Parcul Natinal Retezat - Metode de protejare

PARCUL NATIONAL RETEZAT

Parcul Natinal Retezat reprezinta cea mai mare rezervatie stiintifica complexa din tara noastra situata in impunatorul masiv Retezat, inclusa pe lista rezervatiilor naturale ale Biosferei de catre UNESCO.

Maretia si frumusetea salbatica a masivului Retezat ies in evidenta cand il privim din Tara Hategului, de unde putem distinge verfurile sale semete: Peleaga -2509m, Papusa -2502m, si Retezatul -2485m, acoperite cu zapada pana primavara tarziu si inconjurate de brauk padurilor de conifere.

Infatisare geografica a acestui msaiv, constitutia sa geologica, peisajele de cea mai autentica salbaticie, bogatia floristica si faunistica si mai ales intinsele marturii ale glaciatiunii cuaternare (caldari, cercuri, iezere si moren) fac din aceasta parte a Carpatilor un monument al naturii de o importanta stiintifica deosebita.

Acest renumit parc national din tara noastraa fost delarta prin le ge in anul 1953 si ocupa o suprafata de peste 20.000ha, fiind cuprins intre confluenta Lapusnicului Mare cu Raul Mare, uramnd cursul acestui afluent pana in lunca Beerbinii. De aici hotarul urca si cuprinde zona calcaroasa a Stanuletilor Mari apoi trece prin Saua Dragasanului pe care o urmeaza pana deasupra pragului glaciar de la cota 1413; apoi paraseste valea si suie pe coama Dragasanului pana in Vf. Buta 1977m. Incepand cu acest varf, hotarul Parcului National urca culmea Dragasanu-Papusa -2247m si se prelungeste pe culmea Gruniului pana in VF. Gruniu-2362m. De aici coboara direct in Valea Raului Barbat la punctul Stana de Rau, spre a urca versantul opus peste Custura Papusii pana la Vf. Mare -2416,. De unde descinde de la Lacul Gales-1890m, traversand Valea Rea, Valea Pietrele si partea de jos a Culmii Stanisoara, ajunge la Vf. Retezat-2484m.

De aici coboara de-a lungul Scoabei Retezatului in Valea Gemenele unde se afla Casa laborator Gemenele. Pe Valea Pietrele se poate admira Statuia naturala Decebal, identificata de prof. Dr. N.C. Buzescu.

In Parcul National Retezat intalnim 82 lacuri si tauri alpine dintre cele mai adanci - Taul Negru 25m si cele mai intinse din tara noastra - Lacul Bucura 10.9 ha, Zanoaga Mare si Gemenele peste 5 ha. Prezenta lacurilor de munte in cuprinsul Parcului National Retezat este strans legata de existenta fostilor ghetari alpini ai a urmelor lasate de acestia, devenind "paradisul lacurilor alpine" din Carpatii romanesti.

In mijlocul acestui univers lacustru, drumetul rataceste dezorientat nestiind ce sa admire mai intai: frumusetea proportiilor, cadrul natural al marelui lac Bucura, masivitatea Taului Negru, intinderile de apa ale Zanoagei Mari, care umle fundul adanc al unui "gavan" agatat, frumusetea minunatului Tau al Tapului, inchis intre peretii inalti si ruinati; Galesul, rotund ca un disc, cu sclipiri de otel sau romantica asezare a Taului Gemenele, care impresioneaza atat de puternic prin cadrul sau salbatic, izolat, plin de farmec, in mijlocul unei regiunifoarte putin frecventata.

Intre frumoasele si atragatoarele "lacuri insirate" de pe valea superioara a Bucurei: Lia, Ana, Viorica, Florica si micutele dar splendidele "tauri agatate" -Taul Agatat, Taul Portii, Taul Rasucit, alegerea este foarte grea.

Pentru a admira frumusetile si bogatiile florei si faunei Retezatului, trebuie sa escaladam massivul de pe drumul de pe Valea Raului Mare, de la Raul Morii si Clopotiva Spre Gura Zlata.

In aceasta zona intalnim gorunul si mijdereanul, pe versantele insorite, iar fagul si carpenul pe versantele umbrite. Acestia formeaza adesea paduri in care se gasesc si alte specii cum ar fi mesteacanul, jugastrul, paltinul de camp si unii arbusti ca: paducelul si alunnul. Urmand malurile Raului Mre, putem admira frumoasele zavoaie compacte de arini iar la poalele versantilor, pana la Padisel, palcuri de nuc comun in stare submontana, fenomen rar intalnit in tara nostra.

De la Gura Zlata spre Gura Apei in sus spre Zlatuia, pana la 1200 m altitudine, intalnim arboreele strabune de fag, urmate de padurile de molid, din care nu lipsesc palcurile de scorus, exemplare sporadice de mesteacan, paltin de munte, rachita, plopul tremurator, soc sau afinnul. In zona subalpina gasim asociatii de jepi care in Retezat sunt raspanditi intre 1530-2280m altitudine.

Din loc in loc, din desisul de nepatruns al jnepenisului se inalta maiestuos zimbrul. In aceasta zona mai intalnim ienuparul pitic, arinul de munte, salcia pitica, precum si unii subarbusti ca: smardarul, merisorul, afinul, coacazul. Primavara, dupa topirea zapezii, pajistele alpine ale Retezatului se acopera de coloritul violet deschis al branduselor de munte si al degetelului pitic. Mai tarziu infloresc sisineii de munte, ochii gainii, ciubotica cucului.

Odata cu sosirea verii, in pajistile alpine infloresc: cupa, sclipetii, vartejul pamantului, ghintura galbena. Pa stancile abrupte intalnim unele plante ca; lana caprelor, iarba surzilor, ochii soricelului, galbenelele de munte.

Din aceasta bogatie a florei cele mai rare sunt speciile endemice:bursuca, flamanica, daria, firuta de munte. Endemismele cele mai valoroase sunt in genul Hieracium (vulturica) reprezentat prin 27 de specii cu 51 de varietati, toate raspandite in partea inferioara a zonei subalpine.

Fauna masivului Retezat este foarte bogata. Prin molidisuri si pajisti alpine intalnim: mistretul iar in fagete caprioara. Aici traiesc si numerosi ursi, care isi duc viata in locuri greu accesibile, salbatice si prapastioase, marginite de goluri alpine sau de doboraturi de vant, precum si jderi de copac. Animale ca: rasul, lupul, pisica salbatica, vulpea, nevastuica, viezurele si iepurele nu sunt prea numeroase in acest masiv.

Dintre pasari cele mai numeroase populatii le formeaza cocosul de munte, iernuca si gainusa de alun. Dintre pasarile rapitoare de zi, mai des intalnite sunt; uliul gainilor, soimul calator, vinderelul rosu, sorecarul comun, iar dintre speciile ocrotite amintim: acvila de stanca, hoitarul, vulturul sur, vulturul brun. Raurile si unele iezere sunt populate de pastrav.

In partea nord-vestica a Parcului National Retezat se afla rezervatia stiintifica, cu o suprafata de aproximativ 2000ha, unde langa lacul Gemenele, functioneaza un laborator alpin, unic in tara, reprezentand o statie pilot de cercetari alpine a carei existenta este motivata de valoarea si varietatea aspectelor geologice, geografice, peisagistice, forestiere, floristice si faunistice din acest masiv.

Metode de protejare a Parcului National Retezat

Amenintari in Parcul Natural Retezat

Cele mai importante amenintari asupra parcului national sunt suprapasunatul si turismul. Pasunatul reprezinta principalul factor care aduce daune majore biodiversitatii, datorita efectelor sale negative: degradarea terenurilor prin tasarea solului cu copitele; degradarea vegetatiei si distrugerea masiva a florei, diferenta putandu-se lesne observa prin comparatie cu Rezervatia stiintifica Gemenele; poluarea cu dejectii a apelor potabile, ce duce la imbolnavirea turistilor; degradarea ireversibila a solului si vegetatiei in zona stanelor datorita dejectiilor; transmiterea bolilor caracteristice ovinelor la ciopoarele de capre negre, astfel diminuandu-se numarul lor anual si aparitia exemplarelor tarate care influenteaza negativ puritatea rasei. De asemenea mari cantitati de jneapan sunt folosite pentru imprejmuirea turmelor de animale, realizarea adaposturilor ciobanesti sau pentru gatirea hranei.

Pasunatul in sine aduce daune biodiversitatii, existand totusi un nivel de suportabilitate a pajistilor alpine, care ar trebui acceptat si respectat. Ideea de parc national presupune un nivel mai redus sau chiar interzicerea cu desavirsire a pasunatului. Cu toate acestea , in P.N.Retezat se practica pasunatul intensiv, peste limita de suportabilitate a terenului; pasunatul cu oi in zonele populate cu capre negre; pasunatul fara autorizatie; pasunatul fara respectarea contractelor de pasunat prin depasirea suprafetei, a numarului de capete si a normelor ecologice.

Turismul necivilizat si necontrolat constituie o alta mare problema a Retezatului - principal punct de atractie turistica din Romania. Efectele negative date de acesta sunt: - acumularea de deseuri ( conserve de metal, plastic, sticla etc.), fapt ce implica depunerea unor eforturi sustinute pentru evacuarea acestora; - camparea in alte locuri decat cele permise, aceasta ducand la imposibilitatea supravegherii turistilor cu privire la taierea jnepenilor pentru foc, distrugerii stratului vegetal datorita indepartarii brazdei pentru santul de scurgere a apei in jurul corturilor si la imprastierea deseurilor in intreg masivul. In general, problemele datorate turismului sunt generate de incalcarea regulamentului parcului national.

O problema actuala este cea legata de cabane. Acestea nu au un sistem de evacuare a deseurilor provenite din activitatea proprie, sau a campingurilor pe care le administreaza. Grupurile sanitare sunt total insuficiente, neacoperind nevoile numarului mare de turisti, iar pentru cele existente golirea foselor septice se face direct in rau. Cu toate ca se percepe taxa de campare, sumele incasate nu sunt folosite in scopul administrarii campingurilor, neacordandu-se nici o facilitate. Trebuie mentionat ca majoritatea cabanelor sunt luate in locatie de gestiune, iar Cabana Pietrele constituie cel mai bun exemplu negativ in acest context. Este evident ca in perspectiva valorificarii turistice a parcului, bazele turistice si facilitatile actuale nu corespund catusi de putin unui turism decent si cu atat mai mult unui turism international.

Existenta acestor carente de management la nivelul structurilor guvernamentale a oferit oportunitatea participarii ONG-urilor cu activitati de protectie a naturii pentru gasirea unor solutii viabile, economice din punctul de vedere al resurselor pe care le necesita si bazate pe voluntariatul si entuziasmul membrilor ONG. De asemenea se impunea parteneriatul intre ONG-uri si factorii de decizie (institutii ale statului, administratia publica locala) din domeniul conservarii naturii.

Clubul ecologic UNESCO Pro Natura, organizatie neguvernamentala, formata in majoritate din studenti reuniti in cadrul Casei de Cultura Studenteasca Bucuresti, buni cunoscatori ai muntelui si a problemelor cu care se confrunta zonele montane din tara noastra a demarat in anul 1992 programul "Protectie si Educatie Ecologica in Parcul National Retezat" care si-a propus sa protejeze Parcul National prin activitati de amenajare, igienizare, educatie ecologica, supraveghere a turismului si de parteneriat cu factorii de decizie, avand ca scop final crearea unei structuri de protejare a Parcului National care sa intruneasca toti factorii implicati (factori de decizie si ONG-uri), structura care sa fie premergatoare constituirii Administratiei Parcului National Retezat.

2 Servicii informative si interpretative

Modul in care managerii transmit mai mult din cea ce doresc sa comunice publicului despre aria lor protejata se realizeaza prin servicii informative si interpretative. Orice arie protejata are nevoie de sprijin si un comportament adecvat din partea vizitatorilor care trebuie sa se simta bine primiti. De aceea este important sa se furnizeze vizitatorilor pachete informationale avand urmatorul continut: de ce exista aria protejata, ce e de vazut, cum sa vezi ceea ce doresti, ce anume cauta vizitatorii, cum sa te comporti in aria protejata si ce e aici ca sa atraga vizitatorii sa vina din nou.

Datorita nevoii de a gestiona impactul indus de vizitatori asupra resurselor, diseminarea informatiei a devenit cea mai importanta tehnica de management indirect utilizata pentru a minimiza impactul in zonele naturale. In multe arii protejate se foloseste aceasta alternativa prin programe interpretative si brosuri despre impactul minimal. Obiectivul nu este acela de a restrictiona comportamentul vizitatorilor ci de al modifica prin constientizare. Destul de multi vizitatori au o percepere limitata a impactelor cauzate de catre ei cu exceptia deseurilor. Serviciile interpretative vor sa scoata in evidenta anumite concepte, insemnatatea si inter-relatii ale fenomenelor naturale. In plus, pentru a imbogatii satisfactia vizitatorilor, interpretarea ofera publicul un plus de cunostinte. Interpretarea poate educa vizitatorii sa aprecieze insemnatatea ariei protejate. Prezenta si nivelul serviciilor interpretative sunt un bun indicator asupra nivelului managementului vizitatorilor in aria respectiva.

Managerii ariilor protejate si ONG-urile utilizeaza combinatii ale urmatoarelor tehnici de comunicare cu scopul de a imbunatati satisfactia vizitatorilor, iar pe de alta parte indirect sa mimizeze impactul negativ:

• Revistele care reprezinta un canal de comunicare pentru managerii resurselor naturale sunt la fel de utile si pentru public
• Brosurile si pamfletele ce contin informatii educative, informatii asupra evenimentelor si activitatilor, informatii pentru siguranta vizitatorilor Acestea din urma pot fi sub forma de poteci amenajate cu scop interpretativ, pot fi cuprinse pe carti postale, postere, insigne.
• Hartile care furnizeaza informatii asupra localizarii punctelor de atractie pot cuprinde mesaje ale agentiei de management, iar obiectivele de management si reulamentul pot fi inserate sau ilustrate pe reversul acesteia pentru a furniza un plus de informatie.
• Tehnici interpretative precum expozitii, expuneri audio-vizuale, programe in locurile de campare sau ghiduri mai sunt cateva dintre multele metode utilizate de manageri.

Majoritatea studiilor in ecoturism releva faptul ca vizitatorii straini doresc mai multe informatii decat pot gasi. Turistii doresc sa cheltuiasca bani pe asemenea materiale si destul de multe arii protejate pierd un important beneficiu, iar managerii nu fac prea mult pentru a spori cunostintele vizitatorilor relativ la zona vizitata. O intreaga gama de tehnici sunt disponibile managerilor si sunt fezabile din punct de vedere economic, utilizarea lor trebuind sa fie incurajata.

Prea deseori ariile protejate sunt privite ca ceva izolat sau nelegat de dezvoltarea durabila a unei natiuni. De fapt, ariile protejate pot juca un rol vital in sustinerea bunastarii economice si sociale a populatiilor umane.

Agenda 21 face apel la guverne de a adopta strategii nationale pentru dezvoltarea durabila, pentru a ajuta la implementarea deciziilor luate la Earth Summit iar Conventia privind Diversitatea Biologica cere sa se "dezvolte strategii nationale, planuri sau programe pentru conservarea si folosirea durabila a diversitatii biologice".

Ariile protejate contribuie la dezvoltarea durabila prin:

Conservarea solului si a apei in zonele de eroziune.

Regularizarea si purificarea cursului de apa, in special prin protejarea zonelor umede si a padurilor.

Protejarea oamenilor in fata dezastrelor naturale cum ar fi inundatii sau furtuni.

Mentinerea vegetatiilor naturale importante pe solurile de joasa productivitate mostenite si in zonele sensibile.

Mentinerea resurselor genetice salbatice, importante pentru medicina, sau pentru plante, sau pentru hranirea animalelor.

Protejarea speciilor care sunt foarte sensibile la distrugerea din partea oamenilor.

Asigurarea habitatelor critice pentru hranirea, reproducerea sau odihna speciilor care sunt folosite durabil.

Asigurarea veniturilor si a locurilor de munca prin turism.

(Preluat din Parks for Life)

Prea deseori in trecut s-a presupus ca scopurile comunitatilor locale si cele ale ariilor protejate sunt in conflict. Ca rezultat, administratiile ariilor protejate a initiat deseori controale si regulamente, presupunand o incompatibilitate intre cele doua grupuri de interes; astfel comunitatile locale au avut de suferit datorita existentei ariilor protejate din vecinatate.

Dar, de fapt, comunitatile locale pot beneficia de pe urma ariilor protejate iar ariile protejate pot beneficia din implicarea localnicilor in planificarea si managementul lor. In timp ce masurile de protectie, cum ar fi controalele privind activitatile din parc, trebuie sa ramana in vigoare, accentuarea managementului ariilor protejate ar trebui sa maximizeze interactiunea pozitiva. Sunt doua elemente complementare ale acestei abordari.

In primul rand, sunt necesare politici prin care existenta ariilor protejate sa incurajeze cresterea economiei locale in moduri durabile. Localnicii vor putea apoi vedea valoarea ariilor protejate ca o sursa de venituri si locuri de munca:

comercializarea produselor locale (de ex. vin, lichior, ulei de masline, branza, miere, apa de izvor) cu numele ariilor protejate pe eticheta);

dezvoltarea abilitatilor comerciale ale comunitatilor locale astfel incat sa fie capabili sa intampine necesitatile turistilor care viziteaza ariile protejate, in special pentru cazare si masa;

crearea atelierelor mestesugaresti, facilitati de pregatire si magazine in cadrul sau in jurul ariilor protejate, pentru incurajarea artizanatului local;

folosirea calitatii locului si a imprejurimilor linistite pentru infiintarea de case de sanatate si case de odihna;

incurajarea comunitatilor rurale de a-si dezvolta muzee despre viata rurala sau alte moduri de celebrare a relatiei lor cu natura;

dezvoltarea ecoturismului legat de vizitarea ariilor protejate.

In al doilea rand, sunt necesare politici pentru implicarea localnicilor in planificarea si managementul ariilor protejate, conducand in cele din urma la un management mixt. Acestea vor da localnicilor un simt real al proprietatii si implicarii. Aceste politici ar trebui sa se bazeze pe un principiu cheie din "Caring for the Earth": "abilitarea comunitatilor pentru a avea grija de propriul lor mediu inconjurator" - adica "procesul prin care comunitatile locale se organizeaza si se intaresc, se imbogatesc si isi aplica mijloacele si capacitatile de grija pentru mediul lor inconjurator in timp ce simultan isi satisfac necesitatile". In termeni practici aceasta poate insemna:

incurajarea comunitatilor locale sa stabileasca si sa administreze propriile lor resurse naturale, in care resursele sunt conservate pentru comunitate;

construirea de parteneriate intre organismele conducatoare ale ariilor protejate si comunitatile locale, astfel incat localnicii preiau rolul de ingrijitori ai acestor arii;

dezvoltarea financiara si stimulente fiscale, suport tehnic pentru incurajarea fermierilor si a altora care ingrijesc resursele naturale, peisajul si trasaturile culturale.

Deoarece desemnarea ca arie protejata este o forma de folosire a terenului, nevoile unei asemenea arii ar trebui sa fie integrate in planificarea teritoriala. Prin adoptarea de sisteme efective de planificare a folosirii terenului care controleaza constructiile, cladirile, agricultura, silvicultura etc. (prin evaluari ecologice si alte moduri), tarile vor intari protectia acordata tuturor resurselor lor naturale si culturale, in cadrul si in afara ariilor protejate.

Planificarea folosirii terenului este deosebit de importanta in Europa datorita marilor presiuni asupra terenurilor pentru agricultura, industrie si alte folosinte. Este, de asemenea, deosebit de importanta datorita necesitatii de a zona ariile protejate; zonele din ariile protejate trebuie sa fie compatibile cu folosirea planificata a terenului in afara si viceversa.

Fiecare tara are nevoie de mijloacele de a planifica si controla folosirea terenului prin sisteme de planificare a folosirii terenurilor tinand cont de necesitatile ariilor protejate.

3 Tehnici de management pentru conservarea ariilor protejate (Parcul National Retezat)

Este greu si uneori inutil sa se faca o distinctie intre tehnicile de management ale vizitatorilor si tehnicile de management ale resurselor. A influenta prin diferite mijloace unde sa mearga vizitatorii constituie in acelasi timp si o modalitate de management a unor resurse naturale prin modificarea numarului si a distributiei turistilor in aria protejata.

Cand un plan de management se realizeaza si se adopta, mai multe tehnici de management pot fi utilizate pentru a atinge obiectivele sale. Tehnicile pentru managementul vizitatorilor trateaza numarul, tipul si comportamentul vizitatorilor cu scopul nu doar de a reduce efectiv impactul recreational asupra resursei, dar si pentru a maximiza satisfactia vizitatorilor. Urmatoarele tehnici sunt folosite de regula in ariile protejate:

Tehnici directe:

Limitarea numarului de turisti

Reducerea numarului de vizitatori poate fi o metoda convenabila pentru limitarea impactului fara a fi necesara intelegerea cauzelor reale ale problemelor sau fara a fi necesara implicarea directa si activa in managementul problemelor. Aceasta tehnica poate fi singura alternativa posibila cand cererea este mai mare decat oferta oportunitatilor de recreere. Oricum, ea trebuie implementata numai dupa ce alte tehnici posibile s-au dovedit ineficiente, deoarece tehnica este opusa obiectivului de maximizare a satisfactiei vizitatorilor prin crearea de oportunitati de recreere.

Diferite tactici pot fi adoptate pentru a limita numarul vizitatorilor:

Limitarea la intrarea in aria protejata, dar cu posibilitatea ca vizitatorii sa-si aleaga orice ruta sau activitate.

Eliberarea unui numar limitat de permise pentru anumite locuri de campare, zone sau itinerarii. Este necesara supravegherea respectarii sistemului ceea ce induce costuri marite.

Efectuarea de rezervari anticipat. Aceasta e una din tacticile cel mai utilizate in SUA, putand fi facuta prin posta, telefon sau la fata locului. Acest sistem poate fi combinat cu metoda primul venit - primul servit, beneficiind cei care stau in apropiere.

Eliberarea permiselor de intrare printr-un sistem de loterie, beneficiind aceia care examineaza probabilitatea de a avea succes in mai multe arii protejate.

Limitarea marimii grupului. Aceasta tactica poate fi utilizata eficient pentru a limita conflictele sociale. Grupurile mari pot domina facilitatile recreationale si pot contribui substantial la generarea inghesuielii.

Amenzile aplicate acelora care deviaza de la itinerariul stabilit reprezinta o tehnica de management necesara.

Limitarea perioadei de sedere. Limitarea in timp poate fi facuta la nivelul intregii sederi in aria protejata sau pentru anumite locuri. Aceasta descurajeaza sederea un anumit gen de turisti ce vor fi directionati catre alte locuri in interiorul ariei. Din punct de vedere ecologic este important a se limita perioada de sedre in zonele fragile in care dispersarea trebuie sa fie o politica de management permanenta.

Dispersia turistilor

Concentrarile de vizitatori in zonele cele mai populare genereaza mari probleme de impact. Dispersarea vizitatorilor in astfel de zone poate fi realizata prin:

Dispersia vizitatorilor in acelasi numar de sit-uri dar prin marirea distantelor intre grupuri.

Dispersia vizitatorilor prin utilizarea mai multor zone dar fara marirea distantelor intre grupuri.

Dispersia vizitatorilor in timp cu sau fara schimbarea distributiei spatiale.

Toate acestea se pot realiza prin itinerarii fixate, controlul accesului printr-un sistem de numarare, educatie sau obligarea vizitatorilor de a fi acompaniati de ghizi.

Concentrarea turistilor

Concentrarea vizitatorilor este o tehnica adoptata in special in locurile de campare sau alte zone de mare utilizare. Poate fi realizata prin:

Reducerea distantelor intre grupuri fara a schimba numarul zonelor.

Concentrarea in cateva zone desemnate in locul in care vizitatorii sa campeze, sa stea, etc in locul utilizarii zonelor nedisturbate; in locurile de campare indicatoare sunt de regula utilizate pentru a indica locurile de ridicare a corturilor.

Concentrarea in timp.

Limitarea sezoniera.

Destule ecosisteme sunt fragile in anumite perioade ale anului, de exemplu cand animalele salbatice sunt vulnerabile si cand solul e saturat de apa. De aceea activitatea de recreere trebuie orita sau limitata in astfel de perioade.

Zonarea

O alta tehnica de management este de a separa diferite tipuri sau concentrari de utilizare prin crearea unei densitati micsorate in zonele in care este necesara mai multa protectie a resurselor si de a interzice anumitor categorii de utilizatori sa utilizeze acea zona. Zonarea este necesara pentru separarea diferitelor moduri de utilizare, spre exemplu zone cu utilizare peste noapte, zone pentru sedere cu masina, zone pentru biciclete, canotaj Zonarea implica separarea diferitelor tipuri de utilizatori prin oferirea unor oportunitati de recreere diferite.

Tehnici indirecte

Tehnicile de management indirecte tind sa influenteze comportamentul vizitatorilor fara sa interfereze cu libertatea de a alege a acestora. Majoritatea tehnicilor indirecte se bazeaza pe informare si educare dintre care cele mai utilizate trei sunt materialele scrise, patrulele si pancardele.

Educarea in vederea reducerii impactelor

Sub aceasta titulatura sunt reunite majoritatea tacticilor de management indirecte care pot fi folosite in arii protejate. Fara vizitatori educati si constientizati, impactul managementului poate ramane fara rezultat. Educatia poate micsora numarul problemelor cauzate de actiuni ilegale, de nepasare, de necunoastere sau nepricepere. Pentru ca programul educational sa aiba succes, mesajul trebuie sa fie clar, auditoriul identificat si o metoda de comunicare trebuie bine selectionata si trebuie decis unde se va contacta auditoriul. Educarea publicului poate fi obtinuta prin materiale tiparite, semne si pancarde, interpretarea resurselor naturale si culturale. Este important de notat faptul ca unele din tehnicile directe de management, precum impunerea duratei sederii sau limitarea marimii grupurilor sunt mai eficiente daca sunt explicate printr-un program educational.

Informarea inaintea excursiei

Aceste tactici au efect prin influentarea deciziei vizitatorilor inainte ca acestia sa ajunga la destinatie. Informatia poate ajunge la vizitatori cu mult timp inainte ca acestia sa-si planifice vizita prin utilizarea materialelor scrise. O astfel de tactica de management este utilizata in majoritatea ariilor protejate, insa in tarile in curs de dezvoltare managerii nu au abilitatea de a influenta deciziile vizitatorilor inainte de vizitare in comparatie cu succesul din tarile dezvoltate.

Informarea in momentul sosirii vizitatorilor

Mai multe informatii pot fi transmise vizitatorilor in ziua sosirii prin discutii introductive cu personalul ariei protejate, pliante de vizitare, panouri la intrare

Informarea in interiorul zonei

Patrulele rangerilor in interiorul ariei protejate furnizeaza o vizibila prezenta. Acestia pot controla efectele fara a veni in contact direct cu vizitatorii si pot furniza informatii la cerere. Patrula este cea mai utilizata tactica in tarile in curs de dezvoltare si e cea de-a treia ca importanta tactica utilizata in tarile dezvoltate. Aceasta confirma faptul ca in tarile in curs de dezvoltare supravegherea este mult mai necesara decat informarea, educatia si tehnicile de interpretare. In nici intr-un caz patrulele nu trebuie sa fie utilizate pentru a substitui distribuirea de informatie in punctele cheie.

Sistemul de panouri

Semnalizarea este o tactica indirecta atunci cand panouri sunt folosite pentru a avertiza asupra unor puncte atractive, sau trasee dificile, realizand dispersia vizitatorilor. Utilizarea panourilor poate fi deasemenea o tactica directa, daca spre exemplu measjul este unul restrictiv precum "accesul cu caini interzis".

Contractele de concesionare

Operatorii turistici sau cei carora li se concesioneaza servicii pot fi obligati sa asigure comportamentul adecvat al celor pe care ii conduc sau celor care le sunt destinate serviciile, in special in cazul in care vizitatorii nu primesc informatii si supraveghere din partea personalului de management. Aceasta tactica nu se utilieaza in multe arii protejate. In orice caz, folosirea adecvata a operatorilor turistici reprezinta un mare potential pentru scaderea costurilor de management al vizitatorilor si contribuie la conservarea in general a ariei protejate in special in acele arii in care este necesara folosirea ghizilor. Este necesar ca managerii ariilor protejate sa realizeze linii directoare pentru instruirea si incorporarea operatorilor turistici.

Necesitatea eligibilitatii

In anumite arii protejate, vizitatorii sunt nevoiti sa demonstreze ca poseda un anumit nivel de cunostinte/experienta inainte de a obtine un permis de vizitare.

BIBLIOGRAFIE:

• Gh. Mohan, A. Ardelean "Rezervatii si monumente ale naturii in Romania" Casa de Editura si Comert "Scaiul" - 1993
• Stefan Csuros " Excursii in Muntii Retezat" Editura Didactita si  Pedagogica Bucuresti -1971
• Nicu Jianu "Parcul National Retezat" Editura Emia - 2007
• Emilian Iliescu "Popas in Retezat" Editura Stadion - 1972
• www. regielive.ro

Anexe:

Parcul National Retezat

Crestele Retezatului

  Lacul Taul Tapului

  Cascada Stanisoara Retezat