Politica comunitara referitoare la mediul ambiant

Politica comunitara referitoare la mediul ambiant

1.1. Politica comunitara referitoare la calitatea aerului ambiant

Politica Comunitatii Europene vizand ameliorarea sau mentinerea calitatii aerului ambiant exista inca din anul 1980, cand a fost adoptata o directiva comunitara pentru a limita concentratia ambientala de SO₂ si de particule in suspensie. In 1982 si in 1985, Consiliul de Ministri al CE adoptat directivele referitoare la Pb si NO₂.

Alte masuri au fost, de asemenea, luate pentru a rezolva partial unele probleme ale atmosferei, cum ar fi acidificarea la mare distanta sau efectul de sera.

Directivele referitoare la emisiunile vehiculelor cu motor si la concentratia de sulf din unii combustibili lichizi au fost adoptate in cursul anilor '70. In 1985 a fost adoptata o directiva relativa la concentratia de plumb in benzina. Alte masuri se refera la emisiunile marilor instalatii de ardere (de la centralele electrice, de exemplu), la unele instalatii industriale si la incineratoare.

Intre 1975 si 1985, initiativele Comisiei vizand ameliorarea calitatii aerului ambiant au fost axate pe definitia si stabilirea legislatiei industriale si la incineratoare.

Cu incepere din 1985, a fost dezvoltata o politica mai generala asupra emisiunilor in atmosfera, in care mortalitatea importanta a arborilor din padurile europene juca un rol important. Totodata au fost adoptate masuri referitoare la emisiunile centralelor electrice si ale surselor stationare si mobile.

La inceputul anilor '90 s-au pus bazele unei noi politici integrate asupra calitatii aerului ambiant. Astfel, in 1992 directivele referitoare la ozon reprezentau un nou punct de plecare important.

Directivele referitoare la ozon fixeaza cadrul pentru controlul nivelului de ozon in statele membre ale Comunitatii Europene, pentru schimbul de date si pentru informarea publicului.

1.2. Organisme internationale de protectie a mediului

Pentru conservarea naturii si a resurselor sale, in ultimele decenii au fost create o serie de organisme nationale si internationale. Dintre acestea citam, in continuare, cateva organisme internationale de protectie a mediului.

Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor (UICN)

Numita astazi Alianta Mondiala pentru Conservare , UICN a fost creata in anul 1948 la Fontainebleau de catre UNESCO. Sediul sau este la Gland, langa Lion, in Elvetia. Ea a fost initial conceputa ca o organizatie stiintifica neguvernamentala, al carui obiect era aplicarea stiintelor biologice si, in particular al ecologiei, la conservarea naturii.

UICN si-a modificat considerabil statutul si obiectivele initiale in cursul anilor ^'80 cand a luat cunostinta, in calitate de lider, de legatura stransa dintre utilizarea rationala si conservarea resurselor naturale, pe de o parte, si obiectivele unei dezvoltari durabile pentru ansamblul umanitatii, pe de alta parte.

Ideile sale au fost materializate in 1987 prin "raportul Bruntland" asupra mediului si dezvoltarii. Actiunile UICN s-au orientat in zilele noastre si asupra ecodezvoltarii in lumea a treia.

Cu tot statutul formal de organizatie non-guvernamentala, UICN - care numara mai mult de 60 dintr-un total de 120 de organizatii reprezentante, controlate de statele membre - organizatiile guvernamentale au in prezent, in baza statutului lor, acelasi numar de voturi cu organizatiile neguvernamentale membre ale acestei Uniuni.

Totodata UICN beneficiaza intotdeauna de o retea de oameni de stiinta de reputatie internationala, membrii ai diverselor institutii universitare si al altor organisme de cercetare din intreaga lume. Aceasta retea ii confera un rol de interlocutor privilegiat in materie de expertiza in domeniul ecologiei aplicate, in vederea punerii in practica a principiilor conservarii naturii si a resurselor sale. Ea gireaza impreuna cu PNUE si WWF, Centrul de Monitoring al Conservarii din Cambrige si Kew, al carui rol este tinerea la zi, detaliata, a diverselor arii protejate ale lumii, precum si cele ale speciilor vii in pericol de disparitie.

UICN a stabilit statutul Natiunilor Unite pentru parcurile nationale si al altor arii analoge si tine la zi o lista critica publicata la intervale regulate, la care adauga noi arii, sau suprima pe cele care nu mai corespund reglementarilor internationale.

UICN participa, de asemenea, la stabilirea marilor conventii ale Natiunilor Unite privind protectia mediului inconjurator.

Clubul de la Roma (Club of Rome)

Organism nonformal (organism informal - care nu este supus unor reguli stricte) creat in anul 1968 la initiativa diverselor personalitati, avand responsabilitati in organizatii multilaterale si destinat a juca rolul de grup de reflexie asupra relatiilor dintre civilizatia industriala moderna si ansamblul mediului inconjurator. Prezidat de catre italianul Aurelio Pacei, Clubul numara initial 30 membrii provenind din 10 tari (inalti functionari internationali, economisti, oameni de stiinta, pedagogi, etc.).

Rolul sau era sa informeze factorii de decizie nationali si internationali de consecintele actiunii civilizatiei umane contemporane asupra viitorului economiei mondiale, al societatii si al mediului, la scara planetara.

Proiectul pe care ei l-au initiat si care a fost realizat de echipa lui Forester si Meadows, avea ca obiect modelarea interactiunilor dintre om si ecosfera, tinand cont de variabilele fundamentale (energie, resurse naturale, demografie, economie, poluare), in scopul prevederii viitorului umanitatii. El a servit drept baza pentru faimoasa lucrare "Limitele cresterii", care a ridicat polemici considerabile intr-o epoca in care tehnocratii si personalitatile de decizie din intreaga lume considerau ca natural un factor de crestere a populatiei apropiat de 10 % pe an, fara a se interoga asupra consecintelor pentru echilibrul mondial pe termen lung.

O a doua lucrare "Mankind. At a turning point" a fost publicata in anul 1975.

Cele doua mari ciocniri de petroliere din anii ^'70 , cat si succesul Conferintei de la Stockholm din 1972 asupra viitorului Omului, au contribuit, in mod paradoxal, la diminuarea audientei de care beneficia Clubul de la Roma.

Concil on Environmental Quality (CEQ)

Organism federal american fondat in anul 1969 in cadrul National Environmental Policy Act, a carui misiune era de a pune in aplicare masurile necesare protectiei mediului in Statele Unite si de a ameliora intelegerea sistemelor ecologice si a starii resurselor naturale cele mai importante ale tarii. CEQ redacteaza in fiecare an pe langa Casa Alba o lucrare asupra starii mediului.

Contryside Comission

Organism public britanic al carui rol este de a supraveghea impactul amenajarilor si practicilor agricole asupra zonelor rurale si de a lua masurile necesare pentru a apara peisajele cu valoare estetica, artistica sau culturala din Regatul Unit.

EPA (Environmental Protection Agency)

Agentie nord-americana, echivalenta ministerelor de mediu din tarile Europei Occidentale.

MAB (Man and Biosphere)

Program stiintific la scara mondiala, dezvoltat de UNESCO incepand cu anii ^'70, al carui subiect era studiul multiplelor modalitati prin care omul interfera cu structura si functionarea diverselor compartimente ale biosferei.

Intrebari recapitulative

1. Care sunt cele trei principii fundamentale ale Politicii Agricole Comune (PAC) a Comunitatii Europene?

2. Precizati principalele surse de poluare a aerului.

3. Care este impactul emisiilor in atmosfera asupra mediului

4. Citati trei din organismele internationale de protectie a mediului.