Dinamica ecositemului

Dinamica ecositemului

Ecosistemele, desi caracterizate prin stabilitate, nu prezinta o constanta in timp a parametrilor care-i caracterizeaza. Modificarile pot sa apara ca rezultat al actiunii unor factori externi sau interni asupra biotopului si pot fi reversibile sau ireversibile, corelat sau nu cu modul de actiune a factorilor perturbatori.

Modificarea reversibila a structurii in raport cu evolutia ritmica sau aritmica a unui factor ecologic reprezinta dinamica ecosistemului.

In functie de variabila, se pot deosebi modificari determinate de schimbarea spontana a actiunii factorilor ecologici (schimbari aritmice) sau de alternanta zi/noapte (ritmul circadian) si succesiunea anotimpurilor (ritmul sezonier).

Schimbari aritmice

Factorii ecologici se modifica ca intensitate de actiune fara a se putea preciza o anumita regularitate, pe masura ce scara de timp la care se abordeaza fenomenul este mai mica. Astfel, in cursul unei saptamani, formare norilor de convectie termica nu poate fi prezisa cu exactitate si nu se produce in aceeasi perioada a zilei de la o saptamana la alta sau de la un an la altul. Prin urmare, in biotop, ploile de convectie sunt evenimente aritmice la nivelul unei saptamani. Daca intervalul de timp considerat este mai mare si analiza se bazeaza pe un sir lung de date, acest eveniment va fi

considerat normal, desi nu se poate vorbi de o ritmicitate in producerea lui.

Ca urmare a schimbarilor aritmice care afecteaza un factor ecologic apar modificari si la ceilalti factori ecologici, iar fiecare populatie va pune in aplicare "programul" potrivit pentru aceasta noua situatie - se va adaposti sau, dimpotriva, se va racori; va declansa procesul reproductiv (numeroase specii de plante din regiunile aride si desertice); gasteropodele devin foarte active etc.

Cu exceptia evenimentelor care determina amplitudini foarte mari si de durata ale variatiilor fata de situatiile normale, reactia biocenotica la schimbarile aritmice este reversibila. Chiar si schimbarile majore pot fi contracarate, dar timpul de reactie va fi mai mare, iar noul echilibru poate insemna si proportii diferite intre populatiile ecosistemului.

Schimbari ritmice

Schimbarile ritmice sunt tot o caracteristica a situatiilor normale, dar ele se reproduc la intervale aproximativ egale de timp, fiind astfel previzibile. Schimbarile ritmice caracterizeaza atat mediul de viata, cat si comunitatea vie.

Ritmul mediului de viata este dat de oscilatiile periodice ale factorilor ecologici - variatia temperaturi, intensitatii luminii, concentratiei de oxigen, transparentei apei, abundenta hranei,

efectivul parazitilor etc., constituind ritmuri exogene. Exista si ritmuri ale sistemelor vii, respectiv succesiuni de stadii de dezvoltare - nastere/germinare, crestere, inflorire, perioada de imperechere, cresterea puilor, fructificare, caderea frunzelor etc. care reprezinta ritmurile endogene.

Ritmurile endogene si cele exogene sunt independente, dar se sincronizeaza intre ele.

Ritmul circadian este determinat de alternanta zi-noapte, care conduce, la nivelul biocenozei, la diferentierea activitatilor in doua faze: de lumina si de intuneric. In faza de lumina are loc intrarea intregii cantitati de energie in ecosistem. Energia fixata depaseste consumul, iar surplusul este stocat sub forma de biomasa. In faza de intuneric, activitatea fotosintetica a plantelor inceteaza, metabolismul acestora devenind, sub raport energetic, asemanator cu metabolismul celorlalte organisme, bazat pe consum de substanta organica in procesele respiratorii.

Alternanta lumina-intuneric modifica si configuratia retelei trofice, specii diurne fiind inactive in cursul noptii si invers. Totusi, lanturile trofice diurne si nocturne nu sunt cu totul izolate, legatura dintre ele fiind realizata de consumatorii de varf. Tipurile de lanturi trofice care caracterizeaza fazele diurna si nocturna sunt diferite de la un ecosistem la altul. Astfel, in padurile din zona temperata, activitatea fitofagilor este mare in timpul zilei si redusa in timpul noptii, in timp ce in padurea tropicala fitofagii sunt mai activi noaptea, fapt care le asigura o protectie suplimentara in fata pradatorilor.

Ocuparea niselor ecologice de catre mai multe specii, prin segregare ecologica, permite intensificarea fluxului de energie in ecosistem si cresterea diversitatii specifice, elemente care contribuie la marirea stabilitatii ecosistemului.

Ritmul sezonier. Schimbarile climatice intervenite prin trecerea de la un anotimp la altul aduc cu sine modificari importante si in structura ecosistemului. Plecand de la factorii care favorizeaza activitatea producatorilor primari, in functie de abundenta hranei, apar transformari corespunzatoare in randul populatiilor de consumatori, care prezinta adaptari specifice pentru a traversa perioadele mai putin favorabile.

Ritmul sezonier este diferentiat in functie de tipul de climat, respectiv in functie de factorul care suporta variatii mai mari. Astfel, in zona temperata, succesiunea anotimpurilor se coreleaza cu variatia cantitatii de caldura care ajunge la suprafata activa, respectiv cu variatia temperaturii, rezultand sezonul cald si sezonul rece. In zonele calde, temperatura inregistreaza amplitudini anuale relativ reduse (1-10C), astfel ca diferentierea anotimpurilor este determinata de variatia cantitatii de precipitatii, rezultand anotimpuri ploioase si anotimpuri secetoase.

Modificarile configuratiei biotopului de la un sezon la altul se reflecta si in structura si functionarea biocenozei, care astfel imbraca diferite aspecte

In zona temperata a Europei, se pot identifica sase aspecte ale ecosistemului: hiemal (noiembrie-martie); prevernal (martie-aprilie); vernal (aprilie-mai); estival (iunie-iulie); serotinal (august-septembrie) si autumnal (septembrie-octombrie).