Piramida eltoniana

Piramida eltoniana

Reprezinta o modalitatea stiintifica de ilustrare a diferentierii functionale, sub aspect trofic, intr-o biocenoza. Metoda a fost pusa la punct de zoologul britanic Charles Elton. Realizarea piramidei trofice are la baza observatia ca exista o diferentiere intre organisme pe baza regimului de hrana.

Totalitatea organismelor similare din punctul de vedere al hranei si prin pozitia lor fata de producatorii primari (acelasi numar de intermediari) constituie un nivel trofic.

Daca producatorii primari constituie, in ansamblul lor, un singur nivel trofic, pentru consumatori exista o diferentiere pe mai multe niveluri.

Piramida trofica rezulta din reprezentarea, intr-un sistem de axe rectangulare (pe ordonata notand nivele trofice, la intervale egale si pe abscisa numarul de indivizi) a fiecarui nivel trofic. Forma caracteristica rezulta din scaderea numarului de indivizi de la un nivel la altul. Marimea fiecarui nivel se poate exprima nu numai prin numar de indivizi, ci si prin biomasa sau energia inglobata in aceasta, rezultand astfel trei tipuri de piramide: numerica, a biomaselor si energetica. Explicatia consta in faptul ca nivelurile inferioare - plantele, apoi animalele mici - poseda un potential de inmultire mai ridicat comparativ cu animalele mari, precum si faptul ca un animal mare consuma mai multe animale mici.

Inregistrand biomasa nivelurilor trofice succesive, constatam faptul ca producatorii au cantitatea cea mai mare de biomasa, erbivorele insumeaza o cantitate mai mica, pentru ca la consumatorii de ordinul trei (carnivorele de ordinul doi) sa fie cantitatea cea mai mica de biomasa. Este logica aceasta micsorare a biomasei, deoarece nivelurile inferioare servesc drept hrana nivelurilor superioare si, asa s-a cum aratat, nu toata substanta ingerata prin hrana este convertita in biomasa proprie; o parte din hrana nu este digerata, iar o alta parte este transformata in cataboliti.

Piramida energetica reflecta pierderile energetice la fiecare nivel, corespunzand randamentului de transfer a energiei la fiecare nivel (10%). In aceeasi ordine de idei, se poate realiza o alta schematizare, pentru ilustrarea interdependentei dintre relatiile spatiale si cele trofice. Astfel, piramida inversa de biotop reflecta mobilitatea crescuta a organismelor de pe niveluri trofice superioare, care se deplaseaza pentru procurarea hranei pe suprafete mai mari, tranzitand mai multe biotopuri. Astfel de informatii sunt necesare pentru stabilirea limitelor, respectiv dimensiunilor minime necesare pentru mentinerea conditiilor favorabile pentru o specie, prin instaurarea unui regim de protectie. Ofera o imagine sintetica a relatiilor trofice care se realizeaza intre populatiile dintr-o biocenoza. In fapt, reprezinta caile de vehiculare a materiei in ecosistem. Caile (canalele) retelei trofice sunt reprezentate de lanturi trofice. Ne dam seama de existenta lor daca luam in considerare un fapt obisnuit: un organism este mancat de un alt organism, acesta de un alt organism si asa mai departe. Daca asezam diferitele populatii intr-o linie, in ordinea in care sunt mancate unele de altele, constatam ca hrana circula in biocenoze numai de la stanga la dreapta, respectiv faptul ca populatiile constituie un fel de verigi ale unui lant.

Luand in considerare categoriile trofice mentionate anterior, structura trofica poate fi reprezentata astfel: planta autotrofa (P) → animal erbivor (CI)→ animale carnivor de ordinul I (CII) → animal

carnivor de ordinul II (CIII) (fig. 5-4); sau materie organica moarta (detritus) → detritivore specializate pe diferite secvente biochimice → substanta anorganica.

Astfel, intr-un lant trofic, un organism dintr-o anumita specie, situat pe un nivel trofic oarecare, se hraneste cu un organism situat pe un nivel trofic precedent. Circulatia in sens invers, de la dreapta la stanga, este imposibila. Organismele de pe nivelurile trofice inferioare nu au posibilitatea de a captura si consuma organisme de pe niveluri trofice superioare.

Exemple de lanturi trofice

. in stepa: graminee → gargarite → soparla de camp → soim

. in paduri: frunze → omida paroasa → ciocanitoare → uliul pasarelelor

. in balti si lacuri: diatomee → racusori → boul de apa → pasare de balta (gasca, rata) → uliul de balta

. in mari: diatomee → crustacee → rechin

Nici omul este strain de lanturile trofice. Uneori poate fi situat, dupa hrana consumata, pe nivelul trofic al fitofagelor, alteori pe cel al zoofagelor. Toate lanturile trofice, inclusiv cele care includ omul, pornesc de la o baza vie, plantele verzi.