ETICA DE MEDIU

1.3 PERSPECTIVA ISTORICA

Bunurile au fost produse la un anumit nivel inca din zorii civilizatiei. Casele de olarit si fabricile pentru manufactura sticlei si bronzului au fost descoperite in Grecia si Roma. In Evul Mediu fabrici mari de matase se gaseau in orasele din Siria, Antakya si Tyre. Pe parcursul Evului Mediu, fabricile de textile s-au stabilit in cateva tari europene. Acestea erau pe drept operatii mii, deci cu un impact mic asupra mediului din imediata apropiere.

In timpul Renasterii (sec XIV-XVI), industrializarea a crescut in multe zone, in principal datorita avansului stiintei si dezvoltarii partenerilor noi de comert in Asia si in Lumea Noua. Fabricile au fost create pentru a produce bunuri precum hartie, arme de foc, praf de pusca, otel, sticla, haine, bere si sapun (Kaufman si Farr, 1955). Aceste fabrici se diferentiau totusi de cele existente azi; in general erau hale mari de lucru in care fiecare functiona independent. Procesele industriale erau realizate in principal prin munca oamenilor cu unelte simple; mecanizarea si masinile erau rare. Puteau fi gasite fabrici organizate, insa productia de acasa era inca mare. Totusi, impactele asupra mediului legate de productia de bunuri erau inca minore si s-au intins pe o arie larga.

Antakya este un oras mare de pe malul Marii Mediterane in Turcia de Sud. Orasul denumit in antichitate Antiohia apartinea Siriei antice, azi se afla im provincia Hatay.

Tyre ( in trecut fenician, astazi oras istoric in Liban). (WIKIPEDIA).

1.3.1 Revolutia industriala

Toate aceste schimbari se datoreaza Revolutiei industriale, care a inceput odata cu introducerea masinilor pentru productie.

Revolutia industriala a adus multe schimbari in modul de a trai si a munci al oamenilor:

- a condus la mutarea oamenilor din zonele rurale in cele urbane;

- o schimbare de la munca acasa la productia de fabrica.

A reprezentat de asemenea impulsul pentru crearea unei noi clase muncitoare. Se considera ca Revolutia Industriala a inceput in Marea Britanie la inceputul anilor 1700 si apoi s-a raspandit rapid pe cuprinsul Europei si Americii de Nord, la inceputul secolului al XIX-lea.

O forma a Revolutiei industriale inca exista sau este la inceputuri in multe tari putin dezvoltate.

La inceputul secolului al XIX-lea, Marea Britanie a consumat cantitati mari de lemn (taieri masive ale padurilor), pentru a obtine incalzirea locuitorilor si pentru industria sa limitata. Oricum, mari depozite de carbune erau disponibile pentru combustie si exista o resursa abundenta de munca pentru a scoate carbunele si fierul din mine. Era nevoie de o forma de transformare a energiei carbunelui intr-o forma ce putea fi folosita pentru fabricare. In acea perioada, masinile erau folosite pentru procesele de productie in Marea Britanie, dar numai limitat. Matthew Boulton (in 1762) a construit o fabrica care avea mai mult de 600 de muncitori, pentru a realiza o varietate de masini de strung, lustruit si slefuit.

Josiah Wedgwood si altii au folosit morile de apa si vant in Staffordshire pentru a face masini care amestecau materialele pentrau a face articole din portelan (Rempel, 1995).

Principala folosinta a mecanizarii in industrie a venit din industria textila britanica. Industria a fost incarcata de ineficiente severe: era nevoie de 4 rotitori pentru a face fata unui gherghef de bumbac si de 10 persoane pentru a face fire pentru un tesator de lana. Tesatorii erau adesea inutili din cauza lipsei de fire necesare.

Era necesara o modalitate de a rasuci firele mai repede.    In 1764 s-a inventat masina de tors de James Hargreaves care a sporit productivitatea de 16 ori, acolo unde s-a introdus. Acest lucru a fost urmat rapid de masina de filat, inventata de Richard Arkwright in 1769. Resursa de fire creata de aceste inventii a condus la inventia razboiului mecanic de tesut de catre Edward Cartwright in 1785, care a dat posibilitatea femeilor sa teasa in locul barbatilor. Cam in aceeasi perioada a fost patentata o masina care realiza modele pe suprafata hainelor. Inaintea acestor dezvoltari majoritatea lucrarilor de tesut, rasucit si fabricatie se realizau in case. Noile masini erau in general prea mari pentru a opera acasa si erau in general realizate pe baza morilor de apa, astfel ca fabricatia textilelor trebuia sa se mute in fabrici. Rezultatul utilizarii acestor masini a constat intr-o scadere de 50-90% al costului de manufactura a textilelor, reflectand cerintele reduse de munca, cresterea exploziva a vanzarii textilelor, atat in Anglia, cat si in alte tari.

O alta revolutie, in industria textila si de confectii a aparut in 1864, cand americanul Elias Howe a inventat masina de cusut. Razboiul civil american a creat imediat impulsul pentru cresterea industriei - nevoia de uniforme. Fabricantii de haine au fost fortati sa se realizeze marimi standardizate ale uniformelor si eventual pentru alte haine, pentru a realiza nevoile practicilor de productie in masa.

Industria textila a fost cea care a inaugurat revolutia industriala, insa inventia, care de obicei este asociata cu aceasta, este motorul cu aburi. Deoarce puterea apei a constituit singura cale ca masinile sa functioneze, fabricile trebuiau sa fie localizate pe langa un curs de apa. Motoarele cu aburi au scapat fabricantii de aceasta restrictie, permitandu-le sa localizeze fabricile in apropierea resurselor de materie prima, langa forta de munca si piete. Primul motor cu piston, realizat in 1690 de fizicianul francez Denis Papin pentru a pompa apa nu a fost niciodata practic. Primul motor cu abur modern a fost construit de inginerul englez Thomas Newcomen, in 1705 pentru a pompa scurgerea de apa din minele de petrol, staniu si cupru. Nu a fost foarte eficient dar a fost folosit pentru pomparea apei din mine. In 1763 James Watt, un inginer scotian, a inventat motorul cu abur reciproc, schimbandu-l pe cel care functiona la presiune atmosferica intr-in adevarat "motor cu aburi". De asemenea, a adaugat o manivela si un volant pentru a obtine miscarea de rotatie (Rempel, 1995). Valoarea acestor motoare a fost rapid recunoscuta si Watt a realizat sute in anii urmatori, eliberand industria de nevoia de puterea apei. Dezvoltarea vapoarelor cu aburi de catre Robert Fulton in 1807 si a locomotivelor cu abur in anii 1830, ambele pe baza motoarelor cu abur, au dus la extinderea vasta a pietelor pentru bunurile produse industrial si au ajutat sa creasca viteza de raspandire a Revolutiei industriale.

Alte evenimente majore care au sustinut Revolutia industriala au fost dezvoltarea mudului de producere necostisitoare a electricitatii, care a putut fi folosita pentru functionarea masinilor din fabrici care inca nu aveau ecces la carbune necesar motoarelor cu aburi; motorul cu combustie interna; automobilul, odata cu linia de asamblare dezvoltata de Henry Ford in 1913 pentru productia de automobile on masa; aviatia; sistemele de comunicare rapida. In anii recenti a existat o noua revolutie in practicile de fabricatie, prin introducerea echipamentului de fabricatie sofisticat, adesea condus de computere. Automatizarea a schimbat rapid si eficient marimea si indemanarea fortei de munca a fabricii. Aceste avansari ale fabricatiei au redus foarte tare costurile de fabricare si au produs cresteri mari ale consumatorilor.

Inainte de 1860, aproximativ 36 000 de patente pentru inventii noi au fost realizate in Statele Unite. Intre 1860 si 1890 s-au mai adaugat inca 440 000 de patente. In 1899 Charles H. Duell afirma ca tot ce era de inventat s-a inventat. Alte 900 000 de patente au fost realizate in primul sfert al secolului al XX-lea. Totalul este in prezent de peste 5500 000. bineinteles, Duell a gresit si industrializarea a continuat sa creasca cu o rata mai mare ca niciodata.

1.3.2 Impactele industrializarii

Rezultatul tuturor acestor imabunatatiri in mecanizare a reprezentat o crestere a productivitatii industriale, reducerea costurilor pentru produsele fabricate si in mare, o crestere a standardului de viata al populatiei. Bineinteles, acesta nu a venit fara costuri. Fabricile inlaturau deseurile de fabricare in apa, aer si pe sol. Pentru ca industriile sunt concentrate langa sau in interiorul orasului aceste eliminari au efecte cunulative pe o portiune mica. Cresterea rapida a productiei duce la cresterea cererii de energie, materie prima si resurse naturale, cel mai adesea taxand resursele noastre si cauzand degradari ale mediului din cauza proceselor de extractie a resurselor. In mod tipic, industriile folosesc numai materiale virgine din cauza costului si complexitatii de renovare a reciclarii materialelor in materiale refolosibile pentru obtinerea altor produse. Astfel, adesea nu exista piata pentru materialele dintr-un produs dupa ce acesta si-a sevit scopul si apoi este eliminat in mediu, cauzand o si mai mare poluare. Abia in ultima decada a inceput sa fie schimbata aceasta practica.

Revolutia industriala a adus cu ea o schimbare in structura sociala a tarilor industrializate. Industrializarea rezulta de obicei din cresterea imbogatiri tuturor, desi nu egal distribuita, rezultand distinctii intre clase. Din cauza cresterii bunastarii,populatia tinde sa creasca. Populatia trece repede de la una rurala in principal la una urbanizata pe masura ce oamenii se muta in functie de slujbe. Adunarea industriilor intr-o zona comuna si urbanizarea rezultata creeaza un stres sever asupra mediului. Zone care inainte puteau asimila deseurile din comunitatile rurale nu mai pot face fata si astfel apare degradarea mediului.

In multe cazuri amenintarile pentru mediu pot fi reduse printr-o utilizare mai eficienta a resurselor pentru industrie si prin mai buna proiectare a produselor astfel incat sa poata fi mai usor reciclate dupa utilizare. Scopul acestui curs va fi de a intelege cum poate prevenirea poluarii sa fie realizata mai usor si cum poate beneficia industria, precum si mediul.

1.4 CE ESTE PREVENIREA POLUARII?

Congresul, EPA si specialistii in mediu au ajuns la concluzia in anul 1980, ca este foarte necesara o filosofie noua a managementului desurilor industriale pentru rezolvarea problemelor de extindere a poluarii industriale si a problemelor de reducere a resurselor. Folosirea nediscriminatorie a resurselor virgine in productie si tratarea concomitenta a deseurilor nu pot realiza durabilitatea resurselor si calitatea mediului ceruta de public. Ca rezultat, o noua paradigma a fost emisa, care consta in minimizarea utilizarii resurselor periculoase ori supraexploatate si in eliminarea sau minimizarea producerii de deseuri la sursa, in aria de productie a industriei. Aceasta filosofie este cunoscuta sub multe nume, inclusiv minimizarea deseurilor, reducerea surselor, reducerea deseurilor, ingineria verde si ingineria durabila, insa cel mai adesea este asociata cu prevenirea poluarii. Prevenirea poluarii sau 2P ( a se citi 2 P, de la Polution Prevention) este termenul adoptat de EPA si este folosit frecvent in legislatia federala.

1.4.1 Definitia deseurilor

Inainte sa discutam cum pot fi restructurate reducerea deseurilor si prevenirea poluarii trebuie sa definim notiunea de deseu. A fost emisa o definitie legala, inclusa in Actul de Conservare si Recuperare a resurselor, dar exista si alte definitii care pot fi folosite.

Intermeni generali, deseu solid este orice material solid care este aruncat pentru ca nu mai are utilitate in societate in forma sa actuala. In termeni mai specifici EPA ( SUA) a definit un deseu solid:

"orice material eliminat ce contine componente solide, lichide, semi-solide sau gazoase rezultate din industie, comert, minerit, activitati agricole sau din comunitatile umane".

De obicei tindem sa ne gandim la deseuri ca la un produs solid eliminat la finalul unui proces sau actiuni, insa deseurile au un sens mult mai larg. Intruneste pierderea de energie sau apa in cazul obtinerii unui produs. Trebuie sa ne concentram asupra intregii imagini atunci cand descriem deseurile. De exemplu, este o pierdere sa arunci sau sa lasi sa se strice mancarea pentru care s-au consumat resurse si energie pentru a fi produsa. Masuri extreme pentru reducerea impachetarii poate avea efectul reducerii de utilizare de hartie, metale, sticla si plastice la costul hranei pe care o protejeaza. Astfel, trebuie sa evem grija cand definim deseurile.

Deseurile industriale sunt descrise cel mai adesea ca materiale ce rezulta din procesele de productie care nu sunt direct folosite in cadrul corporatiei si care trebuie depozitate sau eliberate in mediu (Graedel si Allenby, 1995). Reprezinta deseu pentru acel proces sau pentru acea companie, insa poate prezenta interes pentru altcineva. Problema consta in costul de marketing si transport pana la potentialul utilizator, care face adesea ca produsul sa nu mai fie economic. Un deseu nu trebuie neaparat sa fie un deseu. Exista o mai buna definitie a deseului :

Un deseu poate fi o resursa intr-un loc nepotrivit.

Este responsabilitatea personalului de la prevenirea poluarii de a gasi locul potrivit, de a transforma deseurile intr-o resursa.

1.4.2 Definitia prevenirii poluarii

Prevenirea poluarii este un termen folosit pentru descrierea tehnologiilor de productie si strategiilor care duc la eliminare sau reducerea fluxului de deseuri.

EPA defineste prevenirea poluarii ca :

"folosirea materialelor, proceselor sau practicilor de reducere sau eliminare a crearii de poluanti sau deseuri la sursa. Include practicile care reduc utilizarea materialelor riscante, a energiei, apei si a altor resurse si practici care protejeaza resursele naturalke prin intermediul conservarii sau utilizarii eficiente".

Astfel, prevenirea poluarii include atat modificarea proceselor industriale pentru minimizarea productiri de deseuri, cat si implementarea conceptelor de durabilitate pentru conservarea resurselor valoroase.

Activitatile de prevenire a poluarii trec de la schimbarea produselor la schimbarea proceselor si la schimbarea metodelor de operare. Aceasta varietate mare de activitati este reflectata in Fig. 1.4.

Fig. 1.4 Metode tipice de reducere a surselor (adaptare dupa EPA, 1992)

Reducerea la sursa

Produse schimbate

. Plan pentru un impact de mediu mai redus

. Cresterea duratei de viata a produsului

Procese schimbate

Imbunatatirea practicilor de operare

. . Precedurile de operare si mentenanta

. Practici de Management

. Selectie

. Imbunatatirea ambalajelor

. Planificarea productiei

. Control inventar

. Training

. Sortarea deseurilor

Premiza principala pentru prevenirea poluarii este ca e mult mai plin de logica sa nu produci deseuri decat sa dezvolti scheme vaste de tratare, pentru a fi sigur ca deseurile nu prezinta amenintare pentru calitatea mediului (Freeman, 1995).

1.4.3 Alti termeni

O intelegere mai buna avem prin definirea catorva termeni care sunt comun folositi pentru descrierea prevenirii poluarii.

Reducerea surselor este o activitate care reduce sau elimina deseurile la momentul la care este produsa poluarea.

Minimizarea deseurilor si reducerea surselor sunt adesea interschimbabile. Reducerea emisiilor este o activitate care reduce sau elimina poluantii la limitele impuse industriei, astfel incat sa nu fie eliberati in mediu.

Reducerea deseurilor este o activitate prin care se reduce cantitatea de deseuri generata la un moment dat al productiei, folosirii sau depozitarii.

Schimbarile unor procese industriale pentru cresterea eficientei de procesare a chimicalelor sunt denumite reducerea la surse,

pe cand tratarea chimicalelor reziduale care parasesc procesul fie pentru a le distruge, fie pentru a le recicla reprezinta reducerea emisiilor.

Reducerea deseurilor le cuprinde pe amandoua.

Reciclarea se refera la recuperarea si refolosirea directa a materialelor din fluxul de deseuri.

Ameliorarea indica in general faptul ca chemicalele recuperate sunt folosite pentru alte aplicatii.

1.4.4 Durabilitatea

O definitie finala este cea a durabilitatii sau managementul durabil al deseurilor. Un alt termen sinonim este managementul integrat al deseurilor. Acestea sunt dificil de definit si au diferite semnificatii pentru persoane diferite. Discutii despre cum ar trebui definita durabilitatea au fost initiate de Comisia Bruntland, un grup format pentru a crea o "agenda mondiala pentru schimbari" de catre Ansamblul General al Natiunilor Unite in 1984.

A fost definita durabilitatea foarte pe larg :

Omenirea trebuie sa aiba abilitatea de a face o dezvoltare durabila - trebuie sa se asigure ca realizeaza nevoile prezente fara sa compromita abilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi.

Profesorul Robert K. Ham de la Univ. din Wisconsin,, o autoritate de seama in ce priveste managementul deseurilor solide, afirma ca "durabil" inseamna o actiune sau un proces care poate continua la infinit. Nici o resursa nu trebuie folosita pana la disparitie sau mai repede decat se poate reface. "Managementul durabil al deseurilor" implica faptul ca nu trebuie degradat solul, apa sau aerul prin deseuri; nu este totul realizabil si autoritatile permit adesea anumite niveluri acceptabile ale degradarii. Ham gaseste termenul de "management integrat al deseurilor" ca fiind mult mai practic deoarece cere utilizarea multor tehnici de management al deseurilor pentru minimizarea resurselor, a mediului si impactelor economice. Include reducerea deseurilor, reciclarea, tratarea si depozitarea sigura pentru mediu (Thurgood, 1996).

N.C. Vasuki, sef executiv al Departamentului Deseuri Solide Delaware, spune ca o societate si-a atins scopul de dezvoltare durabila cand aspiratiile materiale si economice ale membrilor sai sunt satisfacute prin mamagementul optim al materialelor si prin folosirea minima a resurselor naturale.    Recuzita esentiala pentru realizarea unui asemenea tel include urmatoarele (Thurgood, 1996):

- un sistem democratic liber pentru a dezvolta consensul politicilor de utilizare a materialelor;

- un sistem de piata relativ libera care ajusteaza resursele si cerintele de materiale;

- utilizarea in timp si tehnologii corespunzatoare pentru a minimaliza degradarea mediului;

- recunoasterea faptului ca o societate lipsita de riscuri nu este realizabila;

- eliminarea sudsidiilor ascunse sau a alocarilor de cost;

- un cadru de lucru reglementat pentru stabilirea regulilor legale si un sistem de adjudecare pentru legile de constrangere echitabile.

Dr. Peter White, om de stiinta (Procter & Gamble) spune ca un sistem de management integrat al deseurilor trebuie sa controleze toate deseurile intr-o maniera durabila pentru mediu si din punct de vedere economic. El defineste durabilitatea mediului ca o reducere generala a poverilor mediului prin optimizarea atat a consumului de resurse, cat si a generarii de emisii.

Durabilitatea economica inseamna ca toate costurile sunt acceptabile pentru toate sectoarele comunitatii care sunt deservite. Managementul integrat al deseurilor le considera pe acestea doua necesare pentru obtinerea celor mai acceptabile rezultate bazate pe costurile si poverile totale de mediu.

Implica utilizarea unei rate diferite de scheme pentru deseuri diferite si optiuni de tratare (White, 1996).

Topica durabilitatii este vitala pentru orice discutie privind prevenirea poluarii.

1.5 IERARHIA PREVENIRII POLUARII

Managementul integrat al deseurilor duce la flexibilitate in utilizarea unei aproape nelimitata varietate de tehnici de minimizare a deseurilor, tratare si eliminare. Pana de curand doar ultimele doua erau luate serios in considerare. Acest lucru s-a schimbat odata cu Actul de Prevenire a Poluarii din 1990. Preambulul acestuia spune :

Congresul declara ca politica nationala a Statelor Unite faptul ca poluarea trebuie prevenita sau redusa la sursa pe cat posibil; poluarea care nu poate fi prevenita trebuie supusa reciclarii intr-o maniera cat mai sigura pentru mediu; poluarea care nu poate fi prevenita sau supusa reciclarii trebuie tratata intr-in mod cat mai sigur pentru mediu pe cat posibil; iar depozitarea si eliberarea in mediu trebuie sa se realizeze numai ca o masura ultima si trebuie sa fie cat mai sigure pentru mediu.

Astfel, Congresul SUA a facut din prevenirea poluarii o politica nationala mai degraba decat un scop dorit si a stabilit o ierarhie pentru a determina cum trebuie facut managementul poluarii.

A stabilit reducerea surselor ca metoda preferentiala pentru folosirea in managementul poluarii, in cazul in care este realizabila.

Congresul a realizat ca poluarea nu poate fi eliminata doar prin reducerea surselor si a stabilit reciclarea ca alternativa preferata pentru managementul reziduurilor care raman in urma luarii masurilor de reducere a surselor.

Tot ce ramane dupa acesti pasi trebuie tratat pentru a se reduce hazardele (riscurile) si pentru a fi mai compatibil cu mediul.

Depozitarea in zone sigure chimic sau eliminarea directa in mediu este permisa numai ca ultim mijloc. Aceste optiuni sunt redate in Fig. 1.2.

In majoritatea cazurilor eliminarea totala a poluarii prin intermediul reducerii surselor sau reciclarii nu poate fi posibila.

Intotdeauna vor exista deseuri care nu pot fi prevenite sau recuperate.

Sistemele de recuperare nu sunt 100% eficiente, astfel ca fluxurile reziduale nu sunt destul de pure pentru a fi reciclate direct sau recuperate economic.

Poluarea remanenta care necesita tratare dupa reducerea sursei sau reciclare trebuie redusa ca volum, facand astfel tratarea mai usoara si mai putin scumpa.

Tratamentul nu poate detoxifia toata poluarea. Unele vor fi depozitate fie intr-o zona securizata, fie direct in mediu la un nivel usor asimilabil de catre mediu. Aceasta cantitate trebuie totusi redusa cu mult fata de cantitatea initiala de deseu. Astfel, ierarhia prevenirii poluarii poate fi reliefata ca un triunghi inversat, in care aria benzii cu optiunea de management este indicativul cantitatii de poluare implicata (vezi Fig. 1.5- PIRAMIDA INVERSA).

Obiectivul prevenirii poluarii este de a face baza ascutita, cat mai mica posibil.

PIRAMIDA INVERSA: cu baza in sus, 4 nivele: reducere la sursa, reciclare si reutilizare, tratare si eliminare.

Fig 1.2 Practici de management al deseurilor recente sau propuse.

RECICLARE VERSUS PREVENIREA POLUARII

O examinare atenta a definitiei EPA pentruprevenirea poluarii indica faptul ca se refera numai la eliminarea poluarii la sursa. Reciclarea sau reprocesarea unui material recuperat intr-o forma care poate fi folosita pentru un alt proces nu este prevenire a poluarii in conceptia EPA. Aceasta este mult mai ingusta decat cea folosita de multe state, care includ reciclarea si reutilizarea in definitiile lor de prevenire a poluarii, deoarece toate cele trei optiuni conduc la o reducere a cantitatii de deseuri din mediu sau nevoia de tartare ininte de eliminare.

In aceasta carte folosim definitia cadru a prevenirii poliarii care include reciclarea si reutilizarea reziduurilor din procesele industriale. Majoritatea cartii este dedicata reducerii surselor, reciclarii si reutilizarii insa tratarea si eliminarea deseurilor finale sunt discutate ca fiind necesare pentru completarea tabloului de management integrat si durabil al deseurilor. Cititorul avid de cunoastere privind tratarea deseurilor poate gasi in alta parte (Conway,1980; Eckenfelder si Dasgupta, 1989; Nemerow si Dasgupta, 1991; Sell, 1992).

1.7. ETICA DE MEDIU

Majoritatea actiunilor de prevenirea poluarii au demarat initial din cauza presiunii de a reglementa (a stabili o legislatie), pentru minimizarea generarii de deseuri sau pentru a imbunatatirea imaginii unei corporatii.

In utimii ani unele companii au depasit aceste impedimente, imbratisand prevenirea poluarii prin punerea unor baze morale. Si-au fundamentat deciziile de management al poluarii prin dezvoltarea unei etici de mediu.

Etica de mediu este un material sistematic privind relatiile dintre fiintele umane si mediul lor natural. Presupune ca normele morale pot sa guverneze comportamentul uman fata de natura (Des Jardins, 1997).

Etica de mediu se refera la relatia omenirii cu mediul inconjurator, intelegerea sa si responsabilitatile fata de natura si obligatia de a lasa unele resurse naturale si posteritatii. Poluarea, controlul populatiei, utilizarea resurselor, productia de alimente si distributia, producerea de energie si consumarea, prezervarea vietii salbatice si a diversitatii speciilor, toate intra in sfera eticii de mediu (Pojman, 1994).

Ideea pentru studiile recent dezvoltate pentru etica de mediu a fost Ziua Pamantului pentru prima data in 1970, cand ecologistii i-au impulsionat pe filosofii implicati in grupurile de mediu sa faca ceva in privinta eticii de mediu. Discutiile privind etica de mediu s-au intors mult mai mult in urma si includ scrieri ale lui Henry David Thoreau, John Pinchot si John Muir. Au fost scrise recent multe carti in privinta eticii de mediu. Printre cele mai bune pentru dezvoltarea unui discernamant pentru aceste arii ce se dezvolta rapid se numara cea a lui Callicot si Da Rocha (1996), Des Jardins (1997), Gunn si Vesilind (1986), Hayward (1994) si Pojman (1994). Cartea Managementul unei planete mici, scrisa de Stead si Stead (1996) trebuie sa fie citita obligatoriu de catre cei interesati de nevoia de dezvoltare a unei etici de mediu pentru practicile corporative.

Sumar la Management pentru o mica planeta: strategica a procesului decizional si de mediu de W. Edward Stead si si Jean Garner Stead

Referirea:

Management pentru o mica planeta: Procesul decizional strategic de mediu, (California: Sage Publications, 1992), pp. 201.

(https://www.beyondintractability.org/booksummary/10553/)

Sumar scris de: T.A. O'Lonergan,

Management pentru o mica planeta: Este o examinare strategica din punct de vedere social, stiintific, psihologic si economic a procesului decizional in dezvoltarea de afaceri fata de componentele sensibile de mediu. In plus, la locul de munca ofera un ' nou cadru de lucru strategic de luare a deciziilor, care va ajuta in realizarea economica pe termen lung, de succes in limitele impuse de ecosistem'.

Management pentru o mica planeta: strategie a procesului decizional si de mediu va fi de interes pentru cei care cauta o metoda de afaceri de luare a deciziilor, care este sensibil la problemele de mediu. Lucrarea este impartita in trei parti dintre care primul este intitulat 'Introducere la o mica planeta'. Autorii afirma ca este vorba de un timp pentru o schimbare in felul in care deciziile strategice sunt facute. Ele ofera o baza modelul de afaceri si a ecosistemului si afirma necesitatea unei noi paradigme economice. In final preocupare din primul capitol este o explicatie cu privire la planul de rezerva. Aceasta va servi ca un rezumat, care, fiind clar si succint, nu pot fi imbunatatite de catre acest autor; si, astfel, va fi citat in TOTO.

Cel de-al doilea capitol din prima parte ofera un rezumat al problemelor de mediu cu care se confrunta planeta. Se va examina modul de conversie a resurselor naturale in rezultatele economice pentru a satisface dorintele economice a unei tot mai mari populatii, ce a condus la probleme cum ar fi incalzirea globala, depletia de ozon, poluarea apei si depletia, defrisari, ulei mineral si depletia, terenuri degradare, si asa mai departe.

Partea a 2-analizeaza cadre conceptuale relevante pentru a intelege ce este mica planeta si modul in care aceasta se refera la cresterea economica si la procesul de luare a deciziilor manageriale. Aceasta sectiune se bazeaza pe informatii de la diverse discipline ca fizica, stiinta mediului, biologie, economie, management, psihologie, sociologie, si etica. In capitolul 3, vom discuta despre Pamant ca un sistem viu, si vom examina astfel de subiecte ca stiinta termodinamicii si energia. Prin introducerea acestor subiecte, speram sa facem cititoriiconstienti de faptul ca deciziile de gestionare trebuie sa fie in concordanta cu limitele Pamantului, pentru ca este loc de convietuire. In capitolul 4, vom discuta despre rolul jucat in valorile umane complexe de luare a deciziilor. Pentru ca deciziile strategice reprezinta cele mai complexe si multidimensionale decizii luate de catre managerii de afaceri, suntem de parere ca este important de a oferi managerilor o imagine clara a modului lor de valori si influenta lor in alegerile strategice.

In capitolul 7, vom prezenta valori pentru o mica planeta. Acestea sunt valorile pe care, daca este adoptata de catre factorii de decizie strategica, poate fi util pentru a ajuta managerii face alegeri care sunt compatibile cu ecosistemului. Capitolul 8 se concentreaza pe cresterea miscarilor organizatorice printre partile interesate (inclusiv consumatori, investitori, si politice / sistem juridic) exigenti responsabilitatea de organizatii de mediu. In ultimul capitol al cartii (capitolul 9), vom prezenta conceptul de 'strategii durabile,' (sic), care sunt concepute strategii pentru a integra nevoile ecologice ale planetei cu economica pe termen lung, de nevoile firmei.

............................

Mai degraba decat sa concentram filosofia in cateva paragrafe, cititorul este directionat catre referintele mentionate. Discutam doar pe scurt impactul acestor filosofii asupra managementului unei corporatii.

Exista multe filosofii folosite pentru descrierea eticii de mediu. Una mai recenta, definita de Gifford Pinchot, este conservationismul. Baza sa pentru aceasta idee este ca viata salbatica este o resursa care trebuie folosita si protejata in acelasi timp. Sistemul de valori exprimat in aceasta filosofie pune nevoile oamenilor deasupra tuturor. Viata salbatica, astfel, nu primeste suport moral in afara de nevoia de a fi disponibila pentru consumul uman intr-o maniera sustinuta, durabila. Conservationistii muncesc pentru protejarea zonelor naturale si salbatice de la forme neesentiale pana la distrugere permanenta, asigurand existenta viitoare a ariilor pentru folosinta umana. Sarcina ce reiese este de a "practica si promova utilizarea responsabila a ecosistemelor si resurselor Pamantului".

O alta filosofie care dateaza din scrierile lui Henry David Thoreau si John Muir este revervationismul. Aceasta filosofie promoveaza ideea ca natura este menita sa fie experimentata si sa bucure omul si este de datoria noastra sa protejam viata salbatica pentru bucuria noastra viitoare. Aceasta filosofie plaseaza inca o data valoarea naturii in modul de utilizare a acesteia de catre om, insa este dirijata catre utilizarea blanda a naturii, mai degraba decat pentru extragerea durabila de resurse.

O a treia filosofie privind etica de mediu, care s-a dezvoltat in ultimele decade este denumita in general ecologie profunda, in termenul emis de Arne Naess. Ecologia profunda extinde baza moralitatii pentru a include toata viata pe Pamant, inclusiv plantele si animalele. Conform acestei filosofii, deciziile trebuie luate in conformitate cu alte puncte de vedere, nu numai cele umane. In anumite privinte aceasta nu este o etica "noua"; este similara cu filosofia expusa de multi americani nativi si de alte culturi ale lumii. Cea mai cunoscuta si mai faimoasa organizatie care adopta ecologia profunda este Earth First! Sloganul sau este " Nici un compromis in apararea Mamei Natura" si ideile adesea exprimate violent sunt ca Pamantul trebuie aparat de dezvoltare pentru binele sau si pentru sanatatea ecosistemelor sale.

Recent o noua filosofie a inceput sa se dezvolte, denumita Ecologie sociala. Ecologia sociala pune mare valoare pe existenta umana in conditiile in care este recunoscuta unicitatea naturii. Identifica interactiile umane ca problema esentiala ce trebuie rezolvata. Scopul final este de a crea un mediu in care oamenii interactioneaza intre ei si cu mediul intr-o maniera responsabila (Knauer

Toate aceste filosofii au un element in comun - toti oamenii au responsabilitatea de a minimiza impactul lor asupra mediului pe cat posibil. Aceasta include organizatiile si afacerile. De la revolutia industriala, societati din toata lumea si-au pus sperantele pe conceptul de imbogatire economica nelimitata. Dorinta pentru crestere economica a crescut aproape la fel cu cea a religiei (Stead si Stead, 1996).

Campbell si Moyers (1988) spuneau ca poti sa-ti dai seama care institutie este considerata mai importanta de catre o societate dupa inaltimea relativa a cladirilor. Dupa Renastere cele mai inalte cladiri erau cele ale guvernului. Astazi, cele mai inalte cladiri sunt centrele de activitate economica. Filosofia de crestere economica nelimitata trebuie temperata acum ca necesitate a mentinerii durabilitatii. Aceasta necesita o regandire a industriilor, metode acceptabile de a face afaceri. Cu alte cuvinte, industria trebuie sa dezvolte un set de etici de mediu in functie de care sa se ia deciziile in corporatii.

Etica corporatiilor implica idei morale si decizii cu care se confrunta corporatiile si indivizii care lucreaza in aceste corporatii, inclusiv conduita morala, caracterul, ideatica. Etica de mediu a corporatiilor exprima modul in care acestea isi conduc afacerile in relatie cu impactul asupra mediului. Valorile sunt ingredientele-cheie folosite de oameni pentru a discerne intre bine si rau. Astfel, sistemul etic al unei persoane reprezinta suma totala a valorilor pe care ea sau el le detine. Corporatiile detin sisteme etice care sunt in principal compuse din valorile dominante ale celor care iau decizii-cheie de strategie in firma. Asta inseamna ca ideile (considerentele) etice sunt o parte inerenta a unui proces strategic de luare a deciziilor. Incorporarea Pamantului in procesele strategice de luare a deciziilor inseamna extinderea motivatiei eticii firmei de a include Planeta (Stead si Stead, 1996).

Durabilitatea ar trebui sa fie valoarea esentiala a sistemului etic al unei corporatii; permite succesul economic pozitiv si responsabilitatea de mediu. Se bazeaza pe intelegerea faptului ca succesul economic si supravietuirea ecosistemelor sunt ambele foarte valoroase si reprezinta teluri de atins pentru indivizi si organizatii. Acceptarea acestui principiu va permite ecologistilor si celor din industrie sa coopereze pentru obtinerea telurilor comune de crestere industriala adecvata intre limitele impuse de prezervarea resurselor.

O cale pentru obtinerea acestui stil de cooperare industriala este folosirea de catre afaceristi a ceea ce se numeste management al mandatarilor. Mandatarii sunt persoane sau grupuri care pot afecta sau sunt afectati de obtinerea obiectivelor de afaceri. Mandatari sunt clientii, actionarii,furnizorii, competitia, activistii si grupurile de avocati, toti avand interese in ce priveste practicile unei corporatii. Managementul mandatarilor se refera la servirea nevoilor acestor multipli mandatari, adesea variate, conflictuale (Stead si Stead, 1996). Cere acordarea unei anumite importante eticii, socialului si politicului, dar si economicului, aducand considerente etice prim-planului luarii de decizii strategice. Se bazeaza pe teoria ca organizatiile care servesc nevoile unei mari societati mai degraba prospera decat sa fie organizatii auto-servitoare.

Creste cererea consumatorilor, care insista in privinta cresterii calitatii bunurilor pentru a economisi timp si energie in scopul protectiei mediului. Ei cauta fabricanti care au simtul responsabilitatii social si fata de mediu. Aproximativ 1 din 7 americani este implicat activ in "organizatiile verzi" (Bhat, 1996). Acesti oameni sunt ingrijorati de impactul acestor produse asupra mediului. Mai degraba ar cumpara produse ambalate in materiale reciclabile sau biodegradabile si sunt dispusi sa plateasca pentru acest lucru. Cunoastem un numar mare de "clienti verzi" care cumpara "produse verzi" si care recicleaza deseurile. Produsele verzi (ecologice) sunt cele care sunt de calitate ridicata, durabile, facute din materiale non-toxice, produse si livrate pe baza proceselor energo-eficiente, ambalate in cantitati mici de materiale reciclabile, netestate pe animale si/sau nederivate din specii amenintate. Dupa cum standardele dezvoltate de ISO devin tot mai pe larg adoptate, va fi mai usor pentru public sa decida care sunt si care nu sunt produse vatamatoare pentru mediu. Acum se fac grupuri de investitii specializate in "stocuri de fonduri pentru etica" si investesc numai in companiile care fabrica produse cu constiinta fata de mediu.

In 1990, membrii Asociatiei Fabricantilor de Produse Chimice (CMA) au fost de acord sa stabileasca un set de linii directoare pentru a impune modul cum fabricantii de produse chimice abordeaza aspectele de mediu ale afacerilor lor. Urmatoarele noua aspecte se regasesc in cadrul programului Grija Responsabila:

1. De a dezvolta, produce, transporta, utiliza, depozita si elimina chemicalele in siguranta.

2. De a planifica produsele curente si viitoare intr-un mod sanatos, sigur, avand ca prioritate consideratii privind mediul.

3. De a raporta hazardele chimice sau de sanatate si de a fi pregatiti sa se descurce in cazul in care se produc.

4. Sa informeze clientii cum sa transporte, stocheze si sa foloseasca in siguranta chimicalele.

5. Sa opereze cu plantele intotdeauna in siguranta.

6. Sa sprijine cercetarile privind impactul produselor, proceselor si deseurilor asupra mediului.

7. Sa contribuie la eforturile semnificative de rezolvare a problemelor cauzate de practicile din trecut.

8. Sa participe impreuna cu guvernul la dezvoltarea legilor si regulamentelor pentru promovarea unei industrii sigure, nevatamatoare pentru mediu.

9. Sa impartaseasca experientele de management al mediului si informatiile cu alte firme din industrie.

Multi membri ai industriei chimice au fost de accord cu aceste idei si fac eforturi mari pentru a se pune de acord, deoarece sunt organizatii din sectoare industriale diferite.

Pe baza performantei mediului, Bhat (1996) clasifica companiile ca rosii, galbene sau verzi (vezi Tabelul 1.2).

Companiile rosii sunt cele care din cauza experientelor negative recente, precum incalcarile permise sau accidentele, s-au decis sa sprijine punerea in acord cu legile privind mediul. Au de obicei planuri pe termen scurt, de la o saptamana la o luna si se concentreaza asupra tratarii reziduurilor sau incinerarii ca mod al lor de prevenire a poluarii. Toate deciziile companiei se bazeaza numai si numai pe cost.

Companiile galbene sunt proactive. Companiile trec in mod tipic de la rosu la galben ca rezultat al legislatiei care reduc semnificativ costurile de control ale poluarii sau cand incearca sa contracareze publicitatea negativa rezultata in urma unui incident. Companiile galbene si-au stabilit o tinta de zero incalcari. Managementul este orientat catre prevenirea problemelor de mediu. Timpul specific de planificare este de aproximativ un an. Companiile galbene incearca sa previna problemele de mediu prin realizarea de activitati preventive.

Companiile verzi reprezinta ultimul stagiu al responsabilitatii fata de mediu. Companiile devin verzi nu doar pentru ca vor sa se puna de acord cu legislatia, sa-si imbunatateasca imaginea ori sa-si reduca din costuri, ci deoarece cred ca acesta este un lucru ce trebuie facut. Managementul companiei si-a repliat in mod clar politica fata de mediu. Regulile si legislatia nu sunt privite drept constrangeri, ci mai degraba ca reduceri de cost si masuri de crestere a profitului. Reducerea sursei este tehnica principala de reducere a deseurilor. Estimarea ciclului de viata, marcarea probelor si auditul de mediu reprezinta practici bine puse la punct ale companiilor. Numeroase corporatii au dezvoltat adevarate coduri de conduita fata de mediu care sunt folosite in cazurile in care se iau decizii.

Camera Internationala de Comert a adoptat Carta de Afaceri pentru Dezvoltare Durabila in cooperare cu Programul Natiunilor Unite pentru Mediu si alte oraganizatii internationale de afaceri. Carta contine 16 principii; primul este de "a face managementul mediului o prioritate corporativa", iar al doilea este de "a integra managementul mediului la toate nivelurile corporative (colective) si functionale". Scopul acestei carte este de a demonstra cum pot fi acestea indeplinite.

Tabel 1.2 Clasificarea companiilor in funtie de comportamentul fata de mediu

Sursa: Bhat, 1996.

PROBLEME

1.1 Deseurile pot fi definite ca "resurse intr-un loc nepotrivit". Examinati continutul gunoiului de acasa si determinati potentialele utilizari ale materialelor aruncare. Cat de dificil este sa reciclezi/reutilizezi materialele? Ce parte a gunoiului de acasa este potential reciclabila/reutilizabila?

1.2 Cantitatile de deseuri generate de aproape toate activitatile pot fi reduse in general. Luati de exemplu un birou tipic. Care sunt sursele de deseuri si cum pot fi reduse? Luati in considerare toate sursele de deseuri.

1.3 Multe procese fotografice folosesc saruri de crom. Spalarea placilor fotografice genereaza crom hexavalent in exces, care este eliminat in apa de spalat sau in canalele de apa. Gandindu-ne la ierarhia de prevenire a poluarii, care sunt optiunile disponibile de a reduce aceste eliminari si care ar fi cea de preferat?

1.4 Descrieti ce credeti despre mijloacele "eticii de mediu".

1.5 Folosind Internetul, gasiti o corporatie care si-a stabilit politica de etica de mediu, apoi descrieti si criticati componentele principale ale politicii. In ce categorie Bhat incadrati aceasta companie?

1.6 Conceptul de sustenabilitate sustine ca practicile prezente trebuie realizate pentru a ne asigura ca generatiile viitoare vor putea sa isi realizeze nevoile proprii. Bazandu-ne pe experientele trecute, se pot adapta si pot gasi modalitati de a face fata unei lumi schimbatoare. De exemplu, rezervele cunoscute de petrol se pot termina in cateva decade. Unii spun ca acesta nu este un motiv pentru a opri utilizarea benzinei deoarece pana atunci alte rezerve de petrol nedescoperite pot fi gasite sau vor aparea combustibili noi. Combistibilii pe baza de petrol pot avea o valoare mai mica in viitor. Discutati pro si contra asupra acestui argument si spuneti-va parerea.

1.7 Recipientele subterane erau folosite ca una dintre principalele forme ale eliminarii finale a majoritatii deseurilor industriale in Statele Unite, insa utilizarea lor a scazut drastic dupa 1990. Cercetati utilizarea acestor rezervoare, explicati de ce utilizarea lor a cunoscut un declin.

1.8 Esti un inginer pentru o facilitate de productie foarte mare. Una dintre responsabilitatile tale este de a evalua emisiile poluante la fabrici si sa sugerezi caile de minimizare a lor. Compania producea si emitea inainte cantitati mari de chimicale toxice de la una din liniile de fabricare. Pentru a reduce emisiile, compania a inlocuit recent linia de fabricare cu un sistem care produce cantitati neglijabile de chimicale. Ti s-a spus ca daca acesta este un sistem nou slab poluant, nu e nevoie sa il investighezi. Pe durata evaluarilor la o alta linie de fabricare descoperi ca acest sistem nou emite un alt component potential daunator. Acest nou component inca nu a devenit daunator si nu se gaseste pe lista EPA, insa literatura recenta spune ca genereaza dereglari endocrine. Ar trebui sa raportezi acest lucru superiorului tau? Linia de fabricare a costat milioane de dolari pentru a o instala si oprirea sa ar putea afecta ireparabil compania. Daca raportezi si superiorul tau iti spune sa ignori pana cand probe ferme dovedesc potentialul daunator, ce ar trebui sa faci?

1.9 Pentru scenariul prezentat la 1.8 compania primeste o amenda pentru incalcari privind linia de fabricare folosita anterior, pe baza faptului sa deja compania a cheltuit milioane de dolari pentru a instala o linie de fabricare noua, nepoluanta. Esti chemat in fata EPA pentru a descrie meritele acestei noi linii de fabricare si sa afirmi ca este nevatamatoare pentru mediu. Esti instruit de managementul superior sa nu spui nimic despre relativele probleme privind componentul chimic emis. Ce faci? Daca sustii ceea ce ai fost instruit si esti intrebat despre noul compus chimic de catre EPA, ce spui?

1.10 Obtineti un anuar de la o companie de chimicale. Acestea pot fi gasite in biblioteci sau de pe Internet. Gasiti declaratia privind politica de mediu a companiei si comentati pe baza acesteia.

Material complementar:

REVOLUTIA INDUSTRIALA

Evaluata, la 1700, la 6 milioane, populatia Angliei creste la 8 milioane in 1760 si la peste 9 milioane in 1780, la care se adaugau trei milioane in Irlanda. Recensamantul populatiei din 1801 indica pentru Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei o populatie de 16 milioane, iar in anul 1821, aceasta ajunge la 20 milioane. Sporul demografic considerabil a asigurat o piata interna de mari proportii si o sursa importanta de forta de munca cu pondere deosebita a categoriilor de varsta tanara. Totodata, el a atras dupa sine schimbari importante in structura socio-economica, profesionala si in mediile rural si urban a populatiei, cu repercusiuni semnificative asupra intregii vieti economice si publice. La jumatatea secolului al XVIII-lea agricultura engleza nu prezenta deosebiri esentiale fata de celelalte tari din Vestul Europei. Ea se practica cu tehnici si tehnologii traditionale. in acelasi timp, erau inca foarte numeroase campurile comune, adica acele parti de teren agricol care erau folosite in devalmasie de catre membrii comunitatilor rurale, precum si foarte intinse suprafete necultivate. Incepe procesul de raspandire, in Anglia, a unor noi metode agrotehnice, experimentate si aplicate in Olanda si Franta, de catre personalitati de vaza, ca Jethro Tuli si lord Townsend, adepti ai rotatiei culturilor. Coke din Norfolk, agricultor ilustru, al carui domeniu atragea vizitatori din intreaga Europa reuseste, prin folosirea ingrasamintelor, sa cultive grau pe terenuri considerate pana atunci sterile. Bekewell ameliora rasele de vite, capre si oi, intuind cresterea cererii de carne care se va face simtita odata cu sporirea populatiei. In acelasi timp, incepe sa se manifeste, in aceasta perioada, fenomenul numit procesul de "imprejmuire' a pamanturilor de catre marii proprietari, care, in fapt, a reprezentat deposedarea de pamant a taranilor, prin rascumparare sau violenta. Actul de imprejmuire se acorda de catre parlament, iar cel care aspira la in asemenea document trebuia sa faca dovada ca dispune de sumele necesare pentru valorificarea agricola a intregii suprafete imprejmuite. Trebuie remarcat si faptul ca sistemul bancar englez era suficient de dezvoltat in epoca pentru a raspunde cu promptitudine nevoii de credit a agricultorilor care dispuneau de acte de imprejmuire. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea au fost aprobate de catre parlament peste 3300 de asemenea acte, prin care circa patru milioane de acri de pamant au fost "imprejmuiti'. Efectele procesului de "imprejmuire' au fost rapide si s-au facut simtite in dublu sens. In primul sens, cel economic, imprejmuirile au permis formarea de mari ferme, prin comasarea pamanturilor, si adoptarea de metode stiintifice, precum si obtinerea unei productii cu mult mai mare. In cel de-al doilea sens, cel social, imprejmuirile au grabit stratificarea sociala si polarizarea proprietatii funciare. Devin foarte numerosi marii latifundiari, dispare clasa mijlocie rurala, iar taranii expropriati sau lipsiti de campurile comune vor deveni fie muncitori agricoli, fie mana de lucru ieftina pentru industria textila in dezvoltare, fie emigranti in America. Saltul demografic petrecut in decurs de un secol rupe echilibrul preexistent intre cerintele de pe piata interna in extindere si posibilitatile de productie ale manufacturilor textile engleze, care aveau traditii insemnate de mai bine de doua secole. Aceasta ruptura declanseaza, pe principiul reactiei in lant, un sir de perfectionari si descoperiri tehnice. Inceputul este facut in 1733 de catre mecanicul John Kay, care a inventat suveica zburatoare si, fara pretentia unei enumerari exhaustive, aratam ca au urmat: masina de tors inventata de James Hargreaves, in 1765, masina de filat a lui Richard Arkwright, in 1769, o noua masina de filat, in 1785, a lui Samuel Crompton s.a. Perfectionarea masinii cu abur, in 1784, de catre James Watt, multiplica in proportii considerabile forta motrice a industriei textile si rupe dependenta anterioara a acesteia fata de cursurile apelor. Altfel spus, aplicarea masinii cu aburi a lui J. Watt este startul in formarea industriei textile engleze moderne, de fabrica si urbana. Dezvoltarea industriei grele antreneaza cautari si descoperiri in industria chimica, pentru efectuarea operatiunilor privind albirea, degresarea, uscarea si colorarea firelor si tesaturilor, tehnologiile traditionale reprezentand o piedica in prelucrarea cantitatilor sporite de astfel de produse. De asemenea, cerinta crescanda de utilaze antreneaza dezvoltarea industriei metalurgice, domeniu in care asistam la descoperiri si perfectionari insemnate, ca, de exemplu: procedeul fabricarii cocsului, de catre Abraham Darby, in 1709; in 1750, Benjamin Huntsman prelucreaza fonta in fier forjabil; in 1784, Henry Cort perfectioneaza procesul de pudlare prin care se obtine otel s.a. In urma acestor descoperiri si perfectionari, dar mai ales a extinderii aplicarii lor, metalurgia isi schimba locul de desfasurare, mutandu-se din mijlocul padurilor in bazinele carbonifere. Dezvoltarea industriei metalurgice a fost favorizata si de importantele resurse de carbune si de minereuri de fier de care dispunea Anglia. Productia de metal cunoaste cresteri insemnate, de la 25.000 de tone in 1720, la 68.000 in 1788, si la 250.000 in 1806. Extractia de carbune urmeaza si ea aceeasi curba ascendenta, de la 5 milioane de tone in 1750, la 10 in 1800, si la 16 in 1829. O cauza, si, in acelasi timp, efectul dezvoltarii metalurgiei, dar si a vietii economice in general, o constituie dezvoltarea transporturilor. intr-o prima perioada a revolutiei industriale s-au dezvoltat in mod deosebit transporturile pe canale. In al doilea deceniu al secolului al XlX-lea, Anglia dispunea de o retea de canale de circa 6.400 km, care asigura transporturi ieftine si rapide, precum si o mare fluenta a traficului de marfuri, prin ecluzele si instalatiile de incarcare si descarcare cu care erau dotate. Sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XlX-lea reprezinta o perioada de mari framantari si cautari pentru perfectionarea unei noi forme de transport, a celei pe calea ferata. Transportul pe sine este cunoscut si folosit cu mult inaintea acestei perioade, mai ales in domeniul extractiei de minereuri, tractiunea utilizata fiind, de regula, cea animala. In 1790, numai liniile industriale miniere din regiunea Newcastle masurau 600 km. Inceputul tractiunii cu aburi este facut de firma "Watt si Boulton' din Soho (langa Birmingham), cea mai mare fabrica de masini cu aburi a epocii si care inaugureaza, in 1775, prima locomotiva cu aburi din lume pentru cale ferata cu ecartament redus, locomotiva cunoscuta sub denumirea "Tram Engine', la constructia careia au participat James Watt, William Murdoch si Richard Trcvithich. Dezvoltarea ulterioara a transporturilor pe caile ferate reprezinta si o sinteza a descoperirilor si perfectionarilor in fabricatia de otel si a masinii cu abur. La inceputul deceniului patru al secolului al XlX-lea, dupa cum se apreciaza in literatura de specialitate, Anglia incheie revolutia industriala si intra intr-o noua etapa, a procesului de industrializare, in urma caruia industria devine ramura rundimentala a economiei si are un rol precumpanitor in expansiunea economica exerna . Revolutia industriala in Germania Germania, ca urmare a lipsei unitatii statale, cunoaste o evidenta ramanere in urma fata de Anglia. Existenta mai multor state cu populatie germana constituie un handicap al vietii economice germane, partial atenuat prin "Uniunea vamala, initiata de Prusia in 1819, la care au aderat toate celelalte state germane, cu exceptia Austriei, pana in 1836. Pana Ia mijlocul secolului al XIX-lea insa industria statelor germane pastra multe din caracteristicile economiei medievale, dominata de mestesugari si manufacturi. Dupa 1850, urmare a cresterii demografice si reformei agrare, statele germane cunosc o intensificare a vietii economice, cresteri importante in productia industriala textila si cea agricola, cu scopul, de a satisface trebuintele interne. Progresele revolutiei industriale in Germania cele mai semnificative au fost inregistrate in domeniul industriei grele, cu deosebire dupa unificarea statelor germane. In urma adoptarii unei puternice legislatii protectioniste se dezvolta, dupa 1870, industria grea, care, pana la sfarsitul secolului, o intrece in realizari pe cea engleza. Metalurgia, constructiile de masini, in special de material rulant, chimia, electrotehnica s.a. cunosc cresteri si realizari tehnice de nivel mondial. Se cuvine mentionata si atentia deosebita acordata intemeierii, dezvoltarii si consolidarii invatamantului tehnic superior si cercetarii stiintifice. Descoperiri semnificative, care isi pun amprenta asupra nivelului de dezvoltare a economiei germane, ca motorul Otto, Diesel, electric s.a. confera industriei de prelucrare o arta superioara. De asemenea, interventia statului german a fost deosebit de puternica in constructia de cai ferate, constituind un element fundamental al unificarii economice. Caile ferate germane insumeaza 43.000 km in 1890, au o mare densitate in regiunile puternic industrializate, ca Westphalia, Silezia si Saxonia, si se afla, dupa 1876, in proprietatea statului. Catre sfarsitul secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea, Germania incepe sa-si creeze un imperiu colonial propriu, prin anexari de teritorii din Africa si Asia. Revolutia industriala in Franta Franta, desi cu traditii deosebite in industria manufacturiera textila, cunoaste o dezvoltare industriala moderna relativ tarzie. Unele imprejurari 'istorice, cum sunt masurile economice sau cu implicatii economice luate in perioada revolutiei franceze, precum si pierderile imense umane si materiale legate de razboaiele napoleoniene, au incetinit procesul de modernizare a bonomiei franceze. La acestea se poate adauga, desigur, si dimensiunea redusa a proprietatii funciare tipic franceze, care nu are forta economica necesara modernizarii agriculturii si retine un segment prea mare din populatia activa. In a doua jumatate a secolului al XlX-lea, industria franceza cunoaste realizari remarcabile in domenii de varf ale epocii, precum cele ale metalurgiei, otelurilor speciale, chimiei, aeronauticii, autovehiculelor, dar, cu toate acestea, nivelul de dezvoltare a economiei franceze in ansamblu nu poate fi caracterizat ca fiind acela al unei tari industrializate. Agricultura pastreaza rolul dominant in economie, urbanizarea este scazuta, iar intreprinderile industriale sunt, in portie de 80%, de mici dimensiuni, ele avand intre 3-5 angajati/intreprindere. Revolutia industriala in Rusia Rusia, dupa cum se apreciaza in literatura de specialitate, prezinta un caz aparte de dezvoltare economica. in privinta ei, nu toti autorii sunt de parere ca ar fi cunoscut un proces de industrializare modern, in sens vest-european, pana la Stratul primului razboi mondial. Tara de dimensiuni continentale, cu resurse naturale imense si in mare parte necunoscute in acea vreme, Rusia cunoaste in a doua jumatate a secolului al XIX-lea o serie de innoiri. Prin reforma agrara adoptata in 1861, taranimea este eliberata din iobagie si improprietarita, dar acestea nu se transforma intr-o premisa a unei dezvoltari industriale moderne sustinute, intrucat improprietarirea se face nu individual, ci la nivelul obstilor satesti, fapt ce mentine in continuare forta de munca in agricultura. Exploatarile de fier si de carbune din bazinele Krivoirog si Donet, precum si cele de petrol din jurul Marii Caspice sunt folosite fie pentru industria metalurgica, legata, in principal, de cerintele armatei imperiale, fie pentru export, cum este cazul petrolului. Industria textila cunoaste, de asemenea, unele cresteri, prin dezvoltarea de mari fabrici, la Petersburg, Moscova s.a., care prelucreaza bumbacul din zonele sudice. Statisticile epocii consemneaza, pentru anul 1900, un numar de doua milioane de muncitori salariati. Desigur, mult in cifra.,absoluta, dar foarte putin raportat la populatia Rusiei, care era de circa 170 milioane. Caile ferate cunosc si ele o dezvoltare insemnata, in a doua jumatate a secolului al XlX-lea, lungimea liniilor lor insumand, in pragul primului razboi mondial, peste 60.000 km, in care este inclusa si o linie transcontinentala, in lungime de 8.267 km, inaugurata in 1904. Cu toata dezvoltarea, reteaua cailor ferate este insuficienta, daca avem in vedere imensitatea spatiului geografic si trebuintele economice de pe acesta. Mai trebuie adaugat si faptul ca ecartamentul adoptat este mai mare decat cel european, ceea ce face ca fluenta traficului international sa fie mult ingreunata. Pe baza celor aratate se poate aprecia ca, la inceputul primului razboi mondial, Rusia era o tara agricola cu insule de industrie Revolutia industriala in Statele Unite Ale Americii Statele Unite Ale Americii, in momentul proclamarii independentei erau tari predominant agricole si cu o populatie relativ redusa. De-a lungul secolului al XlX-lea, ele cunosc insemnate framantari, determinate de cristalizarea statutului politic, intinderea teritoriala si cautarea unui model de dezvoltare economica. Urmare a unei rate a natalitatii extrem de ridicata, precum si a valurilor de imigrari, populatia SUA cunoaste, intr-un secol, un salt urias, de la 4 la 100 milioane, si este o populatie predominant tanara, ceea ce imprima un dinamism deosebit vietii economice. in plus, piata interna a SUA se caracterizeaza printr-o mare omogenitate, urmare a ceea ce sociologii numesc "creuzetul american'. Cu toate acestea, pana in pragul secolului al XX-lea, economia SUA sufera de o cronica lipsa de brate de munca, motiv pentru care productia, atat cea agricola, cat si cea industriala, are caracteristici proprii. in dezvoltarea economica a SUA deosebim, in principal, doua etape: prima, pana la razboiul de secesiune, in care economia se dezvolta in relativa dependenta fata de fosta metropola, si a doua, dupa acesta, cand ea isi gaseste propriul drum si ritm dc dezvoltare. in esenta, dezvoltarea economica a SUA incepe cu agricultura, domeniu in care fertilitatea exceptionala a terenurilor virgine si imensitatea spatiului geografic sunt factori favorizand pentru cultura cerealelor si cresterea animalelor, desi cucerirea vestului se dovedeste a fi o realitate extrem de aspra. Productia agricola reprezinta baza de materii prime pentru productia alimentara, care in faza ei de inceput este concentrata in jurai orasului Chicago. Concomitent, industria textila pnoaste si ea dezvoltari semnificative, prin valorificarea bumbacului din zonele ii-dice. Prima "afacere in stil american' o constituie insa caile ferate, constructia lor 'Lnd o permanenta a vietii economice din SUA, incepand din deceniul al treilea si :dna la sfarsitul secolului al XIX-lea. Trebuintele generate de constructia de cai :::ate impun dezvoltarea industriilor extractive, metalurgice si constructoare de masini, aparitia primelor societati pe actiuni, iar ca urmare a gradului inalt de monopolizare, a primelor legi antitrust. Este semnificativ, credem, faptul ca -.manile societatilor feroviare au fost primele actiuni inregistrate la Bursa din NewYork, iar valorile la care ele erau negociate depaseau cu mult pe cele ale icnunilor societatilor industriale. Descoperirea petrolului, la jumatatea secolului trecut, imprima vietii xonomice a SUA un ritm si directii proprii de dezvoltare. Coroborat cu victoria : riului industrial asupra sudului agricol, in urma razboiului de secesiune, si cu ::.:tica protectionista promovata consecvent in a doua jumatate a secolului al -X-lea, procesul de industrializare in SUA se desfasoara accelerat si cu rezultate care indreptatesc si consfintesc pozitia lor fruntasa in ierarhia mondiala la inceputul secolului al XX-lea. Expansiunea economica americana se face simtita pe piata mondiala inca inainte de primul razboi mondial, prin activitatile unor mari societati, ca Standard Oii, General Motors, Ford, United States Steel Co, General Electric, Dupont de Nemours s.a. Revolutia Industriala in Japonia Japonia, dupa doua secole de inchistare feudala si izolare voluntara de restul lumii, cunoaste, la jumatatea secolului al XlX-lea, inceputul Erei Meidji, care se constituie intr-un amplu proces de reforme si transformari ce au inscris ~t- intr-un accelerat proces de modernizare. Reformele si transformarile au vizat -o: domeniul politic, cat si pe cel social si economic. In domeniul politic au fost adoptate principiile si formele organizatorice ale i&socratiei moderne, concomitent cu restaurarea puterii imperiale, iar in cel social prin desfiintarea relatiilor feudale, au fost create premisele structurilor aeiale modeme. In domeniul economic, se cuvine subliniat rolul deosebit pe care si 1-a asumat statul japonez in procesul de modernizare si industrializare, prin apelul treptat gradual, la initiativa particulara. Masinismul patrunde initial in industria textila in cea de prelucrare a matasii la inceput si, ulterior, a bumbacului importat, iar in ultimele decenii ale secolului al XlX-lea, in industria grea - metalurgie, constructii de masini, constructii navale sprijinite de catre stat prin comenzi ferme pe termen lung, pentru cerintele armatei imperiale in vederea expansiunii o.oe si militare. De asemenea, statul s-a implicat nemijlocit in pregatirea fortei snunca, prin sistemul de invatamant de toate gradele: primar, profesional, liceal si superior. Intr-un termen relativ scurt, de trei decenii, Japonia a parcurs in ritm accelerat drumul de la statul feudal la un stat modera industrial. La sfarsitul secolului trecut, pe piata Extremului Orient produsele japoneze concurau la egalitate cu cele engleze, germane si americane.