ne timpul necesar sa intelegem si sa simtim avantajele schimbarii.

Agnita va avea un triplu beneficiu: curatenie, bani din valorificarea deseurilor refolosibile si reziduuri mai putine la groapa de gunoi a orasului.

Deseurile nu vor mai fi o problema ci o sursa de venit. Curatenia orasului va reprezenta o trasatura caracteristica a AGNITEI. Sistemul integrat de gestionare a deseurilor presupune insa si implicarea permanenta a cetatenilor.

ASPECTE METODICO-DIDACTICE

Corespunzator planului de invatamant, a programelor scolare de geografie, a principiilor si metodelor didactice de predare a geografiei la ciclul gimnazial, cunoasterea spatiului geografic local si utilizarea elementelor geografice ale acestui spatiu pentru optimizarea insutirii cunostintelor de catre elevi, se realizeaza cu precadere la clasele a VII-a si a VIII-a.

Cunoasterea de catre elevi a elementelor geografice din orizontul local, este necesara pentru intelegerea fenomenelor geografice ce nu pot fi percepute direct, deoarece cunostintele din orizontul local pot fi treptat imbogatite, extinse, transferate si generalizate si devin judecati, modele, notiuni, priceperi si deprinderi. Geografia locala este cunoscuta de elevi atat prin activitatea din clasa, cat si prin cea practica de teren. Aplicatiile practice de teren, pe langa faptul ca sunt atractive pentru elevi, contribuie in mare masura la formarea de priceperi si deprinderi, la legarea cunostintelor teoretice de practica, la verificarea si consolidarea cunostintelor, la intelegerea naturii ca un tot unitar in care obiectele si fenomenele geografice sunt legate intre ele in mod indisolubil, se influenteaza si se interactioneaza.

Aplicatiile de teren in orizontul local se realizeaza prin drumetii, expeditii. Ele se pot desfasura in mod organizat cu toata clasa sau cu un numar mai mic de elevi si vizeaza lucrari simple ( observatii hidrologice, geomorfologice, fenologice) sau mai complexe: completare de roci si minerale, schitarea unor forme de relief de studiu geografic al unei zone, unitati agricole si comerciale. In proiectarea si desfasurarea aplicatiilor practice cu elevii se tine seama de bugetul de timp al elevilor, de ponderea geografiei in procesul instructiv educativ, de interesele si preocuparile elevilor, de varsta si de nivelul de cunoastere insusite. Durata acestor activitati poate fi de la cateva minute la cateva ore, si sunt in prealabil pregatite corespunzator si explicat elevilor pentru a avea maxima eficienta.

Indiferent de forma si de locul desfasurarii, activitatile geografice de cunoastere a zonei locale prin deplasarea in teren, sunt utilizabile in transmiterea cunostintelor cat si in evaluarea cunostintelor elevilor si a eficientei activitatii desfasurate.

In urma deplasarii in teren, la clasa se face un inventar al informatiilor culese, se sistematizeaza si se integreaza organic in sistemul general de cunostinte insusite la lectiile anterioare, se stabilesc corelatii intre componentele mediului geografic al localitatii este inclus in unele tipuri de lectii si aplicatii practice, in functie de obiectivele propuse si de continutul cunostintelor ce trebuie insusite de elevi. Planificarile claselor a VII-a si a VIII-a, cuprind la unele lectii de aplicatii practice teme ca:

asezarea localitatii si factorii ce contribuie la dezvoltarea ei

itinerar geografic in orizontul local.

Metodologie locala

Actiunea si importanta apelor din orizontul local

Tipuri de relief in zona orasului AGNITA

Formatiuni vegetale din zona

Modul de folosinta al terenurilor

Notiuni despre populatia orasului AGNITA

Caractersticile habitatului

Temele legate de cunoasterea elementelor geografice din orizontul local si de modul de aplicare a acestora la lectiile de geografie pot fi cuprinse in planificare uneori inainte de lectia ce trateaza problematica respectiva pentru a crea o baza de discutie in insusirea cunostintelor sau in tinerea lectiilor cu tema respectiva in vederea aplicarii in practica, consolidarii si verificarii notiunilor geografice insusite anterior. In pregatirea aplicatiei practice de cercetare geografica a orizontului local, am selectat un numar de elevi si le-am dat fise tip de cercetare a unui fenomen geografic sau a unui complex de fenomene.

Pentru a stimula priceperi si deprinderi de lucru, de orientare in cadrul complexului de fenomene geografice am stabilit instrumentele de lucru, mijloace si materiale didactice necesare si modul lor de utilizare cu eficienta in practica, urmata de explicarea scopului si a obiectivelor propuse.

In urma desfasurarii in teren a activitatii, rezultatele au fost evaluate prin observatii, aprecieri, expuneri de materiale selectate in teren, de sinteze a desfasurarii activitatii, teste de evaluare a cunostintelor si deprinderilor acumulate, a notiunilor nou insusite asupra posibilitatii de operare cu aceste cunostinte. Fisele pentru pregatirea, desfasurarea si valorificarea rezultatelor activitatii de cercetare si cunoastere a orizontului local, prin aplicatii in teren cu grupul de elevi, au constituit ghiduri de orientare adaptate nivelului de pregatire al elevului si tematicii activitatii. Unele exemple pot fi relevate adaugand ca acestea pot fi diversificate si adaptate la tematica si obiectivele propuse.

BIBLIOGRAFIE

" ISTORIA ROMANIEI", Ed.Academiei, Bucuresti, 1964

STEFAN PASCU - "MESTESUGURILE DIN TRANSILVANIA, PANA IN SEC AL XVI-LEA" , Ed. Academiei , Bucuresti

STEFAN PASCU- " VOIEVODATUL TRANSILVANIEI"

A.APOSTOL - " PADURILE ROMANIEI" 1981

I.MARTINOVICI; C.ISTRATE - "DICTIONARUL TRANSILVANIEI, BANATULUI AL CELORLATE TINUTURI ALIPITE" , Cluj,

Dr.C.CALNICEANU'A.JULEA- "CALAUZA AGRICULTORULUI" , Bucuresti, 1943

L.SAWICKI - "CONTRIBUTII LA CUNOASTEREA MORFOLOGIEI TRANSILVANIEI", 1912

FLORINA GRECU -" BAZINUL HARTIBACIULUI, ELEMENTE DE MORFOHIDROGRAFIE", 1992

VIRGIL GARBACEA - " HARTA GLIMEELOR DIN CAMPIA TRANSILVANIEI"1964

SIMION HANCU- "REGULARIZAREA ALBIILOR RAURILOR", 1976

CONST.D.CHIRITA; CONST. PAUNESCU; D.REACI" SOLURILE ROMANIEI", 1967

VICTOR TUFESCU -" ROMANIA". 1974, Bucuresti

GEORGE VALSAN - "TRANSILVANIA IN CADRUL UNITAR AL PAMANTULUI SI STATULUI ROMAN", 1928

A.HERBAY - 1963

GRIGORE POSEA- 1969

FL.MOLDOVAN- 1986

V.MIHAILESCU- 1936

I.GUGIUMAN- 1944

I.UJVARI- 1972

M.PATROESCU; V.VOICU-VEDEA 1980