Pierderea biodiversitatii si cauzele extinctiei speciilor

Pierderea biodiversitatii si cauzele extinctiei speciilor.

Fenomenul este clar: annual dispar zeci de specii de animale si plante. Fenomenul nu este insa o noutate la scara istoriei iar in istoria geologica a Terrei disparitiile de specii au fost rezultatul inevitabil al evolutiei. In decursul celor 3 miliarde de ani de la aparitia vietii, dispunem de o documentatie mai buna pentru perioada ultimilor 600 milioane de ani. In acest timp au existat 5 mari perioade de extinctie la nivelul speciilor marine (aspect valabil insa si pentru speciile terestre). Disparitiile in masa sunt denumite episoade de extinctie. Cea mai semnificativa a fost cea din permian.

Astazi nu se cunosc toate limitele biodiversitatii, dar se stie ca prin interventia omului este posibil sa dispara in ritm alert atat specii cat si gene si poate fi artizanul celei de a 6-a mari extinctii (Fig. 6-58). Prin actiunile sale necontrolate, omul modifica ecosistemele, perturba biotopurile (relief, clima, ape), dezechilibreaza biocenozele si modifica functionalitatea lanturilor si retelelor trofice.

Biodiversitatea reprezinta "varietatea structurala si functionala a formelor de viata, la nivel genetic, populational, biocenotic si ecosistemic" (Sandlund si colab. 1992). Biodiversitatea reprezinta un fenomen evolutiv, marcand viata de la inceputurile ei si pana azi. Daca Pamantul are 4,5 Ga (1 Ga = 1 miliard ani), viata sub forma fosilelor care se cunosc (procariote fotosintetice = stromatolite) are 3,5 Ga. Eucariaotele au 1,4 Ga. Explozia cambriana (acum cca. 550 milioane ani) a insemnat inceputul perioadei fanerozoice caracterizata de aparitia pluricelularitatii si cresterea biodiversitatii (May si colab. 1995; Bengtson 1998).

Cercetarile de biologie moleculara in paleontologie au evidentiat clar explozia evidenta a metazoarelor de acum 1,0-1,2 Ga, cand au existat moluste, anelide, artropode, echinoderme, cordate..Grad mare de diversitate au avut si organismele din precambrian (Vendian) (Fedonkin si colab. 1997). Se poate spune chiar ca a existat o fantastica evolutie inainte de inceputul cambrianului si a continuat peste 100 milioane de ani dupa aceea.

Studiul biodiversitatii de-a lungul timpului geologic a evidentiat la nivelul fosilelorca 95% au fost animale marine. Recent au fost descoperite cca. 250.000 specii fosile. S-a estimat existenta a 4.000.000 specii existente in ultimii 600.000.000 ani, ceea ce at reprezenta cel mult 1% din biodiversitatea plantelor si animalelor care au existat in acest interval (Raup 1986; May si colab. 1995).

Cele 5 extinctii in masa existente (Big Five) (Jablonski 1995) au constituit un impact dezastruos asupra florei si faunei, fiind afectate in special animalele marine (Tabelul 13).

La fel cum este sugerat in Fig. 6-58, se sugereaza existenta evidenta a celei de a 6-a extinctii inceputa in pleistocen si continuata pana azi, impactul dramatic asupra biodiversitatii fiind determinat in special de om si actiunile sale. Unii cercetatori considera pleistocenul ca o a 6-a extinctie (o extinctie secundara; background extinction), cea din zilele noastre fiind de fapt a 7-a.. In extinctia din pleistocen in America de Nord si de Sud s-au pierdut cam 65% dintre mamiferele de peste 50 kg; in Australia au disparut marsupiale, ierbivore (ex. Diprotodon sp.). Explicatia din aceasta perioada este legata de schimbarile climatice de la sfarsitul pleistocenului care au determinat o crestere accentuata a nivelului marilor si implicit a umiditatii atmosferei. Unii cercetatori mai asociaza la factorii climatici si posibil pe cel antropic (ex. vanatoarea excesiva) (Diamond 1982).

Fig. 6-58. Amploarea extinctiilor care au marcat biodiversitatea de-a lungul timpului geologic pe Terra (dupa Miller 2006).

Tabelul 13

Extinctiile in masa, perioada geologica si efectul lor asupra biodiversitatii (dupa Raup 1986; May si colab. 1995; Alvarez si colab. 1980).

Daca cele 5 extinctii anteriaore au fost extinctii in masa (taxonomically and geographically pervasive force; mass extinction) cea din pleistocen poate fi considerata una secundara (background extinction) (sunt procese de extinctie ca rezultat al unor schimbari climatice si de mediu, fluctuatii minore, competitie si evolutie adaptativa).

Extinctie si speciatie

O specie este considerata extinsa daca nu a mai fost vazuta in ultimii 50 de ani. Ori acest lucru pentru speciile mici, nevertebrate, cu nivel populational redus, este practic imposibil. Evidentierea speciatieieste dificil de facut, iar daca intr-un anumit areal apar noi specii aceasta nu inseamna neaparat ca este vorba de speciatie. Sub actiunea unui anuit factor poate avea loc o initiala adaptare. "Ierarhic" ar urma schimbari morfologice si comportamentale care la randul lor determina o izolare reproductiva si abia de aici incolo incepe speciatia. In mod normal. Speciatia necesita milioane de ani, dar este intotdeauna mai pronuntata dupa extinctiile in masa. Fenomenul este asociat printre altele si cu aparitia unui numar mare de nise ecologice care sunt disponibile pentru a fi exploatate.

Periodicitatea extinctiilor

Pierderea biodiversitatii sub forma extinctiilor in masa sunt fenomene care au loc la intervale cam de 26 x 10⁶ ani (interesant, si periodicitatea impactului asteroizilor este aceeasi (Alvarez si Muller 1984), dar nu se poate afirma ca este o certitudine sau mai ales ca intre cele doua fenomene ar fi neaparat o relatie directa. Alti specialisti fac referire la periodicitatea oscilatiilor armonice ale Soarelui in plan galactic asociat cu impactul periodic al norului de asteroizi sau comete.

Semnificatia extinctiilor

"Virtual, in timpul geologic, toate plantele si animalele care au trait pe Terra au disparut, iar din acest punct de vedere extinctia joaca un rol important in evolutia vietii" (Raup 1986). Dintr-un anume punct de vedere este clar ca extinctiile determina pierderi ale biodiversitatii dar initiaza modificari ale resurselor genetice. Raup si Sepkowski (1984) considera ca acolo unde prin extinctie s-au pirdut un numar mare de specii (> 80%), ceea ce a ramas a supravietuit si apoi a evoluat dupa modelul "gatului de sticla" cucerind apoi noi nise ecologice, favorizand speciatia. Din acest punct de vedere extinctiile apar ca "evenimente constructive" ce determina de fapt eliminarea speciilor slab adaptate si favorizand pe cele adaptate.

Conform cu afirmatiile de mai sus s-ar putea spune ca dinozaurii cretacici au disparut pentru ca au fost mai putin adaptati comparativ cu noua fauna aparuta dar aceasta nu ar explica de ce dinozaurii au devenit dintr-o data necompetitivi dupa ce au existat cu mamiferele respective cca. 100 milioane ani !. Se pare ca exista cauze mai complexe.

Pe baza unor inadvertente s-a ajuns la concluzia ca extinctia este selectiva dar nu chiar atat de constructiva. Organismele care dispar nu sunt obligatoriu primitive ci mai degraba sunt afectat de un "stress environmental". Daca am lua de exemplu modificarile actuale la nivelul stratului de ozon, aceasta duce la cresterea ionilor radioactivi la suprafata Terrei. Vertebratele terestre care reprezinta azi varful evolutiei metazoarelor ar fi primele afectate deoarece au corpul moale iar aparatul reproductiv are o structura de mare sensibilitate.In acest caz am putea spune ca artropodele ar fi cele care supravietuiesc in viitor ori aceasta nu ar reprezenta chiar un segment evolutiv constructiv.

Timpul geologic si cauzele extinctiei

Pana la aparitia omului modern, se considera ca doua au fost cauzele majoreale fenomenului:

a. Schimbarea climei (Global Biodiversity 1992; Maxwell 1992). Include schimbari si modificari la nivelul atmosferei globale (ex. modificarea stratului de ozon, cresterea cantitatii de metan, ploi acide, activitatea vulcanica intensa ca in cazul celei care a determinat extinctia permiana; tot clima a fost implicata si in permian-triasic cand a avut loc extinctia tetrapodelor terestre etc), modificarea nivelului apelor marilor si oceanelor (extinctia din pleistocen care a dus la diminuarea faunei de vertebrate terestre si accentuarea fenomenului KT), glaciatia (etinctia ordoviciana a coincis cu Hirnantian Glaciation de cca. 439 milioane ani).

b. Impactul asteroizilor si cometelor. Este dificil de precizat existenta acestei legatur, dar datele stratigrafice cauta o corelatie intre evenimentele biologice si modificarile geologice. Existenta unor asemenea instabilitati in preajma extinctiei KT se considera a fi cauzata de caderea asteroizilor si impactul lor direct (s-au format nori de prof, acestia au cauzat un intuneric global, acesta a determinat intreruperea fenomenului fotosintezei ce a determinat un colaps al tuturor lanturilor trofice si finalul a fost extinctia in masa) (Alvarez si colab. 1980). Pierderea biodiversitatii actuale si cauzele sale

Cauzele care determina diminuarea biodiversitatii si accentuarea fenomenului de extinctie sunt diverse (Bleahu 2003; Miller 2006). O prima categorisire le imparte in: cauze principale si secundare (Fig. 6-65).

Iata cateva consideratii mai interesante referitoare la cauzele pierderii biodiversitatii:

☻- Susceptibilitate diferita la stressul environmental, biotic si abiotic. Cauzele sunt obscure dar s-a constatat ca unele specii sunt mai rezistente decat altele fapt ce face ca unele se fie mult mai expuse extinctiei. Animalele mari din ecosistemele tropicale sunt mai expuse decat cele mici din ecosistemele temperate. Intre cele doua tipuri de extinctie (background extinction - BE si mass extinction ME) sunt diferente (in timpul BE erau populatii mari, distributie larga, fecunditate mare, mecanisme de dispersie, dar toate acestea nu au constituit avantaje in cazul ME.

☻- Climatul, altitudinea si latitudine. Climatul a indus si induce modificari pronuntate asupra biodiversitatii si in special la plante. Aceasta nu este o noutate. A avut loc si in timpul geologic. Pamantul este un organism viu iar "activitatile sale fiziologice si metabolismul intern" pot induce modificari asupra biotei. Important este faptul ca aceste actiuni se deruleaza cu o frecventa tot mai mare in prezent fiind rezultat al actiunilor haotice ale omului(defrisarea de exemplu, modifica concentratia atmosferica a unor gaze - CO₂, NM₄, N₂ si oxizi de azot - care intra in alcatuirea gazului de sera si determina incalzirea globala; padurea tropicala este un mare fixator de C, dar defrisarea combinata cu reducerea precipitatiilor determina apartia fenomenelor de tip ElNiño; C este acum cu mult mai putin ca in anii anteriori iar schimbarea produsa la nivelul CO₂ atmosferic influenteaza productivitatea plantelor). Un exemplu clasic al influentei modificarilor climatice asupra biodiversitatii este oferit de recifele coraliere. Este suficienta o crestere a temperaturii apei doar cucateva grade pentru a produce o catastrofa - "albirea coralilor". O crestere a temperaturii doar cu 4 grade, pentru cateva ore omoara toti coralii (Smith si Buddemeier 1992) (90%% din coralii recifului Indonezian au murit in 1982 datorita lui ElNiño care a determinat o crestere a temperaturii apei cu 3º, timp de 6 luni).

Fig. 6-65. Cauzele principale si secundare ale pierderii biodiversitatii si amenintarii speciilor vulnerabile cu extinctia (dupa Miller 2006).

☻- Cerinte trofice diferitesi competitia dintre specii pentru resursesi spatiu. In acest caz sunt expuse mai ales speciile mari, carnivorele tertiare deoarece au nevoie de a parcurge spatii extinse in vederea procurarii hranei (ex. condorul californian - Gymnogyps californianus). In acest fel indivizii sau populatiile depasesc limitele niselor sau teritoriul lor vital (home-range), iar trecand dincolo de hotarele proprii sunt expuse concurentilor dar mai ales actiunilor omului (vanatoare, otravire etc). Pe de alta parte apare concurenta evidenta, intra- si interspecifica pentru spatiu si hrana iar cand aceasta nu se finalizeaza cu o coexistenta antre speciile competitive, duce la excluderea celor slabe.

☻- Capacitatea de colonizare. Este cazul speciilor cu valentaecologica redusa, cu potential bioecologi redus, deci au cerinte foarte precise fata de habitat (de ex. cazul speciilor monofage), iar degradarea acestuia atrage dupa sine eliminarea speciilor.

☻- Introducerea speciilor straine si speciile invadatoare. Modificarile accentuale ale solului, exterminarea speciilor prin vanatoare -braconaj si introducerea de specii straine (non-native) in alte habitate ocupate de speciile native, constituie factori dominanti care influenteaza extinctia.

Se poate vorbi de extinctie in zilele noastre ?. Extinctii fosile si extinctii actuale

Se afirma ca certitudine ca saracirea biosferei in gene, in specii si ecosisteme, pote fi un factor limitativ (Bleahu 2001). Paralel cu cresterea populatiei se va accentua diminuarea biodiversitatii, deoarece habitatele naturale se vor reduce tot mai mult.

Scaderea dramatica a biodiversitatii s-a inregistrat la nivelul celor 3 tipuri principale: genetica, a speciilor, a ecosistemelor. In lume sunt pe cale de disparitie 492 populatii de arbori, 159 populatii de pesti migratori. Din cele 4000 varietati genetice traditionale de orez ale Chinei, in 15 ani au fost eliminate toate de varietati din import. In perioada 1900-1987 au fost distruse 50 specii de mamifere, dar annual dispar pe cale naturala, fara impact antropic, 1-10 specii de animale. Daca se estimeaza la numarul estimat de specii se apreciaza ca ritmul de disparitie de specii este fenomenal: 68 sau 680 specii pe zi (28 sau 280 specii pe ora !!).

In privinta plantelor, in Europa, in ultimii 60 de ani au disparut 50% din speciile de ciuperci in climatul de tip mediteranean, iar 10 din totalul de plante sunt in pericol sa dispara. Din cele peste 240.000 specii cunoscute (probabil 30% din cele existente in realitate). In urmatoarele doua decenii vor disparea cel putin 60.000 specii doar din cele cunoascute. Iata cateva dintre speciile deja prematur disparute (porumbel calator, marele pinguin, dodo, vrabia de amurg, aepyornis sp.), dar si specii amenintate si periclitate, care vor suferi o extinctie prematura (bufnita patata nordica, lupul cenusiu, pantera de florida, leopardul de zapada, liliacul fantoma, cactusul negru dantelat,rinocerul negru, fluturele coada-de-randunica, elefantul african, tigrul siberian, balena albastra, broasca verde de pin etc.).

☻- Modelul de distributie si abundenta. Speciile care sunt strict localizate au si densitati mici; cele care ocupa areal larg sunt si mai abundente. Combinatia efectelor - demografic si stohastic (aleator) (Double jeopardy)- face sa existe o relatie probabila intre abundenta-densitate si distributie: speciile rare ar reprezenta risc mai mare de extinctie comparativ cu cele abundente (Gaston 1998). Realitatea este insa si diferita. Se intalnesc ambele situatii: marsupialul australian Macropus giganticus evidentiaza o relatie pozitiva intre abundenta si distributie in timp ce kaola (Phascolarctos cinereus) prezinta o relatie negativa.

Realitatea este ca insulele cu endemisme au o tendinta mai mare spre extinctia speciilor lor.

☻- Fragmentarea habitatelor. Defrisarea, dezpadurirea si agricultura.Reducerea arealelor

Sunt procese care afecteaza drastic biodiversitatea. Fiecare "actiune" in parte are la baza interventia factorului antropic (39-50% din suprafata Terrei este alterata si degradata (Daily 1995) (Fig. 6-68). Fiecare "domeniu" in parte are o anumita valoare a importantei relative in efectul sau asupra degradarii mediului (Tabelul 14).

Tabelul 14

Importanta relativa a diferitelor activitati antropice asupra degradarii solului (dupa Daily 1995)

Un ecosistem deosebi de pe Terra este Bazinul Amazonian. Are 3-4 milioane km². Doar in 1980 dezpaduririle erau de21000 km². Mai recent au crescut ajungand anual la 30000 km² (Pimm 1998).

Inainte de interventia omului suprafata ocupata de padurea umeda era de 16.000.000 km2 la nivel global. In 1980 mai erau doar 8.000.000 km2 (Cook si colab., 1990). Un numar de 43.000.000 ha de padure amazoniana au fost transformate in pasune in perioada 1965-1995. Rata de defrisare se mentine si in continuare foarte ridicata.

Prin interventia intr-un habitat natural se produce o fragmentare a sa. In zona tropicala au disparut un numar mare de specii (Turner 1996; Pimm 1998). Fragmentare are efect direct dar si indirect, prin: incalzirea si uscare mai rapida, se amplifica rata de crestere si implicit de mortalitate, alterarea modelelor de vegetati cu succesiunea si climaxul lor, disparitia in special a speciilor mari, modificarea efectului de margine, schimbarea compozitiei biocenozelor, diminuarea imigratiei si cresterea emigratiei, reducerea marimii populatiilor locale, deteriorarea cresterii si a fondului genetic, amplificarea consangvinizarii si mortalitatii.

Reducerea arealelor a fost si este urmarea actiunii combinate a unor factori naturali dar cu preponderenta celor antropici. Pentru unele specii actuale aceasta reducere este drastica si chiar daca speciile sunt aparent "comune", ele sunt puterbic periclitate (Fig. 6-69).

☻- Susceptibilitate diferita la stressul environmental, biotic si abiotic. Cauzele sunt obscure dar s-a constatat ca unele specii sunt mai rezistente decat altele fapt ce face ca unele se fie mult mai expuse extinctiei. Animalele mari din ecosistemele tropicale sunt mai expuse decat cele mici din ecosistemele temperate. Intre cele doua tipuri de extinctie (background extinction - BE si mass extinction ME) sunt diferente (in timpul BE erau populatii mari, distributie larga, fecunditate mare, mecanisme de dispersie, dar toate acestea nu au constituit avantaje in cazul ME.

☻- Climatul, altitudinea si latitudine. Climatul a indus si induce modificari pronuntate asupra biodiversitatii si in special la plante. Aceasta nu este o noutate. A avut loc si in timpul geologic. Pamantul este un organism viu iar "activitatile sale fiziologice si metabolismul intern" pot induce modificari asupra biotei. Important este faptul ca aceste actiuni se deruleaza cu o frecventa tot mai mare in prezent fiind rezultat al actiunilor haotice ale omului(defrisarea de exemplu, modifica concentratia atmosferica a unor gaze - CO₂, NM₄, N₂ si oxizi de azot - care intra in alcatuirea gazului de sera si determina incalzirea globala; padurea tropicala este un mare fixator de C, dar defrisarea combinata cu reducerea precipitatiilor determina apartia fenomenelor de tip ElNiño; C este acum cu mult mai putin ca in anii anteriori iar schimbarea produsa la nivelul CO₂ atmosferic influenteaza productivitatea plantelor). Un exemplu clasic al influentei modificarilor climatice asupra biodiversitatii este oferit de recifele coraliere. Este suficienta o crestere a temperaturii apei doar cucateva grade pentru a produce o catastrofa - "albirea coralilor". O crestere a temperaturii doar cu 4 grade, pentru cateva ore omoara toti coralii (Smith si Buddemeier 1992) (90% din coralii recifului Indonezian au murit in 1982 datorita lui ElNiño care a determinat o crestere a temperaturii apei cu 3º, timp de 6 luni).

Altitudinal si latitudinal se vorbeste despre o descrestere a biodiversitatii (Stevens 1989; France 1992; Lawton si colab. 1994). In paralel cu cresterea altitudinii, creste si marimea organismelor. Ca repartitie in spatiu, cele mai bogateape in specii sunt cele din S-E Asiei; cea mai mareproductivitate primara a mediului marin este pe coastele din jurul Europei, Chile, V- Africa, zonele de coasta, deltele raurilor.

Se intelege ca rata de extinctie nu este uniforma la nivelul Terrei; in mod particular ea este mai mare in ecosistemele terestre si marine tropicale. (padurea tropicala are cele mai multe specii amenintate cu extinctia). In comparatie cu climatul temperat, acest aspect a caracterizat zona tropicala si in ceea ce priveste fosilele, existand o rata similara de extinctie. Explicatiile pe care le dau cercetatorii ar fi urmatoarele:

- in ecosistemele tropicale exista multe specii endemice iar acestea sunt vulnerabile datorita densitatii mici si localizarii lor relativ stricte;

- speciile folosesc o "banda ingusta" a valorilor factorilor ecologici, iar aceste conditii sunt practic neschimbate de mii de ani;

- pentru ca habitatele sau biocenozele sa ajunga la o stare de echilibru (climax) este nevoie de timp indelungat, in care conditiile de viata nu se schimba.

☻- Capacitatea de dispersie si migrare spre noi nise. In multe cazuripentru o serie de specii , indivizii se aduna in acelasi loc (concentrarea coloniei) ceea dce le face sa fie usor expuse actiunilor omului sau alwe pradatorilor. Pe de alta parte orice agregare a indivizilor ( ex. Pregatirea pentru migrare) implica actiunea unor factori distrugatori (vanat, boli, furtuni, pradatori etc). In plus, migrarea implica 2 habitate unde conditiile viata se pot modifica accentuat, iar deplasare pe traseul dintre acestea doua expune specii la un numar mare de obstacole si pericole.

☻- Comportament diferit si co-extinctia. Existenta unor modele comportamentale tipice, cvu secvente, faze si elemente comportamentale tipice la une specii, face ca acestea sa fie extrem de expuse. Speciile care traiesc in tandem (coevolutie) (speciile simbiotice in mod deosebit) sunt vulnerabile deoarece depind de starea partenerului lor. Parazitismul coevolutiv si coextinctia sunt fenomene vechi. Se cunoaste cazul "relatiei" dintre porumbelul calator si parazitii sai - Columbicola extinctus si Camanulotes defunctus; sau "relatia" dintre lepidopterul Lysandra bellargus (Lyceniidae) si Formica sp. (situatie existenta in Anglia unde orice schimbare si modificare a habitatului lor, determina periclitarea ambelor specii).

☻- Cresterea populatiei, distrugrerea habitatelor si consumarea resurselor. Reprezinta poate cea mai importanta cauza care duce la extinctie, mai ales in zilele noastre. Cresterea populatiei umane intr-un ritm anormal (dupa o curba exponentiala, atipica sistemelor deschise unde intervine in permanenta feedback-ul negativ) a impus distrugerea habitatelor naturale si folosirea suprafetelor ca terenuri agricole. Pe de alta parte, exista un cerc vicios continuu - tot mai multi indivizi determina un consum tot mai mare, deci tot mai multe alimente si implicit tot mai multe habitate naturale afectate (Fig. 6-70).

☻- Poluarea. Reprezinta in zilele noastre poate cea mai dramatica dintre cauzele care perturba calitatea mediilor biotice si implicit determina extinctia multor specii care nu sunt capabile de adaptare si supravietuire. Poluarea afecteaza toate tipurile de ecosisteme si habitate (Fig. 6-71)

Ceea ce este interesant la orice poluant este fenomenul de crestere progresiva a concentratiei acestuia la nivelul unei piramide trofice, de la producator la consumatorul tertiar (Fig. 6-72). Se poate deduce ca astfel cele mai expuse sunt speciile mari, consumatorii tertiari iar disparitia acestora chiar si pe aceasta cale indirecta determina aparitia unor dezechilibre care atrag dupa sine distrugerea intregului habitat sau ecosistem.

Dintre toate mediile biotice, cel acvatic este cel mai afectat iar modificarile induse aici se distribuie pe verticala si orizontala cu mare repeziciune. Pe de alta parte tocmai aceste proprietati ale apei contribuie si la o restabilire mai rapida a echilibrului initial (Fig. 6-73). Este evident insa ca distrugerile la nivelul biotei sunt direct proportionale cu toxicitatea si cantitatea agentului poluator (Fig. 6-74).

☻- Diverse activitati umane combinate cu actiune directa asupra biodiversitatii. Exista practic o gama extrem de larga de actiuni si interventii (voite sau accidentale) prin care omul are o influenta nefasta tot mai mare asupra mediului inconjurator. Dezvoltarea exploziva a populatiei, nevoia tot mai mare de spatiu si resurse, creerea de noi medii artificiale de viata, atrag dupa sine o interventie continua in structura habitatelor, iar efectul poluator apare chiar si in situatii in care se presupune ca omul are grija de aceste medii de viata (Fig. 6-75, 6-76).

Interventia in economia naturii sub diferite forme atrage implicit o actiune negativa si asupra biodiversitatii. Pe langa cauzele directe amintite, o serie de alte cauze sunt datorate unor actiuni indirecte cum ar fi:

☻- Ingustarea spectrului produselor comercializate in domeniul alimentar;

☻- Evaluarea gresita a mediului si a resurselor sale;

☻- Inechitatea in distributia beneficiilor din protejarea si utilizarea resurselor;

☻- Deficiente in cunoasterea stiintifica si economica;

☻- Lipsa unui sistem institutional si legislativ bazat pe dezvoltare durabila.