Traseul in plan al albiilor

Traseul in plan al albiilor

Malurile albiilor sunt definite de limitele apelor medii; pe harti ele sunt marcate de limitele apelor mici.

Talvegul este linia ce uneste punctele de adancime maxima din lungul albiei.

Axul dinamic (firul apei) este locul geometric al punctelor de la suprafata apei care au cele mai mari viteze de curgere. De obicei acesta se suprapune, in plan cu talvegul.

Traseul stabil in plan este sinuos, sinuozitatea fiind o proprietate naturala a cursurilor de apa. Acest adevar a fost ignorat mult timp - in sec. XIX in Germania si S.U.A. se faceau regularizari prin crearea de albii rectilinii; lucrari care nu au rezistat in timp.

Experientele de laborator si observatiile in natura au demonstrat ca tendinta de serpuire este proprie tuturor albiilor daca li se imprima un impuls ocazional de deviere (obstacole, eroziune pronuntata a unui mal, aglomerare de aluviuni, o portiune de roca mai dura, etc.). In acest mod se strica paralelismul liniilor de curent.

La inceputul sec. XX, Farque si Leliavschi au fost promotorii acestei conceptii. La laboratorul din Vicburg (1945), Friedkin a facut urmatoarea experienta: intr-un canal de tabla lung de 48m si lat de 8m a asternut un strat gros de nisip in care a modelat o albie rectilinie; dand apri un mic impuls initial de serpuire a urmarit evolutia acestei mici albii timp de 10 ore.

Fig. 6.1

Nu a existat tendinta de revenire la aliniament daca s-a inlaturat ,,impulsul initial".

Forma in plan poate fi usor sau puternic sinuoasa, ramificata sau nu. Cauzele acestor situatii pot fi: caracteristicile fizice ale patului albiei, latimea fundului vaii, panta, regimul nivelurilor, debitul solid si cel lichid.

Se defineste notiunea de meandra: o sinuozitate a albiei ce cuprinde doua praguri si doua adancuri si care manifesta evolutia formei in plan.

Distanta intre capetele extreme se numeste pasul meandrei.

Raul are tendinta de a dezvolta continuu curba, lungimea partii curbe fiind tot mai mare, in acelasi timp crescand si adancimile in curba; meandra se poate considera ca un proces de albie.

Fig. 6.2

Pasul meandrei se reduce cu timpul si poate duce chiar la strapungerea naturala a gatului. Desfasurarea procesului de meandrare se face sub forma de cicluri incheiate cu strapungerea gatului meandrei. Studiul se poate face in laborator sau prin fotografiere aeriana (fotigrametrie).

Se pot intalni urmatoarele tipuri de rauri:

rauri sinuoase fara evolutie a formei in plan,

rauri cu meandrare :

a.       limitata

b.      libera

1. Raurile sinuoase fara evolutie in plan se intalnesc in regiunile de munte, cand forma sinuoasa a rezultat prin procese geologice vechi sau datorita strabaterii unor defilee in terenuri foarte tari. De asemenea, si raurile regularizate au forma sinuoasa dar fara evolutia albiei in plan.

Aceste rauri au un transport mic de aluviuni si stabilitate mare. Albia majora lipseste sau este unilateral dezvoltata iar axele dinamice la ape mici si mari coincid.

Fig. 6.3

2.a Rauri cu meandrare limitata

Meandrarea poate fi limitata de: versanti rezistenti, latimea mica a vaii, depozitare de diverse materiale pe fundul vaii.

Albia majora este ingusta, unilaterala iar axele dinamice la ape mici si mari nu mai coincid.

Aceste rauri sunt caracteristice zonelor de deal.

Fig. 6.4

2.b Rauri sau sectoare de rauri cu meandrare libera - au albia sapata in sedimente usor erodabile si intr-un strat suficient de gros. In zonele de ses vaile sunt largi - albii largi cu lunci si terase.

Axele dinamice la ape mici si mari difera.

Albia este, in general, pe mijlocul vaii dar alterneaza de la un versant la altul.

Fig. 6.5

O alta caracteristica a albiilor raurilor este ca in anumite zone ele pot fi ramificate. Exista albii ramificate cu brate scurte (cu bancuri de nisip sau pietris) sau albii ramificate cu brate lungi.

Fig. 6.6 Ramificatii cu brate scurte

Bancurile isi pot schimba pozitia dupa viiturile mari; ele sunt formate din nisip, pietris, etc.

Fig. 6.7 Ramificatii cu brate lungi

Raurile ramificate cu brate lungi au ostroave bine consolidate, cu vegetatie arborescenta pe ele. Ostroavele nu-si schimba pozitia la viituri. Se poate constata doar o foarte lenta deplasare in timp prin erodarea capului si prin depuneri la coada ostrovului.