Tehnici de depoluare a factorilor de mediu( apa, aer, sol) - Studiu de caz: rampa de deseuri a orasului Busteni

Tehnici de depoluare a factorilor de mediu( apa, aer, sol)

- Studiu de caz: rampa de deseuri a orasului Busteni -

Orasul Busteni (judetul Prahova) utilizeaza in prezent pentru depozitarea deseurilor menajere unteren situat in padure, pe Valea Maturarului.La aceasta"graopa" aduce o parte din gunoiul menajer si orasul Azuga, care nu are nici un fel de teren pentru aceasta activitate.

Terenul ca atare nu poate fi considerat rampa de gunoi, neavand nici un fel de amenajare specifica sau de control si administrare.

In acelasi timp populatia foloseste impropriu pentru depozitarea deseurilor menajere si unele terenuri aflate in interiorul sau in afara localitatii, mai ales pe viroage sau pe malul apelor.Deseurile sunt imprastiate dezordonat, accesul fiind permis practic oricui este interesat sa se debaraseze de deseuri, cu urmari care aduc mari prejudicii factorilor de mediu prin poluarea solului , apei si aerului pe toate suprafetele folosite astfel.

Solutia care se propune consta in realizarea unei rampe ecologice, respectiv a unui depozit controlat de deseuri menajere, proiectat si realizat conform normelor si normativelor in vigoare, pe amplasamentul actualei rampe, fiind dealtfel singura varianta posibila de amplasare.Suprafata de teren aproximata pentru realizarea rampei este de cca 1 ha, fiind calculata in functie de urmatorii parametri:

durata de exploatare a rampei:    20 de ani

numarul de locuitori deserviti : cca. 15000

din care 13000 localnici si 2000 turisti

cantitatea de deseuri menajere/zi/persoana : 0,5 kg

greutatea specifica gunoi menajer : 0,45 tone/mc

Pentru reglementarea aspectelor realizarii rampei din punctul de vedere al gospodaririi apelor si al protejarii fondului forestier, autorizarea executiei se va face cu conditia obtinerii acceptului tuturor celor interesati: Autoritatile de mediu locale, ROMSILVA, Politita Sanitara

Influentele asupra mediului si emisiile din deponiile pentru deseuri

reziduale

Deponiile pentru deseuri din localitati cauzeaza multiple periclitari ale mediului,

daca functionarea nu se face corespunzator, intrucat emisiile de substante toxice se pot

raspandi pe calea aerului, solului si a apei.

Pe durata functionarii deponiei trebuie elaborate si aplicate strategii pentru

reducerea emisiilor, care sa vizeze in special indepartarea rapida de substante din

deseul depozitat in spatiu partial deschis.

De-a lungul perioadei de functionare trebuie sa existe bariere eficiente intre

corpul de deseu si apa freatica, sol si aer. Pe langa barierele pasive, daca este necesar,

trebuie sa se utilizeze si sisteme active (de ex. evacuare obligatorie a gazelor).

Emisiile din depozitele de deseuri reziduale

Emisiile rezultate din depozitele de deseuri reziduale se pot raspandi prin aer, apa

si sol, fiind vorba aici atat despre particule toxice solide, cat si despre gaze. In plus,

microorganismele si alte animale daunatoare care populeaza corpul de deseu pot dauna

populatiei care traieste in imprejurimi.

Emisiile si grupele relevante de daunatori sunt datorate :

vanturarii deseurilor;

prafului;

fumului;

gazului de la deponie;

apei de infiltratii;

gandacilor/insectelor;

microorganismelor.

Strategii de diminuare a emisiilor

1.Poluarea solurilor din preajma deponiilor

Emisii de substante toxice prin incendieri ale deponiilor

Emisiile de substante toxice continute in fumul de la incendierea deponiilor sunt

inca frecvente in Romania, deoarece sunt intrunite conditiile pentru aparitia unui

incendiu in corpul de deseu. Pe de-o parte, deseul depozitat fiind slab compactat,

patrunderea oxigenului in caz de incendiu este greu de impiedicat, pe de alta parte, in

lipsa unui control suficient, persoane straine intreprinderii, patrund si activeaza in

deponie, favorizand aparitia incendiilor. De ex., cablurile desfacute, pentru extragerea

metalului conductiv, sunt separate cu usurinta de partea izolatoare din plastic prin

ardere, ceea ce duce la eliberarea unor gaze, continand substante toxice, cancerigene,

iar negrul de fum rezultat se va sedimenta in preajma deponiei.

O depozitare sub forma de straturi subtiri a deseurilor, bine compactate, reduce

riscul de incendiu. Focul pus intentionat poate fi evitat prin acoperirea cu pamant a

suprafetei deseurilor.

Imprastierea deseurilor de vant

Frecvent, deseul (in principal praf, hartie si folii) este purtat de vant pe

suprafetele din preajma deponiei.

Prin garduri de interceptare (plase) in jurul locului de depozitare poate fi

impiedicata vanturarea materialelor usoare (folii, hartie). Pentru protejarea impotriva

prafului zburator, in special resturile de produse care contin substante toxice si praf (de

ex. placi de azbociment) trebuie acoperite rapid cu alte deseuri. Udarea strazilor de

acces reprezinta de asemenea o masura eficienta impotriva formarii prafului.

Poluarea suprafetelor agricole

Produsele agricole din vecinatatea deponiilor sunt poluate direct prin emisiile de

negru de fum si praf din aer sau preiau substantele toxice din sol. Adesea, in Romania,

produsele agricole obtinute de pe astfel de terenuri poluate sunt comercializate direct si

astfel se poate produce un transfer al substantelor toxice din roadele pamantului in

tesuturile umane !

2. Poaluarea aerului

Gazul de la deponie se formeaza prin procesele biochimice in corpul de deseu

(descompunere organica si reactii adiacente) si se degaja necontrolat in atmosfera. Pe

langa afectarea directa a vietatilor de catre amestecul de gaz de la deponie, incarcat cu

compusi organici, metanul (CH ) degajat contribuie in mare masura la modificarea

climei.

Ca masuri preventive, pot fi utilizate evacuarea obligatorie a gazelor (sistem de

subpresiune) si tratarea gazului de la deponie. Intr-un recipient la temperatura inalta,

metanul poate fi oxidat, iar legaturile chimice organice pot fi distruse la temperaturi >

1.200 C.

3. Protejarea apei de suprafata si a apei freatice

Captarea apelor din precipitatii

Apa din precipitatii care ajunge in contact direct cu deseul poate fi contaminata

de acesta. Precipitatiile cad fie direct asupra deponiei fie se scurg din zonele invecinate.

Din sectoarele de deponie acoperite definitiv, apa de suprafata poate fi captata fara a

avea contact cu deseul.

Pentru aceasta, deponia trebuie inconjurata cu un sistem de santuri, care sa

capteze numai apa de suprafata nepoluata scursa de la deponie. Aceasta apa trebuie

analizata pentru a depista substantele toxice, inainte de a fi condusa intr-un rezervor si

sa fie acumulata intr-un bazin de retentie. In caz de nevoie, apa de suprafata poluata

trebuie transportata in vederea tratarii la statia comunala de epurare a apelor reziduale.

Avand in vedere procedeele utilizate uzual, in aceasta statie nu este posibila insa o

epurare completa.

Evitarea apei de infiltratii prin izolari de baza si de suprafata

Emisia de substante toxice dintr-un corp de deponie pe calea apei se face in

special pe baza a doua mecanisme esentiale de transport:

apa din precipitatii se infiltreaza prin corpul de deseu, dizolva sau antreneaza

substantele toxice in suspensie si, in cel mai rau caz, le transporta pana la

urmatoarea roca permeabila pentru apele subterane ;

apa subterana tasneste direct prin corpul de deseu si preia astfel substante

toxice.

Prin realizarea unei izolari de suprafata, peste corpul deseurilor, dupa terminarea

functionarii deponei poate fi evitata continuarea transportului de substante daunatoare.

In faza de functionare, apa de infiltratii trebuie colectata si indepartata printr-un sistem

de drenaj practicat la baza deponiei, in scopul evacuarii apei.

La depozitarea corpului de deseu, in apa subterana este de cele mai multe ori

necesara o decuplare hidraulica (de ex. prin pereti hidroizolanti), pentru a stopa un

schimb de substante.

Metodele aplicate la tratarea apelor de infiltratii din rampele de depozitare a

deseurilor din localitati isi gasesc in parte utilizare in epurarea comunala a apelor

reziduale. Indeosebi pentru substante care nu se descompun biologic sau care se

descompun greu se folosesc metode aplicate si la epurarea apelor reziduale industriale. In principiu tehnicile de lucru pot fi impartite in 5 grupe:

a) metode de tratare biologice:

• anaerobe
• aerobe

b) metode chimico-fizice:

• precipitare/sedimentare
• adsorptie prin carbune activ

c) metode fizice:

• metode legate de membrana (osmoza inversa, ultrafiltrare)
• stripare

d) metode termice:

• evaporare
• ardere

e) metode chimice

• oxidare chimica (H O , Ozon (O
• schimb de ioni

3. Bariere de protectie a solului, apei si aerului

In tehnica moderna a deponiilor a fost accentuata in ultimii ani notiunea de

"concept multibariera", prin care constructorul nu se bazeaza pe o singura bariera

impotriva transferului de substante intre corpul de deseu si mediu. Luand in considerare

toate fazele de functionare ale deponiei trebuie elaborat un sistem care sa asigure pe

termen lung combatarea emisiilor in stare lichida, solida si gazoasa.

Ca o prima bariera sunt considerate chiar proprietatile deseului insusi prin care se

impiedica emisiile. Astel, printr-o pretratare mecanico-biologica a deseului rezidual, pot

fi reduse considerabil densitatea si formarea gazelor in corpul de deseu. Apoi, la o

permeabilitate foarte redusa a corpului deseului, procesele de scurgere prin apa de

infiltratii nu mai sunt posibile.

Deoarece formarea gazelor este diminuata mult prin reducerea partii organice

realizata in tratarea mecanico-biologica, substantele organice si gazul de la deponie,

daunator climei, nu mai pot ajunge in atmosfera. Bariera .proprietati ale deseului.

reduce deja considerabil emisiile.

O a doua bariera este reprezentata de izolarea tehnica a bazei deponiei. Functia

sa trebuie indeplinita in principal in faza de functionare si pana la 50 de ani dupa

inchiderea acesteia. Prin izolarea tehnica, impreuna cu sistemul de la baza de evacuare

a apei (drenaj), apa de infiltratii este colectata in intervalul de timp in care se produce.

Printr-o izolare de suprafata dupa incetarea functionarii se ajunge la o diminuare

puternica a apelor de infiltratii de la deponie. In izolarea de suprafata poate fi integrat si

un sistem de colectare a gazului de la deponie.

Cea mai importanta bariera pe termen lung este reprezentata de bariera

geologica sau tehnica. Aici sunt evaluate capacitatile subsolului deponiei de a retine si

stoca substantele toxice. Criteriile de evaluare sunt:

Gradul de permeabilitate (transport convectiv al substantelor)

capacitatea reactiva a substantelor daunatoare (capacitatea de

interschimbare de cationi sau de levigare).

Eficacitatea acestei bariere devine relevanta de-abia dupa distrugerea izolarilor

tehnice (de ex. dupa 100 de ani de la constructie).

Rampa de gunoi se va executa pe baza unor proiecte de specialitate care vor avea inv edere problemele descrise anterior.Serviciul de gospodarire comunala apartinand Primariei va asigura si coordona colectarea deseurilor menajere de la populatie si transportarea lor la rampa de gunoi; acest serviciu va organiza si punctele de precolectare si sortare a deseurilor menajere pe categorii : metale, sticla, hartie, etc.