MASURI DE PREVENIRE A POLUARII APELOR SUBTERANE

MASURI DE PREVENIRE A POLUARII APELOR SUBTERANE

Posibilitatille de poluare a apei subterane prin sursele de poluate mentionate anterior sunt multiple; o grupare a masurilor de prevenire a poluarii in funtie de diferitele categorii de surse de poluare este dificila deoarece masurile ce trebuie luate sunt similare atat surselor de poluare cu ape menajere, cat si celor industriale etc. De aceea, in continuare, se vor discuta masurile de prevenire a poluari corespunzatoare unor cazuri mai frecvente de poluare.

1. MASURI DE PREVENIRE A POLUARII APELOR SUBTERANE AFERENTE CANALELOR SAU CONDUCTELOR DE TRANSPORT

Prin canale si conducte se transporta ape uzate(menajere, industriale, radioactive etc) produse industriale(titei, acizi etc) etc.

Masurile de prevenire a poluaarii referitoare la canalele care transporta ape uyate sunt in general mai bine cunoscute, se poate spune ca sunt normate prin stasuri, instructiuni etc.In terenuri unde se cunoaste necesitatea protejarii apei subterane se folosesc canale (de obicei conducete) etanse, a caror imbinari trebuie, de asemenea, sa asigure o etansare perfecta.

In ultimul timp a luat o mare dezvoltare constructia de conducte pentru transportul materiilor prime sau a produselor industriale, in special al tiseiului; in prezent suntconstruite in lume peste 400000 km de conducte pentru transportul titeiului. Riscul de a se produce pierderi prin conducte este mic, dar nu poate fi eliminat complet fiind vorba, in asemenea cazuri, de poluari accidentale.

Pentru evitarea defectiunilor la conducte, in permanenta se imbunatateste fabricatia, executia si exploatarea acestora. In privinta fabricarii conductelor si pentru o cat mai buna comportare in timp a acestora, se urmareste ca tensiunile din peretii conductelor sa fie limitate 65 - 75% din limita elastica a rezistentei otelului. In ceea ce priveste sudura conductelor la imbinari, controlul prin metoda electrica este obligatorie.

Izolatia si protectia catodica a conductelor asigura, in plus, o buna comportare a conductelor in timp.

Dupa executie, conductele se incearca la proba hidrostatica, pentru a se verifica entaseitatea si rezistenta. Serecomanda incercarea la presiuni care conduc la solicitari duse pana la 95% din limita minima a materialului tubului, sau cel putin 1,2 - 1,3 ori presiunea maxima de serviciu a conductei. Presiunea de incercare este mentinuta timp de 6 - 24 h; se recomanda mentinerea presiunii timp de 24 h.

La intersectia cu caile de transport si cu cursurile de apa, toate sudurile sunt verificate prin examen radiologic.

Pierderile de produse prin conducte se datoresc: defetelor la tevi, viciilor de constructie, coroziunii, accidentelor etc.

Defectele tevilor sunt in general cauya unor defecte de sudura, de laminare, sau de oboseala a materialului. Acestea pot fi evitate prin: utilizarea de oteluri de buna calitate ; prin controlul si receptia contiincioasa a probelor hidrostatice in fabrica etc.

Viciile de constructie se pot evita numai printr-un control eficient al beneficiarului. Spre deosebire de conductele pentru transportul apei, la care pierderile prin neetanseitate ajung chiar pana la 10%, la conductele pentru transportul titeiului pierderile trebuie sa fie zero.

Coroyiunea interioara este foarte redusa, ea datorandu-se prezentei accidentale a apei in produse. Accidente pot aparea si ca urmare a coroziunii exterioare, datorite executarii necorespunzatoare a izolatiei si protectiei catodice. Din statistici rezulta ca la conducte din otel neprotejate se produc in medie 200 defecte la 1000 mile conducte, in timp ce la conductele protejate cazurile de defecte scad la 1 la 1000 mile conducte.

Accidente pot aparea si datorita unor deteriorari produse conductelor, de agentii exteriori, de cele mai multe ori utilaje de constructii rutiere, agricole etc. Aceste accidente pot fi evitate prin instalarea de repere care limiteaza ampriza conductelor ti punctele de intersectie cu caile de transport.

La ciclul de studii "Protectia apelor de suprafata subterana contra poluarii cu petrol brut si produse petroliere" de la Geneva (1969) organizat de Comisia Economica pentru Europe a Organizatiei Natiunilor Unite, s-a recomandat ca traseele conductelor care transporta produse petroliere sa fie astfel alese incat sa se evite zonele in care acestea risca sa fie deteriorate de factorii exteriori si prin aceasta sa creieye grave probleme de poluare.

Loviturile de berbec datorate de cele mai multe ori intreruperii curentului electric la statiile de pompare, punerii sau scoaterii din functiune a echipamentului din statiile de pompare etc., produc adesea importante degradari ale conductelor de refulare si drept urmare pierderi.

Dupa o statistica din Rusia rezulta ca, costul total al construcsiilor si instalatiilor de semnalizare, protectie catodica, imbracaminte de protectie, vane de separare etc , necesare prevenirii impurificarilor, respectiv unei bune exploatari, reprezinta , 37% pentru conductele cu diametrul de 500 mm si 23% pentru conducte cu diametrl 1000 mm.

In ceea ce priveste exploatarea, care atunci cand este judicios facuta conduce la evitarea peierderilor, in preyent este realizata in mare masura cu ajutorul aparaturii electronice.Astfel, controlul continuu al conductelor , ca de altfel si al rezervoarelor se face cu un detector cu ultrsunete. Acest aparat consta intr-un circuit electronic, convertizori electroacustici si cabluri de racord. Pierderile sunt detectate prin variatiile de viteza a ultrasunetelor din interiorul conductei. In momentul in care se semnaleaza o pierdere , aparatul da un semnal de alarma.

Interiorul conductelor mai poate fi controlat ti cu aparate bayate pe principiul optico-electronic. Aceste aparate comporta o camera de emitere, un bloc de comanda a camerei si un dispozitiv de reproducere a imaginilor televizate.

Un alt aparat de tip mai nou aentru controlul calitati peretilor la conductele subterane utilizeaza un detector magnetic prin intermediul caruia se oberva deformatiile campului magnetic datorita defectelor, comparandu-l cu campul magnetic initial.

La noi in tara, pentru conductele de transport a titeiului la C.P. Navodari, care trece prin apropierea surselor de apa subterana de la Caragea Dermen, Citmeaua I si Cismeaua II, s+au analiyat urmatoarele masuri pentru prevenirea poluarii:

Amplasarea conductei de titei la cat mai mare distanta (la cel putin 500 m) fata de limitele zonei de productie sanitara a captarilor de mai sus.

Pozarea conductei, cu toate instalatiile si protectiile mentionate anterior intr-un sant captusit cu un strat de argila de cel putin 50 cm grosime dedesubt si lateral, in yonele situate la mai pusin de 1000 m departare de yonele de captare mentionate.

Adoptarea eventual a unei solutii mai sigure pentru protectia sursei de apa subterana, prin poyarea conductei de titei pe estacade (conducta aeriana) sau montarea acesteia intr-o galerie vizibila.

2 MASURI DE PREVENIRE A POLUARII APELOR SUBTERANE LA REZERVOARE

Rezervoarele folosite pentru inmagazinarea diferitelor lichide poluante(titei, benzina, acizi, etc.) sunt de tip suprateran si subteran.

Rezervoarele de tip suprateran sunt de obicei metalice si au volume mult mai mari ca cele subterane.

La verificarile hidraulice o deosebita atentie trebuie data punctelor de imbinare intre rezervor si diferitele conducte.

Radierul rezervoarelor trebuie sa fie executat mult mai atent decat peretii, deoarece el este mult mai greu de controlat si reparat in caz de defectiune; de asemenea tasarile neuniforme ale terenului intervin , In primul rand asupra radierului.In unele cazuri rezervoarele se executa cu fund dublu, vizitabil, pentru a putea fi controlate, vizitate cat mai des pentru a putea efectua la nevoie reparatiile necesare.

Majoritatea rezervoarelor supraterane sunt pevazute cu ziduri de protectie, care pe de o parte protejeaza rezervirul contra actiunilor mecanice, iar pe de alta parte pot retine eventualele pierderi.Zidurile de protectie sunt executaate din zidarie de beton sau caramida si sunt prevazute la exterior cu un strat izolator impermeabil.

Rezervoarele supraterane, de cele mai multe ori, sunt inconjurate de platforme din beton, astfel incat, in cazul pierderilor oricat de mici prin pereti, acestora pot fi identificate.

Rezervoarele subterane, folosite in industrie sau ca rezervoare de pacura pentru locuinte sunt executate, de regula, tot din metal. Coroziunea interna si externa este cauza principala a pierderilor.

Contra coroziunii externe se aplica un strat de mastic bituminos; de curand se practica pulverizarea de material plastic, ranforsat cu lana de sticla, in grosime de 2 mm.

Coroziunea interna este provocata de lichidele acide, de produsele petroliere care contin apa sarata etc.; de obicei apa sarata este indepartata inainte de a introduce produsul in rezervor. Daca operatia este dificil, se folosesc cuve cu pereti dubli sau izolanti la interior cu un strat de material plastic.

Rezervoarele de beton armat ingropate sau semiingropate sunt folosite mai rar. Protectia interioara a lor se face cu o imbracaminte metalica (tola de otel de 2,5 mm), formand o cuva izolata neportanta. Durata imbracamintii metalice este asigurata prin:

Imbracaminti anorganice pe baza de aliaje de magneziu+alumiuniu aplicat in placi.

Imbracaminti anorganice pe baza de ciment, suprafata fiind tratata cu o solutie de magneziu-fluor-siliciu.

Imbracaminti din material plastic insolubil chimic.

Rezervoarele si conductele metalice sau din beton armat amplasate in anumite soluri pot fi corodate de acestea, daca nu sunt protejate corespunzator. Protectia acestora se face prin imbracaminti corespunzatoare si de cele mai multe ori printr-o protectie catodica incluzand si dispozitivele de drenare a curentilor vagabonzi, statiile catodice si protectorii electrolitice.

Principalele caracteristici ale unui material de protectie contra coroziunii sunt:

Ø            Rea conductibilitate - rezistensa specifica totala trebuie sa fie superioara valorii de 10 la puterea 10 ohm s/cm, dupa ramanerea un timp de 30 zile intr-o solutie de clorura de sodium 3%.

Ø            Rezistenta mecanica corespunzatoare, pentru a nu se degrada in timpul constructiei si exploatarii.

Ø            Maleabilitatea si buna aderenta cu metalul la temperaturi joase

Ø            Stabilitate chimica la contactul cu diferite substante si stabilitate fata de procesele de dregradare biologica.

Cele mai utilizate materiale de protectie sunt: cauciucul; bitumul; polimerii (sub forma unui film).

O conducta se considera ca este bine protejata atunci cand rezistenta electrica specifica a solului este superioara valorii 10 ohm s/cm si foarte bine protejata cand este inferioara valorii de mai sus.

Rezervoarele se protejeaza contra coroziunii atmosferice cu vopsea de aluminiu. De 15 - 20 ani se folosesc materiale plastice si silicati si mai de curand vopsele epoxidice, care s-au dovedit eficace si la interior, in numeroase situatii.

La fel ca si celelalte rezervoare, rezervoarele pentru retentia apelor de ploaie, trebuie executate dupa aceleasi reguli (mentionate anterior) atunci cand este necesar sa se evite poluarea apelor subterane.

MASURI DE PREVENIRE A POLUARII APELOR SUBTERANE LA DEPOZITELE DE REZIDURI

Depozitele de reziduri-gunoi menajer, industrial, deseuri rezultate din procesele tehnologice (zguri metelurgice, steril de la flotatiile de carbuni sau minereuri, acizi reziduali etc.) - de materii prime etc. constituie surse importante de poluare pentru apele subterane. In afara de substantele organice, substantele chimice, metalele grele, detergentii nedegradabili si chiar cei degradabili, pot polua grav straturile acvifere.

Dintre masurile care trebuie luate pentru prevenirea poluarii se mentioneaza:

Epurarea corespunzatoare apelor uzate pentru retinerea rezidurilor.

Evitarea amplasarii unor astfel de depozite in zonele de alimentare cu apa a stratului acvifer.

Amplasarea depozitelor la distanta de cel putin 50 m de cursurile de apa de suprafata, care prin zonele de contact ar putea sa transmita poluarea apelor subterane.

Amplasarea unor astfel de depozite, pe cat posibil in zonele unde solul este argilos si nivelul apelor subterane este cat mai jos fata de nivelul solului.

Construirea de ecrane impermeabile din argila, bitum, beton etc., pe fundul si taluzele depozitelor, in scopul reducerii infiltrarii apelor uzate sau a substantelor nocive in straturile acvifere.

Pentru C.P. Navodari, unde exista pericolul poluarii straturilor acvifere de sub platforma acestei unitati, poluare care ar putea sa se transmita si pana la captarile de apa din zona Caragea Dermen, masurile preconizate si realizate constau in executarea unui ecran perimetral (imperfect) si retea generala de drenaj.

Uneori, inmagazinarea (depozitarea) apelor uzate sau a substantelor nocive are un caracter definitiv; in acest scop se folosesc fostele excavatii miniere sau sondele de petrol.

In S.U.A.si Rusia este larg raspandit procedeul de inmagazinarea apelor uzate provenite din industria de prelucrare a petrolului, in straturile de mare adancime. Dupa datele Comitetului Federal pentru Protectia Apei din S.U.A., in anul 1968 functionau 150 de sonde in care se injectau apele uzate la adancimi de 300 - 2000 m.

In Rusia se introduc in sonde apele uzate rezultate din industria de vopsele, de la folosirea izotopilor radioactivi etc.

In Rusia de mai bine de 10 ani s-a trecut la injectarea in sol a apelor uzate provenite de la unele schele petroliere.

Desi inmagazinarea in straturile acvifere adanci a apelor uzate si a substantelor nocive este aplicata de peste 25 ani, experiensa in acest domeniu este mica. De aceea este necesar ca inainte de adoptarea unei asemenea masuri, sa se execute cercetari temeinice hidrogeologice, pentru a putea stabili, in principal, modul de inchidere a straturilor acvifere de suprafata pentru a le feri de poluare pe toata durata injectarii.

4. MASURI DE PREVENIRE A POLUARII APELOR SUBTERANE LA FOLOSIREA PENTRU IRIGATII A APELOR UZATE, A PESTICIDELOR SI INGRASAMINTELOR MINERALE IN AGRICULTURA

Irigarea cu ape uzate menajere si industriale este un procedeu de epurare avantajos pentru micile localitati. Adoptarea unui asemenea procedeu este conditionata de o serie de factori, dintre care unul dintre cei mai importanti este nivelul apelor subterane, din zona respectiva; in general se evita adoptarea unei asemenea solutii cand nivelul apei subterane este aproape de suprafata soluluiu, deoarece exista pericolul poluarii acesteia.

Infiltrarea in sol a apelor uzate este in functie de capacitatea de adsorbtie a solului care poate fi: mecanica, fizica, fizico-chimica si biologica.

Aceasta caracteristica a solului ii confera posibilitatea de a retine cea mai mare parte din substantele si microorganismele din apa uzata, realizandu-se astfel si epurarea ei. Pe de alta parte insa, ea defineste si posibilitatea solului de a lasa sa treaca prin el o cantitate mai mare su mai mica de apa, poluata mai mult sau mai putin, care ajunge in stratul acvifer.

Daca normle de irigare corespund capacitatii de adsorbtie a solului, in cazul unui solomogen, teoretic, apele uzate trecute prin sol ar trebui sa nu mai contina substante poluante; totusi, in numeroase cazuri, se practica supraincarcarea terenurilor irigate si poluarea solului se mareste, drept urmare a mineralizarii mereu crescand, in urma acumularii de poluantii, ca de exemplu nitrati, nitriti etc. Prezenta unui continut ridicat de nitrati si amoniac indica o poluare organica cu ape uzate, in zona de aerare a solului.

Tinand seama de cele de mai sus, sunt necesare doua categorii de cercetari, avand ca scop final prevenirea poluarii si stabilirea parametrilor de proiectare:

Prima categorie de cercetari are caracter genereal si urmareste stabilirea caracteristicilor fizice, chimice, hidrogeologice etc. ale solului.

A doua categorie de cercetari are ca scop stabilireaposibilitatilor de irigare cu ape uzate.In acest sens, de cele mai multe ori se construiesc parcele experimentale, cu ajutorul carora se stabilesc parametrii de proiectare a terenurilor de irigare, in vederea realizarii acestora in conditii optime din punct de vedere al epurarii si ecitarii colmatarii.

Pentru sporirea fertilitatii solului in agricultura se folosesc ingrasaminte minerale, iar pentru a feri culturile de insescte sau diferite boli, pesticide. Paralel cu efectele pozitive ale acestora, intensificarea chimizarii in agricultura are si efecte negative sub raportul protectiei mediului si in particular al apelor subterane. O mare parte don substantele chimice, unele foarte toxice, care intra in compozitia chimica a ingrasamintelor minerale si a pesticidelor, patrund in sol si de aici mai departe in apele subterane, pe care le polueaza. La concentratii mici, acesti poluanti sunt asimilati de capacitatea de autoepurare a solului ti a apelor subterane; folosirea nerationala a acestora are insa efecte negative.

Pentru prevenirea poluarii apelor subterane se recomanda:

Efectuarea de cercetari preliminare;

Folosirea de ingrasaminte si pesticide numai in zone recomandate;

Raspandirea uniforma si in cantitatile stabilite prin norme;

Evitarea raspandirii acestor substante in conditii metorologice necorespunzatoare (vant puternic, ploi abundente etc.).

5. MASURI DE PREVENIRE A POLUARII APELOR SUBTERANE LA TRANSPORTUL PE USCAT AL LICHIDELOR NOCIVE

Camioanele-cisterna folosite pentru transportul pe sosele trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii, pentru prevenirea poluarii:

Compartimentarea cisternei atunci cand depaseste capacitatea de 5000 l ;

Preotectia cisternelor contra socului, amonte si aval;

Ridigizarea suplimentara a caroseriei, in comparatie cu celelalte camioane, pentru a nu se deplasa, degrada etc. la eventuale socuri;

Verificarea prin probe de presiune a cisternelor,inainte de darea in folosinta;

Reducerea oboselii soferului prin realizarea de amenajari suplimentare privind intrarea si iesirea din cabina, vizibilitatea, scaunul, dispozitivele de comanda etc.

Deoarece la incarcarea si descarcarea cisternelor posibilitatile de pierderi sunt numeroase, soferul si manipulatorul trebuie sa respecte o serie de reguli, care trebuie sa fie afisate in locurile respective.

La transportul pe cale ferata, la fel ca pe sosea, vagoanele cisterna sunt realizate in conditii specifice, iar manipularea se realizeaza dupa anumite reguli.

Transportul pe apa si aerian, respectiv pierderile, pot produce foarte rar poluarea apei subterane.

Din experienta de pana in prezent, rezulta ca masurile luate in privinta echipamentului de transport, precum si a regulilor de manipulare a lichidelor nocive sunt suficiente, cu conditia folosirii unui personal cat mai constiincios si a evitarii accidentelor de circulatie folosirii unui personal cat mai constiincios si a evitarii accidentelor de circulatie, deoarece acestea au provocat cele mai multe neplaceri.

6. MASURI DE PREVENIRE A POLUARII APELOR SUBTERANE PRIN INSTITUIREA ZONELOR DE PROTECTIE SANITARA

Zonele de protectie sanitara sunt suprafetele de teren din jurul captarilor de apa potabila, sau a altei parti a sistemului de alimentare cu apa, in care trebuie sa fie respectate normle sanitare in vigoare, in scopul eliminarii pericolului de impurificare a apei; ele sunt instituite prin Decretul nr. 1059/1967. Daca in aceste suprafete sunt respectate masurile de protecsie,se poate evita poluarea api subterane si respectiv contaminarea api captate.

Procesul de poluare, dupa ce a inceput sa actioneze, poate fi diminuat prin fenomene de autoepurare si dilutie. Unele substante insa nu pot fi degradate prin autoepurare ti ele raman ca atare in stratul acvifer, circula cu apa subterana si polueaza suprafete mari de teren. Dupa incetarea poluarii este necesar sa treaca ani de zile,pentru ca stratul acvifer sa poata fi eventual folosit.

Zonele de protectie sanitara sunt de doua categorii: zona de regim sever si zona de restrictie.

In zona de regim sever, care se intinde in amonte de captare pe o latime de cel putin 50 m, paralel cu protectia acesteia, prin respectarea normelor pe care trebuie sa le indeplineasca zona, in mod cert se realizeaza si prevenirea poluarii apei subterane.

In zona de restrictie normele care trebuie indeplinite sunt mai putin severe decat pentru zona de regim sever insa, suficient pentru a feri de poluare apa subterana.

Dintrenormele care trebuie indeplinite de zonele de protectie sanitara se citeaza interzicerea: uitilizarii ingrasamintelor minerale, a pesticidelor, irigarii cu ori ce fel de apa, pasunatului, realizarii de constructii care sunt legate de exploatarea sursei, extragerii de materiale de constructii, depozitarii de materiale, treversarii zonei de catre canele de ape uzate etc.

Modul de dimensionare a zonelor de protectie sanitara este aratat in decretul nr.1059 si in literatura de specilitate.

7. MASURI DE PREVENIRE A POLUARII APELOR SUBTERANE PRIN FORMARE DE PERSONAL CALIFICAT, PROPAGANDA, EDUCATIA PUBLICULUI SI LEGISLATIE

Pentru o cat mai judicioasa si eficienta protectie a apelor subterane este necesar sa se dispuna de un personal bine calificat, el trebuind sa cunoasca, atat posibilitatile si masurile de prevenire a poluarii, cat si pe cele de interventie in caz de accident. Cadrelor de toate nivelele, care sunt instruite in problemele de protectia si epurarea apelor, trebuie sa li se asigure o pregatire suplimentara si pentru prevenirea si combaterea poluarii, eventual in cadrul unor cursuri ulterioare absolvirii programului de baza; acestea ar putea sa primeasca eventual, o specializare diferentiata, de exemplu pentru diferite tipuri de impurificari.

Propaganda, respectiv educatia publicului, pare a fi mai eficienta din punct de vedere al rezultatelor, decat aplicarea unor prevederi ale legislatiei (de exemplu aplicarea de sanctiune).

In Germania, o propaganda bine sustinuta a diminuat cazurile de poluare cu hidrocarburi pe santierele de constructii.

In Marea Britanie, in afara de propaganda la televiziune, s-au realizat si pliante, in care se explica in mod simplu si sugestiv precautiile pe care trebuie sa le ia consumatorii de produse petroliere(intreprinderi si particulari) pentru a impiedica poluarea apelor subterane.

Si la noi in tara prin radio, televiziune si prin altele diferite mijloace, se informeaza publicul de masurile care trebuie luate pentru a impiedica poluarea si consecintele acesteia.

Din ce in ce mai multe tari, in scopul prevenirii poluarii apelor, aerului etc., au elaborat legislatii corespunzatoare. Numeroase institutii, asociatii etc. colaboreaza la elaborarea, reviziuirea, aplicarea legislatiei in domeniul protectiei mediului inconjurator. O deosebita atentie se da luptei contra poluarii cu hidrocarburi a apelor subterane, fie ca acesta provind din industrie, de la particulari etc.

Legislatii corespunzatoare prevad posibilitatile de folosire ca receptori a apelor de suprafata si subterane, precum si sanctiunile pentru nerespectarea acestora.

In Franta, conform legii din anul 1964, s-a creiat un sistem de contributie proportionala pentru beneficiarii receptorilor, in functie de cantitatea de nocivitate evacuata in acestia.

In Marea Britanie acelasi tip de contributie se aplica din anul 1936, solutii de epurare fiind recomandate si insusite de administratia locala.

Avizarea proiectelor precum si autorizarea de functionare, inainte de intrarea in productie a unitatii industriale, in deosebi, constituie inca o treapta pe scara masurilor de prevenire a poluarii apelor.