Mecanismul informational

Mecanismul informational

Realitatea umana este o realitate a vietii. Omul insusi este viata, iar intreaga lui existenta se bazeaza pe mecanisme biologice.

Avand in vedere aceasta comuniune, preocuparile legate de definirea vietii, a originii ei au concentrat dintotdeauna un interes deosebit si au condus la aparitia a numeroase ipoteze. Cunoasterea stiintifica a vietii a permis, totodata, si o precizare mai exacta a granitelor dintre viu si neviu, dar si in legatura cu limitele spatiotemporale in care se incadreaza spectacolul vietii.

Asadar, mecanismul informational al vietii este esential pentru insasi existenta ei, indiferent de nivelul de organizare sau complexitatea sistemelor pe care le alcatuieste.

Prin stocarea si transmiterea informatiei, viata a gasit solutii intr-un univers entropic, astfel incat s-a organizat in sisteme aflate departe de echilibru, subordonate ierarhic, creand un mediu unic, care a devenit din ce in ce mai favorabil desfasurarii proceselor specifice de la diferite niveluri.

Mecanismul informational se manifesta astfel:

coordonarea proceselor fundamentale (chimice, fizice), incepand cu nivelul intracelular;

asigurarea stabilitatii, prin modificarea parametrilor sistemului in raport cu schimbarile intervenite in mediul extern sau intern - autoreglarea;

reproducerea sistemelor, prin replicarea integrala a suportului informational;

elasticitate informationala, care permite schimbari interne necesare pentru a valorifica noi resurse in noi conditii - adaptare.

Suportul material care permite realizarea acestor functii informationale este materialul genetic, respectiv acidul dezoxiribonucleic (ADN) si acidul ribonucleic (ARN).

Coordonarea proceselor fundamentale

Nivelul inferior de manifestare a vietii este un fragment de acid nucleic. Desi nu este considerat un organism, entitatea care dispune de acest element va fi capabila de metabolism. Situatia este caracteristica virusilor si viroizilor, considerate cele mai simple forme de viata. Acestea nu pot fi numite organisme pentru ca nu au metabolism propriu, dar odata ajunse in celulele gazda vor determina schimbarea reactiilor in conformitate cu informatiile stocate in propriile lanturi de acid nucleic. Acest comportament dovedeste rolul informatiei genetice in viata oricarei celule. Informatia stocata depinde de nevoile suprasistemului, dar si de nevoile proprii.

Depinde, in mare masura, de transmiterea informatiei, de comunicarea dintre componentele sistemului astfel incat comportamentul, structura, componenta lor sa se modifice in vederea evitarii influentelor generate de factori externi sau interni.

In sens larg, comunicarea explica intregul mecanism informational - de la coordonarea proceselor, la adaptarea si diversificarea formelor de viata, fiind legata de insasi notiunea de informatie, in formula in care a definit-o Wiener. In departajarea realizata, comunicarea serveste autoreglarii. Procesul se desfasoara la toate nivelurile de organizare a vietii, cuprinzand diferite intervale de timp, necesare transmiterii informatiei.

In situatia in care variatia externa, modificarea mediului, se realizeaza mai repede decat transmiterea informatiei apare o defazare care poate determina chiar distrugerea sistemului sau eliminarea unora din componentele sale. Astfel s-a intamplat in perioadele care au precedat episoadele de extinctie.

Timpul uman este, de asemenea, incomparabil mai scurt decat timpul biologic al reactiei, constituind o premisa pentru schimbari majore, soldate cu numeroase pierderi.

Elasticitatea informationala rezulta din capacitatea nelimitata de diversificare a informatiei. Sistemele vii tind sa se autoreproduca. Mediul - conditii si resurse - nu este insa constant. El se transforma ca urmare a unor procese independente de viata - eroziunea, colmatarea albiilor, dizolvarea sarurilor din substrat etc. Sau determinate de interactiunea cu sistemele vii. La aceste schimbari sistemele vii trebuie sa se adapteze. Cu alte cuvinte, trebuie sa-si modifice structura, reactiile astfel incat sa nu fie distruse.

Adaptarea se manifesta la toate nivelurile de organizare a vietii, fiind o reactie la schimbarea externa. Timpul de reactie depinde de    nivelul de organizare, respectiv de perioada de reproducere.

Componentele mecanismului informational sunt de natura sa demonstreze faptul ca strategia supravietuirii este o strategie informationala. Astfel, posibilitatea stocarii si transmiterii informatiei explica nu numai existenta vietii, dar si comportamentul ei atat de "potrivit" in raport cu limitele fizice si chimice ale mediului. Diversitatea mediilor, respectiv formelor in care substanta sau energia erau disponibile, nu a constituit o bariera in extinderea vietii in cele mai neasteptate locuri.

Explorarea granitelor biosferei este inca un proces nefinalizat, nu atat fizic, cat in ceea ce priveste posibilitatile teoretice. Prelungind aceasta analiza la nivelul omului, societatii, incarcatura informationala devine si mai importanta. Mecanismele descrise implica sisteme independente de om. Totusi, ele pot fi interpretate foarte usor si din perspectiva umana. Conditia este sa schimbam "centrul de comanda".

Pe langa pastrarea structurii morfo-fiziologice in cele mai variate conditii, capacitatea omului de a gestiona informatia a inlaturat orice competitie, ca urmare a timpului de reactie mult mai scurt si mult mai putin dependent de timpul de reproducere.

Singurul factor care a franat acest avant este reprezentat de faptul ca reproducerea informatiei individuale nu este posibila. Altfel spus, de la o generatie la alta se transmite numai informatia genetica. Beneficiile cunoasterii vin insa numai in urma unor eforturi individuale, voluntare, investite in procesul invatarii, al dezvoltarii abilitatilor mintale.

Continuarea diversificarii informatiei, valorificarea stocului informational acumulat depind de modalitatile cele mai eficiente de gestionare a acestei resurse, justificand dezvoltarea tehnologiei informatiei si o societate informationala.