Vantul si relieful creat prin actiunile sale

Vantul si relieful creat prin actiunile sale

Probleme:
- Vantul agent morfogenetic azonal.
- Mecanismul actiunii eoliene si formele de relief create; raporturile dintre procesele eoliene si de alta natura in peisajul desertic.

1. Vantul agent morfogenetic
Vantul constituie o forma de exteriorizare a deplasarii maselor de aer pe suprafete si perioade de timp diferite. in functie de conditiile care faciliteaza miscarea aerului acest proces se va caracteriza prin viteza, intensitate, directie deosebite. Unele se vor manifesta permanent pe aceeasi directie, aproape in fiecare luna a anului dar cu viteze variate, altele vor fi de scurta durata sau periodice. Ca urmare, vanturile sunt prezente aproape peste tot pe suprafata terestra dar au parametrii diferiti de manifestare. De aici pe de-o parte specificul polizonal al inregistrarii sale ca agent extern iar pe de alta ca factor particular zonal in dezvoltarea anumitor forme de relief (vanturi polare, vanturi de vest, musoni, brize, simun etc.). Totusi prin efectele sale se pot separa doua situatii - regiuni unde au un rol esential in geneza si dezvoltarea reliefului impunand pe ansamblu in peisaj caracteristicile sale (deserturile si semideserturile calde si reci, crestele muntilor inalti) si regiuni unde actiunile vantului se asociaza celor manifestate de alti agenti mergand de la stimularea acestora (crearea de valuri, curenti in lungul tarmurilor) pana la crearea de microforme proprii care se alatura celorlalte.
Actiunile morfogenetice ale sale depind insa de mai multi factori din care unii sunt legati de insasi dinamica lor iar altii de conditii locale, regionale impuse de caracteristicile celorlalti componenti geografici ce definesc suprafata activa (mai ales relieful, formatiunile vegetale acoperitoare, roca etc.).
Factorii proprii in principal sunt: viteza, durata si frecventa. Desigur orice vant poate deplasa particule minerale pe distante diferite iar actiunea cumulata a acestora sa conduca la modificari in alcatuirea si infatisarea reliefului. insa doar vanturile care depasesc anumite viteze (ex. 30 km/ora), durate (cel putin cateva zile) si frecventa (repetabilitate) intr-un an sunt cele care creaza un relief cu specific distinct ce alcatuieste grupa formelor de relief eolian si respectiv peisajul eolian.
Alti factori precum alcatuirea litologica (prin proprietatile rocilor) a suprafetelor supuse izbirii de catre masa de aer, prezenta sau absenta covorului vegetal, gradul de umezeala al rocilor sau depozitelor de alterare, desfasurarea lanturilor de munti si al culoarelor depresionare in raport cu directia vantului etc. diversificata local si regional activitatile acestui agent.
2. Procese si forme de relief rezultate
in general actiunea vantului se face prin coroziune, deflatie si acumulare, fiecare avand consecinte distincte pentru morfologia regiunii.
2.1. Coroziunea si relieful rezultat (eroziunea eoliana) se inregistreaza pe suprafetele expuse vanturilor puternice si cu mare repetabilitate in timp. Producerea este legata de trei conditii: mai intai vanturi puternice care pot antrena particule de nisip, praf, gheata etc. care izbesc suprafete de roca, stanci aflate pe directia de propagare si apoi durata de manifestare si repetabilitatea actiunii (cel putin 20-40 cazuri intr-un an).
Legat de prima cerinta importanta are marimea particulelor pe care aerul le antreneaza participand la lovirea si slefuirea rocilor. Cele mai fine (sub 0,2 mm in diametru pot fi deplasate pe distante mari in suspensie dar actiunea vantului incarcat cu ele este redusa (produce o slefuire usoara). Opus sunt particulele care depasesc dimensiunea de 0,5 mm ajungand chiar la 1 mm care desi sunt transportate pe lungimi reduse (cativa metri) determina prin izbirea repetata a suprafetelor de roca expuse vanturilor puternice slabirea legaturilor diverselor elemente din compunerea acestora proces la care contribuie si dezagregarea, siroirea etc. Cand ele devin libere vantul si gravitatia le impun dislocarea in locul lor ramanand goluri. Actiunea este puternica in muntii din regiunile desertice calde (Australia, Hoggar si Tibesti din Africa, in Peru) dar si in regiunile litorale (Mauritania), in insulele polare (aici participa in actul izbirii mai ales particule de gheata) si in regiunile alpine inalte din zonele temperate (particulele de nisip se amesteca cu cele din gheata).
Procesul de coroziune se produce pana la maximum 1,5 m deasupra suprafetei pe care se deplaseaza masa de aer fiind intens in treimea din baza unde forta vantului este maxima. La inaltimi mai mari viteza acestuia slabind competenta se va reduce treptat la particule sub 0,2 mm.
Prin coroziune frecvent rezulta:
- alveole (goluri) cu dimensiuni variate care apar in locul bucatelelor de roca dislocate de pe suprafetele expuse permanent furtunilor;
- forme de relief rezidual de tipul coloanelor, sfincsilor, babelor etc. - a caror configuratie este conditionata de actiunea combinata a coroziunii (activa in vecinatatea bazei coloanelor) cu alte procese (siroirea, dezagregarea, alterarea, dizolvarea, deflatia, gravitatia etc.). La acestea in afara alveolelor create pe suprafetele expuse se adauga slefuirea muchiilor, rotunjirea colturilor si proeminentelor.
- dreikanterele (pietrele slefuite) sunt bolovani care intr-o prima faza au rezultat prin dezagregarea stancilor si versantilor si care au fost transportate gravitational sau prin forta apelor de siroire sau a paraielor temporare la difertie distante. Asupra lor coroziunea produce in timp slefuirea muchiilor si suprafetelor expuse. Forma tipica de piatra slefuita pe trei suprafete constituie un stadiu avansat al manifestarii coroziunii. El se infaptuieste la pietrele mici care la marile furtuni pot fi rasturnate incat in mai multe faze suprafetele ce le compun sufera slefuri succesive.
- yardangurile - sunt forme complexe rezultate in urma imbinarii actiunii coroziunii cu deflatia. Se dezvolta in deserturile lutoase sau grezoase, deci acolo unde rezistenta rocii la vant este mica. Se dezvolta in lungul crapaturilor din platouri a caror desfasurare este paralela cu sensul vanturilor permanente. Prin coroziune si siroire si crapaturile sunt largite si alungite treptat. Se ajunge la crearea unor santuri aproape paralele, adanci de la cativa decimentri la mai multi metri si lungi de zeci si sute de metri. Formele evoluate imbraca doua aspecte - primul de microdepresiuni asimentrice (latura abrupta spre vant si prelunga in sensul acestuia) si alungite separate de platouri si cel de al doilea de santuri paralele separate de creste inguste.
2.2. Deflatia, acumularea si formele de relief rezultate:
Deflatia este procesul de spulberare a particulelor de praf si nisip fin. Se produce pretutindeni unde aerul in miscare poate deplasa materialele. Puterea de antrenare a vantului este dependenta pe de-o parte de viteza si durata actiunii lui iar pe de alta parte de dimensiunile particulelor, de obstacolele naturale (culmi muntoase, deluroase, petece de vegetatie etc.) si antropice.
Frecvent materialele foarte fine (diametre sub 0,1 mm) nu numai ca sunt usor de dislocat dar ele sunt incorporate in masa de aer si antrenate pe distante foarte mari (la furtuni in cazul vanturilor permanente ce afecteaza suprafete intinse ajung la sute si mii de kilometri - furtuni de praf). Particulele cu dimensiuni de 0,2 - 0,5 mm sunt antrenate intr-un proces de saltare pe zeci si sute de metri cu ridicari (cati metri) si coborari succesive. in sfarsit nisipul fin si grosier sufera doar rostogoliri sau usoare ridicari (cativa centimetri) pe distante scurte.
Capacitatea vantului de a disloca si antrena particulele este mult influentata de starea fizica a depozitelor de nisip, praf, mai ales sub raportul gradului de umezeala (procesul este rapid daca acestea sunt uscate) si de acoperire cu iarba, arbusti (dinamica este mare pe terenurile lipsite de vegetatie). Pe masura ce viteza vantului scade, capacitatea de transport se reduce si are loc procesul de depunere selectiva (mai intai elementele mari si apoi treptat celelalte). Desi cele doua procese se coreleaza totusi in regiunile afectate de vanturi puternice ce au frecventa deosebita in cea mai mare parte a anului se detaseaza areale unde deflatia este intensa si areale in care acumularea precumpaneste, situatii care se reflecta si in alcatuirea peisajului morfologic.
Campurile de pietre din regiunile desertice (hamade, reguri) constituie cele mai intinse forme de relief a caror evolutie si fizionomie este influentata de deflatie. Initial acestea au rezultat prin acumulari gravitationale sau la marginile interne ale panzelor de materiale transportate de apele de siroire sau prin spalarea areolara. De aici caracterul heterogen al lor (acumulari de blocuri, bolovani, pietre, nisip etc.). Spulberarea permanenta a elementelor fine a condus la o relativa omogenizare a depozitului in componente cu dimensiuni mari.
Situatii similare dar cu caracter mai mult local se intalnesc in regiunile reci. Aici pe de-o parte la marginile calotelor de gheata vanturile au spulberat permanent praful si nisipul din morenele frontale iar pe de alta in regiunile unde inghet-dezghetul a produs mase de grohotis (se intind de la baza versantilor pe o buna parte a platourilor structurale sau de eroziune) ce sunt saracite continuu de particulele fine prin actiunea eoliana.
Campurile de nisip se numesc erguri in Sahara, nefud in Arabia, kumuri in Asia Centrala etc. Constituie cele mai mari acumulari de praf si nisip modelate de vant si a caror provenienta este legata de mai multe surse din care trei sunt deosebit de insemnate.
Astfel nisipurile din deserturile tropicale au rezultat fie din acumularile de la marginile muntilor acestora dar si prin depunerea unor imense conuri de aluviuni de catre raurile active din pleistocenul superior. Se adauga nisipurile spulberate de vant din campurile de pietre sau luncile fluviilor actuale.
in regiunile de tarm jos cu plaje extinse, indiferent de latitudine, vanturile litorale orientate spre uscat produc acumularea pe acesta a materialelor fine care adesea capata dimensiuni foarte mari (in vestul Angliei, in SV-ul Frantei, Maroc etc.).
in regiunile aflate la latitudini medii sursele principale de unde vanturile transporta nisip sunt: luncile raurilor mari, unele campii care in cuaternar au fost lacuri ce-au suferit o puternica umplere cu aluviuni aduse de raurile care se varsau in ele.
Indiferent de situatie vantul actioneaza asupra particulelor de nisip creand, in functie de viteza si durata manifestarii, o multitudine de forme de relief:
- Riduri - sunt cele mai simple forme avand configuratia unor burleti lungi de mai multi decimetri si inaltime de cativa centimetri; apar la viteze reduse pe suprafete cu panta mica si cu nisip uscat; au o desfasurare perpendiculara pe directia vantului; se pot observa pe flancurile dunelor in momentele cu vanturi slabe, pe plaja externa cu nisip uscat de la tarmurile joase extinse si in general pe orice acumulare de nisip redusa ca dimensiuni.
- Movile de nisip, cunoscute in Sahara sub numele de 'nebka'; sunt acumulari mici de nisip in spatele unor obstacole (tufe, stanci).
- Fasii de nisip, nisip cu praf, nisip cu zapada etc. - intalnite in regiuni cu materiale putine pe care vantul le depune in sensul propagarii sale; sunt efemere in timp, ca pozitie si forma; sunt prezente pe trepte de lunca mai inalta dupa furtunile produse in sezonul cald, apoi in etajul alpin si in tinuturile subpolare si polare (acumulari nivoeoliene).
- Dunele - sunt cele mai frecvente forme de relief create prin deplasarea nisipului de catre vant. Prezinta configuratii, dimensiuni si evolutii variate in functie de modificarile vitezei si directiei vantului.
Principalele subtipuri dupa forma pe care o au sunt:
- Dune simple - sunt acumulari sub forma de valuri relativ paralele cu lungimi de mai multi zeci de metri si inaltimi de 1-2 m; au o latura alungita pe directia vantului. in functie de gradul de acoperire cu vegetatie este si nivelul stabilizarii lor. Ca urmare sunt dune simple active lipsite de ierburi sau arbusti, dune izolate cu smocuri de arbusti care le asigura o relativa stabilitate, dune fixate de vegetatie prin proces natural sau plantate cu arbusti sau arbori etc.
- Campuri cu dune paralele sau perpendiculare pe directia vantului separate de culoare interdunare in care de regula fiind umezeala se dezvolta vegetatia.
- Barcane - sunt dune cu o frecventa mare in deserturile din Asia Centrala; au distincte atat forma (semiluna, corn) cat si evolutia (directia vantului este perpendiculara pe fata convexa expusa deflatiei; acumularea se face mai ales lateral unde dezvolta brate). Prin unirea laterala a bratelor rezulta 'barcane in lant' ceea ce imprima peisajului un aspect distinct de siruri ondulate de nisip separate de depresiuni interdunare; rezulta pe acumulari bogate de nisip pe care s-au inregistrat vanturi intense.
- Dune cu forma piramidala prezente in Sahara pe mase importante de nisip uscat in conditiile unor vanturi puternice (vartejuri); au laturile netede sau rasucite in spirala.
- Dune parabolice - sunt forme cu doua brate paralele alungite si dezvoltate mai mult sau mai putin egal; suprafata concava este cea supusa deflatiei. Exista pe terenurile din regiunile litorale cu vanturi intense si perpendiculare pe tarm unde apar asociate formand grupari cu brate inegal dezvoltate. La vanturile puternice partea centrala a dunelor parabolice poate fi separata rezultand un alt tip de acumulari - dune longitudinale.
Dupa locul in care se dezvolta si evolueaza sunt:
- Dune pe marile campuri de nisip - se afla in regiunile de desert si apar sub cele mai variate forme.
- Dune litorale - sunt situate pe plaja externa pe care vanturile dinspre mare au acumulat nisip spulberat de pe restul plajelor; izolat apar pe cordoanele de nisip din delte, de la marginea lagunelor, perisipuri etc.; predominant sunt dune simple dar si parabolice, longitudinale.
- Dune pe terasele unor rauri sau in areale limitate din depresiuni care au dimensiuni mici si forma simpla; au grad diferit de acoperire cu vegetatie.
Acumulari de loess ocupa suprafete intinse in campiile si pe platourile podisurilor din regiunile temperate. Sunt alcatuite din praf (diametrul particulelor nu depaseste 5 ), nisip foarte fin, argila si carbonati. Depunerea lor este in cea mai mare masura legata de actiunea vantului iar locurile de provenienta sunt marginale regiunilor desertice si semidesertice ca si cele de la exteriorul calotelor glaciare. Loessurile au grosimi variabile (de la cativa metri la peste 100 m; sunt frecvente in sudul Canadei si nordul S.U.A., Argentina, China etc.), pe ele dezvoltandu-se o micromorfologie specifica prin procese de sufoziune si tasare.
3. Raporturile dintre vant si alti agenti.
Vantul actioneaza peste tot pe suprafata terestra intrand in contact cu alti agenti externi si contribuind mai mult sau mai putin la crearea peisajului morfologic. Ponderea sa, imprimarea anumitor caracteristici ale reliefului depinde de nivelul raporturilor care se stabilesc intre agenti si procesele acestora in functie de diversi factori regionali, locali care stimuleaza diferentiat pe unii sau pe altii. in acest sens rolul vantului poate fi urmarit in doua directii:
- vantul creator de forme de relief indeosebi prin procese de acumulare situatii prezente in regiunile desertice, de litoral jos cu plaji extinse sau in campiile preglaciare; in multe situatii actiunile sale se situeaza pe primul plan in raport cu cele ale altor agenti (ape curgatoare, meteorizare etc.).
- vantul asociat cu alti agenti, stimuleaza actiunea altor procese. Este situatia frecventa pe cea mai mare parte a suprafetei terestre. in acest sens sunt:
- crearea frecventa a valurilor si a unor curenti a caror actiune depinde si de viteza impusa deplasarii maselor de apa de catre vant in functie de care se dobandeste si intensitatea proceselor de abraziune si acumulare in fasiile litorale;
- diversele materiale rezultate in urma dezagregarii, alterarii, siroirii spalarii in suprafata prin deflatie sunt indepartate si astfel noi suprafete de roca proaspata sunt expuse atacului proceselor agentilor externi;
- realizarea acumularilor groase de loess conduce la declansarea proceselor de tasare si sufoziune care creaza un relief specific;
- in regiunile polare, subpolare, alpine si in sezonul rece in cele temperate vantul faciliteaza pe de-o parte spulberarea zapezii si expunerea terenurilor la procese de gelivatie iar pe de alta parte acumularea sub forma de troiene care produc protejarea solului dar si stimuleaza tasarea si alte procese crionivale.
Verificari:
- De ce vantul este agent morfogenetic polizonal
- Care sunt factorii ce diferentiaza frecventa si intensitatea actiunii vantului de la o regiune la alta
- Analizati prin comparatie principalele forme de relief de acumulare create de vant. Folositi imaginile din carte si explicatii din dictionare fizico-geografice.