Conceptul si componentele ecosistemului

Conceptul si componentele ecosistemului

Ierarhia supraindividuala sau ecologica cuprinde: individul, populatia, biocenoza, biomul si, respectiv, biosfera.

Notiunea centrala a ecologiei, si anume cea de ecosistem, are doua componente de baza: biotopul si biocenoza.

Introdus pentru prima data in stiinta de botanistul englez A. G. Tansley, la 1935, ecosistemul este unul dintre sistemele fizice din care este edificat Universul. Acesta il defineste ca fiind "un complex de organisme si factori fizici care formeaza ceea ce numim mediul biomului".[2]

Ecosistemele sunt unitati functionale ale biosferei, constructii heterogene cu limite in spatiu si in timp, avand, ca orice sistem, o structura unitara. Plantele, animalele si bacteriile sunt reunite intr‑un tot unitar cu biotopul, sub actiunea unor forte materiale si energii ale realitatii fizico‑chimice. Altfel spus, ecosistemul integreaza intr‑un tot unitar, prin interactiuni ale componentelor sale, un subsistem biotic (biocenoza) si altul primar fizic (biotopul).

Din punct de vedere morfologic, ecosistemul este alcatuit din doua componente: biotop si biocenoza.

Dictionarul ecologic defineste ecosistemul ca fiind un fragment mai mare sau mai mic al biosferei alcatuit dintr‑o componenta vie, reprezentata de plante si animale (biocenoza) si una nevie (biotop), formand un ansamblu integrat in permanenta interactiune.

Legea protectiei mediului din tara noastra (Legea nr. 265/2006) defineste ecosistemul ca fiind "un complex dinamic de comunitati de plante, animale si microorganisme si mediul lor abiotic, care interactioneaza intr‑o unitate functionala".