EXPLOATAREA ADUCTIUNILOR

EXPLOATAREA ADUCTIUNILOR

In exploatarea conductelor de aductiune, problemele cele mai importante le constituie prevenirea, depistarea si inlaturarea avariilor, care pot provoca pierderi importante de apa.

Prevenirea avariilor se face prin urmarirea unei executii corecte si cu materiale de buna calitate ( montarea unor materiale necorespunzatoare este o solutie mai scumpa ulterior, decat inlocuirea in timpul executiei) si prin respectarea regimului hidraulic de functionare precizat in proiect.

Pentru orice eventuale modificari, beneficiarul trebuie sa ceara asistenta tehnica de specialitate si este foarte bine daca este consultat si proiectantul lucrarii, care cunoaste daca sunt sau nu rezerve in dimensionarea facuta, sau ce consecinte poate avea modificarea solicitata.

In faza de executie, rolul dirigintelui (reprezentantul beneficiarului care urmareste cantitatea si calitatea lucrarilor pe masura ce sunt executate) este foarte importanta, deoarece majoritatea lucrarilor sunt subterane.

Depistarea inceputului de pierdere de apa se face de catre personalul de exploatare, fie folosind instrumente speciale (care au la baza captarea si amplificarea zgomotului facut de apa cand tasneste sau de presiune printr-o deschidere) de tip geofon, ureche electronica, sau prin inspectia periodica si verificarea starii traseului (se produc denivelari cand pamantul este inmuiat excesiv sau spalat in interior), producerea de ochiuri de apa, eventual umezirea locului (sau aparitia unui izvor intr-un loc in care nu exista inainte etc.).

In cazul avariilor importante, manometrele montate pe parcurs, pot da indicatii pretioase privind locul avariei (cand nu se vede efectul local al avariei).

Daca nu sunt luate masuri urgente, avaria se poate extinde, cu consecinte importante. Pentru o buna urmarire pe conductele de aductiune lungi, se prevad cantoane de exploatare, la intervale de 10 - 15 km, deservite de un cantonier, care are rolul de supraveghere si de efectuare a unor mici reparatii (strangerea suruburilor la flansele care curg, evacuarea apei din camine, ungerea mecanismelor la unele instalatii, vopsirea de piese metalice etc.). Cantonul trebuie sa fie legat telefonic sau prin radio cu dispecerul central, pentru o raportare operativa. Pentru localizarea in spatiu, trebuie sa fie create repere kilometrice pe sectoare, repere care sa fie notate pe planul de situatie de la dispecerat. Cantonierul poate lua la comanda dispecerului primele masuri impuse de situatie.

Inlaturarea avariilor se poate face de echipe speciale, dotate cu materiale de rezerva si utilaje de ridicat (in special la aductiuni cu diametre mari). Daca intreprinderea nu poseda utilaje de exploatare, trebuie sa-si asigure prin conventie de la alte unitati (in modul cel mai expeditiv) urmatoarele utilaje importante care trebuie transportate la fata locului:

Agregat de taiat si sudat cu flacara sau electric;

Macara de ridicat in limita greutatii pieselor celor mai grele sau bucati demontabile din acestea (in general un autocran de 3-5 tf este suficient in cele mai multe cazuri);

Mijloc de transport pentru echipa de interventie, echipa care poate avea 5-10 oameni.

Dupa depistarea locului avariei, seful de echipa stabileste locul de acces la conducta si delimiteaza suprafetele de pe care recolta eventual se distruge. Se executa sapatura, de obicei manual, de unde rezulta si numarul mare de muncitori si se stabileste natura exacta a avariei. Pentru remedierea efectiva, echipa trebuie sa aiba in dotare instrumente curente de lucru si materiale marunte:

v     Garnituri;

v     Suruburi;

v     Chei;

v     Ciocane;

v     Lampa de benzina;

v     Bitum;

v     Foaie PVC pentru izolatie etc.

Avariile pe conducte depind de tipul de material, tuburi folosite. Cateva din avariile mai importante la aductiunile din diferite materiale sunt urmatoarele:

La aductiuni din tuburi de fonta. Avariile cele mai dese se datoresc expulzarii garniturii de etansare din mufa sau fisurarii tuburilor.

Refularea plumbului are loc, in general, datorita presiunilor din conducta, peste limita de incercare si a unor defectiuni de montaj. Refacerea se executa dupa procedeul clasic. Daca la proba nu tine, se blocheaza garnitura cu un jug special (doua flanse speciale, una in fata mufei, alta in spatele mufei, stranse cu buloane ca la piesele Gibault).

Fisurarea tuburilor datorita coroziunii, solicitarii la presiune interioara, vibratiilor de la lucrari vecine etc., se repara prin taierea tronsonului fisurat, inlocuirea cu un tub scurt cu mufa si etansarea la capatul drept cu o mufa dubla.

La aductiuni din tuburi de otel. Cele mai dese avarii se datoresc fisurarii sudurilor, ca urmare a unei executii necorespunzatoare sau a solicitarii longitudinale sau transversale peste limita normala (dilatare mare, incovoierea conductei datorita patului neuniform, lipsa masivelor la coturi importante etc.). De multe ori tuburile sosesc pe santier necalibrate (se decalibreaza la manipulare si transport sau depozitare necorespunzatoare). Calibrarea se face prin incalzire si lovire cu ciocanul si bineinteles ca nu este corespunzatoare. In exploatare, peretele conductei va lucra cu totul altfel decat este normal. Sudura deteriorata se reface si daca este cazul, se poate aplica una sau mai multe eclise de intarire. Izolatia exterioara rupta la lansare, o umplutura mai slab executata, pot conduce la expunerea locului respectiv la o corodare excesiva, combinata si cu solicitarea mecanica si compozitia neuniforma a otelului, care ajunge sa perforeze peretele conductei. Remedierea se executa prin desfacerea izolatiei pe o portiune mai mare si aplicarea unui "petic", dupa care se reface corect izolatia.

La aductiuni din tuburi de azbociment. Cele mai dese avarii au doua cauze in general: eliminarea sau aspiratia garniturii din manson, ca urmare a unei suprapresiuni sau vacuum in conducta si fisurarea tubului din cauza montarii incorecte, tasarii patului de fundare, suprapresiunii in conducta. Imbinarea se desface si se reface inlocuind garniturile. Se verifica starea interioara a mansonului si pozitia exacta a garniturilor dupa montaj.

Tubul fisurat (azbocimentul fisureaza usor la socuri) se taie si se inlocuieste cu o bucata noua, nefisurata (ciocanita usor sa nu sune a dogit), care se imbina cu capetele tronsoanelor, folosind piese Gibault. Izolarea pieselor trebuie bine facuta, tinand seama ca suruburile sunt solicitate la intindere, deci corodarea filetului distruge imbinarea. Taierea tuburilor se face cu multa atentie, cu ajutorul fierastraului.

La aductiunile din tuburi de beton PREMO. Avariile mai dese se datoresc eliminarii garniturii prin refulare sau aspiratie, din cauzele aratate mai inainte - sau prin curgerea apei prin locuri de dimensiuni reduse (gauri nepatrunse in peretii tubului, ca urmare a unui defect de fabricatie, lovire etc.). Se taie tubul (cu dalta prin ciocanire repetata succesiva), se inlocuieste cu o bucata noua sau cu o piesa de otel). Imbinarea capetelor drepte ale tubului se face cu manson special din otel bine protejat la exterior.

Este foarte importanta urmarirea atenta si functionarea corecta in primii ani de exploatare, cand si conducta inca nu si-a gasit o pozitie de echilibru de durata, iar personalul de exploatare nu cunoaste modul real de comportare al acesteia. Ulterior, exploatarea devine ceva mai simpla, cu surprize mai mici. Daca se apreciaza (functie de calitatea apei transportate) periodic se poate recurge la spalarea conductei (si eventual dezinfectarea, daca procesele microbiologice dezvoltate pe conducta conduc la deteriorarea calitatii apei).

In cazul canalelor deschise, repararea se poate face mai usor, deoarece depistarea se poate face mai repede, iar accesul la locul respectiv este mai simplu.

Probleme deosebite se pun, insa, in perioada de iarna, cand canalul poate fi obturat in principal in doua moduri (care pot conlucra):

• In zonele cu viteze reduse, zaiul din apa se poate aglomera si forma dopuri care ingheata si blocheaza complet sectiunea, provocand inundatii in zonele vecine (prin debordarea apei amonte), si oprirea apei la beneficiar;
• Prin inglobarea de zapada spulberata, care, din cauza temperaturii scazute a apei, nu se poate dizolva, plutind in apa pana cand se concentreaza, devenind un dop mobil cu viteza redusa de deplasare, care iarasi blocheaza complet sectiunea. Remedierea acestor deficiente este greu de facut.

O masura mai eficienta este acoperirea provizorie cu panouri de lemn in zonele mai solicitate si protejarea cu panouri sau perdele contra zapezii spulberate.

Se poate spune ca o executie ingrijita a prevederilor unui proiect intocmit este garantia unei functionari sigure si indelungate a aductiunilor.