ZONA SILVOSTEPEI

ZONA SILVOSTEPEI

Amplasare. Silvestopa ocupa o mare parte din campiile periferice ale Carpatilor, intre 50-150 m, din podisurile Moldovei si Dobrogei, intre 50-250 m. Loessul si rocile loessoide reprezinta substratul care caracterizeaza majoritatea suprafetei. In Moldova se mai pot intalni nisipuri, marne, iar in Dobrogea calcare, sisturi verzi, roci eruptive.

Climatul este uscat, dar nu atat de secetos ca in stepa. Climatul din nordul Moldovei se caracterizeaza printr-un regim termic mai scazut si cu trasaturi continentale mai pronuntate. In restul silvostepei temperaturile sunt printre cele mai ridicate din tara. In regimul pluvial se resimte influenta submediteraneana, prin cel de-al doilea maxim de precipitatii din toamna.

Solul zonal al silvostepei este cernoziomul slab pana la puternic levigat. In Dobrogea se pot intalni si litosoluri (in special rendzine) pe rocile dure.

Din vegetatia naturala a acestei zone de tranzatie intre stepa si padure s-au mai pastrat mici masive de padure care se conserva. Majoritatea terenurilor din silvostepa este defrisata si destelenita, solurile foarte fertile ale acestei zone fiind folosite agricol.

Imaginea invelisului vegetal de odinioara al silvostepei era foarte complexa: pajisti xerofile intrerupte de tufarisuri si bischete de arbori (ulm, stajar) la limita cu stepa, alternante de suprafete acoperite cu raristi, paduri poienite, pajisti mezoxerofile in centrul zonei, paduri putin poienite spre zona nemorala. Toate aceste aspecte variate se imbinau intr-un mozaic de vegetatie extrem de dinamic, in care padurea si stepa se aflau intr-o continua lupta iar inaintarile si retragerile acestor tipuri de vegetatie se produceau rapid.

Vegetatia lemnoasa din silvopstepa era si este reprezentata prin paduri de stejar de un fel deosebit: mai rare, adesea poienite, cu arbori scunzi, avand trunchiuri sinuoase si scheletul de ramuri foarte dezvoltat, cu multi arbusti care alcatuiesc desisuri de nepatruns. In nordul Moldovei specia edificatoare a acestor paduri este stejarul (Quercus robur). In sudul Moldovei, in Dobrogea, Muntenia si Oltenia locul acestei specii europene este luat de stejarul brumariu (Q. pedunculiflora), specie balcano-anatolica, la care se poate adauga, in unele situatii, stajarul pufos (Q.pubescens), la cerul (Q. cerris), garnita (Q. frainetto).

Pajistile de silvostepa sunt in mare masura asemanatoare celor de stepa. Se pot intalni aproape toate asociatiile mentionate la stepa, mai frecventa fiind cu Medicago si Festuca valesiaca.

In luncile mari din silvostepa invelisul vegetal este aproape acelasi ca si in zona nemorala. Nisipurile din silvostepa sudica (pe Barlad, Calmatui, Ialomita, Vedea, Jiu, Dunare) au fost acoperite cu paduri de stejar brumariu, ale caror resturi se mai pastreaza, si cu vegetatie ierboasa.

In silvostepa se pot intalni si pajisti halofile. Suprafete intinse ocupa asociatiile cu Achillea, Festuca pseudovina, Artemisia pe solurile cu salinitate medie din silvostepa vestului tarii. In silvostepa din sud asociatiile halofile (indeosebi cu Puccinellia, Agrostis, carex sunt rare si apar pe suprafete restranse.

Dupa defrisarea aproape integrala a padurilor de stejar de pe nisipuri acestea s-au pus in miscare si au putut fi nou fixate doar prin introducerea in cultura a salcamului. Prin asociere cu specii locale de arbusti si ierburi s-au format comunitati destul de stabilite.

Asociatia lemnoasa Aceri (tatarico) - Quercetum roboris, tipica pentru silvostepa din nordul Moldovei, are ca specie edificatoare pe Quercus robur la care se pot adauga uneori exemplare rare de Fraxinus excelsior, Acer platanoides, Cerasus avium. Etajul dominant este constituit in special de Acer tataricum si putine exemplare de A. campestre, Ulmus procera, U. foliacea. Arborii de stejar sunt putin inalti, cu trunchiuri sinuase si coroana dezvoltata.. Arboretul este de regula neincheiat, fiind alcatuit din palcuri mai dese ce alterneaza cu mici raristi sau poieni. Stratul arbustilor, constituit in special din Prunus spinosa, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, E. verrucosa, Viburnum lantana, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica este foarte dezvoltat. In stratul ierbos de sub grupele de arbori se gasesc specii tipice de padure (Viola hirta, Polygonatum latifolium, Brachypodium silvaticum, Pulmonaria officinalis, Stellaria holostea, Poa nemoralis, Dactylis polygama, Geum urbanum, Convallaria majalis).

In vestul Munteniei, padurile de silvostepa au in arboret, alaturi de stejarul brumariu, si stejar pufos, cer, garnita. Celelalte straturi au aproximativ aceeasi structura, cu deosebire ca scumpia devine mai abundenta.

In Dobrogea, in biotopuri mai uscate de versanti, asociatia are ca specie edificatoare stejarul pufos (Quercus pubescens). In stratul de arbusti dominanta este Cotinus coggygria; mai apar Ligustrum vulgare, Cornus mas, Prunus spinosa var. dasyphylla, Crataegus monogyna. Dintre speciile ierboase sunt: Galium dasypodum, Viola jordanii, Asparagus verticillatus, Rubus tomentosus, Lithospermum purpureo-coeruleum, Polygonatum odoratum.

In luncile raurilor mari, foarte dezvoltate la campie, deci tocmai in cuprinsul zonei de silvostepa (dar in parte si a zonei nemorale), asociatia caracteristica de zavoi (paduri de esente moi) care ocupa locurile mai joase, frecvent si indelung inundate, este edificata de Salix alba si S. fragilis. Stratul arbustiv poate lipsi, dar in cazul cand este dezvoltat (mai ales pe langa apele interioare) cuprinde Cornus sanguinea, Virburnum opulus, Rhamnus frangula, Prunus spinosa, Evonymus europaea, Ligustrum vulgare. Stratul ierbos este dominat in locurile ceva mai inalte de Rubus caesius, care alcatuieste adesea un covor compact sau se asociaza cu specii higrofile cum sunt Bidens tripartita, Galium palustre, Stachys palustris, Euphorbia palustris, Polygonum hydropiper, Scutellaria galericulata, Lysimachia vulgaris, Lycopus europaeus,, Oenanthe aquatica, Agrostis stolonifera. Pe locurile joase, speciile hidrofile alcatuiesc doar ele stratul ierbos.

Salcetele, instalate pe aluviuni recente, cu apa suficienta si chiar in exces, au o crestere rapida dar ele se raresc de timpuriu, permitind instalarea fie a unor alte asociatii lemnoase, daca intre timp terenul s-a ridicat si regimul de inundatii s-a modificat, fie a unor fitocenoze de pajisti. Aceste fitocenoze au ca specie dominanta pe Agrostis stolonifera, pastrand o serie din speciile hidrofile ale salcetelor la care se adauga specii de pajisti umede (Alopecurus pratensis, Festuca pratensis, Lolium perenne, Trifolium repens, T. fragiferum, Lotus corniculatus, Mentha pulegium, Inula britanica).

O alta asociatie de pajiste larg raspandita in lunci are ca specie dominanta pe Alopecurus pratensis, la care se asociaza Poa pratensis, P. silvicola, Lolium perenne, Festuca pratensis, Agrostis stolonifera, multe specii de trifoi (Trifolium repens, T. resupinatum, T.fragiferum, T. palliudum, T. pratense, T. hybridum), Plantago lanceolata, Ranunculus repens, Potentilla repans, Mentha pulegium, Gratiola officinalis, Myosotis palustris, Ajuga reptans, Symphytum officinale, Rumex acetosella.

Asociatia care ocupa grindurile nisipoase din lungul albiei raului, are ca specii edificatoare plopul alb (Populus alba) si negru (P.nigra), in unele situatii si hibridul Populus canescens. In amestec poate sa se gaseasca si salcia, ulmul. In plopis, date fiind conditiile mai bune de lumina, stratul arbustilor este bine dezvoltat (Cornus sanguinea, Viburnum opulus, Sambucus nigra, Crataegus monogyna, Evonymus europaea, E.verrucosa, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Amorpha fruticosa etc.).

Stratul ierbos este format, de regula, aproape exclusiv din Rubus caesius. Dintre ierburi, in locurile libere de mur se gasesc Brachypodium silvaticum, Dactylis polygama, Geum urbanum, Lysimachia vulgaris, Pulmonaria officinalis, Galium aparine, Physalis alkekengi, Symphytum officinale, Glechoma hederacea, Solanum dulcamara.

Asociatia reprezentativa pentru padurile de lunca formate din esente tari are ca specii edificatoare stejarul pedunculat (Quercus robur) si ulmii (Ulmus foliacea, U. procera, U. effusa), la care se pot adauga frasinul de lunca si comun (F. angustifolia, F. excelsior), plopul alb, ciresul. In luncile din estul tarii se mai pot asocia stejarul brumariu (Quercus pedunculiflora) si frasinul pufos de lunca (Fraxinus pallisae). Sub etajul arborilor inalti se poate forma un al doilea etaj - al arborilor scunzi din jugastru, artar tataresc, mar si par paduret, ulm, carpen, mai rar tei.

In stratul ierbos domina de cele mai multe ori tot Rubus caesius, adaugandu-se dintre ierburi: Brachypodium silvaticum, Dactylis polygama, Geum urbanum, Convallaria majalis, Polygonatum latifolium, P. odoratum, Leucojum aestivum, Alliaria officinalis, Ranunculus ficaria, Viola reichenbachiana, Circaea lutetiana, Heracleum spondylium, Pulmonaria officinalis, Symphytum officinale, Stachys silvatica, Galium aparine, Solanum dulcamara, Aegopodium podagraria, Glechoma hederacea.

Asociatia mai putin raspandita, dar totusi foarte caracteristica pentru luncile de campie - zavoiul de anin are ca specie edificatoare arinul negru (Alnus glutinosa) la care se pot adauga rare exemplare de salcie (Salix alba, S. fragilis), frasin (F. angustifolia). Arbustii sunt putini (Viburnum opulus, Cornus sanguinea, Rhamnus frangula, Sambucus nigra). Stratul ierbos, foarte neuniform, este format din specii hidrofile cum sunt Carex acutiformis, Iris pseudacorus, Polygonum hydropiper, Alisma plantago, Typhoides arundinacea, Lythrum salicaria, Caltha palustris, care se afla in ochiurile cu apa si din specii mezofile, cum sunt: Glechoma hederacea, Circaea lutetiana, Brachypodium silvaticum, Carex remota, Solanum dulcamara, instalate pe locurile mai ridicate.

Fitocenozele asociatiei au aspect mozaicat: ochiuri de apa cu plante hidrofile, inconjurate de exemplare de arin. Pe humusul adunat in jurul trunchiurilor de arin se afla arbustii si speciile mezofile.

Asociatia halofila cu raspandirea cea mai mare in silvostepa vestului tarii -are ca specii dominante Festuca pseudovina care, prin tufele sale, creeaza pajisti si Artemisia maritima ssp. monogyna. Se asociaza multe specii adaptate la conditii de salinitate medie: Plantago maritima, P.tenuiflora, P. schwarzenbergiana, Trifolim fragiferum, T. parviflorum, T.ornithopodioides, Statice gmelini, Hordeum hystrix, Puccinellia distans, Spergularia salina, Atriplex littoralis, Taraxacum bessarabicum, precum si specii de pajisti xerofile si mezofile (din prima categorie - Poa bulbosa, Koeleria macrantha, Achillea setacea, Poa pratensis var. angustifolia, din cea de-a doua - Alopecurus pratensis).

In general silvostepa se afla cea mai mare parte a teritoriilor cu nisipuri din tara. Din vegetatia primara complexa, foarte mozaicata, a nisipurilor s-a pastrat putin, astfel ca este greu de reconstituit asociatiile primare de odinioara. Pentru pajisti erau probabil tipice asociatiile edificate de speciile arenarii de Festuca vaginata. Numeroase specii arenarii si stepice participau la alcatuirea acestor asociatii. Dintre acestea, se mai gasesc pe nisipuri Kochia lanflora, Onosma arenaria, Koeleria glauca, Plantago indica, Potentilla arenaria, Centaurea arenaria, Polygonum arenarium, Silene conica, Euphorbia seguieriana, Achillea ochroleuca..