Schimbari climatice. Incalzirea globala

Schimbari climatice. Incalzirea globala

Clima este in continua schimbare din cele mai vechi timpuri si pana astazi. Daca insa pana in ultima suta de ani schimbarile se datorau in exclusivitate unor cauze naturale, in prezent factorul antropic are o importanta foarte mare in acest proces. Nimeni nu poate spune foarte clar care este partea care se datoreaza omului si care naturii in momentul de fata. Exista numeroase opinii si polemici, insa un lucru este foarte clar: in prezent, clima terestra se ncalzeste intr-un ritm alert, cu consencinte greu de cuantificat pe termen mediu sau lung. Doar in ultimul deceniu a devenit evidenta schimbarea, atat in ceea ce priveste regimul termic, dar mai ales in ceea ce priveste fluctuatiile generatoare de fenomene meteo extreme, proprii unui climat in schimbare rapida.

Dintre toti factorii care influenteaza clima, se pare ca cel de care trebuie tinut seama in cel mai inalt grad este acela al emisiei de CO₂ in atmosfera, datorita efectului de sera produs. O dovada in acest sens este data de graficele din fig.12.1 in care este reprezentata variatia temperaturii medii din ultimele zeci de ani, variatia cantitatii de CO₂ emisa de activitatile umane si variatia activitatii solare. Concluzia care poate fi trasa foarte usor este ca actuala incalzire nu este determinata de o intensificare a acitiviatii solare, dar este in stransa corelatie cu emisia de dioxid de carbon.

Fig.12.1. Variatia temeperaturii medii, a continutului de CO₂ in atmosfera si a numarului de pete solare in ultimii 150 de ani

In continuare este prezentata o sinteza a materialelor aparute in presa de specialitate in ultimii ani pe tema incalzirii globale.

Noua din cei mai "fierbinti" zece ani s-au petrecut din 1995 si pina in prezent, iar animalele sint influentate de caldura globala, dar si de recentele schimbari de temperatura, conform unui articol publicat de "The Guardian". Unele specii, cum ar fi marmotele, ies prematur din hibernare, altele slabesc, iar ciclurile de imperechere a pasarilor, reptilelor si broastelor testoase au fost date peste cap. "Ecosistemul este un lant foarte delicat si a fost derutat de schimbarile vremii", spune Germana Spunznar, de la Universitatea Sapienza din Roma.

Fenomenele neobisnuite readuc in discutie vinovatul bun la toate, adica incalzirea globala. "Fenomenele extreme precum tornadele, variatiile mari si bruste de temperatura sau intensificarile vintului sint mult mai frecvente in ultimii ani decit in trecut", constata si Roxana Bojariu, meteorolog previzionist in cadrul INM.

Incalzirea globala a devenit de la un timp "posibila" explicatie a tuturor fenomenelor naturale neortodoxe: deplasarea tropicelor, extinderea deserturile, valurile reci si, mai nou, intensitatea uraganelor. Doua studii publicate recent in Statele Unite au contrariat comunitatea stiintifica: ele stabilesc legatura dintre intensitatea cicloanelor si incalzirea climatica. "S-ar parea ca exista o legatura istorica intre variatiile de temperatura la suprafata Oceanului Atlantic si activitatea ciclonica tropicala, din secolul al XIX-lea", au indicat Michael Mann, de la Universitatea din Pennsylvania, si Kerry Emanuel, de la Massachusetts Institute of Technology.

Oamenii de stiinta prevad, de altfel, si o serie de efecte viitoare ale incalzirii globale. O planeta mai calda va avea si mai multe precipitatii, in opinia lor, dar oamenii nu vor avea capacitatea de a gestiona cantitatile mari de apa. "Mama natura nu va mai actiona ca un rezervor, asa cum s-a intimplat in trecut. Apele vor veni toate deodata si nu va exista posibilitatea de a le gestiona", spune Tim Barnett, de la Institutul de Oceanografie Scripps, adaugind ca viitorul va aduce mai multa ploaie si mai putine zapezi. De altfel, la ritmul de topire a ghetarilor, acestia vor disparea cu totul in numai citiva zeci de ani.

Daca fenomenul incalzirii globale va continua in acest ritm, Oceanul Arctic va fi la fel de cald ca acum 130.000 de ani, iar nivelul marilor va creste cu peste sase metri, avertizeaza Ker Than, editor al publicatiei livescience.com. "Procesul va fi ireversibil in a doua jumatate a acestui secol, atit timp cit nu se va interveni cu masuri ferme de reducere a emisiilor de gaze de sera in urmatoarele decenii", prognozeaza, la rindul sau, Jonathan Overpeck, de la Universitatea din Arizona si realizator al mai multor studii asupra tendintei.

In afara efectelor resimtite la scara larga, incalzirea globala mai aduce schimbari dramatice pe care oamenii de stiinta incep sa le perceapa din ce in ce mai acut. "Caile ferate se deformeaza, virfurile muntoase se fisureaza si creeaza prapastii. Zone muntoase intregi isi pierd echilibrul, creind scurgeri de gheata si noroi, care inainteaza cu viteza unui BMW pe autostrada", detaliaza Robert Roy Britt. Suprafata zonelor din emisfera nordica supuse inghetului sezonier a scazut cu 20% in secolul 20, iar in ultimii 20 de ani tendinta s-a accelerat vizibil. Ocurenta tot mai frecventa a alergiilor in ultimele decenii poate fi si ea pusa pe seama incalzirii globale si a sporirii cantitatii de dioxid de carbon. "Plantele sint stimulate sa produca mai mult polen, iar numarul ciupercilor este si el in crestere", se arata intr-un studiu recent al cercetatorilor americani.

Acum 8.200 de ani, temperaturile urcau incet si sigur, pina cind, la un moment dat, planeta s-a racit brusc pentru o suta de ani. Torbjorn E. Tornqvist, geolog la Universitatea Illinois din Chicago, sustine ca fenomenul se poate repeta in viitorul apropiat, din cauza incalzirii globale, fisiile de gheata din Groenlanda fiind foarte sensibile la temperaturile din ce in ce mai ridicate. O cercetare despre "inghetarea" Polului Nord da de asemenea indicatii de lectura pentru urmatorul secol conform unui articol din "Epoch Times". Acum 55 de milioane de ani, temperatura medie la Polul Nord era de plus 24 de grade Celsius, arata o echipa internationala de savanti, dupa o expeditie in aceasta regiune. "Era foarte placut pentru inot, mai cald decit Marea Nordului de astazi", spune Appy Slujis, de la Universitatea Utrecht din Olanda, unul dintre exploratorii-cercetatori, explicind schimbarea de temperatura printr-o emisie masiva de gaze de sera, depozitate pe fundul oceanului si tulburate de un cutremur.

Protocolul de la Kyoto

Protocolul de la Kyoto reprezinta o intelegere prin care tarile semnatare se angajeaza sa reduca emisiile de dioxid de carbon, precum si alte cinci gaze de sera. La ora actuala se estimeaza o urcare a temperaturii globale de la 1,4 grade Celsius pina la 5,8 intre 1990 si 2100, insa o implementare completa si de succes a protocolului ar reduce cresterea cu 0,28 grade Celsius pina in 2050, dupa cum estimeaza revista "Nature". Pusa in aplicare la inceputul lui 2005, intelegerea a fost ratificata de 163 de tari, ale caror emisii in atmosfera reprezinta peste 60% din totalul mondial. Intre tarile care nu au semnat protocolul, cele mai importante sint SUA si Australia. La rindul lor, China si India, desi semnatare, nu sint obligate sa reduca emisiile in conditiile impuse de acord.

O pozitie diferita fata de cea adoptata in orasul nipon o are Consensul de la Copenhaga, un proiect care reuneste mai multi economisti, parte din ei laureati ai Premiului Nobel. Acestia critica modul in care sint cheltuite anual cele aproximativ 150 de miliarde de dolari in urma deciziilor de la Kyoto.

"O actiune imediata asupra incalzirii globale aduce putine efecte benefice", afirma Bjorn Lomborg, organizatorul intilnirii de la Copenhaga. Lomborg sustine ca incalzirea globala va afecta in primul rind tarile in curs de dezvoltare, acestea fiind mult mai vulnerabile efectelor provocate de schimbarile climaterice. "Chiar si cele mai pesimiste prognoze ale Natiunilor Unite arata insa ca pina in 2100 oamenii de rind din tarile in curs de dezvoltare vor fi mai bogati decit sint acum echivalentii lor din economiile dezvoltate." In contrapondere la protocolul de la Kyoto, la consensul din capitala daneza s-a listat o alta lista a prioritatilor mondiale, din care fac parte SIDA, foametea, comertul liber si malaria.

Grupul interguvernamental al expertilor ONU in schimbarile climatice (IPCC), care reuneste experti din lumea intreaga, a publicat un nou raport referitor la impactul incalzirii globale asupra oamenilor si Pamantului. Concluzia specialistilor este ca fenomenul incalzirii globale va produce pagube mai mari si in ritm mult mai rapid decat se estimase, de la cresterea foametei din Africa si Asia si pana la cresterea nivelului oceanelor. Inundatii, seceta, valuri de canicula, viituri, disparitia unor specii ale faunei si florei sunt doar cateva dintre consecintele supraincalzirii atmosferei, potrivit unei copii a documentului aparute in presa.

Asupra Europei impactul modificarilor climatice va fi inegal, tarile mediteraneene vor fi afectate de seceta si canicula, Alpii isi vor pierde o treime din statiunile de schi, tarile nordice vor beneficia de ierni mai blinde, recolte mai bogate, dar vor fi amenintate de inundatii la tarm, potentialul hidroenergetic va scadea in sud si va creste in nord, biodiversitatea speciilor va avea de suferit.

Arctica va pierde o parte din gheturile vesnice, Antarctica va avea o situatie deocamdata incerta, America Latina isi va vedea diminuate cu 50% suprafetele agricole, America de Nord va fi lovita de valuri de canicula si tornade iar asupra Asiei se vor napusti mai toate necazurile: seceta si inundatii, penuria de apa dulce, eroziunea litoralurilor.

Raportul care vrea sa atraga atentia autoritatilor responsabile din fiecare tara asupra consecintelor fenomenului are 1.400 de pagini si a fost negociat de expertii in domeniu, reuniti la Bruxelles. Cu doar cateva ore inainte ca textul sa fie facut public negocierile au trenat din cauza ostilitatii delegatiei americane asupra cuantificarii pagubelor pe care le va produce incalzirea globala. In schimb, europenii vor sa transmita, prin raport, un puternic semnal de alarma in acest sens.

In vederea reducerilor emanatiilor de bioxid de carbon in atmosfera, se propune o mai intensa exploatare a energiei nucleare. Ecologistii protesteaza oferind ca alternativa exploatarea mult mai intensa a energiei solare si eoliene, industria carbunelui, inca puternic subventionata in unele tari europene, pledeaza in favoarea traditionalelor centrale cu carbuni, dar cu tehnologie modernizata. Se propun taxe suplimentare pe carburanti in transporturile navale, sursele de energie - petrolul si gazele naturale risca sa se transforme in instrumente politce.

In ajunul prezentarii celei de-a doua parti a raportului, s-au facut auzite si alte opinii, venite din partea unor oameni de stiinta: in istoria sa, pamintul a mai cunoscut faze indelungate sau scurte de racire sau incalzire, mici si mari glaciatiuni. Toate acestea se petreceau deja inainte ca homo sapiens sa-si fi facut aparitia pe pamint. Parerile ramin impartite.

Cercetari stiintifice, teoria conspiratiei sau scenarii hollywoodiene?

Incalzirea globala a fost in atentia specialistilor de peste 40 de ani, dar pina acum ne-am autocomplacut in nepasare si ignoranta. Pina nu demult oamenii de stiinta au imbratisat ideea ca fenomenul incalzirii globale va cauza schimbari majore si probleme acute in lume, dar in modul lor de gindire scenariul prevedea ca acestea se vor intimpla intr-o perioada cuprinsa undeva intre 50 si 100 de ani si ca abia atunci se vor face resimtite efectele.

Ideea generala era aceea ca incalzirea globala este un proces lent si ca umanitatea va avea timp sa descopere solutii ingenioase la toate problemele. Noi dovezi extrem de bine documentate sugereaza ca acest scenariu este complet gresit si ca mai degraba trebuie sa ne pregatim pentru schimbari climatice deosebit de abrupte.

Una din acele aluzii ca ceva ar putea fi altfel decit ni s-a spus a fost prima data publicata in revista Discovery Magazine in septembrie 2002, sub titlul - usor mascat - al articolului "Incalzire globala surprinzatoare: O noua era glaciara" in care se spunea printre altele: "oceanografii au descoperit un riu urias de apa dulce in Atlantic, care s-a format din topirea calotei polare. Ei ne atentioneaza asupra posibilitatii perturbarii grave a Gulf Stream-ului, ceea ce ar putea avea ca efect aruncarea intregii emisfere nordice intr-o iarna vesnica, deosebit de rece." Au trecut 2 ani de atunci si nimeni nu a dat importanta acestui fapt.

In ianuarie 2004 David King a intrat in atentie. Dl. King era ministrul pe probleme stiintifice in Anglia si om de stiinta. El a facut o vizita lui Tony Blair si i-a vorbit despre dezastrul mondial iminent si despre necesitatea de a se comunica intregii lumi ceea ce se intimpla. Tony Blair i-a ordonat sa pastreze tacere asupra subiectului. Dar dl King a considerat ca este pur si simplu o problema mult prea importanta sa fie ignorata, asa ca in ianuarie 2004 a publicat concluziile sale stiintifice in Jurnalul American de Stiinta. In articol, King spunea: "dupa parerea mea, schimbarile climatice sunt cele mai severe probleme de care se loveste intreaga umanitate, mult mai severe decit amenintarea terorista."

O luna mai tirziu, in februarie 2004 s-a aflat ca Pentagonul studia de ani de zile fenomenul Incalzirii Globale, datorita problemelor de securitate nationala pe care acesta le poate genera prin diferitele schimbari ce rezulta din el. S-a efectuat un studiu special, la unul din departamentele Pentagonului si anume Biroul de Evaluare in Retea condus de catre Andrew W. Marshall, birou care avea responsabilitatea de a identifica toate amenintarile pe termen lung care se abat asupra SUA.

Studiul a durat pina in octombrie 2003 si a fost trimis Pentagonului, care privea aceasta problema serios. Numele proiectului a fost "Scenariul Schimbarilor Climatice Abrupte si Implicatiile Asupra Securitatii Nationale a SUA." Dar continutul acestui document a depasit toate limitele expertilor de la Pentagon.

Fiind constient de posibilitatile incredibile ale acestui studiu, Marshall a luat decizia sa publice raportul, ca si alte informatii. A facut-o, in Fortune Magazine pe data de 9 februarie 2004. In articolul sau, dl. Marshall explica in ce fel topirea calotelor polare Nordice si Sudice, care sunt compuse din apa dulce, reprezinta factorul decisiv in dezastrul meteorologic global.

Gulf Stream-ul (Curentul de Convectie Termosalina Nord-Atlantic), este un curent de apa calda care se deplaseaza dinspre ecuator la suprafata oceanului si se indreapta spre zonele nordice unde are loc schimbul de caldura, prevenind racirea excesiva a Europei de vest si a Canadei. Totodata, acest curent sustine intreaga structura climatica de anotimpuri cu care suntem obisnuiti. Cind curentul incepe sa se raceasca, el se lasa in adincurile oceanului si isi schimba directia de deplasare (sub forma unui riu), spre sud, unde se incalzeste din nou si se ridica treptat la suprafata intorcandu-se la cursul initial.

"Motorul Termosalin" care face posibila aceasta miscare a curentului se afla in nord, unde el intilneste diferenta de salinitate dintre apa sarata a ecuatorului si cea dulce de la pol. Aceasta diferenta face ca riul sa se scufunde in adincuri dupa ce a eliberat in prealabil o anumita cantitate de caldura in atmosfera si astfel apa este "impinsa" intr-un proces continuu de convectie. Pozitia ocupata de curent in volumul oceanic depinde de diferenta de temperatura. Apa calda urca, iar cea rece coboara.

Sa privim acest fenomen in conditiile actuale. Calotele se topesc si cantitati uriase de apa dulce ajung in Atlantic amestecindu-se cu apa sarata de la Ecuator. Rezultatul este ca diferenta de salinitate scade dramatic. Astfel "Motorul Termosalin" care mentine curentul in miscare perpetua a scazut in putere si desi s-a constatat acest lucru de peste 10 ani, nu s-a acordat atentie suficienta. Pe masura ce Gulf Stream-ul isi incetineste mersul, schimbul de caldura in regiunile nord-atlantice a incetinit, iar structurile anotimpurilor au suferit modificari, pentru ca ele sunt strict dependente de aceste schimburi calorice.

Fig.12.2. Comparatie intre stratul de gheata arctic in 1979 si 2003

Sa privim faptele. Cu doar cativa ani in urma, s-a observat topirea integrala a Polului Nord pentru prima data in istoria cunoscuta. Atit navele civile cit si cele militare au putut naviga direct prin Polul Nord. Aceasta zona nu a avut decit o pojghita de gheata de grosime de 4 m. Greenpeace a anuntat in urma cu citiva ani ca platoul de gheata s-a restras cu 460 de km intr-un interval cuprins intre o iarna si o vara polara, dar nimeni nu a dat atentie acestui lucru.

In cele din urma, Pentagonul a multumit lui Andrew Marshall pentru articolul sau publicat in 9 feb 2004 in Fortune Magazine. Pentagonul a oferit publicitatii (inclusiv revistei National Geografic) o fotografie prin satelit a Polului Nord din anul 1979 si una din 2003, care dezvaluie ca o mare parte din calota polara nordica s-a topit in numai 24 de ani (fig.12.2). Ceea ce e mai rau, este ca viteza de topire creste intr-o rata extrem de abrupta. Pentagonul a dovedit ca toate afirmatiile oficiale ale guvernelor diferitelor tari cum ca "calotele nu se topesc" sunt de fapt minciuni. Iar aceste minciuni sunt mai daunatoare decit cea mai mare amenintare pe care ar putea-o avea terorismul asupra SUA.

Observatiile mai recente au crescut alarma. Au fost publicate date si imagini care demonstreaza ca intre 2004 si 2005 Arctica a pierdut aproximativ 14 % din gheturile sale permanente (care rezista de la un an la altul) ceea ce reprezinta cea mai mare variatie cunoscuta (fig.12.3).

Fig.12.3. Imagini ale NASA cu privire la variatia stratului de gheata in regiunea arctica intre 2004 si 2005

De asemeni, stratul de gheata de deasupra Groenlandei sufera modificari dramatice in ultimii ani (fig.12.4).

In zona Polului Sud, cu numai citiva ani in urma ghetarul Larsen A s-a spart in bucati, ceea ce a surprins pe cei mai multi oameni de stiinta. La acea vreme ni se spunea de catre personalul stiintific calificat ca evenimentul este studiat si ca "nu e mare scofala", deoarece ghetarul era conectat printr-o portiune relativ subtire cu Polul Sud de citeva zeci de mii de ani, asa ca era "normal" sa se rupa. Aceiasi oameni de stiinta au mai adaugat faptul ca ghetarul Larsen B, din spatele lui Larsen A, in nici un caz nu se va topi si nici nu se va rupe si ca acesta era bine ancorat in masa de gheata a Arcticii.

Cu toate acestea, in 2003 Larsen B se sparge in bucati si se raspindeste in ocean. National Geografic a publicat fotografii senzationale ale acestui eveniment (Fig.12.4). Aceiasi oameni de stiinta au venit atunci sa dea alte explicatii, cum ca.de fapt ghetarul s-a topit intr-o perioada de 6 luni din cauza dimensiunilor sale uriase (cam cit suprafata unui judet din Romania) dar si de aceasta data explicatiile lor, sau mai bine zis speculatiile au dat gres.

Fig.12.4. Evolutia stratului de gheata in Groenlanda in 1992, 2002 si 2005

Fotografiile succesive luate prin satelit au aratat ca acest ghetar s-a topit in 35 de zile si mai mult decit atit, a facut sa creasca nivelul intregului ocean planetar cu 2 cm. Dupa ce ambele sectiuni polare Larsen A si B au disparut in ocean, constatam cu stupoare ca este expus topirii si uriasul numit Ross, si ca singura "piesa" care ar fi putut preveni ruperea in bucati a acestui colos era (culmea) Larsen B!

Fig.12.4. Imagini din satelit ale dezintegrarii ghetarului Larsen B

Dupa toate sursele Ross se afla intr-un proces de farimitare chiar in momentul in care cititi aceste rinduri.

Pentru a intelege mai bine ce anume se intimpla in nordul Oceanului Atlantic, Pentagonul a studiat istoria fenomenelor natuale, incercand sa afle cind s-a mai oprit Gulf Stream-ul si care au fost consecintele acestei opriri asupra climei, precum si cit timp a durat acest eveniment. S-a aflat ca, de citeva sute de ori s-a oprit sau s-a incetinit extrem de mult curgerea Gulf Stream-ului in ultimii 100 de milioane de ani, dar in ultimii 10.000 de ani ai istoriei umane acest lucru s-a intimplat numai de 2 ori.

De fapt, cea mai recenta schimbare a fost in anul 1300 i.C., cind curentul doar si-a incetinit curgerea rezultind o perioada de 550 de ani care se numeste "era glaciara usoara". Pentagonul a constatat insa ca in acea perioada a "erei glaciare usoare" coasta de est a SUA a devenit extrem de rece iar Anglia avea clima din Siberia de azi, in timp ce coasta de vest a SUA si zona centrala au avut o clima atit de uscata, incit padurile au ars in totalitate (exact cum se intimpla acum, in momentul in care dvs cititi aceste rinduri) - iata consecinta doar a incetinirii curentului Gulf Stream.

Si deja acest curent a ajuns la 1/3 din viteza sa normala de convectie termosalina incepind cu 1990. Puteti usor observa ca in ultimii 10-14 ani clima Europei s-a schimbat dramatic.

Un studiu recent legat de indienii Anasazi este edificator. In secolul 14, Anasazii au disparut complet din Canionul Chaco din New Mexico si nu se stie daca au apucat sa ajunga prin alte locuri, deoarece nu exista nici un fel de urme. Dar daca ne intoarcem la anul 1300 in care a inceput sa incetineasca Gulf Stream-ul, ei bine, aflam ca Chaco Canyon a stat 47 de ani continuu fara nici o picatura de ploaie! Da, ati citit bine, 47 de ani, fara nici o picatura de apa, ceea ce inseamna ca nimeni nu poate supravietui in asemenea conditii.

Arheologii care au prezentat acest studiu nu au stiut ce a provocat aceasta seceta, dar din informatiile Pentagonului rezulta clar ca a fost vorba de o "mica" incetinire a Gulf Stream-ului. Pentagonul este de parere ca toate aceste lucruri se repeta in Canada, Europa si SUA deja in momentul in care dvs cititi cu stupoare si mirare aceste rinduri! Acum probabil va ginditi ca acest curent a carui viteza este in continua incetinire, s-ar putea chiar opri in curind, dar din istoria Terrei tragem concluzia ca acest proces de inrautatire va continua inca cel putin 40 de ani mai inainte de orice alta posibilitate de reechilibrare.

Cu toate acestea, lucrurile sunt cu mult mai proaste, adica Pentagonul crede ca Gulf Stream-ul nu numai ca isi va continua incetinirea, dar chiar se va opri. Ultima perioada in care aceasta s-a intamplat a fost in urma cu 8200 de ani. Conform cercetarilor efectuate, acum 8200 de ani "defectarea" GS-ului a lasat Nordul Europei sub o gheata de 800 de metri grosime, iar New York-ul si Anglia au avut cea mai aspra clima posibila din Siberia de azi! Mai mult decit atit, aceasta "mica glaciatiune" a durat cam 100 de ani, asa ca intelegeti de ce Pentagonul este ingrijorat. Conform spuselor lui Andrew Marshall, ca si Sir David King, el este de parere ca problema Gulf Stream-ului este mai mare pentru securitatea nationala decit tot terorismul mondial.

Imaginati-va faptul ca fara conditii stabile de vreme, obtinerea hranei devine aproape imposibila, si conform Pentagonului, asta ar putea crea probleme uriase in viitorul extrem de apropiat, adica izbucnirea de razboaie peste tot in lume - nu pentru petrol si energie, ci pentru apa si alimente.

Alt lucru care urmeaza sa se intimple, este evacuarea tarilor care vor fi sub gheata precum Finlanda, Suedia, Danemarca, Olanda, ceea ce va cauza imigrari in masa - o amenintare la securitatea nationala a oricarei alte tari.

In martie 2004, Senatul SUA a luat cunostinta de studiile Pentagonului si a aprobat un proiect de 60 milioane de dolari pentru studiul schimbarilor climatice globale abrupte. O speranta ca pina la urma Senatul american va recunoaste si va spune publicului adevarul despre aceste schimbari climatice.

In perioada primei administratii Bush s-au analizat teoriile despre topirea calotelor polare dar elita - inclusiv Bush, guvernul si corporatiile multinationale - au dat din mana a lehamite: oamenii de stiinta de talie mondiala sunt in eroare, in realitate nu e vorba de nici o problema majora. Asa incat, oamenii lui Bush s-au concentrat asupra atacarii lui David King, care a publicat o serie de articole in revistele stiintifice americane.

Din moment ce numai SUA "contribuie" cu 25% din emisiile cu CO2 care intaresc fenomenul Incalzirii Globale, practic orice discutie cu George W. Bush despre politica Incalzirii Globale este un paravan greu de trecut. Cel mai bun articol care sustine pozitia presedintelui SUA a fost publicat in Rolling Stone Magazine in 19 mai 2004 si semnat de Tim Dickinson. Redam o portiune din acel articol:

"Data fiind amenintarea iminenta a Incalzirii Globale, administratia Bush ar trebui sa lanseze un razboi impotriva caldurii. Bush a promis sa "stabileasca tintele principale de reducere" a emisiilor CO2, spunind ca va face din aceasta o prioritate de virf in mandatul sau de presedinte.

Dar odata ajuns presedinte, aceasta a fost prima promisiune pe care a incalcat-o. La numai 2 luni de la inscaunarea sa in administratie el retrage SUA din tratatul global al protocoalelor de la Kyoto semnat in 1997, prin care se impuneau limite stricte de emisii de CO2. In locul acestui plan, Bush a propus un altul, in care firmele care doreau sa impuna in productia lor norme de limitare a noxelor erau libere sa o faca. Pina in prezent doar 14 companii au aderat propunerii.

Presedintele a mai fondat un Comitet care sa monitorizeze schimbarile climatice, condus.ia ghiciti de catre cine! Don Evans, fost director executiv in industria petrolului si gazelor naturale! pui lupul sa pazeasca oile! De asemenea, au mai fost initiate diferite cercetari care nu aveau alt rol decit sa mai intirzie cu inca 10 ani orice legislatie restrictiva in domeniu.

Apoi, a inceput cenzura. In septembrie 2002, Agentia de Protectie a Mediului a publicat un raport asupa calitatii aerului, care pentru prima data dupa 1996 nu a mentionat nimic despre Incalzirea Globala. 7 luni mai tirziu Casa Alba a facut "revizuiri" ale acestui raport realizat, minimizindu-se rolul influentei omului asupra climatului, stergind referirile la impactul asupra sanatatii si inserind diverse aprecieri "primite" de la. Institutul American al Petrolului. Agentia de Protectie a Mediului a protestat mentionind intr-un memoriu ca "datele introduse nu prezinta un consens stiintific cu schimbarile climatice".

Chiar si unii republicani au fost uimiti de amestecul lui Bush in treburile Agentiei de Protectie a Mediului. "Ceea ce pare a fi evident este ca Agentia de Protectie a Mediului este asteptata sa primeasca ordine in mars de la Casa Alba in chestiuni recurente," spunea Russell Train care a condus agentia sub Richard Nixon si Gerald Ford. "In perioada mandatului meu asa ceva nu s-a intimplat niciodata. Niciodata!" Dl. Train a fost un om apreciat sub Bush Sr. dar care in administratia Bush Jr. este numit drept "complet iresponsabil".

Senatorul James Inhofe, seful Comitetului Public al Mediului si Muncii, afirma despre Incalzirea Globala ca este "o farsa". Intr-un discurs din luna iulie, Inhofe spunea "este speranta mea plina de fervoare ca in cele din urma Congresul sa respinga profetii apocalipsei, care fac o propaganda de circ pe care o numesc 'stiinta', in numele salvarii planetei de la un dezastru."

Pe data de 29 iunie 2004 a avut loc o intrunire la sediul ONU, pentru a se reconsidera problema Incalzirii Globale si a Gulf Stream-ului. O suta cincizeci si patru de tari membre au participat la aceasta intrunire, dar singura concluzie la care au ajuns este ca nu se mai poate face nimic altceva decat eliminarea noxelor rezultate din utilizarea combustibililor fosili.

Desigur, emisiile de CO2 datorate industriei reprezinta doar o cota a ceea ce intra in atmosfera, dar se crede ca prin eliminarea lor s-ar mai amina inevitabilul eveniment al Incalzirii Globale.

Sa mai mentionam faptul ca in afara de curentul Nord Atlantic, care este grav afectat, mai exista inca multi alti curenti in restul oceanelor, si daca vor fi si ei afectati atunci omenirea va intra nu intr-o "usoara" era glaciara ci intr-una cit se poate de reala, iar civilizatia nu ar mai vedea o noua perioada calda decit peste vreo.90 de mii de ani.

Sa revenim la Gulf Stream. Trebuie sa intelegeti ca a schimba un singur parametru al acestui curent (in sensul cresterii vitezei, de exemplu), este pur si simplu dincolo de posibilitatile tehnologice ale speciei umane de pe aceasta planeta. Dupa estimarile celor mai multi oameni de stiinta, este imposibil de a mai altera cursul evenimentelor. Tot ceea ce putem face este sa ne pregatim pentru un soc teribil - si aceasta pregatire este esentiala.

Pe data de 13 iulie 2004 NASA a lansat primul din seria de 3 sateliti, al caror rol este de a studia Incalzirea Globala. Satelitii vor studia stratul de ozon (care e o alta problema), salinitatea si temperatura oceanelor. Probabil aceste studii vor putea calcula in cit timp se vor manifesta evenimentele de care vorbeam.

Sa facem acum o scurta trecere in revista a evenimentelor neobisnuite care au avut loc in anul de gratie 2004. Mai intii, in martie, un uragan in Brazilia, primul uragan din istoria scrisa a Americii de Sud. In mai 2004 in SUA au fost 562 de tornade devastatoare in 30 de zile, care au depasit toate recordurile posibile. Tornade au fost semnalate in Seattle, Washington si alte zone unde nu au mai fost niciodata inainte. In estul Canadei, iarna 2003-2004 a fost cea mai cumplita iarna din istoria cunoscuta (cu temperaturi sub minus 40 grade). Pe de alta parte, timp de citiva ani, incendiile forestiere au avut loc pe tot globul. Australia de Nord a fost cuprinsa de flacari. Alaska e in flacari, lucru fara precedent in istorie.

Este bine sa stiti ca intreaga coasta vestica a SUA a fost presarata de incendii. Focul sare de la o regiune la alta si autoritatile nu pot face nimic! Guvernul a anuntat ca aceasta este cea mai rea seceta din ultimii 500 de ani. Incendiile forestire sunt deja prezente in aproape toate zonele de pe glob.

Valul de caldura din 2003 din Franta a ucis 15 mii de oameni si alti 30 de mii in restul Europei. Argentina a avut parte in iulie 2004 de cea mai mare furtuna din istoria ei. O clima ciudata se intilneste acum in Mexic, unde in unele regiuni umezeala a atins asemenea cote incit cresc ciuperci pe toate pietrele - iar in altele, e o seceta fara precedent.

Pe masura ce structurile anotimpurilor se schimba atit de dramatic, obtinerea hranei va fi o problema foarte mare. Recifele de corali mor din cauza Incalzirii Globale si aceasta este o amenintare a tuturor insulelor din oceane, si mai ales din Pacific. Toate insulele vor trebui urgent evacuate deoarece locuitorii nu vor mai avea apa dulce din riuri - toate riurile insulelor vor contine apa sarata! De asemenea, nivelul oceanelor va creste atit de mult incit acestea vor inghiti majoritatea insulelor.

Un alt studiu arata ca CO2-ul eliminat de tehnologie in atmosfera a condus la deplasarea pH-ului spre aciditate. Aceasta a accelerat si mai mult disparitia coralilor, care se dizolva in propria apa.

In raportul Pentagonului se mai sugereaza ideea ca SUA trebuie sa inceapa urgent constructia unui zid de 10 metri inaltime care sa inconjoare tara pentru a preveni emigrarea in masa inspre SUA. Pentagonul crede ca apa si alimentele vor fi o problema majora, si ca din moment ce SUA are in mina majoritatea finantelor mondiale, se estimeaza ca aceasta tara va rezista mult mai mult acestui haos meteorologic.

Se prevede ca multi oameni vor dori sa emigreze inspre SUA. Seamana cu un scenariu din filme SF, dar trebuie sa stiti ca in acest moment in care dvs stati sa va intrebati daca ceea ce cititi este real sau nu, guvernul SUA a ordonat inceperea constructiei zidului in zona granitei cu Mexicul.

Si pentru ca veni vorba de filme artistice, The Day After Tomorrow se bazeaza pe informatiile Pentagonului si sugereaza scenariul cel mai rau posibil, acela in care Gulf Stream-ul se opreste. Cu toate acestea, Hollywood-ul a exagerat prea mult astfel ca majoritatea oamenilor l-au luat drept o fictiune de slaba calitate.

Fig.12.5. Conseconta posibila a modificarii formei Curentului Golfului

In raportul Pentagonului se spune ca oprirea curentului Gulf Stream se poate intimpla intr-un interval de 3 pina in 5 ani calculat din octombrie 2003. E inca o supozitie, si au admis ca e doar o teorie, dar o iau in considerare. Dar ceea ce ei nu stiau, la vremea in care alcatuiau raportul, este era ca Gulf Stream-ul a inceput sa isi schimbe forma!

Aceasta schimbare a formei curentului (foarte recenta) este dovada inceputului opririi acestui curent de apa calda, si odata cu el a sfirsitului acestei civilizatii asa cum o stim noi. O ilustrare a consecintelor acestei schimbari este prezentata in fig.12.5.