INCINERAREA DESEURILOR MENAJERE

Incinerarea deseurilor menajere

Arderea (incinerarea) reziduurilor menajere este o metoda termica de eliminare (denocizare) a acestora prin oxidare completa la temperaturi inalte a materiilor organice prin folosirea, de regula a energiei termice si a produselor de ardere rezultate. Prin ardere se reduce volumul reziduurilor cu aproape 85%, iar pentru depozitarea unei tone arse este necesara o suprafata de numai 0,1 mp.

Din considerente de protectie ale mediului inconjurator, pe langa folosirea unor instalatii a caror incineratoare trebuie sa functioneze continuu cu    o ardere " in masa" completa, este cu mult mai bine daca se realizeaza si o selectare premergatoare arderii pentru excluderea acelor componente care produc gaze nocive cum este cazul maselor plastice precum si a acelor materiale care ingreuneaza arderea - cum sunt materiile organice - si care pot fi folosite in alte scopuri (producerea de compost.)

Colectarea selectiva duala este o solutie ecologica de ameliorare a tratarii deseurilor menajere, care deschide calea spre valorificarea atat a fractiei uscate cat si a fractiei umede.

Fractia uscata se poate valorifica energetic, cu mare eficacitate, cu tehnologii existente in tara noastra. Dintr-un calcul sumar, pentru Bucuresti potentialul de valorificare constituie echivalentul sarcinii maxime de incalzire a 2500 de apartamente. Solutia cea mai buna de ardere a acestei fractii de deseuri menajere cu putere calorica ridicata este in focare ciclon, o tehnica de ardere experimentata si finalizata din punct de vedere constructiv la Laboratorul de Ardere al Facultatii de Instalatii Bucuresti.

In Romania tendinta actuala nu este de folosire a proceselor termice de incinerare si coincinerare, cele 5 instalatii pilot de incinerare a deseurilor fiind scoase din functiune, si din lipsa unei metodologii specifice de caracterizare a deseurilor, datele existente nu putand fi folosite in fundamentarea introducerii acestor tehnologii. In domeniul deseurilor periculoase si a deseurilor rezultate din activitati medicale, procedeul de incinerare a inceput sa fie folosit, fiind in functiune mai multe incineratoare de capacitati mici.

Aceasta tendinta impune introducerea unor reglementari specifice din U.E. prin care sa se stabileasca conditiile de lucru si regimul de functionare pentru instalatiile de incinerare si coincinerare a deseurilor, controlul instalatiilor si monitorizarea emisiilor precum si elemente specifice activitatii desfasurate de autoritatea competenta pentru protectia mediului.

Un prim pas a fost facut prin H.G. nr. 128/2002 privind incinerarea deseurilor, dar este necesara continuarea prin elaborarea si introducerea unor norme specifice. Conform H.G. nr. 128/2002, o instalatie de incinerare reprezinta orice unitate tehnica stationara sau mobila si echipament destinat tratamentului termic al deseurilor, cu sau fara recuperarea caldurii de ardere rezultate. Aceasta include incinerarea prin oxidarea deseurilor, ca si piroliza, gazificarea sau alte procese de tratament termic, cum sunt procesele cu plasma, in masura in care produsele rezultate in urma tratamentului sunt incinerate ulterior. Aceasta definitie acopera amplasamentul si intreaga instalatie, inclusiv toate liniile de incinerare, receptie a deseurilor, depozitare, dispozitive de pretratare locala; sistemele de alimentare cu deseuri-combustibil-aer; boilerul; dispozitivele de tratare sau depozitare a reziduurilor, gazelor de ardere si apei uzate; cosul de fum; dispozitivele si sistemele de control al operatiunilor de control al incinerarii, de inregistrare si urmarire a conditiilor de incinerare.

In cadrul unui program PHARE cu asistenta expertilor din Ministerul Mediului din Germania a fost elaborata o prima faza a unui "Normativ pentru controlul emisiilor poluante rezultate din procese termice de tratare si eliminare a deseurilor", include elemente specifice prezente in normative similare din Germania si Marea Britanie.