Determinarea indicatorilor regimului toxic (R.T.) al apei

Determinarea indicatorilor regimului toxic (R.T.) al apei

R.T. este dat de existenta in apa a urmatoarelor categorii de substante:

1.Grupa substantelor chimice de potential toxic foarte greu de definit,stiindu-se ca orice substanta poate deveni toxica,chiar si substantele necesare organismului uman.In general,se considera a fi incluse in aceasta grupa acele substante chimice care si in alte situatii decat ingerarea lor pe cale hidrica prezinta un pericol toxicologic si care manifesta aceasta calitate la concentratie relativ redusa.

2.Substantele chimice indezirabile,formeaza o grupa aparte,sunt formate fie din elemente care intra in compozitia normala a apei (fier,mangan) fie provenite prin poluarea apei (zinc,cupru), sau cu origine dubla (aluminiu).Aceaste substante in concentratie crescuta produc modificari ale proprietatilor fizice si organoleptice ale apei, facand-o improprie consumului.Astfel, pot produce gust particular,culoare,turbiditate etc.,care limiteaza folosirea in diferite scopuri atat ca apa potabila cat si pentru nevoi gospodaresti,industriale etc.Unele dintre aceste substante pot exercita si efecte toxice in in concentratii mai mari, dar la aceste concentratii calitatile apei sunt atat de modificate incat apa de obicei nu mai este folosita si efectul toxic este evitat.

3.Micropoluantii chimici organici, constituie o grupa aparte datorita unor particularitati specifice care ii deosebesc de ceilalti poluanti, prin faptul ca, desi se gasesc intr-o concentratie deosebit de mica, pot avea influente negative asupra apei si asupra organismului uman.Marea majoritate a acestor micropoluanti exercita o influenta indirecta asupra organismului prin modificarile organoleptice si fizice produse apei (pesticide,detergenti,fenoli), dar in acelasi timp unele pot exercita si efecte directe toxice sau cancerigene.

4.Indicatorii poluanti.Importanta sanitara a acestor elemente in faptul ca ele arata sau indica prezenta in apa a altor elemente care pot avea actiune nociva asupra sanatatii;nu este vorba numai de substante chimice ci si de agenti microbieni, care pot declansa imbolnaviri infectioase sau parazitare.In aceasta categorie includem pe langa altele si diverse forme de azot.

In general indicatorii regimului toxic al apei se pot determina si spectrofotometric, de aceea vom prezenta in continuare aparatura de laborator.

Spectrofotometrele pentru diferite domenii spectrale sunt construite dupa aceleasi principii, fiind diferite doar caracteristicile pieselor esentiale.

Schema bloc a unui spectrofotometru poate fi reprezentat astfel:

S→P→M→R→I

S - sursa de radiatii

P - proba de analizat

M - monocromator

R - receptor

I - inregistrator

Din punct de vedere constructiv, in functie de modul in care se masoara absortia exista doua tipuri principale de spectrofotometre de absortie, si anume cu monofascicul si cu dublu fascicul.

La aparatele cu monofascicul, radiatiile trec pe rand prin cuva cu proba de analizat si martor, deoarece in aceste conditii durata de obtinere a unui spectru este relativ mare, aparatele cu un singur fascicul sunt inlucuite treptat in ultimul timp cu aparate cu doua fascicule.Acestea sunt mult mai practice, deoarece cele doua fascicule identice trec simultan sau alternativ prin ambele cuve si se determina direct raportul celor doua intensitati sau prin conservare zero. Spectrofotometrul Spekol (fig.7)

Este foarte utilizat in numeroase laboratoare fiind un spectrofotometru cu monofascicul.

MOD DE LUCRU:

Se introduce in priza fisa stabilizatorului de tensiune ST si se comuta intrerupatorul stabilizatorului pe pozitia deschis cand se aprinde lampa sursei de lumina S.Dupa 5-10 min (timp necesar incalzirii aparatului si intrarii in regim normal de lucru) se corecteaza pozitia de "zero" a galvanometrului G cu ajutorul butonului B1 care are in dreptul sau indicatia 0, atunci cand se face aceasta operatie obturatorul Op trebuie sa fie inchis (pozitia 0). Se aseaza in locasurile corespunzatoare cuvele C1 si C2 cu proba de analizat si solvent (proba martor), apoi se potriveste din tambur lungimea de unda la care se efectueaza masuratoarea.

Cand in drumul fascicului luminos se gaseste cuva cu solvent,iar obturatorul este deschis (pozitia 1.) acul instrumentului de masura trebuie sa indice valoarea 100 pe scara transmisiilor.Aceasta valoare se corecteaza cu ajutorul butonului B2 care are in dreptul sau indicatorul 100.Se inchide obscuratorul Op (pozitia 0) cand acul galvanometrului revine la valoarea zero a transmisiei (daca acul nu revine la valoarea zero inseamna ca operatiile anterioare nu au fost facute corect si atunci se repeta calibrarea).Cand se introduce in drumul fasciculului luminos cuva cu proba de analizat si se deschide obscuratorul, o parte din energia radianta este absorbita de solutia colorata , iar alta parte se transmite la fotocelula FC. Aceasta poate fi masurata cu galvanometrul G. In transmisii (scara de jos) sau extinctii (scara de sus).In cazul in care se urmareste trasarea unui spectru de absortie este necesara compensarea probelor martor (aducerea acului galvanometrului la 0 si 100) pentru fiecare lungime de unda din domeniul vizibil la care se face masuratoarea.Dupa fiecare citire efectuata este indicata tinerea obturatorului pe pozitia 0 (inchis) pentru a feri fotocelula de la uzura intensiva.