Tipuri de energie cu importanta pentru relief

Tipuri de energie cu importanta pentru relief

Orice forma de relief reprezinta rezultatul actiunii singulare sau in combinatie diferita a agentilor care actioneaza din interiorul sau exteriorul Pamantului asupra materiei din care este alcatuita scoarta acestuia. Actiunea se face prin consumul de energie de care dispune la un moment dat si intr-un loc agentul. Sursele de energie sunt diverse ele provenind atat din interiorul Pamantului cat si din spatiul cosmic insa insemnatatea lor pentru crearea reliefului este diferita.
Din interiorul Terrei cele mai importante surse energetice sunt:
- Gravitatia care impune atractia spre centrul planetei si care este responsabil atat pentru structurarea in miliarde de ani a materiei din care este alcatuita aceasta, dar pentru relief indeosebi prin impunerea deplasarii materiei mai ales pe suprafetele inclinate (curgerea apei raurilor, alunecarile de teren, prabusirea blocurilor etc.)
Totodata ea impune greutatea corpurilor, ca expresie a fortei cu care acestea sunt atrase spre centrul Pamantului. De asemenea gravitatia determina in timp indelungat ridicarea blocurilor continentale a caror volum, masa si respectiv greutate au fost mult micsorate prin actiunea agentilor externi sau favorizeaza lasarea regiunilor unde se produce in timp indelungat o acumulare enorma de sedimente (arii subsidente).
- Energie seismica � se realizeaza indeosebi in regiunile fracturate ale scoartei, unde blocurile aflate in contact se deplaseaza coboara sau se ridica cu viteze diferite, actiuni care favorizeaza concentrarea acesteia in anumite areale situate la adancimi deosebite. Cand marimea ei depaseste limita de rezistenta atunci se desfasoara brusc transmitandu-se sub forma de unde seismice catre exteriorul scoartei. Producerea cutremurelor favorizeaza fracturari noi in scoarta, iar la exteriorul acesteia declansarea de prabusiri, alunecari de teren, crearea in timp a unor rupturi de panta etc. Ca atare rolul acestui tip de energie este insemnat in regiunile labile ale scoartei (ariile de subductie, de orogen recent sau unde fundamentul de platforma este fragmentat intens).
- Energia calorica interna desi este redusa ca marime in raport cu cea solara (dupa unele pareri raportul este 1/20 000) ea are insemnatate deosebita contribuind la dezvoltarea intregului mecanism tectonic generator al placilor tectonice, al lanturilor de munti etc. Provenienta acesteia este legata de surse diferite � materia topita din mantaua superioara (astenosfera), diversele pungi de magma prezente indeosebi in regiunile de orogen din neozoic, dezintegrarea componentilor radioactivi, comprimarea gravitationala etc. Toate acestea fac ca marimea treptei geotermice (temperatura creste cu 10 la fiecare 33 m adancime) sa nu fie constanta nici pe verticala si nici in plan. Consecinta imediata este crearea unor diferente regionale de potential termic care vor determina pe de-o parte transformari ale starii materiei (solida, topitura, gaze etc.) la diferite adancimi in scoarta, iar apoi in marile fose tectonice din ariile de subductie formarea sistemelor de munti ce dau lanturi cu lungimi de mii de metri. Regional se inregistreaza eruptii vulcanice care la suprafata scoartei alcatuiesc platouri si aparate vulcanice. La fel de insemnate sunt tasnirile de gaze si apa fierbinte provenind din vecinatatea 'arealelor incinse' din interiorul scoartei (multe alcatuiesc vetre vulcanice) care la suprafata acesteia dau geisere, izvoare termale sau genereaza transformarea rocilor.
Sursele externe sunt numeroase este cea mai importanta.
- Energia calorica este ca sursa radiatiile solare. Atmosfera reflecta in spatiul interplanetar cca 30% din totalul radiatiilor ajunse la Pamant, restul fiind consemnat in diverse procese care se produc in cadrul ei precum si in invelisurile de contact (apa marilor si oceanelor, raurilor, vietuitoare, suprafata exterioara a reliefului etc.). Forma Pamantului si miscarile acestuia fac ca repartitia fluxului energetic sa varieze atat spatial (in latitudine se poate diferentia o zona intre paralele de 400 nord si sud in care exista un bilant energetic pozitiv si doua intre 500 si 900 nord si sud in care acesta este negativ; la fel in munti (in altitudine in raport cu linia zapezilor perene) cat si in timp (anual si diurn).
Consecintele acestei repartitii se rasfrang in dezvoltarea unor zone cu potential diferit ceea ce conduce la dezvoltare de circuite la scara planetara, regionala sau locala in care materia sufera deplasari (de la maxim catre minim) in tendinte de a se realiza stari de echilibru. in acest sens s-au individualizat pe de-o parte circuitele maselor de aer si apa la scara Globului, dar si in cuprinsul unor arii continentale sau locale. Pe de alta parte legaturile dintre componentele mediului geografic au favorizat regional si local circuite ale elementelor naturale (apa, azot, oxigen etc.) stimulate de factorul energetic (exprimat prin variatii de temperatura) care le cuprind pe acestea in intregime (apa din precipitatii care patrunde in sol roci in profunzimea reliefului dizolvand diverse substante si care iese la suprafata prin izvoare sau datorita evapotranspiratiei plantelor care o preiau prin radacini etc.).
Pentru relieful de pe uscat diferentele de bilant caloric diurn, sezonier si multianual local se transpun in dezvoltarea unor procese specifice (dezagregare, alterare chimica etc.) care conduc la maruntirea rocilor, slabirea legaturilor dintre blocuri si la generarea diverselor forme de deplasare ale acestora (caderi ca efect al greutatii, impingeri laterale impuse de dilatari diferentiate etc.). La fel de insemnate sunt succesiunile in timp ale proceselor ca urmare a modificarii conditiilor de bilant caloric. in acest sens semnificative sunt cele cu regim sezonier (in tara noastra iarna eroziunea solurilor scade, primavara cand are loc topirea zapezii si ploi bogate eroziunea este puternica, vara alterneaza perioade cu debite mici si eroziune mai slaba cu altele cand se produc averse si o eroziune accelerata, iar toamna din nou la debite mici sunt eroziuni reduse).
La scara Globului diferentele zonale indeosebi de natura termica se transpun intr-o diferentiere similara a proceselor ce actioneaza pe suprafata terestra si care genereaza depozite si forme de relief. in acest fel s-au individualizat zone morfoclimatice (ecuatoriala, de savana, desertica, subtropicala, temperate, subpolare, polare).
- Energia eoliana are la baza diferentele de presiune pe care le inregistreaza (zonal, regional, local) masele de aer in buna masura cauzate de deosebiri de potential termic. Ca urmare se produc deplasari ale aerului dinspre ariile cu presiune maxima spre cele minime proces care genereaza vanturi cu viteza, tarie si durata diferite, capabile sa exercite asupra stancilor si versantilor abrupti o actiune de slefuire, dar si un transport pe distante deosebite a prafului si nisipului. Ca urmare rezulta pe de-o parte forme de eroziune, iar pe de alta parte forme de acumulare.
- Energia hidraulica este aceea care sta la baza actiunii apei raurilor, valurilor din lacuri si mari, a curentilor. in cazul raurilor ea este dobandita din relatiile care se stabilesc intre marimea debitului si panta albiei prin care apa se scurge (este mare la debite crescute si pante accentuate si invers). De aici ideea ca ea nu este o marime constanta ci variaza in timp (debite crescute la precipitatii abundente si minime in perioade secetoase) si spatiu (in munti in raport cu regiunile de campie). Ea este folosita mai ales pentru exercitarea proceselor de eroziune si pentru transportul apei si materialelor smulse. Energia valurilor si curentilor marini este dependenta de alti factori. Cea mai insemnata actiune o are vantul care imprima deplasarea lichidului in directia pe care acesta se manifesta. in functie de intensitatea lui valurile si curentii au dimensiuni si forta diferite. La fel de insemnate sunt valurile create in regiunile unde se produc frecvent cutremure submarine (mai ales in cele de rift si in lungul foselor din ariile de subductie) sau eruptii vulcanice. Sunt mai rare dar energia capatata este foarte mare incat valurile au dimensiuni considerabile si se propaga pe distante intinse. De retinut faptul ca energia realizata initial se pastreaza un interval de timp si dupa incetarea actiunii factorului care a produs-o.
Efectele actiunii acestora se resimt pe tarmurile continentelor si insulelor unde energia capatata se consuma in erodarea pantelor abrupte, transportul nisipului, pietrisului, blocurilor de roca sau materiei organice din apa, in bararea gurilor de varsare ale raurilor sau a unor golfuri etc
- Energia antropica capata o insemnatate tot mai mare pe masura evolutiei gandirii umane. S-a trecut de la forta manuala dirijata de energia fizica a omului (la realizarea de excavatii, nivelari, constructii etc.) la forte dirijate mecanic, electronic in conformitate cu programe gandite de oameni, unele spre binele comunitatii (baraje, terasari, canale etc.) altele spre raul acesteia (cele legate indeosebi de razboaie unde in ultimele decenii s-a ajuns la utilizarea energiei nucleare). Indiferent de situatie, prin ceea ce oamenii fac, se ajunge la modificari insemnate pe plan local sau regional ale conditiilor de mediu incepand cu schimbari ale formelor de relief naturale si realizarea altora antropice.
- Energii de natura planetara sunt dependente de miscarile Pamantului (indeosebi de rotatie) si de atractia pe care o exercita asupra lui Luna si Soarele. in prima situatie se naste forta lui Coriolis care accentueaza deplasarea spre dreapta in emisfera nordica si spre stanga in cea sudica a curentilor de aer, apa etc. cu unele consecinte si in dinamica modelarii reliefului.
- Atractia exercitata de Luna si Soare se materializeaza in producerea mareei terestre si oceanice. Cele din urma conduc la dezvoltarea fluxului si refluxului apelor oceanice cu consecinte locale directe in schimbari in fasia litorala (mai ales la gurile fluviilor) si a valului de flux planetar care se propaga in sens invers rotatiei pe care o franeaza avand consecinte micsorarea vitezei, schimbarea extrem de lenta a formei Pamantului (diminuarea turtirii).