Nisa ecologica. Despre delimitarea si coexistenta niselor ecologice (largirea, suprapunerea si discriminarea niselor). Coexistenta niselor.

Nisa ecologica. Despre delimitarea si coexistenta niselor ecologice (largirea, suprapunerea si discriminarea niselor). Coexistenta niselor

Atunci cand resursele din mediu sunt delimitate relativ precis si sunt repartizate pe specii, apare o delimitare relativ-distincta dintre nise (nu este o delimitare neta deoarece nisele se suprapun pe anumite suprafete). Realizarea acestui model determina evidente interactiuni dintre specii ceea ce poate duce la eliminarea unora dintre ele. Intre suprapunerea niselor si numarul de specii care sunt implicate exista o relatie care urmeaza legea tolerantei si se exprima printr-o curba sub forma de clopot. Nisele ecologice pot coexista in conditiile existentei mai multor specii, deoarece pot interveni mecanisme diferite care asigura aceasta coexistenta (exploatarea diferita, in spatiu si timp, a resurselor trofice din spatiul respectiv, numar diferit de specii, numar diferit de indivizi/specie etc) (Fig. 6-18, a).

In conformitate cu principiul echivalentei de pozitie a lui Tischler (vezi mai jos), dimensiunea niselor la unele specii se poate restrange mult datorita unor cerinte ecologice similare si astfel, in acelasi biotop redus ca dimensiune se delimiteaza mai multe nise (Fig. 6-18, b). Existenta niselor discriminate presupune o "exploatare rationala" si o ierarhizare in folosirea resurselor.

Delimitarea niselor. Fiind segmente dintr-un spatiu, nisele ecologice nu au o delimitare stricta si rigida. In acest caz exista 3 posibilitati:

☻ - largirea (sau ingustarea) niselor. Se refera la o extindere (sau o diminuare) a activitatilor de folosire a resurselor mediului. Aceste mecanisme sunt corelate cu capacitatea genetica a speciilor;

☻ - suprapunerea niselor. Doua sau mai multe specii pot folosi partial aceleasi resurse in aceleasi spatii. Fiecare nisa are un domeniu propriu, caracteristic dar si un domeniu de suprapunere cu cel putin o nisa a altei specii cu care este inrudita (Fig. 6-18; 6-19).

☻ - discriminarea niselor. Este un fenomen de individualizare si "personalizare" a niselor, astfel ca portiunile de suprapunere ale niselor se diminueaza, speciile au nise distincte, se evita competitia directa, interspecifica, in cadrul nisei fundamentale (Fig. 6-18; 6-19).

Fig. 6-18. Evidentierea experimentala a coexistentei sau necoexistentei unor nise, pentru speciile Paramecium aurelia si Paramecium caudatum (stanga) (dupa Gause 1934; date din Smith 1974; Stugren 1994). A=intr-o cultura de laborator mixta, populatia de Paramecium caudatum dispare, dar rezista bine in cultura pura; B=specia Paramecium aurelia rezista bine si in cultura experimentala mixta. Delimitarea niselor la nivelul unui microbiotop - floarea de Centaurea sp. (dreapta) (dupa Mayr 1965; Zwolfer 1980; date din Stugren 1994). 1= Euxanthis sp. (Microlepidoptera); 2=Metzneria sp. (Microlepidoptera); 3=Terellia sp. (Diptera); 4=Urophora sp. (Diptera); 5=Chaetorella sp. (Diptera); 6=Isocolus sp (Hymenoptera; viespe producatoare de gale);

Fig. 6-19. Marimea si fenomenul de suprapunere a niselor ecologice in functie de particularitatile bio-fizio-etologice ale speciilor (stanga); partitionarea resurselor si specializarea nisei ecologice carezultat al competitiei dintre doua specii (dreapta): sus - doua specii care sunt in competitie directa; jos - nisele a doua specii care s-au separat prin selectie naturala si sunt mult specializate, astfel ca ele nu intra in competitie pentru o aceeasi resursa de existenta (dupa Miller 2006)