Productivitatea ecologica- categoriile si relstiile dintre ele

Productivitatea ecologica- categoriile si relstiile dintre ele

Productia de biomasa reprezinta una din cele mai grandioase transformari din natura. Volumul energiei implicate in acest proces, dar si al substantelor antrenate in circulatie biogeochimica depasesc cu mult fluxurile intermediate prin activitatea economica.

In sens ecologic, productia biologica este sporul de biomasa realizat de un sistem biologic (individ, populatie sau biocenoza) intr-un anumit interval de timp.

Plantele autotrofe realizeaza productia biologica primara, iar consumatorii o productie biologica secundara.

Notiunea de productie biologica s-a folosit initial in agricultura si piscicultura, semnificatia fiind diferita de intelesul pe care il reprezinta in studiul ecologic.

Astfel, in agricultura, se folosesc sintagmele de productie principala (de exemplu, productia de boabe, la grau) si productie secundara (paiele de grau). La porumb, productia principala este constituita din boabele de porumb, iar productia secundara - cocenii de porumb. In piscicultura, prin productie biologica se intelege numai cantitatea pescuita pe un anumit teritoriu.

Cuantumul de crestere a stocului de biomasa la unitatea de suprafata in unitatea de timp reprezinta productivitatea biologica. Totodata, poate fi considerata si drept substanta organica (biomasa) din cuprinsul unui ecosistem care se acumuleaza intr-o unitate de timp si spatiu.

In moleculele organice proprii unui organism sau unei biocenoze este stocata, o cantitate de energie care reprezinta productia de energie. Intr-o unitate de timp, pradatorii (o forta externa) pot indeparta un cuantum de substanta organica, care reprezinta de fapt recolta.

Rata productivitatii unui nivel trofic reda eficienta in raport cu nivelul trofic anterior. Daca ne referim la rata din punctul de vedere al substantei se obtine formula:

B + Q > B+ ΔΒ, in care:

B - stocul de biomasa pe un nivel trofic oarecare in momentul t0;

ΔB - sporul de biomasa obtinut dupa Δt

Q - cantitate de hrana acceptata de la nivelul inferior.

Aceasta se explica prin aceea ca o parte din hrana a fost utilizata pentru desfasurarea proceselor fiziologice ale organismului.

Atat pentru productivitatea primara, cat si pentru productivitatea secundara se face o diferentiere intre valorile brute si valorile nete. Astfel, in cazul producatorilor, valoarea bruta semnifica cantitate de substanta organica obtinuta prin fotosinteza, iar valoarea neta este data de cantitatea ramasa dupa ce o parte s-a consumat in procesele de respiratie.

Pentru consumatori, sporul de greutate individual reprezinta productivitatea bruta, iar productivitatea neta rezulta prin scaderea din aceasta a materialelor neasimilabile si catabolitilor sub forma de fecale, urina, transpiratie, dioxid de carbon etc.