INFLUENTELE POLUARII SOLULUI ASUPRA SANATATII INDIVIDUALE SI COLECTIVE

INFLUENTELE POLUARII SOLULUI ASUPRA SANATATII INDIVIDUALE SI COLECTIVE

4.1 POLUAREA SOLULUI

Calitatea solului, prin atributele sale, determina, in larga masura, marea complexitate si diversitate, in spatiu si timp, a mediului inconjurator, a echilibrului ecologic. De altfel, aceasta reflecta tocmai complexitatea si diversitatea rolului si functiei solului in multiplele lui ipostaze, cum sunt:

Solul:

Un mediu complex si dinamic, caracterizat de o fauna si o flora specifice, de un ansamblu de elemente minerale si organice si de o circulatie proprie a aerului si apei care sunt intr-o stransa interdependenta si corelatie cu climatul local, determina calitatea solului de care depind, de fapt, preabilitatea terenurilor pentru multiple folosinte, favorabilitatea solurilor pentru diferite plante si functia ecologica a acestora.

Solul:

Resursa naturala strategica unica, reprezentata printr-o pelicula fina la suprafata uscatului si limitata ca intindere, constituind, de altfel suportul esential al peisajului; poate fi distrus rapid, fertilitatea lui putand fi refacuta prin masuri adecvate, intr-o perioada de ani intregi sau chiar decenii, iar reconstructia ecologica a solului, odata distrus, poate necesita chiar secole si milenii.

Utilizarea resurselor de sol, in diferite scopuri, mai ales in societatea industrializata, se impune cu necesitate ca orice politica de amenajare a teritoriului sa fie conceputa tinand seama de proprietatile si fertilitatea solului si serviciile social-economice pe care solul le poate oferii atat societatii prezente cat si cele viitoare, evitandu-se cu orice pret distrugerea solului, mai ales din ratiuni de ordin economic dictate de consideratiuni pe termen scurt.

4.2. INFLUENTA POLUARII SOLULUI ASUPRA SANATATII OAMENILOR SI ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

Poluarea solului cu metale grele

In grupa metalelor grele intra cele cu densitate peste 5, adica Cadmiu, Cupru, Mangan, Nichel, Plumb, Zinc, Mercur, etc. Ele provin din emanatiile mijloacelor de transport, ale motoarelor cu ardere interna, din namolurile apelor uzate, deseuri si reziduuri de la exploatarile miniere, din fertilizanti din pesticide, ingrasaminte organice etc.

Din analiza datelor puse la dispozitie de catre Inspectoratul de Protectie a Mediului, bazele de observatii efectuate in intervalul 1999 -2000 a rezultat ca doar in cazul dioxidului de sulf a avut loc o reducere a concentratiilor diurne: cuantumul "varfurilor" de emisie a scazut relativ constant. In anul 1998, ca urmare a adoptarii unor tehnologi mai putin poluante la valorile maxime ale concentratiei dioxidului de sulf s-au situat sub CMA. Performanta realizata este cu atat mai relevanta, cu cat, incepand din 1996, productia la principalele sortimente a atins nivelul celei din anul 1989, dupa o reducere drastica pana in 1995.Din pacate, in ultimi 2 ani, 1999 si 2000, s-au semnalat noi depasiri ale CMA la acest element, de 1,57 ori, relativ de 2,59 ori,dar cu frecvente de depasire relativ reduse.

Formele de degradare a terenului identificate sunt forme complexe s-au politipice, la care procesele de eroziune si deplasare in masa li se asociaza fenomenul de poluare. Eroziunea de suprafata se manifesta cu intensitate deosebita pe terenuri cu inclinare mai mare de 15 grade, pe care vegetatia a fost puternic vatamata s-au distrusa sub impactul poluarii. Eroziunea de adancime este prezenta in general sub forma oraselor in diferite stadii de evolutie si, in masura mai mica, sub forma ravenelor.

Metalele grele devin periculoase numai atunci cand ajung in solutia solului de unde pot fi absorbite de catre plante. Efectele lor depind deci de solubilitatea lor in sol.

Concentratiile limita in soluri nu trebuie sa depaseasca 100 pom pentru Pb, Cu, Ni, Gr, 5 pom pentru Hg si Cd, 10 pom pentru Mo si Se, 300 ppm pentru Zn.

Metalele grele au capacitatea de a-si schimba usor valenta ,formeaza hidroxizi greu solubili, au afinitate pentru a crea sulfuri si de a forma compusi complecsi. De aceea, ele sunt retinute usor in sol de catre complexul absorbtiv, sunt absorbiti si de catre oxizii hidratati de Al, Fe,Mn, iar in conditii reducatoare formeaza complecsi insolubili.

Transportul metalelor grele in sol poate avea loc sub forma lichida si in suspensie prin intermediul radacinilor plantelor si in asociatie cu microorganismele din sol.

Ionii metalelor grele pot forma cu unele substante organice complexe de tip chelat a caror stabilitate este variabila. Ordinea de stabilitate a complexelor de tip acizi fulvici-metale este urmatoarea:

la pH 3,0 Cu>Ni>Co>Pb>Ca>Zn>Mn>Mg;

la pH 5,0 Ni>Co>Pb>Cu>Zn>Mn>Ca>Mg.

Solurile cu textura grosiera si cele acide au o capacitate redusa de retinere a metalelor grele cu exceptia molibdenului si seleniului. De aceea, plantele absorb usor aceste metale grele din solurile cu textura usoara sau cu reactie acida.

Plumbul acumulat in cantitate mare in sol provoaca dereglari ale metabolismului microorganismelor afectand in special procesul de respiratie si de inmultire a celulelor.

Zincul apare in sol in concentratii cuprinse intre 30 si 50 ppm. In plante el devine toxic la concentratii mai mari de 400 ppm datorita impiedicarii absortiei altor elemente. Excesul de zinc in sol provoaca modificari ale proprietatilor sale fizice si fizico-chimice si reduce activitatea biologica.

Cuprul apare in sol in concentratie de 1 pana la 20 ppm. La o concentratie in sol de peste 0,1 ppm este toxic pentru majoritatea plantelor iar in concentratie de peste 20 ppm in furaje este toxic pentru ovine. In solurile bogate in materie organica si argila mobilitatea cuprului este redusa.

Poluarea cu acest metal duce la degradarea structurii si a stabilitatii hidrice a agregatelor structurale fapt ce favorizeaza eroziunea si compactarea.

Cadmiul este unul dintre cele mai periculoase metale grele fiind foarte toxic pentru om si animale. In mod natural el apare in soluri la o concentratie sub 1 ppm. Toxicitatea sa este mai mare decat a zincului chiar la doze mai mici.

Mercurul apare in soluri in mod obisnuit in concentratii de 0,01-1 pm iar limita de toleranta este de 2 ppm. Deoarece mercurul se pierde usor prin volatizare la suprafata solului continutul sau in sol este foarte redus.

Nichelul apare in mod obisnuit in soluri in concentratie de 2-50 ppm iar in solutia solului intre 0.005 si 0,05 ppm. El este foarte toxic pentru

Cromul apare in mod obisnuit in soluri intr-o concentratie de 2-50 ppm iar limita de toleranta este de 100 ppm. Absortia sa de catre plante este limitata.

Arseniul apare in sol in concentratii de 0,1-20 ppm iar pragul limita este de 20 ppm. In cantitati mari el afecteaza cresterea plantelor.

Cobaltul apare frecvent in sol in concentratie de 1-10 ppm iar limita sa tolerabila se apreciaza a fi de 50 ppm.

Cobaltul poate fi foarte toxic pentru plante.

Molibdenul poate deveni toxic pentru plante in solurile de reactie slab acida sau alcalina. El apare in soluri intr-o concentratie de 0,2-5 ppm limita tolerabila fiind de 5 ppm.

Seleniul ca si molibdenul are o mobilitate ridicata la pH-uri mari. In soluri in mod natural apare intr-o concentratie de 0,01-5 ppm iar limita de toleranta este de 5 ppm.

Criza crescanda a starii calitatii solurilor agricole:

Poluarea solurilor agricole sub toate ipostazele sale diminueaza in ritmuri alarmante, baza de resurse de soluri ale omenirii, modifica, uneori ireversibil, calitatea solurilor cu efecte dintre cele mai daunatoare. Multe tari, deja, se confrunta cu declinul general al productivitatii terenurilor agricole, declin reflectat prin:

Exploatarea nerationala, prin monoculturi, epuizeaza solul;

Folosirea incorecta a ingrasamintelor chimice, a pesticidelor si erbicidelor afecteaza masa organica din sol, ii altereaza structura etc.;

Toti factorii poluanti din apa, atmosfera, ajungand in sol, modifica mecanismele interne, fertilitatea solului;

Lipsa unor lucrari de combaterea eroziunii solului;

Folosirea nerationala a irigatiilor duce la degradarea solului;

Taierea padurilor;

Aruncarea pe sol a unor reziduuri industriale, ce contin substante toxice (Hg, Pb).

Pentru a preveni poluarea solului, citam:

Studierea fiecarui tip de sol;

Folosirea rationala a irigatiilor, pesticidelor nepoluante, ierbicidelor selectionate;

Utilizarea ingrasamintelor specifice in cantitati adecvate;

Efectuarea unor lucrari de prevenire si combatere a eroziunii;

Combaterea alunecarilor de teren, indiguiri, regularizari pe maluri;

Plantarea perdelelor verzi, care absorb unii poluanti.

CONCLUZII

Omenirea, in ansamblul ei, este confruntata cu o serie de probleme a caror solutionare cere atentie, gandire si actiuni concentrate, la scara nationala si internationala. Una dintre aceste probleme este poluarea

Poluarea este o stare negativa dintre mediul creat de om si mediul natural, ca urmare a actiunii unor factori poluanti. Dintre acestia se remarca poluantii generati de consumul crescand de energie al omenirii si care provoaca o poluare complexa -chimica, termica si radioactiva. Exista si factori poluanti naturali, precum eruptiile vulcanilor, insa in marea lor majoritate factorii poluanti sunt generati de catre activitatile umane.

Poluarea este de mai multe tipuri:

poluarea aerului;

poluarea apei;

poluarea solului;

Dezvoltarea si civilizatia antreneaza un consum tot mai mare de energie pe locuitor. Pentru aceasta, productia de energie trebuie sa creasca continuu. In prezent, aproximativ 97% din productia de energie industriala a lumii provine din combustibili fosili (carbune, petrol si gaze naturale) care, prin ardere, degaja in atmosfera o serie de substante poluante, mai ales bioxid de carbon. Se apreciaza ca sunt emise anual in mediul inconjurator aproximativ 20 miliarde de tone de bioxid de carbon, din care jumatate ajung in atmosfera si jumatate sunt absorbite de apele de suprafata ale raurilor si oceanelor. Se produce o incalzire a atmosferei datorita gazelor acumulate in straturile inferioare ale acesteia, care permit trecerea razelor solare calde, dar nu permit disiparea in sens invers a excesului de caldura, inchizand acest surplus asemenea unei sere gigantice. Potrivit unei estimari, in viitor, aceste gaze vor putea ridica temperatura medie a planetei cu 1,5 - 4,5 º. Consecintele ar putea fi valuri de seceta in regiuni extrem de fertile azi si ploi torentiale in zone desertice, intetirea topirii ghetarilor, ridicarea pana la circa 2 m a nivelului marilor, inundarea zonelor joase de litoral, etc.

Trecerea la folosirea energiei nucleare, desi evita efectele de mai sus, implica alte riscuri: produce radiatii care apar incepand de la extragerea uraniului si continua cu procesul folosirii lui, a reziduurilor radioactive, precum si pericolele incalculabile pe care le pot provoca un eventual accident si un conflict militar.

O forma grava de poluare apare in stratul superior al atmosferei, in stratosfera, unde ozonul formeaza un invelis ce constituie pentru om un sistem natural de protectie impotriva razelor solare ultraviolete.

In afara de bioxidul de carbon si alte gaze, energia termica si deseurile radioactive, in categoria poluantilor intra si metalele toxice (plumbul si mercurul), care sunt evacuate in cursurile de apa si in atmosfera, de automobile, crematorii, procese industriale si de pesticidele agricole.

Gravitatea acestor fenomene este legata si de faptul ca nu se cunosc limitele superioare ale poluarii, acele momente pana unde se poate dezechilibra balanta ecologica naturala a pamantului fara consecinte severe, adica inainte ca procesele vitale ale ciclurilor biogeochimice sa sufere deteriorari ireversibile.

Organismele create in diferitele tari ale lumii, ca si legislatia nationala si internationala, miscarile ecologiste din intreaga lume au drept scop sa previna poluarea si sa inlature cat mai rapid efectele negative ale acesteia. De aceea, concentrarea atentiei asupra prevenirii poluarii presupune cresterea rolului stiintei si al cercetarii in elaborarea noilor tehnologii nepoluante, in asigurarea progresului si din punct de vedere ecologic, concomitent cu oprirea cursei inarmarilor si realizarea dezarmarii nucleare si generale.

Pentru toate problemele grave cu care se confrunta omenirea, pe langa vointa statelor de a colabora si constiinta responsabilitatii fata de viitorul vietii pe pamant, este necesar, mai mult ca oricand, sa se asigure triumful stiintei, al intelepciunii si ratiunii, astfel incat generatiile viitoare sa beneficieze de conditii tot mai bune de viata.

Pamantul este casa noastra. Daca noi nu o vom proteja, nu va mai fi timp si viata nu va mai exista. Omul si societatea umana fac parte integranta din biosfera si depind strans de resursele ei. Protectia biosferei este de o importanta capitala pentru umanitate.

Pentru ca Pamantul sa ramana o planeta vie, interesele oamenilor trebuiesc corelate cu legile naturii.

Actiunile pentru reducerea poluarii sunt esentiale daca vrem ca viata pe Pamant sa continue. Ele pot fi intreprinse numai de guverne si sunt costisitoare. Dar ar trebui sa fim dispusi sa platim scump supravietuirea omenirii.