ELEMENTE LEGATE DE RETEAUA HIDROGRAFICA

Cadastrul apelor

Activitatea de gospodarire a apelor se sprijina in primul rand pe cunoasterea retelei hidrografice ca dimensiuni, tipologie, forme in plan, densitate, modul de grupare a cursurilor de apa (sistemele hidrografice), suprafata bazinelor hidrografice, regimul scurgerii, dinamica apelor si efectele acesteia (eroziune, transport aluvionare), folosintele de apa etc.

Cea mai mare parte a informatiilor necesare, prezentate mai sus, cu exceptia elementelor privind scurgerea, sunt cuprinse in Atlasul Cadastral (Cadastrul apelor).

In prezent este in uz editia a II-a a Atlasului cadastrului apelor din Romania publicata in 1992, care cuprinde doua parti:

a) Date morfohidrografice asupra retelei hidrografice de suprafata un volum cu tabele;

b)   O mapa cu 130 foi de harti la scara 1:100000.

In partea I sunt cuprinse tabelar, in ordine hidrografica, toate cursurile de apa codificate prin metoda Gravelius, respectiv cele mai lungi de 5 km si cu suprafata bazinului hidrografic de peste 10 km Calculele s-au efectuat pe harti topografice la scara 1:50000 (completate, pentru detalii, cu date de pe harti topografice la scara 1:25000). Precizia de masurare este de 1 km pentru lungimi si 1 km² pentru suprafete.

Ca bazine mari colectoare au fost adoptate: Dunarea (prin Tisa) - 32% din teritoriul tarii, Dunarea 66% si Marea Neagra 2%. Cu exceptia unor rauri dobrogene care se varsa direct in Marea Neagra (2% din teritoriul national) se poate constata faptul ca intreaga retea hidrografica a Romaniei este colectata de catre Dunare.

In ansamblu, la nivelul tarii noastre sunt codificate 4864 cursuri de apa cu o lungime totala de 78.905 km, repartizate pe cei trei colectori astfel (tabelul nr. 6.1)

Tabelul nr. 6.1 RETEAUA HIDROGRAFICA DIN ROMANIA, INVENTARIATA SI CODIFICATA (dupa C. Savin, 2001)

In ceea ce priveste codificarea, modul de abordare a problemei a fost urmatorul :

- raurile afluente direct in Dunare, considerate de ord. I au primit indici cu cifre romane I XIV, iar afluentii Marii Negre, indicele XV.

- afluentii de ordine 2,3 etc. au primit indici formati din cifre arabe, in ordine hidrografica, de la 1 la n. Intre ordinele diferite se pune punct.

Exemplu:

Raul Carligati, afluent al Trebisului, afluent al Bistritei, afluent al Siretului:

Siret XII;

Bistrita XII.63 (al 63-lea afluent codificat al Siretului);

Trebis XII 63.7 (al 72-lea afluent codificat al Bistritei);

Carligati XII.63.72 (al 2-lea afluent codificat al Trebisului).

In tabelele atlasului cadastral sunt consemnate rauri pana la ordinul 7.

Principalele cursuri de apa din Romania se prezinta in tabelul nr. 6.

Tabelul nr. 6. 2 Cateva date morfometrice privind bazinele hidrografice ale colectorilor principali din Romania

(dupa C. Savin, 2001)

Un fragment din Atlasul cadastrului apelor din Romania se prezinta in tabelul nr. 6.3.

Continutul tabelului este precizat in capul fiecarei coloane si se refera atat la albiile raurilor, cat si la bazinele lor hidrografice.

Tabelul nr. 6.3 Caracteristicile morfometrice ale principalelor cursuri de apa din bazinul hidrografic SIRET

(dupa Atlasul cadastrului apelor din Romania, 1992)

Lungimea raului

Lungimea raului este distanta (in km) masurata intre gura de varsare si izvor. Se ia ca reper gura de varsare deoarece acesta este un punct mai usor de identificat in teren si mai stabil. Pe cursurile principale de apa exista borne cadastrale care urmaresc traseul acestora si servesc pentru activitatile de gospodarire a apelor (identificarea sectoarelor la care se refera anumite lucrari pe ape sau fenomene naturale (eroziuni de mal etc).

Construirea axului cadastral are in vedere amplasarea bornei 0 exact la gura de varsare a raului si urmarirea tuturor inflexiunilor raurilor.

Determinarea lungimii cursurilor de apa se face pe harti topografice cu diferite mijloace de masurare:

un instrument numit curbimetru; Este un cadran gradat la diferite scari de harti, prelungit cu un maner tip bastonas.La capatul de jos are o rotita care se ruleaza in lungul cursului de apa. Acul indicator de pe cadran arata direct lungimea, pe gradatiile corespunzatoare scarii hartii utilizate. Verificarea se face prin repetare.

compasul distantier. Verificarea se face prin repetarea operatiei cu o alta distanta intre varfurile compasului. Se recomanda deschideri cat mai mici ale compasului pentru a urmari mai usor sinuozitatile cursului de apa reprezentat pe harta.

banda de hartie si un ac de fixare. Este un mijloc improvizat. Banda de hartie se desfasoara in lungul cursului de apa de pe harta, fixand cu acul punctele de schimbare a directiilor, dupa inflexiuni.

Cand se foloseste compasul distantier, calculul lungimii se face cu formula:

unde l_l = prima masuratoare;

l₂= a doua masuratoare;

d₁= prima distanta de compas;

d₂= a doua distanta de compas;

l = lungimea raului;

N= scara hartii.

Coeficientul de sinuozitate (ks)

Coeficientul de sinuozitate (ks) reprezinta raportul dintre lungimea reala a raului si lungimea unei linii drepte care uneste punctul de varsare cu izvorul.

Acest raport este practic totdeauna supraunitar. Poate fi 1 la canalele perfect rectilinii:

>1

ks = coeficient de sinuozitate;

L = lungimea reala a raului;

AB = linia dreapta varsare- izvor.

Toate determinarile facute pe harta sunt estimative, deoarece intervin numeroase erori (de proiectie cartografica, de scara, de acuratetea masurarii).

Unii autori prezinta o clasificare a coeficientilor de asimetrie in functie de situatiile concrete din teren (Figura nr. 7.1).

Figura nr. 7.1. Tipuri de sinuozitati

In tabelul nr.7.1 se prezinta coeficientii de sinuozitate pentru cei 15 colectori de ord. 1.

Tabel nr. 7.1 Coeficientii de sinuozitate pentru principalele cursuri de apa din Romania (dupa C. Savin, 2001)

Coeficientul de despletire (impletire sau de ramificatie)

La scaderile rapide ale pantelor, raurile care transporta mult material aluvionar se impotmolesc in propriile aluviuni, iar albiile se ramifica. In literatura mai veche, acest fenomen se numea despletire, iar unii autori englezi si romani (I.Ichim) folosesc termenul de impletire, pornind de la ansamblul situat in plan: ramificarile si reunirile albiilor minore au aspectul unor impletiri de albii.

Valoarea Kd este data de raportul dintre lungimea totala a bratelor secundare (laterale) si lungimea cursului principal.

Kd =     l_1,.n = lungimea bratelor laterale

L = lungimea cursului principal

La noi in tara, cele mai frecvente fenomene de despletire se intalnesc in zonele pericarpatice si in arii depresionare cu rame laterale inalte si usor erodabile. Cunoasterea lor este importanta pentru proiectarea lucrarilor de dragare sau de regularizare a cursurilor de apa.

Schema hidrografica a raurilor

In actiuni operative de prezentare sau in cazurile in care reteaua hidrografica este un element secundar, aceasta se reprezinta schematic, fara a se mai urmari sinuozitatile. Se respecta ordinea confluentelor, iar directiile de scurgere sunt aproximative (Figura nr. 7.2).

Figura nr. 7. Schema hidrografica a raului Jiu si a principalilor afluenti (dupa C. Savin, 2001)