PESTERA DE LA GURA CETATII - MUNTII RETEZAT

MUNTII RETEZAT

* PESTERA DE LA GURA CETATII

Sinonimii. Pestera de la Parospestere.

Localizare si cai de acces. Pestera, reprezentand cursul subteran al Paraului Ponorici, este situata la poalele versantului nordic al Masivului Retezat, pe malul drept al paraului Matesti, la est de satul Pestera, cea mai din amonte asezare de pe valea acestui parau.

Sapata in lungul unei fasii de calcare care porneste de langa biserica satului, pestera este mai accesibila prin resurgenta paraului (intrarea II) chiar din sat, dar ea poate fi abordata si prin insurgenta (intrarea I), cu ajutorul cizmelor de cauciuc si alune: coarde necesare coborarii unei cascade in trepte, de 6 m inaltime, in satul Paros se ajunge de la Hateg prin comuna Salasu de Sus, de unde se urca de-a lungul paraului Matesti pe un drum destul de dificil pentru autoturisme, lung de aproape 6 km. Altitudinea deschiderii din amonte : 700 m.

Date istorice. A fost semnalata pentru prima data in 1911 de C. Teglas, care a cercetat-o partial. Vizitata de "Biospeologica" in 1923 prin J. Roth, apoi de catre P. A. Chappuis, R. Jeannel si V. Puscariu (1923-1924), a intrat incepand din 1964 in atentia colectivului Institutului de speologie ,,Emil Racovita" (M. Dumitrescu, T. Orghidan, Val. Puscariu, J. Tanasachi, L Tabacaru, V. Deou, St. Negrea, A. Burghele, St. Avram, D. Dancau, I. Juvara, M. Georgescu).

Un studiu mai amanuntit a fost publicat de M. Dumitrescu si col. In 1967.

Descriere. In linii mari, cursul subteran al paraului care a sapat pestera are directia generala est-vest, desi gura la iesirea paraului este orientata spre nord, iar gura insurgentei spre sud. Paraul Pom  Ponorici patrunde in pestera pe la baza unui perete de calcar de 8 m inaltime, care apare ca un baraj in calea paraului. Inaltimea deschiderii este de 4 m, iar largimea la baza are 2 m.

Pestera, cu o lungime totala de 200 m si 19 m denivelare, a fost sapata de apa paraului care a patruns prin diaclaze apartinand la doua sisteme diferite ca directie si pe care le-a largit. Ca urmare, galeria principala pana la iesirea din pestera isi schimba de cinci ori directia, de fiecare data in unghi drept.

Dupa caracteristicile galeriei, incaperilor si ale cursului subteran, putem distinge doua portiuni : prima portiune - cea din amonte - este reprezentata de o galerie ingusta, prin care paraul curge cu vioiciune, sarind peste cascade pana la ultima cotitura spre nord. Din acest punct, incepe a doua portiune cu curs linistit, formand mici dorne pe parcurs. Aceasta portiune se termina cu goluri ceva mai mari, cu tavan ridicat pana la 6-7 m si cu o sala mai larga inainte de iesire, cam de 10/7 m. Nu se observa speleoteme decat pe o galerie de 10 m lungime, ce pleaca din aceasta sala si care urca usor in directia nord-vest, prezentand gururi in trepte de calcit alb, pline cu apa, in care s-a descoperit in 1923 o planarie tipic subterana (Dendrocoelum spha-eropallus). In timpul explorarilor mai recente intreprinse de Institutul de speologie, acest vierme a fost gasit in numeroase exemplare, ca si crustaceul subteran Niphargus. A fost de asemenea intalnit coleopterul Duvalius (Duvaliotes) budai lepsii. In sala terminala a pesterii, desi exista multe resturi vegetale si chiar si guano datorat coloniilor de lilieci (Rhinolophus ferrum equinum si Miniopterus schreibersi), alte troglobionte nu au fost intalnite.

Pestera de la Gura Cetatii este un fenomen relativ izolat in zona respectiva.

Conditii de vizitare. Se parcurge fara dificultati mari, cu cizme de cauciuc si mijloace de iluminat. Vizitarea nu se recomanda dupa ploi abundente.

Bibliografie. M. Dumitrescu si col. (1907). M. Bleanu si col. (1979).