STRATEGII IN DOMENIUL GOSPODARIRII APELOR

STRATEGII IN DOMENIUL GOSPODARIRII APELOR

1 Principii si concepte adoptate in cazul strategiei in domeniul Gospodaririi Apelor

Scopul strategiei in domeniul apei consta in sugerarea de masuri si actiuni care sa asigure:

Ø      includerea in politica generala socioeconomica sau in politica diferitelor

Ø      sectoare de activitate a cerintelor dezvoltarii domeniului apei;

Ø      apropierea legislatiei in domeniul apei din Romania de legislatia UE;

Ø      aplicarea instrumentelor economice specifice sistemelor conventionale la rezolvarea integrata a problemelor apei in ansamblul problemelor de mediu;

Ø      intarirea capacitatii institutionale a tuturor structurilor statului sau particulare ce sunt aplicate in domeniul apei;

Ø      cresterea nivelului de educatie si de pregatire ecologica in vederea participarii directe a publicului la luarea deciziilor in domeniul apei si protectia mediului.

In cadrul elaborarii raportului privind perspectivele apei s-au avut in vedere urmatoarele principii:

Ø      promovarea conceptului dezvoltarii durabile in utilizarea resurselor de apa;

Ø      poluatorul plateste - acest principiu nu trebuie inteles in sensul de plata dreptului de a polua; plata trebuie sa constituie un element coercitiv si stimulativ pentru promovarea de tehnologii nepoluante sau de echipamente si instalatii de reducere a poluarii apelor;

Ø      crearea unui sistem national de monitoring al resurselor de apa, racordat la sistemul global de monitorizare a hidrosferei;

Ø      crearea unui cadru de participare a organizatiilor neguvernamentale si a populatiei la elaborarea deciziilor privind domeniul apei;

Ø      dezvoltarea cooperarii internationale pe plan regional sau global pentru asigurarea utilizarii durabile a resurselor de apa.

Urmatoarele elemente trebuie sa fie principalele componente ale unor viitoare planuri strategice sau de implementare:

a. valorificarea si conservarea resurselor de apa;

b. aplicarea programelor de protectie a resurselor de apa in cadrul strategiilor sectoriale;

c. aproximarea legislatiei UE;

d. elaborarea unui concept de politica financiara in domeniul utilizarii durabile a apei, incluzand preturile serviciilor apei ca un obiectiv important si imediat;

e. reglementarea activitatilor socio-economice care au un impact asupra resurselor de apa (utilizare, poluare);

f. intarirea capacitatii institutional-administrativ a structurilor implicate in domeniul apei, inclusiv intarirea inspectiei in domeniul apelor;

g. cresterea nivelului de educatie a populatiei in utilizarea durabila a apelor, cu accent pe formarea de cadre de specialitate la toate nivelurile.

2. Apa ca resursa si factor de mediu

In raport cu resursele de apa relativ limitate, cerintele de apa, corespunzatoare cerintelor existente si avizate, au cunoscut o crestere continua, de la 1,4 miliarde m³ in anul 1950 la cca. 10,8 miliarde m³ in anul 1992, din care 11% apa potabila pentru populatie si domeniul public, 44% pentru industrie (in unitati inglobate in localitati sau pe platforme industriale individualizate) si 45% pentru irigatii, zootehnie si piscicultura, valoare ce s-a mentinut practic constanta si la nivelul anului 1994.

Ritmul mediu anual de crestere a cerintelor de apa inregistrat in tara noastra pana in 1989, de pana la 8% este cu mult superior celui realizat in alte tari cum ar fi Canada, Austria (3-5%), SUA (2%) sau Anglia, unde cerintele s-au mentinut practic constante. Aceasta a condus la mai mult decat dublarea solicitatorilor, din apele tarii utilizandu-se in medie 40 m apa pentru fiecare 1000 lei produs intern brut, (pentru 1989), respectiv 0,63 m³ apa/USD produs intern brut. Sub acest aspect, conform datelor statistice, alaturi de Bulgaria, tara noastra prezinta indici mai ridicati de consum de apa dintr-un numar de 21 tari, ceea ce reflecta o eficienta scazuta in utilizarea apei.

Perioada specifica de tranzitie la economia de piata, caracterizata de declinul economic considerabil si in mod deosebit de scaderea productiei industriale, a determinat diminuarea prelevarii efective de apa in anul 1990 la numai 17,51 miliarde m apa, fata de 19,4 miliarde m³ apa in anul 1989. incepand cu anul 1991, ca urmare a aplicarii sistemului de parghii economice in domeniul apelor, a mentinerii declinului productiei industriale si mai ales a neirigarii aproape in totalitate a suprafetelor agricole amenajate, prelevarile efective de, apa s-au redus substantial, astfel ca in anul 1992 s-au prelevat efectiv numai 10,88 miliarde U³ apa, anul 1994 fiind caracterizat practic de aceeasi situatie. Repartitia prelevarilor pe principalele activitati este prezentata in tabelul 1 .

Distributia prelevarilor

(miliarde m³)

2.1. Apa pentru populatie

In prezent din totalul populatiei ROMANIEI, 55% din locuitori sunt racordati la sisteme centralizate de alimentare cu apa. Din restul de 45% de locuitori, 90% traiesc in sate si au surse individuale (puturi, fantani, izvoare) nefiind asigurat si controlat caracterul potabil al sursei.

Alimentarea cu apa potabila a centrelor populate serveste utilizarilor casnice (43%), publice (19%) si ale unor industrii racordate la sistem (34%), ca si in zootehnie (4%).

In realitate populatia a folosit efectiv mai putina apa datorita pierderilor importante in retele de transport si distributie, precum si in instalatiile sanitare interioare, la punctele de utilizare ajungand numai cea. 60% din apa potabila introdusa in sistem. La aceasta se adauga si faptul ca dotarea cu mijloace de masura este insuficienta sau cu fiabilitate redusa.

In ceea ce priveste canalizarea si epurarea apelor uzate evacuate din centrele populate, din totalul de 2,9 miliarde m , apa prelevata din resursele naturale pentru potabilizare, din numai 540 localitati echipate cu retele de canalizare, s-a restituit un volum de circa 2,2 miliarde m³/an. Din aceste localitati numai cea. 200 sunt dotate cu instalatii de epurare a apelor uzate, care prelucreaza calitativ 1,9 miliarde m7an (86,3% din totalul apelor uzate canalizate). Nu toata cantitatea de ape uzate trecute prin instalatii este epurata corespunzator datorita unor deficiente in executie, lipsei de reactivi si energie, utilajelor cu fiabilitate redusa si unei exploatari greoaie de catre un personal insuficient instruit.

Se mentioneaza ca sunt in curs de realizare statii de epurare pentru capitala tarii, pentru Craiova, precum si dezvoltari in alte orase.

Pentru imbunatatirea in perioada urmatoare a alimentarii cu apa si canalizarii - epurarii apelor uzate orasenesti se va urmari cu precadere:

Ø      asigurarea completarii, modernizarii si dezvoltarii sistemelor de alimentare cu apa a populatiei, cu cresterea sigurantei in exploatare si eliminarea treptata a folosirii apei potabile de catre industriile racordate, care in procesele tehnologice nu necesita apa de aceasta calitate;

Ø      realizarea de sisteme regionale de alimentare cu apa potabila pentru zonele care nu spun de resurse de apa de calitate corespunzatoare sau a unor zone rurale situate in amplasamente deficitare in resurse de apa;

Ø      realizarea de sisteme sau instalatii de alimentare cu apa pentru cei 45% care nu sunt racordati la sisteme centralizate de alimentare cu apa. Pot fi promovate trei alternative:

- extinderea sistemelor existente;

- realizarea unor sisteme proprii microregionale;

- realizarea de dispozitive individuale sau de mica capacitate pentru familii sau ferme izolate.

In 25 de ani ar trebui ca procentul de populatie cu apa potabila sigura sa creasca de la 45% la 90%.

Ø      reducerea pierderilor de apa care impune astazi o dimensionare falsa a industriei apei. 25 de ani ar trebui ca pierderile de apa din sistemele de alimentare cu apa sa se reduca de la >-40% astazi la cea. 10-15%;

Ø      dezvoltarea unei industrii a apei care sa asigure domeniului materiale, echipamente, datii, armaturi moderne, eficiente;

Ø      introducerea de noi tehnologii de tratare - epurare a apelor pentru asigurarea calitatii la utilizatori si la descarcare in mediu.

2.2. Apa pentru industrie

S-a remarcat ca industria ocupa primul loc in prelevarile de apa.

Dezvoltarea industriala in Romania s-a facut prin promovarea unor tehnologii mari consumatoare de resurse, inclusiv de apa.

O simpla comparatie cu tehnologiile avansate indica unele consumuri specifice de apa de 3-5 ori mai mari.

Avand in vedere ca in prezent industria in Romania se afla intr-un vast proces de tehnologizare trebuie coroborata aceasta actiune cu reducerea energica a consumurilor de apa.

Apa pentru agricultura

Agricultura in anii 1980-1989 se situa pe primul loc in prelevarile de apa, fiind un puternic sustinator al dezvoltarii lucrarilor de gospodarirea apelor: acumulari, derivatii, statii de pompare, conducte etc.

In acelasi timp lucrarile de irigatii se remarcau printr-o lipsa de eficienta, cel putin din punct de vedere al prelevarilor de apa. Pierderile de apa in sistemele de irigatii se situeaza frecvent in domeniul 40-50% - ajungand uneori si la 70%.

Dupa 1989, desfiintarea marilor proprietati de stat asupra pamantului, restituirea pamantului la milioane de proprietari s-au repercutat in distrugerea sistemelor de irigatii, agricultura reducandu-si drastic prelevarile de apa.

Redresarea agriculturii trebuie sa fie una din sansele Romaniei de redresare economica. Refacerea marilor proprietati, a marilor ferme, bazate de data aceasta pe cu totul alte baze politico-sociale va conduce si la refacerea sistemelor de irigatie.

Din punct de vedere al apei in agricultura, actiunile la nivel national trebuie sa se axeze pe:

Ø      promovarea unor tehnici avansate de irigatii, dandu-se prioritate acelor metode

Ø      caracterizate prin consumuri tot mai mici de apa si de energie pe unitatea de produs agricol;

Ø      revizuirea si reducerea normelor de irigatii pe baza tehnologiei de aplicare a udarilor, in functie de aportul freatic si de conditiile concrete de clima si sol;

Ø      reducerea la minim a pierderilor de apa in timpul transportului ei la terenurile irigate si in timpul irigarii propriu-zise, tinand seama de toti factorii privind climatul, tipul de sol, stadiul de dezvoltare a culturilor, precum si de gradul de calificare al personalului de exploatare;

2.4. Protectia calitatii apei

Calitatea resurselor naturale de apa de suprafata este influentata de modul de utilizare: prezent a acestora.

Evacuarea in receptori naturali, in special de catre marile centre populate si platforme industriale, a apelor uzate neepurate sau epurate insuficient, face ca lungimea cursurilor apa degradate ce nu mai pot fi utilizate de alte folosinte, fara tratari costisitoare, sa fie de pt 3500 km, iar a celor din categoria a II-a si a III-a de calitate, care nu pot fi folosite ca sursa apa potabila, este de peste 6500 km. Evolutia calitatii apelor de suprafata este prezentata tabelul 15.2. (exprimata in % din lungimea cursurilor de apa).

Evolutia calitatii apelor de suprafata

In ceea ce priveste fluviul Dunarea, debitele foarte mari de apa asigura o astfel de dilutie a apelor uzate receptionate, incat calitatea globala a apei se inscrie in limitele categoriei I si II. Si in aceste conditii alimentarea cu apa a oraselor riverane (Turnu Severin, Oltenita, Calarasi, Cernavoda, Braila, Galati etc.) este afectata, apa tratata depasind limitele de potabilitate la unii indicatori (amoniu, continut de substante organice oxidabile etc.).

Analiza comparativa a dinamicii apelor a reliefat ca in ultimii ani se manifesta o accentuare a deprecierii acestor resurse atat sub aspectul extinderii spatiale a zonelor afectate, cat si a intensitatii de manifestare a principalelor caracteristici si zone de poluare. Ca o consecinta se constata imposibilitatea utilizarii directe a acestora ca apa potabila, fiind necesare masuri de tratare corespunzatoare.

Cauzele actualei situatii a calitatii resurselor de apa sunt in principal:

Ø      tehnologii de productie puternic poluate, uzura fizica inaintata a instalatiilor tehnologice existente, statii de epurare subdimensionate sau inexistente la obiectivele industriale sau zootehnice, remanenta chimizarii nerationale a agriculturii pana in 1989, cat si actualul mod de aplicare a ingrasamintelor chimice si pesticidelor;

Ø      statii de epurare a apelor subdimensionate sau inexistente pentru zonele urbane;

Ø      exploatarea necorespunzatoare a statiilor de epurare existente;

Ø      lipsa unui sistem organizat de gestionare a namolurilor si deseurilor rezultate din procesul de epurare.

Prevenirea si controlul poluarii apelor prin:

lichidarea ramanerilor in urma prin realizarea de statii de epurare la agentii economici existenti nedotati si completarea capacitatilor existente la nivelul necesar;

- inasprirea si generalizarea reglementarilor existente privind aplicarea de penalitati pe ; baza principiului 'cine polueaza plateste';

- controlul evacuarilor de ape uzate reziduale industriale, inclusiv a exploatarii instalatiilor si tehnologiilor de epurare si intensificarea recircularii apei;

Protectia apelor subterane

Urmarirea si supravegherea calitatii apelor

Romania este implicata si in protectia unor ecosisteme deosebite, Delta Dunarii si Marea Neagra.

Pentru protectia calitatii resurselor de apa ale Dunarii se considera ca deosebit de importanta promovarea Conventiei privind cooperarea pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea, care permite trecerea la redresarea pe etape a calitatii apelor Dunarii prin programe si planuri de actiune coordonate intre tarile bazinului dunarean.

Pentru protectia apelor Marii Negre si a zonelor de coasta se impune aplicarea Conventiei regionale privind protectia calitatii apelor Marii Negre, precum si promovarea in colaborare cu tarile riverane a unui program preconizat a se desfasura pe o perioada de zece ani, avand ca scop aprofundarea cunoasterii complexelor fenomene fizice, chimice si biologice din Marea Neagra.

2. Apa ca resursa energetica

Potentialul tehnic amenajabil al raurilor din Romania este de circa 40 mld. kwh/an din circa 1,5 mld. kwh/an reprezinta potentialul aferent microhidrocentralelor. Cota parte renta Dunarii este de circa 30% din total, in prezent este amenajat circa 38% din initialul total, ceea ce reprezinta 23% din productia totala de energie globala a Romaniei.

Faptul ca in etapa de pana in 1989 s-au promovat amplasamentele cele mai favorabile, iele financiare solicitate de eventualele noi amenajari hidrotehnice, in raport cu optiunea Romaniei din ultima perioada de dezvoltare energetica pe baza centralelor nucleare conduce (concluzia ca pentru anii ce vin energia hidro nu are perspective. Pe de alta parte, apare logic ca acele amenajari incepute, aflate in conservare si care sunt realizate in procent important, sa i finalizate, avand in vedere si rolul multiplu pe care il are in ansamblu gospodarirea apelor.

2.7. Apa ca factor distructiv

Se pot cita efecte distructive ale apelor: inundatiile, eroziunea, seceta, excesul de umiditate.

Este cunoscut ca inundatiile reprezinta unele din cele mai distructive elemente naturale, prin frecventa si amploarea pagubelor produse, cat si prin provocarea de victime iesti. Romania are in acest sens experiente triste: marile inundatii din 1970, 1975, anii 90 si 2005 au lasat rani adanci, unele nesterse din amintirea oamenilor.

Numarul total al obiectivelor social-economice care pot fi afectate in cazul unor inundatii generalizate pe toate cursurile de apa ale tarii este de 2.338 localitati din care 50 municipii, 156 orase si 2.124 comune, reprezentand circa 75% din totalul localitatilor tarii, precum si 9.504 obiective social-economice, iar suprafata maxima expusa inundatiilor este de circa 3,5 milioane ha, reprezentand 15% din teritoriul tarii.

Se impune ca in urmatorii ani actiunile in domeniu sa vizeze de asemenea:

Ø      analiza lucrarilor de aparare si refacere a celor care nu mai corespund;

Ø      dezvoltarea de modele matematice pentru simularea comportarii sistemelor in perioadele de ape mari in scopul luarii unor masuri preventive sau operative;

Ø      delimitarea zonelor inundabile si luarea de masuri pentru impiedicarea oricaror constructii posibil a fi afectate de inundatii;

Ø      dezvoltarea metodelor de calcul economic pentru serierea lucrarilor de comportare a inundatiilor si eficienta absoluta a acestora in vederea promovarii lucrarilor ce realizeaza un optim pe ansamblu;

Ø      realizarea unei dotari corespunzatoare cu aparatura pentru asigurarea fluxului informational si luarii deciziilor optime in timp real;

Ø      dotarea sistemelor de gospodarire a apelor cu instalatii si dispozitive adecvate pentru avertizarea populatiei asupra posibilitatii aparitiei unor inundatii;

Ø      efectuarea unor actiuni aplicative de simulare a unor inundatii cu participarea tuturor factorilor interesati si a populatiei, pe baza planurilor de aparare.

2.7. Apa ca factor de mediu

Ø      factor alimentar

Ø      factor energetic

Ø      ca factor de transport, apa a fost si ramane cel mai ieftin mijloc de transport trans si/sau intercontinental

Ø      ca factor tehnologic, apa a fost si este, in special in economiile moderne, indispensabila practic oricarei industrii si activitati economico - sociale

Ø      ca factor de mediu, apa a avut inraurire pozitiva; a generat insa si efecte negative, unele predominant naturale (inundatii, viituri distructive, seceta), dar altele ca urmare a activitatii omului in albie si mai ales in afara ei. Datorita acestei activitati, nici precipitatiile, nici solurile pe care cad, nici apele care le colecteaza, nici marile si oceanele care le primesc nu mai sunt calitativ aceleasi ca la inceputuri.

2.8. Efectele inundatiilor

Efectele ecologice asupra faunei piscicole. Albiile majore sunt adesea delimitate de cele minore prin grinduri mai inalte. In zonele depresionare din spatele acestora se formeaza adesea balti care constituie zonele de reproducere naturala a faunei piscicole. In perioadele de viituri, pestii adulti din cursurile de apa patrund in aceste zone de apa mai linistita unde, in perioada dintre viituri, se dezvolta puietul. Inundatiile reprezinta astfel un fenomen esential pentru dezvoltarea faunei piscicole a raurilor si combaterea lor poate avea drept consecinta directa reducerea brusca a acestei faune; de aici importanta zonelor umede (Delta Dunarii).

Efectele ecologice asupra purtatorilor de boli endemice. Exista numeroase boli, in general create de infectarea cu anumiti paraziti, a caror raspandire este strans legata de conditiile de mediu acvatic, in general, aceste boli sunt raspandite prin intermediul unui vector, de obicei o insecta, care culege parazitul din corpul unei persoane sau a unui animal bolnav si il transmite unei alte persoane.

Efectele ecologice asupra calitatii apelor. Scurgerea prin siroire antreneaza in cursurile de apa 'cantitati mari de substante poluante de la suprafata solului, legate in special de activitatea umana desfasurata pe versanti si lunci. Probleme importante de poluare se ridica in special din cauza inundarii unor depozite importante de produse petroliere sau de produse chimice de mare nocivitate, situate in albiile majore ale cursurilor de apa.

Efectele ecologice ale debitului solid din perioadele de viitura. Inundatiile sunt insotite de un fenomen de depunere pe terenurile din albia majora a unei parti din debitele solide ale cursurilor de apa. Adeseori aceste aluviuni indeplinesc si un rol de fertilizare. In alte conditii insa depunerile de aluviuni pot duce la o scadere a fertilitatii terenurilor din luncile raurilor, scaderea de fertilitate care se resimte adeseori in perioade indelungate.

Ambele categorii de efecte trebuie avute in vedere in momentul evaluarii efectelor unor masuri de combatere a inundatiilor.

Efectele ecologice asupra apelor subterane. Inundatiile periodice au adesea si functiunea de improspatare a rezervelor de apa subterana din lunca, frecvent utilizate pentru sisteme de alimentare cu apa.

Acest unic exemplu atesta atentia ce trebuie acordata la analiza tuturor consecintelor unor procese sau activitati asupra ecosistemelor acvatice si a celor in conexiune cu lucrarile de gospodarire a apelor.

3. Obiective ale strategiei in domeniul Gospodaririi apelor

Aspecte generale

Ø      reducerea ritmului cresterii consumului de apa in toate ramurile economiei nationale prin retehnologizare si adoptarea de tehnologii uscate sau cu consumuri reduse de apa;

Ø      rationalizarea, economisirea in utilizare si folosirea intensiva a apei in cadrul folosintelor, in scopul reducerii la minimum a necesarului de apa, cerintei de apa proaspata din sursa si consumului nerecuperabil de apa;

Ø      modernizarea, redimensionarea, inlocuirea retelelor de distribuire a apei din sectorul public local, introducerea sistemului de contorizare a apei la nivel de apartament;

Ø      recircularea si reutilizarea apei;

Ø      protectia apei impotriva poluarii;

Ø      sistematizarea retelelor de distributie;

Ø      legislatie si administrare;

Ø      participarea publicului.

4. Sinteza

Coroborarea elementelor inserate in prezentul material, intr-o analiza de perspectiva a dezvoltarii domeniului apei in Romania plecand de la situatia actuala, permite aprecierea ca pentru urmatorii 20-25 de ani cei ce lucreaza sau sunt implicati in domeniul apelor trebuie sasi propuna si sa actioneze pentru atingerea urmatoarelor obiective:

Ø      imbunatatirea calitatii apei prin cresterea ponderii raurilor de categoria I de la 59% in anul 1996 la 65% pana in anul 2005, la 75% in 2011, 80% in anul 2015 si 90% in anul 2020, prin dezvoltarea si modernizarea statiilor de epurare a apelor uzate industriale si orasenesti, ca si prin retehnologizarea unor procese de productie;

Ø      procentul populatiei orasenesti racordate la reteaua de apa de 87% in prezent va trebui sa creasca la 95% in anul 2005;

Ø      procentul populatiei rurale racordate la reteaua de apa de 19,5% in prezent va evolua spre 40% in anul 2005, 50% in anul 2010 si 75% in anul 2020;

Ø      asigurarea surselor de apa pentru restructurarea si dezvoltarea ramurilor economice conform cu prevederile strategiilor sectoriale, urmand ca prelevarile sa se stabilizeze la nivelul a cea. 12-15 mld. m /an la nivelul anului 2020;

Ø      asigurarea surselor de apa pentru irigarea celor 3,070 milioane hectare amenajate in prezent pentru irigatii care prin reabilitare vor crea disponibilul pentru cel putin inca 300 mii hectare;

Ø      reducerea pierderilor in retelele sistemelor centralizate de alimentare cu apa de la 40-45% in prezent, la 30% in anul 2005, la 20% in anul 2010 si 15% in anul 2020;

Ø      continuarea actiunii de combatere a inundatiilor prin realizarea de lacuri de acumulare, indiguiri si regularizari de rauri, in paralel cu reabilitarea unor lucrari mai vechi pentru aducerea lor la standardele actuale;

Ø      punerea in functiune treptata a centralelor hidroelectrice aflate in executie si inceperea constructiei unor noi hidrocentrale pe raurile cu potential inca eficient.

Avand in vedere caracterul multidisciplinar al gospodaririi apelor este necesar ca la ivel national sa se elaboreze studii si cercetari avand ca obiective pe diferite etape:

imbunatatirea indicatorilor tehnici si economici pentru utilizarea rationala a resurselor de apa;

punerea la punct de metode care sa permita evaluarea rentabilitatii diversele instalatii si proiecte complexe de alimentare cu apa si efectuarea de analize cosit - beneficiu de utilizare rationala a resurselor de apa;

determinarea influentei apei asupra dezvoltarii si repartitiei productiei nationale;

elaborarea de principii si metode care sa permita evaluarea pagubelor economia sociale si ecologice cauzate resurselor de apa de catre fenomenele naturale st activitatile economice.

Astfel, Romania se va conforma recomandarilor generale pentru elaborarea si aplicarea politicilor si strategiilor integrate pentru gospodarirea apelor ale Comunitatii Europene, dintre j care mentionam:

Ø      crearea tuturor conditiilor necesare ameliorarii si functionarii ecosistemelor acvatice, inclusiv protectia componentelor acvatice si refacerea celor degradate;

Ø      asigurarea utilizarii durabile a resursei de apa si altor elemente ale ecosistemelor acvatice si diferitelor necesitati umane, individuale plus colective, fara periclitarea generatiilor viitoare in satisfacerea cerintelor proprii;

Ø      incurajarea adoptarii de masuri de protectie conform principiului 'precautiei' in sensul aplicarii masurilor de prevenire si inlaturare a cauzelor care au produs ' poluarile si dezechilibrele ecosistemelor acvatice;

Ø      incurajarea gestionarii, planificarii, dirijarii si utilizarii apei in interiorul unui bazin hidrografic, in cooperare si in corelare cu cerintele de protectie a mediului, si utilizand principiul 'poluatorul plateste'

Ø      dezvoltarea cooperarii intre tarile riverane pe probleme de ape transfrontiere si lacuri internationale;

Ø      implicarea populatiei, a societatii civile la toate aceste activitati.

In aceste conditii se va asigura o buna gospodarire a acestei surse pretioase APA in conditiile respectarii exigentelor de mediu.