Morbiditatea populatiei Republicii Moldova prin urgente traumatologice: actualitati si tendinte

Morbiditatea populatiei Republicii Moldova prin urgente traumatologice: actualitati si tendinte

Population Morbidity through Traumatological Emergencies in the Republic of Moldova: Recent Trends

Trauma can be defined in terms of body injury severe enough to pose a threat to life or limb. Because of frequent need for immediate intervention, commitment to the development of trauma care and trauma systems by physicians has been essential. Trauma is a serious public health problem in the Republic of Moldova and it represent the leading cause of preventable death in persons before the age of 45 years. Trauma is a national health problem best dealt with by the development of a coordinated system insuring prompt access to optimal care and rehabilitation. Trauma system has evolved that have be n shown to:

a)      Equalize access of patients in both urban and rural environments to similar levels of care;

b)     Reduce death and disability;

c)      Create a formalized continuum from accident scene to rehabilitation;

d)     Provide a mechanism for continuous quality improvement of the system.

Key words: trauma, population, Republic of Moldova

Urgentele traumatologice, ca patologii generale ale organismului, includ traumatismele de diversa etiologie, cu toate localizarile posibile in regiunile corpului uman, produse printr-o actiune subita asupra organismului a factorilor externi care provoaca in tesuturi, organe si sisteme leziuni anatomice si functionale, manifestate prin reactii locale si generale (l).

Morbiditatea si mortalitatea prin urgente traumatologice constituie pentru Republica Moldova o problema majora de sanatate atat prin nivelul, cat si prin tendintele de crestere, prezentand un interes stiintific si practic imediat si de perspectiva (2).

Frecventa traumatismelor grave in timp de pace este in crestere, in special, prin intensificarea traficului rutier si cresterea violentei (4). Conform datelor OMS, in 2002, au fost inregistrate 5 188.000 de cazuri de decese secundare urgentelor traumatologice, constituind 9, l % din totalitatea cazurilor de deces, inclusiv din mortalitatea generala a barbatilor si 6,3% din mortalitatea generala a femeilor (7).

In structura mortalitatii generale intoxicatiile au constituit (355000 de cazuri) 0,6%, combustiile - (311000 de cazuri) 0,5%, submersiunea - (385000 de cazuri) 0,7%, suicidul - (877000 de cazuri) 1,5%, omuciderea si actele de violenta - (529000 de cazuri) 1,0% (7).

Sub presiunea dezvoltarii tehnologiilor inalte, supraaglomerarii, cresterii vitezei de circulatie si multiplicarii agentilor vulnerand in habitatul uman, urgentele traumatologice au cunoscut o majorare marcata a incidentei, transformandu-le in epidemie traumatica (3).

Incidenta traumatismelor, de asemenea, este influentata si de nivelul de dezvoltare economica a tarilor, de gradul de asigurare a populatiei cu unitati de transport, de calitatea si intretinerea retelelor rutiere, precum si de mediul geografic si masurile de control si de preventie primara, secundara si tertiara in fiecare tara aparte.

In tabelul l sunt prezentate datele privind incidenta afectarii populatiei Republicii Moldova prin traumatisme si intoxicatii in anii 1999-2003.

Conform datelor prezentate in tabelul l. observam o scadere a incidentei traumatismelor si intoxicatiilor la 10 mii din populatie cu 2,5% - de la 463,8% in 1999, la 451,8% in 2003, in populatia adulta si o crestere cu 4,43% - de la 431,0% in 1999, la 451.0% in 2003, la copiii cu varsta cuprinsa intre 0-14 ani.

Incidenta generala a populatiei RM prin traumatisme si intoxicatii a scazut cu 0,73% - de la 454,9% in 1999, la 451,6% in 2003.

In structura incidentei generale a morbiditatii populatiei Republicii Moldova, traumele si intoxicatiile detin constant locul doi dupa afectiunile aparatului respirator, constituind in 2003 451,6 de cazuri la 10 mii de locuitori.

Incidenta traumatismelor in populatia RM este dominata de plagi, traume superficiale si leziuni de vase constituind in 2003 29,7% din structura leziunilor traumatice si intoxicatii.

Pe locul doi se situeaza fracturile oaselor membrelot superioare - cu 89,9%, ceea ce constituie 19,9%, pe locul trei sunt fracturile oaselor membrelor inferioare - cu 57,5%, ceea ce constituie 12,7%, pe locul patru - traumele intracraniene-cu 49,9% si pe locul cinci - luxatiile, entorsele, leziunile traumatice ale ligamentelor si muschilor - cu 48,0%, ceea ce constituit respectiv 11,04% si 10,6%.

Incidenta traumatismelor in populatia adulta in 2003, este dominata de plagi, traume superficiale si leziuni de vase, constituind 120,7%, sau 26,7% din incidenta adultilor prin traumatisme si otraviri. Pe locul doi se situeaza fracturile oaselor membrului superior - cu 86,9% (19,2%), pe locul trei sunt fracturile oaselor membrelor inferioare - cu 65,5% (14,5%), pe locul patru - traumele intracraniene - 50,8% (11,2%), pe locul cinci - luxatiile, entorsele, leziunile traumatice ale ligamentelor, articulatiilor si muschilor - cu 48,6% (10,7%) urmate de fracturi de coloana, oase craniene si ale trunchiului - cu 27%, arsuri - cu 10,8% si intoxicatii - cu 10%, constituind respectiv 5,9%, 2,4% si 2,2%.

Concomitent, se constata o crestere a incidentei populatiei prin fracturi ale oaselor membrului toracic, de la 62,5% la 86,9% sau cu 39,04%, a fracturilor membrului inferior - de la 49,4% la 65,5% sau cu 32,59%, a traumelor inlracraniene - de la 46,1% la 49,9% sau cu 8,2%.

A crescut, de asemenea, incidenta luxatiilor, entorselor, leziunilor traumatice ale muschilor si articulatiilor, fracturilor de coloana, a oaselor craniene si trunchiului si a intoxicatiilor. Conform datelor prezentate in tabelul l, scaderea incidentei traumatismelor in ultimii cinci ani, in populatia adulta, este influentata de scaderea incidentei populatiei prin plagi, traume superficiale cu lezarea vaselor sangvine de la 188,7% in 1999, la 120,7% in 2003, sau cu 56,3%, fiind influentata de nivelul insuficient de evidenta statistica a acestor traume.

Incidenta traumatismelor la copiii cu varsta cuprinsa intre 0-14 ani, de asemenea, este determinata de plagi, traume superficiale si leziuni ale vaselor cu 173,4%, constituind 38,4% din incidenta generala prin traumatisme si intoxicatii. Pe locul doi sunt plasate fracturile oaselor membrelor superioare - cu 98,5% si pe locul trei - luxatiile, entorsele, leziunile traumatice de ligamente si muschi - cu 48,0%, ceea ce constituie respectiv 21,8% si 10,6%. Traumele intracraniene si fracturile oaselor membrelor inferioare detin respectiv locurile patru si cinci - cu 47,3% si 33,8% ceea ce constituie corespunzator 10,5% si 7.5% din incidenta prin traumatisme si intoxicatii la copii in varsta de 0-14 ani. Conform datelor prezentate in dinamica ultimilor cinci ani, in varsta pediatrica se inregistreaza o crestere a incidentei luxatiilor, entorselor, leziunilor traumatice ale ligamentelor, articulatiilor si muschilor - cu 0,8% de la 46,0% in 1999, la 46,4%, in 2003, a traumatismelor intracraniene - cu 35, l % de la 35,0% in 1999, la 47.3% in 2003. Se inregistreaza, de asemenea, o crestere a fracturilor oaselor membrelor superioare - cu 13,2%. de la 87.0% in 1999 la 98,5% in 2003, a fracturilor membrelor inferioare - cu 35,2%, de la 25,0% in 1999 la 33,8 % in 2003, si a intoxicatiilor - cu 47,1%, de la 7,0% in 1999, la 10,3% in 2003.

Rata incidentei generale si prin traume si intoxicatii a populatiei Republicii Moldova este prezentata in tabelul 2.

Conform datelor prezentate in tabelul 2, incidenta populatiei Republicii Moldova prin traume si intoxicatii inregistreaza un nivel stabil inalt in ultimii cinci ani, constituind 12,5% din incidenta generala a populatiei RM, inclusiv 8,4% din incidenta generala a copiilor cu varsta de 0-14 ani si 15% din incidenta adultilor.

In tabelul 3 sunt prezentate datele privind nivelul mortalitatii populatiei Republicii Moldova in functie de mediul de provenienta si sex, anii 1999-2003.

Tabelul l

Incidenta populatiei Republicii Moldova prin traumatisme si intoxicatii, anii 1999-2003 (la 10000 de locuitori)

Tabelul 2

Rata incidentei populatiei Republicii Moldova prin traumatisme si intoxicatii, anii 1999-2003 (la 10000 de locuitori)

Conform datelor prezentate in tabelul 3, mortalitatea populatiei a crescut de la 1133,0 in 1999, la 1192,4 in 2003; inclusiv a barbatilor - de la 1207,9 la 1270,1 si a femeilor - de la 1064,3 la la 100 mii de locuitori. Mortalitatea populatiei prin traumatisme si intoxicatii a crescut in aceeasi perioada de la 95,5 la 103,2 cazuri, inclusiv a barbatilor - de la 152,0 de cazuri la 162,4 de cazuri si a femeilor - de la 42,5 la 48,7 de cazuri. Concomitent, se constata o crestere vadita a mortalitatii in mediul rural - de la 98,8 in 1999, la 111,9 cazuri in 2003, si, in acelasi timp, o scadere in mediul urban - de la 92 de cazuri in 1999, la 90,7 de cazuri in 2003. Se constata niveluri inalte ale mortalitatii prin traumatisme si otraviri, in varsta apta de munca, cu tendinta vadita in crestere atat in populatia masculina, cat si feminina. Ponderea mortalitatii prin traumatisme si intoxicatii, in mortalitatea generala, a crescut in perioada 1999 - 2003 de la 8,4% la 8,6%, in mortalitatea generala a barbatilor, a crescut de la 12,5% la 12,7% si in mortalitatea generala a femeilor, a crescut de la 3,9% la 4,34%, in functie de mediul de trai. Se constata o crestere a ponderii traumelor si otravirilor in mortalitatea generala a populatiei rurale - de la 7,5% la 7,9% si se inregistreaza o scadere in mortalitatea generala a populatiei urbane - de la 10,4% la 10,1%. in 2003, leziunile traumatice au constituit 8% situandu-se pe locul cinci, dupa bolile sistemului circulator, tumorile maligne, bolile psihice, bolile sistemului nervos (2002 - 6%), fiind in crestere cu 2%.

Li s-au acordat grade de invaliditate primara la 824 de bolnavi, inclusiv la 518 - din localitatile rurale si la 306 locuitori urbani.

In anul 2003, din numarul total de decedati in urmi accidentelor, intoxicatiilor si traumelor, 77% revin populatiei ci varsta de 15-64 de ani. Accidentele, intoxicatiile si traumele, in structura mortalitatii copiilor sub l an, au o dinamica ascendenti de la 14,3 in 1999, la 15,7 in 2003 la 10000 de nou-nascutii vii.

In tabelul 4 sunt prezentate datele vizand numarul accidentelor rutiere, numarul decedatilor si accidentatilor, ii perioada aa. 1995-2003.

Tabelul 3

Mortalitatea populatiei Republicii Moldova prin traume si intoxicatii, in functie de mediu de trai, sex si varsta, anii 1999 - 2003

Tabelul 4

Numarul de accidente rutiere si decedati in Republica Moldova, anii 1995-2003 (abs.)

Conform datelor prezentate, timp de 9 ani pe teritoriul RM au fost inregistrate 25923 de accidente rutiere sau 7,9 accidente zilnic in care au fost inregistrate 4215 cazuri de decese, sau 1,3 cazuri zilnic, si accidentati - 30723, sau 9,4 cazuri zilnic.

Statisticile OMS arata ca pe tot globul, la fiecare doua minute si jumatate, o persoana isi pierde viata intr-un accident de circulatie, ceea ce inseamna peste 200 de mii de morti anual. Se apreciaza ca pentru fiecare caz de deces exista cam 100 de raniti, dintre care 10 necesita spitalizare.

Urgentele traumatologice sunt influentate si de situatia criminogena. Numarul victimelor si deceselor secundare violentei, inregistrate in ultimii cinci ani - 1999-2003, in RM sunt prezentate in tabelul 5.

Conform datelor prezentate in tabelul 5, in RM se constata un nivel inalt al numarului de crime la 10 mii de populatie, constituind in 2003, 85,7 cazuri si, concomitent, indicii de omucidere la 100 mii de locuitori constituie 9,3 cazuri si 17,2 cazurilor de suicid. Numai in 2003, 1324 de locuitori au fost atestati cu diferite categorii de traumatisme si au decedat 336 de locuitori ai Republicii Moldova in rezultatatul situatiei criminogene in crestere.

In tabelul 6 sunt prezentate numarul absolut de incendii si de decedati in anii 1998 - 2003 si in 6 luni ale anului 2004.

Tabelul 5

Urgentele medico-chirurgicale cauzate de factori criminogeni in Republica Moldova, anii 1999 - 2003 (abs.)

Tabelul 6

Numarul de incendii si de decedati in Republica Moldova, anii 1998 - 2003 si in 6 luni ale anului 2004

Conform datelor prezentate in tabelul 6, numarul persoanelor decedate in urma incendiilor a crescut de la 151 de cazuri in 1998, la 2l6 cazuri in 2003, si 174 de cazuri in 6 luni ale anului 2004.

Analiza structurii mortalitatii prin traumatisme sub aspect circumstantial a stabilit ca accidentele de circulatie constituie 57,0%, traumatismul craniocerebral (TCC) sever a fost stabilit in 67,2% si 17,8% - din cauza obstructiei cailor respiratorii. La 3 din 5 prevaleaza TCC sever, la 24,7% - trauma organelor interne si la 9,7% - amputatiile si traumele multiple. Conform investigatiilor noastre, traumatismelor toracice le revin 11,6% din totalitatea traumatismelor si sunt responsabile de 20-25% din decesele secundare traumatismelor in general. Frecventa traumatismelor abdominale variaza intre 12 si 14,5%, predominand (92%) cele asociate. Leziunile traumatice toracice, abdominale si, mai ales, cele care intereseaza mai multe organe si regiuni anatomice sunt de o gravitate deosebita si de pronostic rezervat.

In structura si incidenta urgentelor traumatologice, copiii cu varsta de 0-14 ani constituie 49,4%.

Sunt inregistrate trei varfuri ale incidentei deceselor posttraumatice (6). Primul varf (50%) se inregistreaza in momentul sau in primele 30 de minute dupa trauma drept consecinta a leziunilor grave incompatibile cu viata, datorita dilacerarilor majore cerebrale, viscerale sau rupturilor de vase mari.

Al doilea varf (30%) se inregistreaza de la cateva minute pana la cateva ore dupa trauma si se datoreaza:

hematoamelor subdurale si epidurale;

hemotoraxului masiv, pneumotoraxului deschis sau cu supapa (sufocant);

rupturilor de splina sau de ficat;

voleiului costal;

fracturilor pelviene sau altor fracturi multiple;

obstructiei cailor aeriene;

tamponadei cardiace.

Interventiile prompte si competente pot reduce substantial mortalitatea. Unii autori numesc acest interval da timp ora de aur pentru politraumatizatii critici. Se spune, pe drept cuvant, ca, in lipsa asistentei medicale imediate si in timpul transportului, se ridica de la locul accidentului un ranit, se transporta un muribund si se interneaza un decedat. S-a constatat statistic ca aceste situatii dau cel mai mare numar de cazuri de decese.

Ajutorul medical calificat acordat la locul accidentului si in timpul transportarii pacientului poate reduce cu 30-50% numarul deceselor (6).

Al treilea varf al deceselor (20%) se inregistreaza in perioada de la cateva zile la cateva saptamani si este cauzat de complicatiile septice sau de insuficientele poliorganice (fig. 1).

Fig. 1. Distributia trimodala a deceselor prin urgente traumatologice

Asistenta medicala in urgentele traumatologice trebuie sa asigure:

Accesul populatiei urbane si rurale la asistenta inalt calificata specializata si polidisciplinara.

Reducerea mortalitatii si a invaliditatii.

Sa asigure continuitatea in acordarea asistentei medicale de la preluarea de la locul accidentului pana la etapa de reabilitare.

Sa promoveze si sa asigure nivelul calitativ continuu de acordare a asistentei chirurgicale traumatologice.

Acordarea asistentei medicale de urgenta bolnavilor traumatizati in Republica Moldova cuprinde:

A. Etapa prespitaliceasca cu serviciul de AMU 903, sectiile ambulatorice ortopedo-traumatologice si sectorul Medicinii Primare.

B. Departamentele Medicina de Urgenta (DMU)

C. Etapa intraspitaliccasca - sectiile specializate Ortopedie si Traumatologie ale spitalelor republicane, municipale, raionale si ale clinicilor universitare municipale si republicane.

In scopul ameliorarii asistentei medicale, in urgentele traumatologice si chirurgicale, sunt necesare regionalizarea si esalonarea ei conform gradului de competenta si specializarea spitalelor care presteaza aceste genuri de asistenta chirurgicala si traumatologica de urgenta si programata, doctrina sustinuta si de E. Maloman, Gh. Ghidirim si V. Hotineanu, in conceptia dezvoltarii asistentei chirurgicale in Republica Moldova (5).

A. Etapa prespitaliceasca

Serviciul AMU cu dispeceratul central 903, au obligatiunile de a prelua solicitarile de urgenta, de a determina prioritatea cazului, de a alerta echipajul potrivit si de a coordona desfasurarea competenta a misiunii colaborand cu DMU care receptioneaza urgentele traumatologice si chirurgicale.

Rolul dispecerului serviciului AMU continua sa se extinda de la cel al unui lucrator de rand, care trebuie numai sa determine localizarea accidentului si sa expedieze o echipa, la cel al unui expert in domeniul serviciilor medicale de urgenta, care joaca un rol decisiv in organizarea acordarii AMU.

Prin intermediul unor protocoale el poate incepe acordarea AMU in cateva secunde dupa ce a fost receptionata solicitarea. Implementarea protocoalelor bine verificate si testate din punct de vedere medical drept schema de interogare telefonica, care includ metodele interogarii si cele ale acordarii primului ajutor cu oferirea unei informatii la telefon, in special, in situatiile critice. Putem vorbi despre o noua conceptie, alaturi de Suportul Vital Bazai si Suportul Vital Avansat in Traume (SVAT) apare notiunea de Suport Vital Distribuit.

In aceste scopuri, totalitatea traumatismelor dupa gradul de urgenta se impart in 3 categorii si decedatii:

Codul rosu, sub care sunt incluse urgentele traumatologice cu functiile vitale in pericol. Deplasarea la aceste urgente se face cu girofarul si sirena inclusa, incalcand regulamentele rutiere, daca e necesar pentru sosirea in timpul util, fara a crea pericole in traficul rutier.

Codul galben, include categoria urgentelor care necesita o rezolvare rapida, chiar daca viata nu este in pericol. Deplasarea la aceste cazuri se face rapid, folosind mijloacele de avertizare vizuale, iar cele acustice se folosesc intermitent, in caz de necesitate, evitand incalcarea regulamentelor de circulatie.

Codul verde, include cazurile de traumatisme care nu necesita deplasarea cu mijloace de avertizare sonora sau vizuala, cazurile care pot fi temporizate sau transportate prin mijloc nemedicalizat la sectiile ambulatorice Ortopedie si Traumatologie din teritoriu.

Codul negru - decedati.

B. Departamentul Medicina de Urgenta asigura receptionarea preluarea urgentelor traumatologice, evaluarea si diagnosticul preliminar, asigura asistenta de urgenta prin initierea gesturilor de resuscitare, reechilibrare si stabilizarea functiilor vitale, care au fost initiate la etapa de prespital sau care nu au putut fi acordate la aceasta etapa, cat si dirijarea cazurilor in sectiile specializate, in solutionarea definitiva a cazurilor.

C. Etapa intraspitaliceasca incepe cu dirijarea pacientului traumatizat in blocul operator, sectia Reanimare - Terapie Intensiva, sectiile specializate dupa profilul traumei.

Abordarea diagnostica si terapeutica a traumatismelor incepe la etapa de prespital.

In cazul accidentelor cu multiple victime, triajul este prima etapa in ierarhia ingrijirilor medicale.

Triajul este un proces dinamic datorita existentei posibilitatii deteriorarii starii victimelor in orice moment si, de aceea, trebuie repetat de mai multe ori. Triajul cuprinde doua componente: a) categorisirea; b) sortarea. Schema de decizie a triajului este prezentata in fig. 2.

Factorii care influenteaza gravitatea traumatismelor:

viteza mare la impactul autovehiculelor;

caderea de la inaltime mai mare de 4-5 m;

decesul unei alte persoane in acelasi accident;

aruncarea pacientului in afara autovehicolului;

intruziunea autovehicolului in compartimentul pasagerilor;

pieton sau motociclist lovit de un autovehicul;

incarcerare.

Primul ajutor cuprinde Suportul Vital Bazai.

Evaluarea cuprinde ABC care are drept scop: asigurarea permeabilitatii cailor aeriene, a respiratiei si circulatiei, examenului minineurologic cu masurile de resuscitare cardiorespiratorii, oprirea si controlul hemoragiei, imobilizarea fracturilor si examenul secundar al accidentatului.

Evaluarea bolnavului politraumatizat critic

I. Examenul primar si managementul

A. Cai aeriene si stabilizarea manuala a regiunii cervicale

1. Evaluare.

2. Management: asigurarea permeabilitatii cailor aeriene si stabilizarea manuala a regiunii cervicale a coloanei vertebrale:

a. luxarea anterioara a mandibulei (manevra Esmarh);

b. revizia cavitatii bucale si indepartarea corpurilor straine;

c. intubatie orofaringiana, nasofaringiana;

d. intubatii orotraheala si nosotraheala;

e. cricotireotomie sau cricotireostomie pe ac.

3. Fixarea si imobilizarea manuala a regiunii cervicale in pozitie neutra, in timpul examenului si restabilirii permeabilitatii cailor aeriene.

Schema deciziei triajului

Determinarea semnelor vitale si a nivelului constiintei

1 etapa

A II etapa

A III etapa

A IV - a etapa

Fig. 2. Schema deciziilor privitor la triajul prespitalicesc al bolnavilor traumatizati

B. Respiratia. Ventilatie si oxigenare optima
1. Evaluare:

a. dezgolirea gatului si regiunii toracice;

b. determinarea frecventei si amplitudinei miscarilor respiratorii;

c. inspectia si palparea pentru depistarea devierii de trahee, miscarilor respiratorii, participarea musculaturii accesorii si a altor semne de traumatism toracic;

d. percutia si identificarea zonelor de matitate si hipersonoritate;

e. daca frecventa respiratorie este <10 sau >30, sau daca pacientul este inconstient, argumentati intubatia endotraheala;

f. auscultarea bilaterala;

g. ventilare optima;

h.    pulsoximetria.

2. Management:

a. oxigenoterapia;

b. decompresia cavitatii pleurale in pneumotoraxul sufocant (cu supapa) si hemotoraxul masiv;

c. imobilizarea voletulu;

d. aplicarea pansamentului ocluziv in pneumotoraxul deschis.

C. Circulatia si controlul hemoragiei

1. Evaluare:

a. identificarea hemoragiei externe;

b. pulsul - calitatea, frecventa;

c. culoarea tegumentelor si a mucoaselor;

d. pulsul capilar;

e. monitorizarea TA.

Management:

a. hemostaza provizorie (pansamente compresive, garouri, pensari ale vaselor in plaga);

b. cateterizarea a doua vene periferice sau a unei vene centrale;

c. colectarea probelor de sange pentru analize;

d. montarea unei perfuzii cu solutie SN, Ringer-Lactat 3:1;

e. pericardiocenteza, in caz de indicatii clinice;

f. compensarile volemice cu preparate macromoleculare

g. masa eritrocitara

h. argumentati utilizarea pantalonilor antisoc;

i. monitorizarea ECG

j. cateterizarea vezicii urinare si nasogastrica;

k. protectia termica.

Aplicarea gulerului de imobilizare a regiunii cervicale- preventiv
determinand devierea traheei, dilatarea si turgescenta venelor jugulare, prezenta emfizemului subcutan.

D. Examenul minineurologic

1. Evaluarea starii de constiinta:

a. alert;

b. reactioneaza la stimulent verbal;

c. reactioneaza la stimulent dureros;

d. nu reactioneaza, este inconstient.

2. Starea pupilelor - dimensiuni, forma, simetrie si reactia fotomotorie.

3. Deficit motor lateralizat.

E. Dezbracarea completa a bolnavului si asigurarea protectiei termice

II. Semnele Vitale - Reevaluare ABCD si argumenteaza necesitatile de transport ale pacientului:

a. pulsul - frecventa, ritm, plenitudine;

b. respiratia - frecventa, amplitudine, zgomote respiratorii;

c. TA;

d. temperatura;

e. pupilele - simetrie, dimensiuni, reactie fotomotorie.

III. Examenul secundar si managementul

A. Date generale despre pacient si mecanismul traumei

B. Craniul cerebral si maxilofacial

1. Evaluare:

a. inspectia, palparea - pentru identificarea traumatismele inchise si deschise, craniocerebrale si maxilofaciale, ale tesuturilor moi si osoase;

b. reevaluarea pupilelor;

c. reevaluarea starii de constiinta;

d. examenul globilor oculari la prezenta traumelor, dislocarea lentilelor, acuitatea vazului si prezenta lentilelor de contact

e. evaluarea nervilor cranieni;

f. inspectia cavitatii nazale si a urechilor pentru depistara scurgerilor de sange si lichid cerebrospinal;

g. inspectia cavitatii bucale la prezenta hemoragiilor si scurgerii de lichid cerebrospinal.

2. Management:

a. mentinerea permeabilitatii cailor aeroconductibile, asigurarea

ventilatiei si oxigenoterapiei;

b. controlul hemoragiei;

c. profilaxia leziunilor cerebrale secundare;

d. inlaturarea lentilelor de contact.

C. Coloana cervicala, gatul

1. Evaluare:

a. inspectia - evidentierea traumatismelor, a deviatiei de trahee si a participarii in respiratie a musculaturii accesorii

b. palparea - depistarea contracturilor, deformatiilor, emfizemului subcutanat si deviatiei de trahee;

c. auscultarea arterelor carotide;

d. radiografia regiunii cervicale in 2 proiectii.

2. Management: Mentinerea in pozitie adecvata de imobilizare a coloanei cervicale si protectia ei

D. Cutia toracica
Evaluare:

a. inspectia regiunii anterioare, laterale si posterioare pentru identificarea semnelor de traumatism inchis si deschis, de includere a musculaturii accesorii si a excursiilor respiratorii bilaterale;

b. auscultarea anterioara si posterioara a respiratiei si a zgomotelor cardiace

c. palparea - depistarea contracturilor, semnelor de traumatism inchis si deschis, de emfizem subcutanat si crepitatie;

d. percutia - evidentierea zonelor de matitate sau de hipersonoritate

e. radiografia cutiei toracice.

Management:

a. decompresia pleurala;

b. toracocenteza;

c. pericardiocenteza;

d. toracotomia minima si drenarea cavitatii pleurale;

e. revizia si corectia pansamentului oclusiv;

f. toaleta primara a plagii penetrante si drenarea cavitatii pleurale.

E. Abdomenul

1. Evaluare:

a. inspectia regiunilor anterioare si posterioare la prezenta semnelor de

traumatism inchis si deschis si a hemoragiei interne;

b. auscultarca - prezenta sau lipsa zgomotelor intestinale;

c. percutia, depistarea zonelor de matitate deplasabile;

d. palparea - evidentierea contracturii si durerii;

e. radiografia oaselor bazinului;

f. lavajul peritoneal in scop diagnostic.

2. Management:

a. transferul bolnavului in sala de operatie;

b. aplicarea pantalonilor antisoc.

F. Pcrincul / Rectul. Organele genitale externe
1. Evaluare:

a. contuzii si lacerari, hcmatoamc;

b. hemoragii uretrale;

c. hematoame si hemoragii din organele genitale externe;

d. tonusul sfincterului anal;

e. peretele rectului si pozitia prostatei.

G. Spinarea
1. Evaluare:

a. deformatii;

b semne de traumatisme inchise si deschise.

. Management:

a. mobilizare pe scandura lunga, in caz de suspectie a traumei regiunii toracice sau lombare de coloana.

H. Extremitati

1. Evaluare:

a. inspectia membrelor superioare si inferioare la prezenta traumatismelor, inchise si deschise;

b. palparea membrelor superioare si inferioare la prezenta contracturii, deformatiilor, crepitatiei, mobilitatii anormale, evaluarea sensibilitatii;

c. palparea si determinarea prezentei pulsului pe arterele periferice ale membrelor;

d. palparea oaselor bazinului si determinarea fracturilor si hemoragiei;

e. radiografia, in caz de suspectie a fracturilor.

2. Management:

a. aplicarea atelelor si imobilizarea fracturilor;

b. argumenteaza aplicarea pantalonilor antisoc;

c. profilaxia tetanosului;

d. antidolorantele.

I. Neurologie

1. Evaluare:

a. reevaluarea pupilelor si a nivelului constiintei;

b. determinarea scorului Glasgow;

c. evaluarea raspunsului motor si asensibilitatii membrelor superioare si inferioare.

Management:

a. continuarea ventilatiei asistate si oxigenoterapiei;

b. controlul si mentinerea imobilizarii adecvate a pacientului.

IV. Reevaluarea functiilor vitale ale pacientului

Documentarea tuturor schimbarilor survenite in starea pacientului in actele statistice de insotire ale bolnavului. Monitorizarea functiilor vitale si a diurezei.

V. Asistenta definitiva

Stabilizarea si transportul pacientului in centrele specializate in receptionarea pacientilor politraumatizati critici.

Echipa polivalenta de rezolvare a politraumatizatului critic in Departamentul Medicina de Urgenta

Medicul anesteziolog - reanimatolog, medicul de urgenta asigura controlul cailor respiratorii:

Eliberarea si mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii.

Intubeaza.

Participa in acordarea asistentei medicale de urgenta.

Asistenta medicala anestezista:

Ajuta in examinarea si asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii.

Pregateste echipamentul medical necesar.

Controleaza aparatajul medical pentru respiratia artificiala.

Inregistreaza in blanchete statistice datele vizand functiile vitale ale bolnavului.

Medicul - chirurg (cu pregatire speciala in problemele de asistenta a politraumati/atilor), conducatorul echipei:

Asigura examenul primar si ierarhizarea leziunilor dupa gradul de urgenta.

Coordoneaza activitatea intregii echipe si coopteaza, dupa necesitate,
specialistii (neurochirurgi, ortopezi - traumatologi, chirurgi
oromaxilolaciali, oftalmologi s.a.) necesari acordarii asistentei de urgenta.

Asigura sau ajuta la acordarea asistentei medicale de urgenta.

Asistenta medicala (cu pregatire speciala in acordarea asistentei politraumatizatilor):

Anunta personalul medical.

Pregateste locul de receptie si de acordare a asistentei de urgenta, inregistreaza informatia de baza despre bolnav.

Colecteaza analizele si le transmite in laborator.

Efectueaza ECO.

Ajuta la acordarea asistentei medicale de urgenta.

Asistenta medicala de operatii:

Pregateste sala si masa de operatii.

La indicatia conducatorului echipei pregateste instrumentele necesare pentru interventii chirurgicale.

6. Laborantul:

Colecteaza sange din deget pentru analizele clinice.

Transmite analizele in laborator, asigurand indeplinirea si prezentarea rezultatelor.

7. l.aborantul-radiolog

Efectueaza examinarile radiologice necesare.

Concluzii

1. Incidenta populatiei Republicii Moldova prin traumatisme si intoxicatii inregistreaza in ultimii cinci ani un nivel stabil inalt, constituind 12,5% din incidenta generala a populatiei; inclusiv 8,4% din incidenta generala a copiilor cu varsta cuprinsa intre 0-14 ani si 15% din incidenta generala a adultilor.

2. Se inregistreaza o crestere a incidentei populatiei prin fracturi ale oaselor membrului toracic - cu 39,4%, ale oaselor membrului pelvic - cu 32,59%, a traumatismelor intracraniene - cu 8,2%.

3. Nivelul mortalitatii prin traumatisme si otraviri a crescut de la 95,5 de cazuri in 1999, la 103,2 cazuri in 2003, inclusiv mortalitatea barbatilor de la 152,0 de cazuri la 162,4 cazuri la 100 mii de locuitori. O supramortalitate se inregistreaza in mediul rural, constituind 98,8 de cazuri in 1999, si 111,9 cazuri in 2003.

4. Morbiditatea si mortalitatea prin traumatisme in Republica Moldova este influentata de ascendenta accidentelor de circulatie, factorii de mediu si situatia criminogena.

5. In scopul perfectionarii in continuare a asistentei medicale bolnavilor cu urgente traumatologice, este necesara implementarea evaluarii bolnavului traumatizat, a principiilor de triaj, receptionarii si acordarii asistentei de o echipa polidisciplinara in conformitate cu prevederile Suportului Vital Avansat in Traume.

Bibliografie

Andercou A. Urgente chirurgicale traumatologice. Editura Dacia. Cluj
Napoca, 1993, 234 p.

Cojocaru V., Betisor V., Popusoi E. Consideratii asupra morbiditatii
ortopedice printre populatia raionului Nisporeni. Sanatatea populatiei si
reformele asistentei medicale in Republica Moldova. Materialele congresului
al Il-lea al specialistilor in domeniul sanatatii publice si managementul sanitar.
Chisinau, 1999, p. 13-14.

Дорожно-транспортные происшествия как проблема медицины катастроф. Скорая помощь. 2000, nr 1, с.38-40.

Maloman E., Ghidirim Gh., Hotineanu V. Conceptia dezvoltarii asistentei chirurgicale in Republica Moldova. Curierul Medical. 1999, nr 1, с. 30-33.

Trunkey D. D., Blaisdcll F. W. Epidemiology of trauma. In : Scientific
American Medicine. Care of the Surgical Patient Wilmore DW. Brennan M.F.,
Harken A.H. et al. (Eds.). New York. Scientific American. 1993, p. 225-275.

OMS - Rapport sur la Sante dans le Monde 2003. OMS Geneve 27. Suisse p. 3-203.