SISTEME DE STRATIFICARE INCHISE SI DESCHISE - MOBILITATEA SOCIALA IN ROMANIA

SISTEME DE STRATIFICARE INCHISE SI DESCHISE

Atunci cand vorbim despre stratificarea sociala, trebuie sa avem in vedere nu numai deosebirile dintre pozitiile economice sau ocupatii, ci si ceea ce li se intampla indivizilor care le ocupa. Astfel luam in considerare termenul de mobilitate sociala, termen care ii apartine lui Sorokin si care a fost utilizat de catre acesta pentru prima oara in 1927 in lucrarea "Social Mobility". Potrivit diversilor autori acest concept desemneaza "fenomenul de deplasare a indivizilor in spatiul social" si semnifica "trecerea

acestora dintr-o clasa in alta" (M.Tumin), "inaltarea sau coborarea in ierarhia sociala" (R.Aron) sau mai concret "miscarea indivizilor sau grupurilor sociale de la un rol

social de baza, semnificativ functional, la un altul" (M. Barber).

Sorokin a denumit notiunea de mobilitatea sociala, in sensul sau cel mai simplu ,ca fiind, "schimbarea indivizilor in spatiul social"(P.Sorokin, Social Mobility,1927). De asemenea , tot Sorokin spune ca " pentru a a gasi rolul unui individ sau a unui fenomen in spatiul social, inseamna sa ii definesti relatiile in comparatie cu alt individ sau fenomen social, ales ca punct de referinta".(idem)

In concluzie, "mobilitatea sociala se refera la miscarile indivizilor si grupurilor intre diferite pozitii socio-economice A.Giddens, Cap. Stratificare si structura de clasa Sociologie,p.289).

Miscarile sociale pe care le realizeaza indivizii in cadrul societatii sunt de mai multe tipuri:

• "mobilitatea verticala inseamna miscare in sus sau in jos pe scara socio-economica;
• mobilitatea ascendenta este reprezentata de cei care castiga, din punctul de vedere al propritetatilor, al venitului sau al statutului;
• mobilitatea descendenta este exact opusul mobilitatii ascendente;
• mobilitatea laterala care se refera la miscarea geografica intre cartiere, orase sau regiuni".(idem)

Uneori, intalnim si combinatii , cum ar fi cea dintre mobilitatea verticala si cea laterala. De exemplu, un individ care lucreaza intr-o companie dintr-un oras poate fi promovat intr-un post superior intr-o filiala a firmei localizate in alt oras sau chiar alta tara.

"In termenii mobilitatii sociale se poate face distinctia si se pot masura caracterul, respectiv gradul de "inchidere" sau "deschidere" al unui sistem social, permeabilitatea granitelor dintre clase si/sau straturi sociale, sansele de acces ale individului ori grupurilor in ierarhia sociala, politica, economica sau modul in care se distribuie recompensele si prestigiul intr-o societate.Altfel spus mobilitatea sociala poate fi considerata un indicator relevant al dinamicii sociale si al gradului de egalitate/inegalitate a sanselor indivizilor intr-un sistem social".(Corneliu Cartana, Mobilitatea sociala in Romania, Centrul de Sociologie rurala si urbana)

"Cantitatea de mobilitate sociala intr-o societate reprezinta un indicator major al gradului "deschiderii" sale, aratand in ce masura indivizii talentati nascuti in paturi sociale inferioare au posibilitatea de a se misca in sus pe scara socioeconomica". (A.Giddens,Sociologie, Cap. Stratificare si structura de clasa, p.290)

In acest context se punea intrebarea: cat de "deschise" sunt tarile industrializate in ceea ce priveste mobilitatea sociala?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare s-au realizat mai multe studii si mentionam aici cercetarile efectuate de Peter Blau si Otis Dudley Duncan in 1967. Investigatia lor ramane cel mai detaliat studiu de mobilitate sociala intreprins intr-o tara.

Blau si Duncan au colectat informatii de pe un esantion national alcatuit din douazeci de mii de barbati(acesta a reprezentat si dezavantajul studiului, ca erau interogate doar persoane de sex masculin). Ei au ajuns la concluzia ca in Statele Unite exista multa mobilitate verticala, dar in cea mai mare parte se desfasoara intre pozitii ocupationale destul de apropiate unele de altele. Mobilitatea "de distanta" este rara. Si miscarea descendenta este prezenta, insa este cu mult mai putin comuna decat cea ascendenta. "Motivul este ca gulerele albe s-au dezvoltat cu mult mai repede decat cele de tip gulere albastre, o schimbare care a creat deschideri pentru fiii lucratorilor de tip gulere albastre pentru a se indeparta catre slujbe de tip gulere albe".(idem)

Insa cel mai faimos studiu in aceasta directie este cel realizat de catre Lipset si Bendix in anul 1959. Ei au analizat date provenite din noua tari industrializate - Marea Britanie, Franta, Germania de Vest, Suedia, Elvetia, Japonia, Danemarca, Italia si Statele Unite, concentrandu-si atentia asupra mobilitatii barbatilor aflati in slujbe de tip gulere albastre la cele de tip gulere albe."Contrar asteptarilor lor, ei nu au descoperit nici o dovada ca Statele Unite sunt mai deschise acestora decat societatile europene. Mobilitatea verticala totala peste linie gulere albastre/gulere albe a fost de 30% in Statele Unite, iar in celalalte societati varia intre 27% si 31%. Lipset si Bendix au concluzionat ca toate tarile industrializate au parte de schimbari asemanatoare in privinta expansiunii slujbelor de tip gulere albastre. Acest fapt a condus la un "salt in sus al mobilitatii" de dimensiuni comparabile in fiecare din ele. Altii au pus sub semnul intrebarii descoperirile lor, sustinand ca se gasesc diferente semnificative intre tari daca se acorda mai multa atentie mobilitatii descendente, si daca mobilitatea pe distante mari este luata in considerare.(Heath, 1981; Grusky si Hauser, 1984)"(idem)

MOBILITATEA SOCIALA IN ROMANIA

In ceea ce priveste mobilitatea sociala in Romania, a fost realizat un studiu de catre Irina Tomescu- Dubrow, pentru a observa procesul de "deschidere" a societatii romanesti in functie de contextul politic si economic.

Astfel "in Romania postcomunista, fluxurile dintre categoriile originii sociale si destinatiei sociale arata foarte diferit in 2000, in comparatie cu 1970. In timp ce in 1970 doar 7%din fluxurile observate se datorau schimburilor de indivizi in cadrul categoriilor sociale, in 2000 mobilitatea circulatorie reprezinta 34.8% din mobilitatea observata. Singura asemanare dintre cele doua perioade este ca mobilitatea circulatorie ramane asimetrica: miscarile ascendente sunt mai numerose decat cele descendente.

Per ansamblu, aceste schimbari indica faptul ca societatea romaneasca prezinta o deschidere mai mare in urma proceselor de democratizare.

Sub comunism, cele mai multe fluxuri ascendente au fost din categoria fermierilor (agricultorilor) in cea a muncitorilor manuali. In 2000, mobilitatea "fortata" este cel mai des intalnita in randul muncitorilor manuali, ce se muta in categoria muncitorilor nonmanuali rutinieri. Aceste schimbari nu sunt suprinzatoare, reprezentand consecinta logica a transformarilor pe scala larga dupa 1989. Introducerea principiilor economice referitoare la piata libera a insemnat privatizare si cu acesta a venit si inchiderea sau micsorarea intreprinderilor de stat, dintre care cele mai multe operau in industrie. Oamenii au trebuit sa isi gaseasca slujbe noi iar expansiunea sectorului serviciilor le-a oferit acesta posibiliate.

Rezultatele pentru 1970-2000 indica o deschidere crescanda a societatii romanesti, in timp ce rezultatele pentru 1988-2000, exprimate in termeni de fluxuri si relatii dintre statusuri socio-economice (indicate de SEI - indexul socioeconomic), sugereaza exact opusul - mai putina deschidere in era postcomunista. Un test important a dezavaluit rezulate similare si pentru populatia ce nu se supranune, anume indivizii cu varsta cuprinsa intre douazeci si unu - treizeci si doi ani, in 1988 si, respectiv, 2000. Astfel, rezultatele aparent contradictorii indica faptul ca status-ul socioeconomic si clasa sociala reprezinta doua dimensiuni distincte ale inegalitatii sociale". ( Tomescu-Dubrow, Irina (2006): "Intergenerational Social Mobility in Romania" in International Journal of Sociology, Vol. 36 (1), pp. 46-68)

Un exemplu pe aceasta tema("inchiderea" societatii romanesti) este si scurtmetrajul realizat de catre Cristi Puiu, intitulat "Un cartus de Kent si un pachet de tigari" din anul 2004.

Domnul Tomescu din scurtmetrajul "Un cartus de Kent si un pachet de cafea" este traumatizat de o Istorie a carei evolutii nu o mai intelege. Personajul are in jur de 60 de ani, iar jumatate de viata a slugarit pentru o fosta intreprindere de stat comunista. Acum, cu numai doi ani inainte de a putea iesi la pensie la cerere, se trezeste dat afara, seful de personal motivindu-i ca "s-au schimbat vremurile". Domnul Tomescu este pur si simplu incapabil sa priceapa ce se intimpla: atita timp a fost bun pentru "ei", iar acum nu mai este bun? Crescut in cultul muncii, el refuza sa vegeteze alaturi de sotia semiparalizata si apeleaza la fiul Vlad, carierist de succes si cu relatii, pentru a-si gasi o slujba cu care sa umple cei doi ani care-i lipsesc de pe cartea de munca. insa reangajarea sa este conditionata de respectarea normei sociale cunoscute ca "mita" sau "spaga": viitorul angajator trebuie sa primeasca un cartus de tigari Kent si un pachet de cafea (italieneasca, nicidecum nes); altfel, adio job Domnul Tomescu extrapoleaza aceasta practica reprobabila si ajunge la concluzia - luata in deridere de fiul sau - ca "pina la urma, nu s-a schimbat nimic".
Cu toate acestea, el realizeaza, chiar daca refuza sa recunoasca acest lucru, ca lumea sa este pe duca.

Cristi Puiu surprinde in scurt metraj un dialog intre doua generatii, intre un tata care a fost 30 de ani sofer pe TV (acronimele TV vin de la masinile vechi de tip Aro care se chemau Tudor Vladimirescu)  si fiul corporatist care nu mai are rabdare cu timpul si nici cu tatal lui.

Daca e sa analizam subiectul din perspectiva temei noastre, vom observa ca este vorba despre mobilitatea intragenerationala , cea cu ajutorul careia putem "examina carierele indivizilor - gradul in care se misca in susul sau in josul scarii sociale pe parcursul vietii lor de angajati". Si ca sa fim si mai exacti este vorba despre mobilitatea descendenta intragenerationala. Explicatia: domnul Tomescu este un barbat de varsta a treia si odata ce isi pierde locul de munca dupa 30 de ani , ii vine foarte greu sa isi gaseasca o noua slujba si in cele din urma obtine una cu un nivel inferior de venit, si nu numai, fata de cea dinainte. Adica acum isi gaseste o sluja de paznic de noapte.

La fel se intampla si in Statele Unite unde mobilitatea descendenta este deosebit de prezenta in randul femeilor divortate sau a celor separate care au copii. Ca exemplu, am puteam lua viata Sandrei Bolton, descrisa de John Schwartz in cartea sa "The Forgotten Americans". "Destinul Sandrei contrazice ideea ca oamenii care muncesc din greu si care respecta regulile vor putea prospera. Sotul Sandrei o batuse in mod repetat pe parcursul celor sase ani de casnicie, iar asistenti locali l-au considerat ca fiind o amenintare la adresa celor doi copii ai lor. Ea a divortat de sotul ei, dupa ce Servicul de Protectie a Copilului i-a comunicat ca statul ii va lua copiii daca nu-si va parasi sotul.

Sandra nu primeste pensie alimentara de la fostul ei sot, care cu doua saptamani inainte de pronuntarea divortului a incarcat mobila lor si alte bunuri de valoare intr-un camion si a plecat, nemaifiind vazut de atunci. In timp ce, atunci cand era casatorita ea ducea o existenta relativ confortabila , de clasa mijlocie, Sandra traieste astazi, o viata plina de lipsuri. Ea a incercat sa ramana la colegiu, intretinandu-se pe sine si pe copii facand diverse munci utile, dar nu a reusit sa castige suficienti bani.

Un vecin a avut grija de copii cand ea s-a angajat cu norma intreaga ca secretara la un centru medical. Mergand la cursuri seara si in timpul verii, ea a primit in cele din urma o diploma de absolvire a colegiului. Cu toate ca a facut cereri de angajare in multe locuri, nu a reusit sa gaseasca un post mai bine remunerat, decat cel de secretara. Banii pe care ii castiga nu erau suficienti pentru a-si plati cheltuielile curente drept pentru care si-a luat o a doua slujba, de casiera intr-un supermarket,seara - si chiar in aceasta situatie, o duce foarte greu.

"Incerci sa faci un lucru responsabil", spune ea "si esti penalizat, pentru ca sistemul pe care il avem acum nu iti ofera o modalitate de a face acest lucru. Ma refer la faptul ca eu muncesc foarte mult. Mai mult de-atat nu poate face un singur om Schwartz, 1991)

Ca rezultat al divortului ei , Sandra a decazut dintr-o existenta oarecum confortabila, la una aproape de neconceput."(A.Giddens,Sociologie, Cap. Stratificare si structura de clasa, p.292)

Observam ca in toate aceste cazuri este vorba de o mobilitate la distante mari, iar in cel de-al doilea caz, chiar zi de zi. Pe de o parte tindem sa le dam dreptate celor care au pus sub semnul intrebarii studiul lui Lipset si Bendix si au spus ca ca se gasesc diferente semnificative intre tari in ceea ce priveste mobilitatea sociala daca se acorda mai multa atentie mobilitatii descendente, si daca mobilitatea pe distante mari este luata in considerare. De aici si concluzia ca nu toate societatile sunt atat de "deschise" sau macar anumite parti ale societatii, cum ar fi cea mijlocie sau de jos. Pentru ca , desi multi oameni din societatile moderne cred ca fiecare are posibilitatea sa ajunga la varf daca munceste din greu si e suficient de staruitor, cifrele arata ca foarte putin reusesc. De ce e oare asa de dificil acest lucru? Intr-o anumita privinta raspunsul e destu de simplu.

"Chiar intr-o societate "perfect fluida", in care fiecare ar avea o sansa egala de a ajunge in posturile cele mai inalte, doar o parte minora va facea acest lucru. Ordinea socio-economica din varf are forma unei piramide, avand doar putine pozitii de putere, statut sau avere. Nu mai mult de doua sau trei mii, dintr-un total al populatiei de 58 de milioane in Marea Britanie, ar putea deveni directori ai uneia dintre cele doua sute de mari corporatii.

Insa, in plus, celor care detin pozitii de bogatie si putere li se ofera mai multe oportunitati de a-si perpetua avantajele si a le transmite copiilor lor" (idem) - aceasta este mobilitatea intergenerationala = mobilitatea de la o generatie la alta.

Si totusi studiul mobilitatii sociale ridica destul de multe probleme mai ales in ceea ce priveste stabilirea nivelului de deschidere sau inchidere a unei societati. Totusi in ultimii ani expansiunea slujbelor de nivel inalt a oferit oportunitatea unei considerabile mobilitati ascendente.

BIBLIOGRAFIE:

A.Giddens, Cap. Stratificare si structura de clasa Sociologie,p.289

A.Giddens,Sociologie, Cap. Stratificare si structura de clasa, p.290

A.Giddens,Sociologie, Cap. Stratificare si structura de clasa, p.292

Corneliu Cartana, Mobilitatea sociala in Romania, Centrul de Sociologie rurala si urbana

P.Sorokin, Social Mobility,1927

Tomescu-Dubrow, Irina (2006): "Intergenerational Social Mobility in Romania" in International Journal of Sociology", Vol. 36 (1), pp. 46-68

STANCIU ANDREEA

GRUPA 9, ANUL II