ANII CULTULUI PERSONALITATII (1974-1989) - Situatia interna; realizari si crize

ANII CULTULUI PERSONALITATII (1974-1989)

a) Situatia interna; realizari si crize

Anul 1974 a marcat preluarea tuturor parghiilor de conducere de catre Nicolae Ceausescu. A fost modificata Constitutia, fiind instituita functia de presedinte al Republicii Socialiste Romania. La 28 martie 1974, in aceasta functie a fost ales Nicolae Ceausescu. in aceeasi zi, Ion Gheorghe Maurer, care avusese un rol important atat in alegerea lui Nicolae Ceausescu in fruntea partidului, in martie 1965, cat si in procesul de liberalizare, de destindere interna si de dezvoltare a relatiilor Romaniei cu lumea occidentala, a demisionat din fruntea guvernului, in functia de presedinte al Consiliului de Ministri a fost ales Marea Manescu, un apropiat al familiei Ceausescu.

Congresul al XI-lea al P.C.R., desfasurat in noiembrie 1974, a adoptat Programul Partidului Comunist Roman de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism, care trasa liniile de evolutie a tarii in urmatorii 20-25 ani. Se preconiza dezvoltarea puternica a fortelor de productie, a productivitatii muncii, a invatamantului, stiintei si culturii, ridicarea nivelului de civilizatie a intregului popor. Prin indeplinirea acestui program se considera ca "se va deschide calea trecerii la faza superioara a socialismului - societatea comunista'.

Perioada 1974 - 1989 a fost extrem de contradictorie, in economia nationala au continuat evolutiile pozitive din perioada anterioara, pana in 1980-1981. S-a extins colaborarea cu firme industriale din statele occidentale, in vederea modernizarii si dezvoltarii unor intreprinderi romanesti. Procesul de retehnologizare a economiei nationale s-a desfasurat intr-un ritm accelerat. Stiinta romaneasca a fost racordata la nivelul exigentelor mondiale, in 1975, Romania realiza calculatorul Felix-512, cu o capacitate de 300.000 operatii pe secunda, in acelasi an, a intrat in

functiune prima platforma pentru exploatarea titeiului si a gazelor naturale din Marea Neagra, iar pana in 1989 s-au mai dat in folosinta alte sase asemenea platforme. A inceput constructia centralei nucleare de la Cernavoda (in colaborare cu Canada) si a Uzinei de Apa Grea de la Halanga (langa Drobeta Turnu-Severin). In 1986 s-a inaugurat podul rutier si feroviar intre Fetesti si Cernavoda. A continuat actiunea de electrificare a transportului pe calea ferata, s-au construit zeci de nave fluviale si maritime pentru transportul de minereuri si petrol, in 1980, la Braila, a fost lansata la apa prima nava de pescuit oceanic, urmata de altele, astfel ca in 1989 Romania se plasa pe locul al doilea in lume (dupa U.R.S.S.) in privinta capacitatii si a numarului de vase din acest domeniu. In 1974 s-a inaugurat drumul national Transfagarasan. in 1979 s-a dat in folosinta primul tronson al metroului din Bucuresti, in 1984 s-a incheiat constructia canalului Dunare-Marea Neagra; astfel, a fost redus traseul pe apa dintre Cernavoda si Constanta. Romania a devenit o tara producatoare de avioane - in 1982 a avut loc zborul avionului de pasageri ROM-BAC 1-11, construit in colaborare cu o firma din Marea Britanic; pana in 1989 au fost construite 9 asemenea aparate. Din 1987, Romania a inceput sa construiasca avioane de vanatoare si bombardament la I.A.R. - Brasov, precum si avioane de bombardament (in colaborare cu Iugoslavia) la Craiova, in 1981, pilotul roman Dumitru Prunariu a efectuat un zbor in spatiul cosmic pe nava sovietica ,oiuz-40'.

in agricultura au continuat dotarea cu masini si tractoare, folosirea pe scara larga a insectofungicidelor si a ingrasamintelor chimice. S-a trecut la aplicarea unui vast plan de imbunatatiri funciare si au fost irigate peste 3 milioane ha. S-au construit noi combinate avicole si de crestere a porcilor.

in domeniul social s-a mentinut politica de sustinere din partea statului a unor utilitati publice (scoli, gradinite, spitale). S-a accelerat programul vizand constructia de locuinte, dintre care o parte se repartiza gratuit cetatenilor, iar cealalta parte era vanduta prin oficiile pentru construirea de locuinte proprietate personala.

invatamantul si cultura s-au dezvoltat, inregistrandu-se rezultate invidiate de celelalte "tari socialiste surori', care continuau sa urmeze linia politica si ideologica trasata de Kremlin, in 1980, functionau 164 lectorate de limba, literatura si civilizatia romaneasca in 36 de centre universitare din strainatate, in acelasi an, in Romania studiau circa 15.000 de tineri din 58 de state ale lumii.

Ca o apreciere a rezultatelor obtinute de istoricii romani, in 1980 s-a desfasurat la Bucuresti cel de-al XV-lea Congres International de Stiinte Istorice.

S-au publicat lucrari privind rascoala lui Horea (David Prodan), faurirea statului national unitar (Stefan Pascu). Istoria de dupa 1918 a inceput sa fie abordata pe baza de documente, publicandu-se lucrari esentiale privind partidele politice, monarhia, regimul politic din perioada interbelica, in domeniul literaturii s-au remarcat romancierul Marin Preda (Delirul - 1975, Viata ca o prada - 1977), criticul literar Alexandru Piru (Istoria literaturii romane din cele mai vechi timpuri pana azi - 1981). Au fost publicate 16 volume din Opera completa a lui Mihai Eminescu (editie initiata de Perpessicius).

Filmul romanesc a evocat activitatea unor mari personalitati (Burebista, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Dimitrie Cantemir) si evenimente (Independenta din 1877). S-au ridicat numeroase statui (Stefan cel Mare - Vaslui, Mihai Viteazul - Cluj, Avram lancii - Targu-Mures, Independenta - la Calafat si Iasi etc.). S-au construit "centre civice' in aproape toate marile orase, hoteluri (Moldova - Iasi, Delta- Tulcea, Bucuresti si Dorobanti - in capitala), magazine (Unirea, Bucur Obor in Bucuresti, Tomis in Constanta, Petrodava - Piatra Neamt etc.), centre cultural-sportive (Palatul Sporturilor si Culturii, Palatul Pionierilor - Bucuresti).

Au fost restaurate unele monumente istorice si de arta (Trophaeum Trajani de la Adamclisi, Curtea Domneasca de la Campulung, fostele palate regale de la Cotroceni, Scrovistea si Savarsin, Biserica Neagra din Brasov, manastirea Hurez - Valcea etc.).

Elevii din Romania au obtinut performante exceptionale la olimpiadele internationale (mai ales la matematica). S-au inregistrat mari succese sportive la campionate mondiale si europene. Sportivi precum Nadia Comaneci (care in 1976, la Olimpiada de la Montereal, a obtinut prima nota de l O din istoria gimnasticii mondiale, a castigat trei medalii de aur), Ivan Pataichin (caiac-canoie), Ilie Nastase si Ion Tiriac (tenis de camp) erau cunoscuti pe toate meridianele lumii.

Evolutiile pozitive, in esenta lor, dar care se inscriau in exigentele politicii Partidului Comunist si, mai ales, ale lui Nicolae Ceausescu, s-au curmat aproape brusc la inceputul anilor '80.

Nicolae Ceausescu a decis, in 1981, ca Romania sa-si achite, intr-un termen cat mai scurt, intreaga datorie externa (circa 10 miliarde dolari),

pentru a se asigura "deplina independenta' a tarii si a evita amestecul "statelor imperialiste' in treburile sale interne. Pentru procurarea sumelor necesare, s-a recurs la fortarea exportului, produsele romanesti fiind adesea vandute sub pretul de cost. Aceasta politica a dus la deteriorarea rapida a situatiei economice a tarii, in timp ce statele occidentale intrau in "era electronica', a calculatoarelor, Romania nu mai investea fonduri in scopul modernizarii industriei si a celorlalte ramuri economice, fapt ce ducea la scaderea productivitatii muncii.

Exportarea bunurilor de prima necesitate a creat o penurie alimentara interna, iar criza petrolului - declansata pe plan mondial la inceputul anilor '80-a avut consecinte grave asupra economiei romanesti. Desi situatia economica se deteriora de la un an la altul, Nicolae Ceausescu continua sa sustina ca Romania cunostea o dezvoltare accelerata.

Paralel cu eforturile pentru achitarea rapida a datoriei externe, din initiativa lui Nicolae Ceausescu s-au derulat programe de constructii uriase, precum Casa Poporului, a doua cladire ca proportii din lume (dupa cea a Pentagonului), in domeniul industriei s-au dezvoltat ramuri energofage (aluminiu, ciment, sticla). Desi criza petrolului afecta profund Romania, Nicolae Ceausescu a continuat actiunile vizand extinderea industriei petrochimice (combinatele de la Pitesti, Midia-Navodari, Borzesti). Pentru obtinerea "independentei energetice', s-a pus accent pe constructia de termocentrale, prin folosirea carbunelui de calitate inferioara din Valea Jiului (Rogojelu, Turceni). S-au dezvoltat mari combinate siderurgice (Galati, Calarasi, Targoviste). in dorinta de a realiza constructii noi, de care sa-si lege numele, Nicolae Ceausescu a dispus demolarea unui numar considerabil de imobile, intre care si monumente istorice, inclusiv biserici si manastiri.

in 1984, el a lansat teza "noii revolutii agrare', prin care se urmarea obtinerea unor productii foarte ridicate. Pentru a face pe plac conducatorului, s-a ajuns la o adevarata intrecere intre judete, fiecare raportand productii care depaseau cu mult rezultatele reale.

invatamantul, stiinta si cultura au fost puternic politizate, in 1984, la Congresul al XIII-lea al P.C.R., s-a adoptat Programul ideologic al partidului, care viza aplicarea intocmai a politicii oficiale in domeniile invatamantului, stiintei si culturii. Desi cenzura era legal desfiintata inca din 1969, in fapt ea se exercita cu multa "exigenta' prin Sectia Propaganda a C.C. al P.C.R. Scriitorii, artistii, istoricii reuseau cu multa dificultate sa ocoleasca "foarfecele' cenzurii de partid, intregul aparat de propaganda a

fost pus in slujba proslavirii lui Nicolae Ceausescu. Acesta era prezentat drept "cel mai bun fiu al poporului roman', iar perioada de dupa Congresul al IX-lea era numita "Epoca de aur' a Romaniei. Un desantat cult al personalitatii era propagat prin presa, radio, televiziune, mari manifestatii populare etc. Ajungand sa se creada un om providential, atotstiutor, Nicolae Ceausescu a inceput sa dea "indicatii' nu numai muncitorilor si taranilor, dar si scriitorilor, artistilor, constructorilor, arhitectilor, cercetatorilor stiintifici etc. Voluntarismul, decizia conducatorului unic au devenit politica de stat.

Situatia sociala din Romania s-a deteriorat rapid. Unele facilitati din anii '60-'70 au inceput sa fie anulate (cele mai multe locuinte erau repartizate contracost, devenind proprietate personala, asistenta medicala gratuita a fost restransa in favoarea consultatiilor la policlinicile cu plata, locurile la odihna si tratament se acordau atat gratuit, cat si contracost, muncitorilor - declarati proprietari ai intreprinderilor - li se oprea o parte din salarii ca "parti sociale'.

Cea mai afectata a fost taranimea. Castigand extrem de putin in gospodariile agricole colective (numite, din 1966, cooperative agricole de productie), foarte multi tarani au fost nevoiti sa plece la oras, devenind muncitori (de regula, necalificati) in intreprinderi industriale sau pe santierele de constructii. S-a produs o depopulare a satelor, cu consecinte negative asupra fortei de munca, in aceste conditii, pentru strangerea recoltei s-a recurs la militari, elevi si studenti.

Intelectualitatea resimtea dureros lipsa de libertate, de democratie, regimul cenzurii si al supravegherii din partea Securitatii. Au existat intelectuali care au beneficiat si in aceasta perioada de toate avantajele regimului (burse, stagii de documentare in strainatate, participari la reuniuni stiintifice sau culturale internationale), dar numarul lor era tot mai redus.

intregul popor a fost grav afectat de masurile vizand economisirea energiei electrice (luate in 1984 si 1987), prin care sursele de lumina si caldura erau intrerupte, populatia fiind supusa unui adevarat calvar. Venirea iernii era asteptata de cetatenii de la oras intr-o stare de panica, deoarece atunci cand gerul era mai puternic, caloriferele deveneau reci, iar gazul metan se intrerupea. De asemenea, sub pretextul "alimentatiei stiintifice si rationale', din 1986 au inceput sa se carteleze produsele de prima nece uate (ulei, zahar, carne, oua, paine).

Treptat, starea de nemultunire a romanilor a inceput sa se generalizeze. Au existat unele miscari de protest, intre care greva minerilor din

Valea Jiului (august 1977) si din Maramures (septembrie 1983), a muncitorilor de la intreprinderile ,teagul Rosu' si "TractoniF' din Brasov (noiembrie 1987). Ele au fost rapid anihilate, fie prin promisiuni, fie prin masuri represive. Unii intelectuali au luat pozitie impotriva regimului Ceausescu, mai ales prin trimiterea unor scrisori si acordarea de interviuri posturilor de radio ,JEuropa Libera' si "Vocea Americif. Totusi, o dizidenta puternica nu s-a putut dezvolta in Romania. Dupa 1987, circulatia in strainatate a fost supusa unui control sever, iar contactul cu lumea occidentala s-a diminuat drastic. In aceste conditii, multi cetateni romani au trecut clandestin granita, fugind in Occident, unde au cerut azil politic; unii dintre acestia s-au manifestat extrem de critic, prin mass-media, la adresa regimului de la Bucuresti.

Un fenomen specific Romaniei a fost emigrarea minoritatilor nationale catre tarile de origine, in timp ce in celelalte tari socialiste emigrarea a fost interzisa, in Romania s-a admis plecarea din tara a unui numar foarte mare de germani si evrei, intre 1967 si 1989 au emigrat circa 250.000 de germani si evrei. S-a realizat un fel de "rascumparare' a lor prin intelegeri cu guvernele statelor respective, care au platit Romaniei anumite sume pentru cheltuielile de scolarizare facute cu cei ce paraseau tara. La vremea respectiva, mai ales dupa 1981, emigrarea era considerata de multi romani ca o forma de libertate si daca nu puteau parasi legal Romania (ca evreii si germanii) o faceau clandestin, cu toate riscurile de rigoare.

b) Politica externa. Schimbarea raportului de forte pe plan international

in domeniul politicii externe, Romania a continuat sa se manifeste, dupa 1974, ca un factor activ, atat la O.N.U. cat si in alte organisme internationale, precum si in relatiile bilaterale. Aceasta politica s-a bucurat de o larga apreciere, in 1975, Romania a obtinut din partea S.U.A. "clauza natiunii celei mai favorizate', iar in 1980 a incheiat noi acorduri de colaborare cu Comunitatea Economica Europeana.

Bucurestiul a fost, efectiv, un centru al diplomatiei mondiale. Romania a adus o contributie deosebita la negocierea si definitivarea Actului final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (Helsinki, 1975), la incheierea acordului de pace dintre Israel si Egipt (semnat la Camp David - S.U.A., in 1978), la stabilirea relatiilor diplomatice dintre China si S.U.A. (1979).

La inceputul anilor ' 80 s-a produs o schimbare a raportului de forte pe plan international. S.U.A. s-au detasat in cea dintai putere a lumii, in timp ce Uniunea Sovietica a cunoscut o perioada de stagnare. Pe acest fond, echilibrul de forte stabilit la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial a inceput sa se clatine.

Consecintele s-au resimtit si asupra Romaniei. Marile puteri s-au folosit de "canalul Bucuresti' atat timp cat comunicarea directa intre ele era blocata, iar "razboiul rece' continua sa domine viata internationala. Atunci cand raportul de forte s-a schimbat, "serviciile' Bucurestiului nu au mai prezentat un interes deosebit, astfel ca si situatia Romaniei a cunoscut un rapid proces de deteriorare pe arena mondiala.

Presedintele S.U.A., Jimmy Carter, a lansat o vasta campanie pentru respectarea drepturilor omului in tarile socialiste. Romania - pana de curand "copilul rasfatat al Occidentului' - a devenit obiectul a numeroase critici. Acordarea unor facilitati economice de catre S.U.A. era conditionata de respectarea drepturilor si libertatilor democratice. Nicolae Ceausescu a considerat ca aceasta politica urmarea amestecul in afacerilor interne ale Romaniei, drept care, in 1988, a renuntat la "clauza natiunii celei mai favorizate' in relatiile comerciale cu S.U.A.

Si celelalte state socialiste se confruntau cu dificultati economice, mai ales U.R.S.S. incercand sa scoata sistemul din criza, Mihail Gorbaciov, instalat la Kremlin in 1985, a inaugurat politica de ,.glasnostr (transparenta) si ,perestroka' (reconstructie). O asemenea schimbare era incompatibila cu un regim totalitar, astfel ca situatia U.R.S.S. nu numai ca nu s-a imbunatatit, ci a cunoscut o deteriorare economica tot mai grava, iar criza politica interna s-a accentuat.

Presedintele american George Bush a obtinut de la Gorbaciov promisiunea ca, in eventualitatea unor actiuni reformatoare desfasurate in tarile socialiste europene, U.R.S.S. nu avea sa intervina cu forta armata, asa cum facuse in 1968 impotriva Cehoslovaciei.

Sub influenta lui Gorbaciov, in 1987-1989, vechii lideri din unele tari socialiste (Ungaria, Cehoslovacia, R.D.G., Bulgaria) au fost inlocuiti cu altii, mai tineri, din "esalonul al doilea'. Acestia au inceput dialogul cu societatea civila, fapt ce a pregatit trecerea spre un regim democratic.

Actiunile lui Gorbaciov au fost primite cu ostilitate de Nicolae Ceausescu. La nivelul conducerii de partid si de stat din Romania nu s-a putut constitui o "echipa de schimb'. Abia in martie 1989, sase

personalitati comuniste, care ocupasera in anii '50-'60 functii importante in partid, au adresat sefului statului o scrisoare (Scrisoarea celor sase). Documentul era un act de acuzare la adresa politicii dezastruoase a lui Ceausescu si preconiza ,perestroika' in Romania. Imediat dupa difuzarea ei la BBC World Service si ,uropa Libera', semnatarii au fost anchetati si li s-a fixat domiciliu fortat.

in timp ce socialismul de tip totalitar intrase intr-o criza profunda, Nicolae Ceausescu continua sa creada in "idealul comunist'. Dar "principiul dominoului' se declansase, astfel ca anul 1989 a marcat prabusirea "regimurilor comuniste' din Europa.

c) Revolutia din Decembrie 1989

Revolutia se caracterizeaza printr-o larga participare populara, spre deosebire de loviturile de stat, care antreneaza un numar mic de persoane, ce actioneaza rapid - de regula in intunericul noptii - punand cetatenii in fata faptului implinit. Revolutia are ca rezultat schimbarea radicala a intregului sistem economic si social-politic, in timp ce lovitura de stat marcheaza o modificare la varful piramidei politice.

Nicolae Balcescu scria ca revolutia romana de la 1848 isi avea originea in "negura veacurilor'. Parafrazandu-1 pe ilustrul carturar, am putea aprecia ca Revolutia din Decembrie 1989 isi are geneza in instaurarea regimului sovietic, de tip Stalinist, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Atunci s-a realizat o impartire a sferelor de influenta intre Uniunea Sovietica, pe de o parte, si S.U.A. si Marea Britanic, de cealalta parte; ea a fost marcata de acordurile de la Moscova (1943), Teheran (1943), Yalta (1945), Potsdam (1945). Este de subliniat ca initiativa acestei impartiri a venit din partea statelor occidentale. Iata ce scria Churchill in memoriile sale despre vizita pe care a facut-o la Moscova, in octombrie 1944, si despre discutiile avute cu Stalin: "S-a creat o atmosfera de lucru si eu am declarat: Sa reglementam chestiunile noastre in Balcani. Armatele dumneavoastra se gasesc in Romania si Bulgaria. Noi avem acolo interese, misiuni si agenti. Sa nu ne certam pentru nimicuri, in ce priveste Anglia si Rusia, sunteti de acord sa ocupati o situatie preponderenta, in proportie de 90% in Romania, pentru ca noi sa ocupam, o situatie preponderenta de 90% in Grecia si de egalitate 50% - 50% in Iugoslavia? in timp ce se traduceau aceste cuvinte, am luat o jumatate de coala de hartie si am scris:

Romania: Rusia - 90%

Aliatii-10%
Grecia: Marea Britanic (in acord cu SUA) - 90%

Rusia-10%

Iugoslavia: 50% - 50% Ungaria: 50% - 50% Bulgaria: Rusia - 75%

Aliatii-25%

Am predat aceasta foaie lui Stalin, care asculta traducerea. S-a facut un moment de tacere. Apoi el a luat un creion albastru si, dupa ce a bifat coala, in semn de aprobare, mi-a inapoiat-o. Totul a fost rezolvat in mai putin timp decat a fost necesar pentni a-l descrie'. Asadar, targul era fcut: sir Winston Churchill, liderul "marii democratii' occidentale care era Marea Britanic, socotise ca nu trebuie sa se "certe' cu dictatorul losif Visarionovici Stalin pentru "nimicuri , chiar daca aceste "nimicuri' erau niste popoare, intre care si cel roman.

Stalin a stiut sa speculeze pozitia occidentalilor, impunand regimul propriu dincolo de procentajele stabilite, in Polonia, Cehoslovacia, estul Germaniei, Ungaria, Iugoslavia, Albania, Bulgaria, Romania.

Popoarele cazute sub dominatia sovietica nu s-au impacat niciodata cu soarta ce le fusese rezervata de Marile Puteri si au luptat pentru propria lor eliberare.

Revolutia din Decembrie 1989 isi trage seva din aceasta miscare de rezistenta, care a cuprins categorii tot mai largi de cetateni, decisi sa-si asume raspunderea si riscul de a se ridica impotriva unui regim care devenise tot mai odios, dar care dispunea de un urias aparat represiv.

Victoria Revolutiei nu a fost posibila decat intr-un context international fundamental modificat fata de cel din 1945. Dupa politica de cedare in fata pretentiilor Moscovei din anii 1943-1945, dupa politica de expectativa din 1956-1968, statele occidentale, in primul rand S.U.A., au pornit o puternica ofensiva impotriva regimului totalitar "comunist'. Presedintele Jimmy Carter a adus in prim plan problema drepturilor omului si a luat atitudine ferma impotriva incalcarii acestora in Uniunea Sovietica si in celelalte state socialist-totalitare. Simtindu-se incurajati si sprijiniti, multi cetateni, mai ales intelectuali, au inceput sa pretinda respectarea drepturilor fundamentale, printre care libertatea cuvantului si cea de asociere. Astfel, regimul era

macinat din interior, precum micile carii, ce reusesc, printr-o actiune tenace, sa doboare si cel mai gros arbore. Un alt presedinte american, Ronald Reagan, a vizat domeniul economic, lansand ideea inarmarii in spatiul cosmic, asa numitul "razboi al stelelor'. Liderul sovietic Leonid Brejnev a cazut in plasa intinsa, concentrand tot potentialul material in directia inarmarilor, fapt ce a dus la secatuirea economica a URSS.

inceputul sfarsitului a fost marcat de venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov, in martie 1985. Noul lider de la Kremlin a initiat politica de reformare a Partidului Comunist si a statului sovietic prin ,glasnostr si ,perestroka'. in fond, exprimarea libera era incompatibila cu regimul totalitar, iar reconstructia sistemului reprezenta recunoasterea falimentului acestuia. Este greu de stabilit daca Mihail Gorbaciov a fost constient de consecintele politicii sale. Cert este ca, odata deschisa "cutia Pandorei', popoarele nu au mai putut fi tinute in frau de regimul dictatorial. "Glasnostr insemna pentru multi nu doar o cosmetizare a imaginii Partidului Comunist, care s-ar fi aratat dispus sa intretina un dialog real cu cetatenii, ci chiar inlaturarea monopolului politic al acestui partid. Drepturile omului treceau in prim-plan, deasupra intereselor de partid, iar optiunile politice, chiar cele anticomuniste, puteau sa se manifeste liber. perestroka' nu era doar reconstructia sistemului socialist-totalitar, ci a societatii insasi, prin desfiintarea sistemului centralizat de conducere si asigurarea unui curs liber pentru economia de piata.

in mod cert, Gorbaciov a fost un caz unic in istorie. Ajuns la conducerea P.C.U.S. si U.R.S.S., dupa trei lideri batrani si bolnavi (Brejenv, Andropov, Cernenko), Gorbaciov, tanar, instruit si cu maniere occidentale, a generat in societatea sovietica o atmosfera de optimism, fiind primit cu o reala speranta de multi comunisti si chiar de cetatenii sovietici. Dar, in numai 6 ani, el a reusit performanta de a lichida atat partidul, cat si statul in fruntea carora s-a aflat.

inca de la inceput, liderul de la Kremlin a actionat pentru schimbarea vechilor conducatori, batrani si dogmatici, din fruntea partidelor si statelor comuniste. El dorea sa arate lumii - dar mai ales cetatenilor sovietici - ca noua sa orientare politica, de ,glasnosti' si ,perestroika', se bucura de o larga adeziune in randul partidelor comuniste. Astfel, in anii 1987-1989, s-a desfasurat o actiune de promovare a "esalonului doi' in conducerea partidelor comuniste, care se porneasca pe calea "reformelor', in Cehoslovacia, Gustav Husak a fost schimbat, in decembrie 1987, cu

Milos lakes, in acelasi an, in Polonia, W. Jaruzelski a acceptat dialogul cu organizatia de opozitie "Solidaritatea' condusa de Lech Walesa. In Ungaria, Janos Kadar a fost inlocuit, in mai 1988, cu Karoly Grosz. Aceste schimbari erau salutate cu entuziasm de Occident. Uriasul aparat de propaganda lucra la "turatia maxima'. Niciodata, posturile de radio ,wopa Libera' si "Vocea Americir nu au fost mai ascultate ca in anii 1987-1989.

Dupa repetate intalniri cu presedintii S.U.A. (Ronald Reagan si George Bush), precum si cu cancelarul vest-german, Helmuth Kohl, Mihail Gorbaciov a decis sa dezavueze politica de interventie militara in tarile "surori', practicata de Stalin, Hrusciov si Brejnev. Pe aceasta baza, popoarele din statele Tratatului de la Varsovia erau asigurate ca, daca aveau sa se ridice la lupta pentru inlaturarea dominatiei sovietice, nu riscau sa aiba soarta Ungariei, din 1956, sau a Cehoslovaciei, din 1968.

Miscarea de rezistenta impotriva regimurilor totalitare s-a amplificat, atingand in 1989 punctul culminant. Acest an, 1989, s-a dovedit a fi decisiv pentru soarta Europei. Evenimentele s-au desfasurat cu o viteza uluitoare. "Blocul sovietic' parea un castel construit pe nisip, care se prabusea ca la o comanda. Sau - cum au observat unii cercetatori - ca un joc de domino, in care caderea unei piese atrage dupa sine prabusirea alteia, pana cand tot edificiul ajunge la pamant. Era, in fond, sfarsitul "razboiului rece', care divizase lumea timp de patru decenii si jumatate. S-a vorbit despre "razbunarea' Occidentului pentru infrangerea suferita la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial in fata Uniunii Sovietice. Daca regimului de la Kremlin i-au trebuit patru ani (1944-1948) pana sa-si instaureze dominatia deplina asupra statelor din zona centrala si sud-est europeana, datorita darzei rezistente intampinate din partea popoarelor acestei parti a Europei, in 1989 regimente socialist-totalitare s-au prabusit in doar cateva luni.

Evenimentele din 1989 nu s-au desfasurat doar sub impulsul factorilor interni; dimpotriva, conjunctura externa a avut un rol deosebit de insemnat. Liderii statelor occidentale s-au pus de acord asupra modului de actiune. La 7 iulie 1989, presedintele american, George Bush, ii transmitea celui francez, Franois Mitterrand, o scrisoare continand "schita americana de functionare a lumii', in care se prevedeau desprinderea tarilor din centrul si sud-estul Europei din "sistemul comunist' si abordarea lor diferentiata de catre Europa de Vest.

A avut loc un adevarat "razboi invizibil', s-a consumat o mare batalie in care serviciile secrete au avut un rol de prima importanta. Este de

mentionat faptul ca in fruntea celor doua superputeri - S.LJ.A. si U.R.S.S. -se aflau fosti sefi ai serviciilor secrete. Dar, in timp ce George Bush si echipa sa au actionat magistral, fiind intr-o continua ofensiva, obtinand succese rasunatoare, Mihail Gorbaciov facea "poza', repetand mereu aceleasi formule (,glasnostr si ,perestroika') si cautand sa se mentina deasupra valului, pentru a aparea ca un partener de dialog.

Lunile septembrie-noiembrie 1989 au avut o deosebita incarcatura politica si emotionala, inca din 24 august, primul ministru ungar i-a informat pe cancelarii vest-german si austriac ca avea sa deschida frontiera Ungariei cu Austria. La 10 septembrie, Ungaria a permis celor 7000 de refugiati est-germani sa plece in Germania de Vest. A inceput astfel exodul est-germanilor, prin Ungaria si Austria, in Germania Federala. Regimul de la Berlin era depasit de evenimente, iar la 18 octombrie, Erich Honecker a fost inlaturat de la conducerea Partidului Socialist Unit din Germania, fiind inlocuit cu Egon Krenz. Peste 20 de zile, la 9 noiembrie, zidul Berlinului - care semnifica despartirea Europei in doua: de Vest si de Est - a fost daramat intr-o atmosfera de mare entuziasm. A doua zi,

10 noiembrie, Todor Jivkov era inlaturat din conducerea Partidului Comunist Bulgar si inlocuit cu Peter Mladenov, fost ministru de externe.

La 17 noiembrie, circa 300.000 de demonstranti s-au adunat in Piata Centrala din Praga, cerand reforme democratice. Multimile condamnau energic interventia violenta a fortelor de ordine, care omorasera un student.
Ulterior, s-a dovedit ca, in realitate, studentul era un securist si ca nu fusese ucis, ci transportat intr-o locuinta aflata la 200 km de Praga. Dar atunci, in noiembrie 1989, multimea nu cunostea aceste jocuri oculte si cerea pedepsirea "regimului asasin'.

Pe fondul acestor mari miscari populare, in insula Malta s-a desfasurat, in zilele de 2-3 decembrie 1989, intalnirea dintre George Bush si Mihail Gorbaciov. Chiar daca in comunicatul dat publicitatii se prezentau doar generalitati, in fapt, pentru toti era clar ca liderul de la Kremlin cedase complet in fata Occidentului. Gorbaciov era depasit de evenimente, aparand ca un boxer complet epuizat, care ramane in ring pentru a incasa noi lovituri, spre satisfactia spectatorilor. Mult temutul KGB de alta data, acum reorganizat si reformat de Gorbaciov, parea o masinarie complet dereglata, care continua sa functioneze in virtutea unor vechi automatisme, fara reactii adecvate la problemele noi care se iveau de la o zi la alta. La

11 decembrie 1989, Gustav Husak, ce fusese instalat de sovietici in 1968, a

fost eliberat din functia de presedinte al Cehoslovaciei, deschizandu-se astfel drumul pentru preluarea conducerii de catre Vaclav Havel, liderul Forumului Civic.

Nicolae Ceausescu ramasese ultimul lider comunist care se mentinea pe pozitie. Situatia nu era intamplatoare, in fapt, Romania a cunoscut o evolutie atipica in cadrul lagarului socialist. Dupa o perioada de aliniere la politica Moscovei, regimul de la Bucuresti a manifestat o tendinta de independenta, mai ales dupa ce a obtinut retragerea trupelor sovietice din Romania, in 1958. Treptat, s-au inregistrat o diminuare a politicii represive, o deschidere spre Occident, o revenire la valorile nationale, in acea perioada (1964-1980), Romania era tara socialista care se bucura de cele mai elogioase aprecieri pe plan international.

Apoi, de la inceputul anilor '80, Romania a intrat intr-o perioada de criza profunda, marcata de accentuarea cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu, apoi si a sotiei sale, Elena Ceausescu, de ambitia dictatorului ca tara noastra sa plateasca rapid intreaga datorie externa, fapt ce a dus la secatuirea economiei nationale, la deteriorarea grava a situatiei materiale a populatiei si la cresterea gradului de nemultumire a tuturor categoriilor sociale.

in timp ce in statele socialiste vecine se schimbau echipele de conducere si se trecea la aplicarea unor reforme substantiale, in Romania nu exista o "echipa a doua', care sa-1 inlocuiasca in mod pasnic pe Nicolae Ceausescu, iar propaganda cea mai desantata de elogiere a secretarului general al Partidului Comunist Roman incerca sa ascunda o realitate tot mai dramatica, intre conducerea de partid si poporul roman se sapase o prapastie, iar ruptura lua un curs dramatic.

in decembrie 1989, valul care arunca peste bord regimurile totalitare ajunsese la granitele Romaniei si era nevoie doar de o scanteie pentru ca si aici nemultumirea populara sa se reverse. Acea scanteie s-a aprins la Timisoara, in ziua de 17 decembrie, si s-a extins "in toata tara'. Sute de mii de oameni si-au parasit ocupatiile zilnice, au iesit in strada, cerand inlaturarea dictatorului si instaurarea unui regim democratic. A fost un act de curaj, dar si un risc major, pe care peste l .000 de romani 1-au platit cu viata.

Din anumite puncte de vedere, Revolutia din Romania a devansat transformarile din alte state, in "Comunicatul catre tara' al Frontului Salvarii Nationale, prezentat in seara de 22 decembrie 1989 de Ion Iliescu, se anunta: Abandonarea rolului conducator al unui singur partid si instituirea unui

sistem democratic pluralist de guvernamant, organizarea de alegeri libere, separarea puterilor in stat, alegerea tuturor conducatorilor politici pentni unul sau cel mult doua mandate, elaborarea unei noi Constitutif.

Se cuvine mentionat faptul ca in Cehoslovacia schimbarea efectiva de regim s-a produs la 29 decembrie, cand Vaclav Havel a fost ales presedintele acestei tari. in Polonia, hotararea privind desfiintarea monopolului puterii detinute de Partidul Comunist a fost adoptata de Seim la 30 decembrie 1989, iar Lech Walesa a fost ales in functia de presedinte al tarii la 9 decembrie 1990. in Germania de Est, liderul comunist Egor Krenz era inlaturat la 21 ianuarie 1990. La 11 decembrie 1990, Albania anunta si ea abrogarea sistemului partidului unic.

Ultima reduta a totalitarismului ramasese Uniunea Sovietica, in mod paradoxal, initiatorul reformelor era unicul secretar general al unui Partid Comunist inca la putere. Statul faurit de Lenin si Stalin se destrama de la o zi la alta, fiind asaltat din toate partile. In martie 1991, Gorbaciov a incercat mentinerea acestuia sub forma Comunitatii Statelor Independente. Organismele internationale dominate de Kremlin s-au autodesfiintat (in aprilie 1991 - Tratatul de la Varsovia, iar in iunie 1991 - Consiliul de Ajutor Economic Reciproc). Lovitura de stat inscenata de Moscova la 21 august 1991, a scos in prim-plan un nou lider politic, Boris Eltin, fost prim-secretar al Comitetului de partid Moscova si membru in Biroul Politic al P.C.U.S., devenit principalul exponent al curentului reformist, in ziua de 23 decembrie, Gorbaciov era silit sa paraseasca Kremlinul, iar la 31 decembrie 1991, la miezul noptii, Uniunea Sovietica isi inceta si formal existenta.

Se incheia astfel un capitol din istoria secolului al XX-lea, marcat de regimurile socialist-totalitare. O experienta, adesea extrem de dureroasa pentru o treime din populatia globului, lua sfarsit.

d) Bilant dupa patru decenii

Cele peste patru decenii de existenta a regimului socialist-totalitar s-au caracterizat prin evolutii multiple, eu elemente pozitive si negative, cu iluzii si deceptii, cu oameni care si-au pierdut averea si chiar viata in anii de represiune, dar si cu altii care au prosperat material si spiritual.

Analiza concreta arata ca proprietatea socialista' nu apartinea poporului; cu toata propaganda desfasurata, muncitorul nu era si nu se simtea stapan pe fabrica in care lucra, cu atat mai putin taranul, nevoit sa renunte la pamantul lui pentru a-1 trece la "colectiv'. Factorul decisiv in

privinta proprietatii il avea birocratia de partid, care impunea tuturor ce sa se produca, in ce cantitate, cat sa se vanda si chiar la ce pret.

Omogenizarea sociala s-a produs intr-o anumita masura, disparand marile discrepante din perioada interbelica. S-a imbunatatit nivelul de cultura si de civilizatie al populatiei prin lichidarea analfabetismului, gratuitatea invatamantului pana la nivelul universitar (inclusiv). A crescut numarul de profesori, invatatori, medici, ingineri etc. S-au acordat facilitati scriitorilor, artistilor. Milioane de familii aveau asigurate locuinte (apartamente) gratuite etc. Dar, la o analiza mai atenta, se constata ca omogenizarea se produsese prin lichidarea elitelor, a varfurilor societatii -adica exact a acelor segmente care asigura trainicia dezvoltarii unei societati; atentia prioritara era acordata clasei muncitoare, mai usor de manevrat, in timp ce intelectualitatea era considerata o patura, fiind privita adesea cu suspiciune. Pe de alta parte, s-a detasat puternic de masa populatiei "nomenclatura', alcatuita din cadre de partid; aceasta si-a creat privilegii pe care vechea clasa politica (din perioada interbelica) nici nu si le putea imagina: vile, masini, policlinici, spitale, magazine "cu circuit inchis', deplasari in strainatate (,pentru odihna si tratament'} etc. - toate pe cheltuiala statului, adica a ,poporului muncitor'. Cu cat privilegiile nomenclaturii erau mai mari, cu atat propaganda despre "deplina egalitate in drepturf , despre sacrificiile pe care trebuie sa le facem cu totii pentni viitorul luminos al copiilor nostrf era mai intensa (si mai agresiva). Aceste realitati contraveneau tezelor comuniste.

Consideratii teoretice. Esenta comunismului consta, dupa aprecierea lui Marx, intr-o puternica dezvoltare a societatii, in primul rand a fortelor de productie, a nivelului de cultura si civilizatie al poporului, astfel incat sa se ajunga la o abundenta de bunuri materiale si spirituale. Cel mai de seama teoretician al acestei doctrine aprecia ca omenirea va trai in comunism atunci cand se va aplica lozinca: ,JDe la fiecare dupa munca sa, fiecanna dupa necesitatr. Fara indoiala, comunismul a fost si este o teorie, dar el nu a devenit niciodata o realitate concreta. De aceea, credem ca regimurile politice din anii 1945 (1948) - 1989 au avut un caracter socialist-totalitar.

Partidele comuniste din tarile in care au ajuns la putere au declarat ca urmareau constituirea (edificarea) unei asemenea societati. Comunismul era proclamat "visul de aur al omenirii', iar drumul spre realizarea acestui "vis' era considerat foarte lung

La inceputul anilor '50, Romania Polonia, Ungaria Cehoslovacia, Iugoslavia, Bulgaria si Albania afirmau ca obiectivul lor era construirea bazei tehnico-materiale a socialismului, iar Uniunea Sovietica aprecia ca se afla in plin socialism. Dupa 15-20 de ani s-a emis ideea ca tarile respective au trecut la un nou stadiu de evolutie. Uniunea Sovietica considera ca "a desavarsit constructia' societatii socialiste si intra in etapa "constmirii co-munismuluf Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, R.D. Germana, Iugoslavia, Albania, Bulgaria sustineau ca au inceput "construirea societatii socialiste dezvoltate'. Romania - asa cum am aratat - a adoptat in 1974 programul Partidului Comunist Roman de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism'. In noiembrie 1989, Nicolae Ceausescu aprecia ca "cel de al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Roman marcheaza trecerea Romaniei la o noua etapa de dezvoltare, la realizarea fazei superioare a Programului de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si crearea conditiilor necesare infaptuirii in viata a principiilor de munca si viata comuniste'. "Programul-directiva' privind dezvoltarea economica a Romaniei viza perioada 1991-2010, ceea ce insemna ca abia la sfarsitul primului deceniu al secolului al XXI-lea urmau sa se creeze "conditiile necesare' infaptuirii principiilor' comuniste. Cu alte cuvinte, nici macar Ceausescu nu considera ca, in 1989, Romania avea un regim comunist.

In concluzie, apreciem ca regimul politic in Romania, ca si in celelalte state intrate in sfera de dominatie sovietica la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a fost un regim socialist totalitar. El a cunoscut importante mutatii, care insa nu i-au afectat esenta, sfarsind prin a da faliment in 1989.

Multi romani au crezut in "visul de aur al omenirii', drept care au aderat la Partidul Comunist.

Evolutia numerica a membrilor PCR

Nu poate fi exclusa ipoteza ca multi cetateni s-au inscris in PCR dintr-un anumit oportunism, pentru a obtine anumite avantaje (o functie, o bursa in strainatate, un apartament, un loc la doctorat etc).

Dar este cert ca intre teoria privind comunismul si viata concreta exista o discrepanta uriasa. Societatile din zona centrala si sud-est europeana nu numai ca nu se aflau intr-o stare infloritoare, care sa le permita satisfacerea dezideratului: ,JDe la fiecare dupa munca sa, fiecaruia dupa necesitati', ci, dimpotriva, intrasera intr-o profunda criza de sistem, din care nu aveau cum sa iasa. in Romania aceasta recesiune a fost agravata de generalizarea spiritului voluntarist, ca urmare a exacerbarii cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu, a deciziei acestuia (din 1981) de a achita rapid intreaga datorie externa a Romaniei, fapt ce a dus la secatuirea economiei nationale si nemodernizarea industriei, intr-o perioada in care, pe plan mondial, se inregistra o adevarata revolutie tehnologica, prin dezvoltarea microelectronicii si a informaticii, in plan social, dupa 1982 s-a produs o deteriorare tot mai grava a nivelului de trai, ajungandu-se, cum am aratat, la introducerea de cartele si ratii pentru alimentele de prima necesitate, reducerea drastica a consumului de energie (mai ales a celui casnic, neincalzirea locuintelor, intreruperea repetata a curentului electric etc.). Cultura a fost supusa unor puternice presiuni ideologice; fondurile pentru achizitionarea de carti si aparatura moderna, pentru deplasari in strainatate s-au redus considerabil. O asemenea situatie nu avea nimic comun cu teoria lui Marx despre comunism.

incercarea lui Mihail Gorbaciov, de dupa 1985, de a reforma sistemul sovietic nu numai ca nu a reusit, ci, dinpotriva, a accelerat procesul de prabusire a acestuia, in 1989-1991. Aprecierea caracterului regimului politic din Uniunea Sovietica si din statele intrate sub influenta (dominatia) sa, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, impune analiza concreta -sine ira et studio - a realitatilor, a evolutiilor inregistrate pe parcursul a patru decenii si jumatate (1945-1990). Chiar la o analiza sumara se poate conchide ca aceste regimuri au cunoscut evolutii importante si contradictorii, parcurgand mai multe etape:

l. Regimul politic instaurat in Romania in 1945 (ca si in celelalte tari de "democratie populara') nu a fost rezultatul firesc al unei evolutii interne, ci al unor factori externi, in primul rand al ocupatiei sovietice. S-a materializat astfel conceptia lui Stalin, potrivit careia o armata care ocupa un anumit teritoriu isi impune acolo propriul sau sistem politic. Dupa o anumita evolutie, in timpul careia, in unele tari (intre care si Romania), partidele comuniste au colaborat cu o parte a burgheziei ("tovarasi de

drum'), in 1946-1948 s-a trecut la instaurarea deplina a regimului Stalinist, de tip sovietic, un socialism totalitar si internationalist.

2.        Dupa moartea lui Stalin (in 1953) s-a inregistrat o anumita
relaxare interna, o tendinta de reformare a sistemului totalitar. Pe aceast?
linie s-au inscris Raportul Hrusciov la Congresul XX al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice, miscarea din Polonia si mai ales cea din
Ungaria, toate in 1956. La randul sau, conducerea Partidului Muncitoresc
Roman a reusit sa obtina retragerea trupelor sovietice din Romania (1958).

3.        in anii '60 a avut loc o diversificare a optiunilor, in limitele
regimului socialist - totalitar, alaturi de conduceri foarte obediente (precum
cele din Bulgaria si R.D. Germana) manifestandu-se tendinte centrifuge
fata de Uniunea Sovietica. Pe aceasta linie s-au inscris Declaratia din
aprilie 1964, adoptata de Partidul Muncitoresc Roman, si incercarea
Partidului Comunist din Cehoslovacia de a instaura un "socialism cu fata
umana' (dupa expresia lui Alexander Dubcek) in 1968. In timp ce actiunea
romaneasca a avut un anumit succes, "primavara de la Praga' a fost
inabusita de trupele Tratatului de la Varsovia (mai putin ale Romaniei, care
a condamnat aceasta interventie).

4.        Anii '70-'80 s-au caracterizat prin accentuarea factorului
nationalist, internationalismul proletar fiind inlocuit cu patriotismul
socialist. Evolutiile au fost contradictorii: in Uniunea Sovietica, dupa
inlaturarea lui Hrusciov (1964), a urmat o lunga perioada de stagnare, in
"era Brejnev'; apoi, din 1985, s-a inregistrat o actiune de reformare a
sistemului socialist totalitar (politica de "glasnosti' si "perestroika') initiata
de Gorbaciov. Asemenea evolutii s-au manifestat si in celelalte state, mai
ales in Ungaria si Polonia. O situatie "atipica' a cunoscut Romania, care,
sub conducerea lui Nicolae Ceausescu, dupa o perioada reformatoare, s-a
plasat, dupa 1980, pe pozitii tot mai rigide si mai conservatoare.

5.        Anul 1989 a gasit regimurile socialiste totalitare din Europa
centrala si de sud-est in plina criza, dar cu situatii concrete diferite, in cele
mai multe tari, aceste regimuri s-au reformat din interior, prin schimbarea
echipelor de conducere. Noii lideri au permis aparitia unor forme de
pluralism politic, au initiat un dialog cu fortele reformatoare, democratice.
In Romania, datorita politicii lui Ceausescu si exacerbarii cultului
personalitatii, regimul a cunoscut o dramatica involutie, cu consecinte
extrem de negative asupra intregii societati.

Cateva date statistice privind evolutia Romaniei intre 1938 si 1989. La recensamantul din 1930, Romania avea 18 milioane locuitori, iar in 1938 circa 20 milioane. A urmat o scadere la circa 12 milioane ca

urmare a pierderilor teritoriale din 1940, ajungandu-se apoi la aproape 22 milioane in 1989.

in intervalul 1938-1989 Romania s-a transformat dintr-o tara agrar-industriala intr-o tara industriala, in 1989, productia industriala era de 65 ori mai mare comparativ cu anul 1938. Venitul national era realizat in proportie de 58,1% in industrie, fata de 30,8% in 1938. O evolutie similara au cunoscut si celelalte state socialiste, inclusiv Uniunea Sovietica. Pe aceasta baza unii politologi au lansat conceptul de dictatura de dezvoltare, caracterizata prin interventia masiva a statului in economie si impunerea unor ritmuri de dezvoltare extrem de inalte.

Gradul de prelucrare a materiilor prime si cantitatea de inteligenta incorporata intr-un produs constituie elementele esentiale in cresterea valorii bunului respectiv, a competitivitatii lui pe piata mondiala. Romania realiza o seama de masini si aparate electrice si electronice, turbine cu aburi si hidraulice, instalatii de foraj, tractoare, auto-camioane, automobile, ingrasaminte chimice, mobila, incaltaminte, confectii etc., care aveau o larga cautare pe piata mondiala.

Evolutia productiei industriale (Din Anuarul Statistic al Romaniei, 1990)

Ca urmare a dezvoltarii industriei, s-a inregistrat o mutatie esentiala in privinta raportului acesteia cu agricultura.

Contributia celor doua ramuri economice la venitul national

Aceste date statistice arata ca Romania devenise un stat industrial, bazandu-se pe prelucrarea superioara a materiilor prime.

Romania a cunoscut un proces de urbanizare, caracteristic lumii moderne, in cursul caruia nivelul civilizatiei a crescut, in detrimentul vietii patriarhale, conservatoare in anii 1951-1989 s-au construit circa 4 milioane de apartamente; daca socotim ca o familie era alcatuita din patru persoane, rezulta ca aproximativ 16 milioane de cetateni (adica peste 70% din totalul populatiei Romaniei) au beneficiat de o locuinta noua.

Constructia de apartamente din fondurile statului

Stiinta si cultura romaneasca au inregistrat o dezvoltare semnificativa, cu deosebire dupa 1958. A fost lichidat analfabetismul, invatamantul general obligatoriu a evoluat treptat de la sapte la zece clase, s-au dezvoltat reteaua liceelor de specialitate si cea a invatamantului superior.

Evolutia invatamantului

Datele statistice indica un progres notabil comparativ cu perioada antebelica. Dar, in acelasi timp, statele capitaliste europene au cunoscut un proces de modernizare mult mai accelerat, astfel ca decalajele dintre Romania si aceste state nu s-au micsorat, ci s-au marit comparativ cu perioada interbelica. Viata a demonstrat ca o conducere prin partidul unic, lipsa unei alternative, a alegerilor libere dau nastere abuzurilor si voluntarismului, cu consecinte negative asupra cetatenilor.

Istoria a aratat ca nici un regim totalitar nu poate supravietui in conditiile amplificarii luptei natiunilor pentru libertate.