ASPECTE METODICO - STIINTIFICE CU PRIVIRE LA VALORIFICAREA IN PROCESUL DE PREDARE / INVATARE / EVALUARE A ISTORIEI ROMANILOR , A CUNOSTINTELOR DE ISTORIE REFERITOARE LA ORASUL TURNU MAGURELE , JUDETUL TELEORMAN

ASPECTE METODICO - STIINTIFICE CU PRIVIRE LA VALORIFICAREA IN PROCESUL DE PREDARE / INVATARE / EVALUARE A ISTORIEI ROMANILOR , A CUNOSTINTELOR DE ISTORIE REFERITOARE LA ORASUL TURNU MAGURELE , JUDETUL TELEORMAN

A.       METODE SI PROCEDEE UTILIZATE

Realizarea obiectivelor predarii / invatarii / evaluarii cunostintelor de istorie la clasele primare presupune alegerea unor metode si procedee didactice adecvate, care sa asigure, in final, caracterul activ si constient al dobandirii cunostintelor de istorie de catre elevi. In aceasta optica, dobandirea cunostintelor de istorie trebuie sa fie realizata cu ajutorul unor metode care angajeaza elevul intr-o activitate cognitiva proprie, care mobilizeaza toate functiile intelectuale si emotional-motivationale ale acesteia in vederea realizarii sarcinii de invatare. In ultima instanta, metoda de invatamant este un plan de actiune, un anumit mod de a proceda pentru a plasa elevul intr-o actiune de invatare ¹ .

Procedeele didactice sunt secvente ale metodei, detalii care particularizeaza metode si furnizeaza actiunea proprie de invatare a elevilor ² .

In anumite situatii metoda poate deveni procedeu, iar procedeul , metoda didactica. La disciplina istorie astfel de situatii sunt des intalnite. De exemplu, expunerea devine procedeu in contextul metodelor activ-participative, iar in timpul unei activitati dominate de expunere, o metoda activ-participativa - demonstratia cu ajutorul hartii, devine procedeu didactic.

Pentru dascalul care preda istorie la clasele primare, dar si pentru profesorii de istorie de la alte cicluri de invatamant, crearea situatiilor de invatare optime ridica problema metodelor didactice sub raportul principalelor directii de modernizare. Din aceasta cauza, metodologia predarii / invatarii / evaluarii cunostintelor de istorie are un caracter dinamic, flexibil,deschis spre innoire si inovatie.

Metodele unanim acceptate nu pot fi separate de metoda pedagogica personala, de stilul personal, o arta care individualizeaza cadrul didactic si metodele folosite in procesul didactic.

Cadrul didactic, in functie de tipul de activitate didactica, nivelul de pregatire al elevilor, mijloacele didactice, tema supusa studiului,poate utiliza o gama larga de metode, procedee si tehnici didactice, fie preponderent apartinand celor traditionale sau clasice, fie din paleta, si ea diversa, a metodelor activ-participative. La disciplina istorie, ca un specific fata de alte discipline de invatamant, cadrul didactic trebuie sa foloseasca, aproape intotdeauna, atat metodele clasice cat si pe cele moderne. Ceea ce este cert , in conditiile actuale, elevul, pentru a deveni un subiect al cunoasterii prin actiune, trebuie confruntat cu metode active, care dirijeaza procesul de acumulare a cunostintelor, stimuleaza creativitatea, determina motivatia invatarii.

Aplicarea oricarei metode sau procedeu didactic utilizat in predarea-invatarea istoriei trebuie sa asigure o imbinare judicioasa a muncii independente a elevilor cu activitatea colectiva. Pe de o parte activitatea independenta individualizata sau diferentiata creeaza conditii optime pentru activizarea fiecarui elev, pe de alta parte, coordonarea activitatii elevilor in grupe ii pregateste pentru integrarea sociala si profesionala, dezvolta capacitatile de comunicare, de cooperare si de organizare a muncii, contribuie la formarea spiritului de intrajutorare si al raspunderii individuale si colective.

Pentru reusita activitatii didactice, dascalul trebuie sa stapaneasca foarte bine pedagogia comunicarii, care presupune cunoasterea catorva elemente :stiinta si arta vorbirii; forta tacerii; promovarea intrebarilor ³ .

De aceasta depinde, in mare masura, formarea la cadrul didactic a unui stil propriu de predare, reusita demersului didactic, transmiterea cunostintelor de istorie intr-un mod cat mai atractiv pentru elevi.

In scopul identificarii principalelor evolutii la nivelul celor mai utilizate si totodata celor mai controversate metode, vom prezenta cateva dintre acestea.

Cea mai utilizata dintre metodele pasive (metoda clasica, traditionala) in predarea-invatarea istoriei la clasele primare este expunerea sistematica a cunostintelor, metoda care consta in prezentarea orala a unei teme, intr-o organizare logica a ideilor, densa si fluenta. Variantele expunerii sunt : povestirea, explicatia, descrierea, prelegerea, demonstratia, toate fiind integrate in strategii, metode si procedee expozitive ⁴ .

Tendintele moderne evidentiate in evolutia expunerii vizeaza promovarea unor noi variante ale acesteia, care sa-I amelioreze limitele de pasivitate si de flux unidirectional al comunicarii, precum si slabele posibilitati de interactiune cadru didactic-elev. In invatamantul primar se poate utiliza expunerea dialogata. Aceasta forma a prelegerii solicita foarte multa flexibilitate din partea dascalului propunator si o atitudine de deschidere in raport de elevi a acestuia. Totodata, ies in evidenta la acest nivel disponibilitatile interactionale si socio-afective ale invatatorului, precum si simtul echilibrului din partea elevilor intervenienti ⁵ .

Cadrul didactic, in conditiile actuale ale orientarilor metodologice centrate pe elev, acorda expunerii noi sensuri, care presupun :

- alternarea secventelor scurte bazate pe expunere cu strategii active, creandu-se astfel situatii variate de invatare si de prezentare a volumului relativ mare de informatie al continuturilor istorice;

- transformarea elevului in exponent sau in situatii de exponent al invatarii, alaturi de formarea deprinderii de a asculta, a lua notite;

- introducerea unor elemente euristice in procedeele utilizate: intrebari adresate elevilor, intrebari ale elevilor, studiu de caz cu situatii-problema;

- utilizarea unor mijloace de invatamant in procedeele expozitive pentru transmiterea de informatii sau pentru receptarea unor continuturi si notiuni de istorie ⁶ .

Dascalul prezinta continuturile intr-un limbaj expresiv, logic, clar, concis, fara stereotipii, arhaisme, regionalisme (doar atunci cand tema predata impune astfel de exemple), folosind termeni si notiuni noi. Notiunile si conceptele istorice sunt rostite accentuat de catre cadrul didactic, tonul si ritmul vorbirii trebuie sa fie adecvate conditiilor speciale din clasa, varstei copiilor etc.

Expunerea sistematica a cunostintelor are o eficienta sporita atunci cand elevii sunt atrasi direct in aceasta activitate. Astfel, se poate numi un elev de catre cadrul didactic, ori elevul se poate anunta voluntar, pentru a citi un text, de regula un izvor istoric, in fata clasei, cu expresivitate, tonalitate potrivita si ritm al vorbirii adecvat. Atentia clasei creste in astfel de momente, starnind interesul elevilor asupra temei predate.

Povestirea este o metoda expozitiva, in fapt o expunere orala sub forma de naratiune sau descriere prin intermediul careia sunt infatisate fapte, evenimente si intamplari indepartate in timp si spatiu, fenomene ale naturii, peisaje geografice etc., pe care elevii nu le pot cunoaste altfel. Scopul urmarit este de a asigura un cuantum de imagini intuitive si reprezentari pe baza carora sa poata fi elaborate anumite generalizari. Cadrul didactic trebuie sa fie un excelent povestitor prin folosirea unui limbaj expresiv, cu intonatie si gestica adecvata, care sa evidentieze aprobarea si admiratia pentru un eveniment istoric, dezaprobarea si dispretul pentru fapte istorice reprobabile. Povestirea poate fi insotita de imagini, documente istorice, harti, tablouri, care o fac sa fie urmarita de elevi cu emotie, incordare, participare intensa la evenimentul istoric.

Modernizarea acestei metode presupune implicarea elevului in actul povestirii prin solicitarea acestuia in urma citirii unui text istoric, in urma unei excursii sau prin vizionarea unui film istoric, diapozitiv, tablou, de a povesti cele ce a vazut si inteles.

Exemple:- Povestiti, pe baza cronicii lui Grigore Ureche, bataliile de la Vaslui si de la Codrii Cosminului;

-In propozitii scurte, povestiti cel mai spectaculos aspect din razboiul antiotoman condus de Vlad Tepes ( pe baza tabloului ,, Atacul de noapte").

Momentul introducerii povestirii in lectia de istorie, durata si calitatea depind de competenta dascalului, de arta sa de a povesti.

Introducerea descrierii in expunere mareste valoarea formativa a acestei metode. Prin aceasta forma de expunere, prezentam trasaturi, detalii, caracteristici ale unui obiect sau eveniment istoric, consemnand rezultatele observatiilor vizuale sub forma de reprezentari ale obiectelor, proceselor, fenomenelor istorice. Descrierea presupune proiectarea unei situatii de invatare si cuprinde: sarcini de lucru, pregatirea afectiva a elevilor, citirea textului stiintific sau literar de catre profesor, descrierea imaginilor, formularea unor intrebari referitoare la descriere, evaluarea rezultatelor elevilor ⁷ .

Foarte utila in cadrul descrierii este nu numai observatia, dar si comparatia, prin care sunt subliniate asemanari si deosebiri intre evenimente istorice, monumente, obiecte etc.

Exemple:-Descrieti, cu ajutorul hartii, elementele specifice istorico-geografice ale Tarilor Romane in Evul Mediu;

-Descrieti infatisarea si imbracamintea domnitorului Stefan cel Mare si Sfant dupa imaginea din ,, Tetraevangheliarul" de la Humor;

-Descrieti monumentul din fotografie etc.

Cadrul didactic poate introduce descrierea in toate momentele lectiei, in etapa dobandirii cunostintelor in etapa fixarii si in momentul evaluarii . Durata descrierii trebuie adecvata obiectivului operational de realizat.

Explicatia este , de asemenea, o varianta a metodei expunerii, care consta in argumentarea stiintifica a faptelor relatate, atat prin descrierea lor, cat si prin accentuarea elementelor rationale. Explicatia presupune dezvaluirea cauzelor care determina evenimentul istoric, a modului lui de desfasurare, a urmarilor si a relatiilor dintre faptele si evenimentele istorice ⁸ .

In procesul de predare-invatare a continuturilor istorice, distingem:

- explicatii cauzale (intrebarea : de ce ?). Exemple : De ce romanii au reusit sa cucereasca regatul Daciei ? De ce a participat Romania la razboiul ruso-turc din anii 1 877-1 878 ?

- explicatii tehnologice ( intrebarea : pentru ce ? - justifica actiunile in evenimentele istorice). Exemplu : Pentru ce au luptat romanii transilvaneni, sub conducerea lui Avram Iancu, in revolutia de la 1 848-1 849 ?

Demersul explicativ presupune dialog cu elevii, intrebari pentru a evalua daca si-au insusit continuturile explicate anterior. Explicatia, alaturi de metodele euristice, favorizeaza rationamentul istoric, capacitatea de a sesiza cauzele, evolutiile si consecintele evenimentelor istorice.

Explicatia este intr-o interdependenta permanenta cu alte metode de invatamant, in general cu demonstratia si cu conversatia, avand rolul de a verifica daca ideile expuse au fost intelese si insusite de elevi. Explicatia cadrului didactic reprezinta pentru elev un model de gandire stiintifica si de vorbire, un mod de abordare rationala a realitatii istorice. Comunicarea verbala a dascalului indruma elevii spre forma de gandire pe care ei nu ar avea cum sa o descopere spontan; ii invata sa-si organizeze cunostintele la un nivel de abstractizare superior, sa sesizeze problemele de sinteza, sa extraga ideile principale.

Eficientizarea metodelor expozitive se face, asadar, prin stimularea motivatiei intrinseci, problematizarea expunerii, stimularea concentrarii atentiei si implicarea elevului in procesul de predare-invatare ⁹ .

Modernizarea invatamantului istoric in clasele primare presupune, intre altele, utilizarea in procesul de predare / invatare / evaluare si a metodelor cu rol semiactiv si activ, pentru a conferi elevului un rol mai important in transmiterea si insusirea cunostintelor de istorie. Intre acestea, un rol aparte ii revine conversatiei , o metoda interogativa care se defineste ca o modalitate de angajare a unui intreg sistem de interactiuni verbale cadru didactic-elevi, elevi-cadru didactic, elevi-elevi, interactiuni care pot contribui la clarificarea si precizarea noilor cunostinte, la aprofundarea intelegerii si integrarii acestora, la sistematizarea si verificarea lor etc. ¹⁰ .

In procesul de predare - invatare a istoriei la clasele primare, conversatia are o valoare formativa deosebita, intrucat ea dezvolta atat memoria si imaginatia elevilor, cat si gandirea istorica a acestora. Cu ajutorul conversatiei, elevii, prin effort propriu, trec mai usor de la memorarea faptelor la intelegerea realitatilor istorice in evolutia lor pe un anumit spatiu geografic.

In raport de functiile pe care si le poate asuma, utilizarea conversatiei poate imbraca mai multe forme, precum :

- conversatia euristica - ce conduce le descoperirea de noi adevaruri, la elaborarea unor noi cunostinte ;

- conversatia de consolidare si sistematizare a cunostintelor ;

- conversatia de verificare sau de control - folosita in scopul valorificarii examinarii si evaluarii achizitiilor cognitive ;

- conversatia formativa - de sensibilizare, de intarire a convingerilor, de influentare a atitudinilor , opiniilor etc.;

- conversatia catehetica , numita si ,,toceala mecanica", se bazeaza pe intrebari inchise si raspunsuri formulate anterior de catre cadrul didactic si procesul de invatamant. Acest tip de conversatie solicita memoria . Exemple : Care sunt cei mai importanti regi ai Daciei ? Care sunt cei mai importanti domnitori romani din veacul al XV-lea ? Cand a avut loc batalia de la Marasesti ?

Cel mai frecvent utilizata si cu cele mai mari beneficii pentru formarea elevilor este conversatia euristica, numita si ,,socratica". Ea este in acelasi timp o conversatie examinatoare, de consolidare si sistematizare a cunostintelor.

Valoarea conversatiei depinde de maiestria dascalului in formularea si inlantuirea intrebarilor.

Demonstratia este o metoda de explorare indirecta, des utilizata la disciplina istorie, prin care cadrul didactic dovedeste o realitate, un fenomen sau proces pe baza unui material concret, intuitiv, sau in urma unor exemple, argumente logice si actiuni practice care favorizeaza cunoasterea. A demonstra presupune : a arata elevilor obiecte si fenomene sau substitutul lor pentru cunoasterea realitatii istorice si explicarea ei; a promova o perceptie activa, senzoriala, intuitiva; a oferi experiente si argumente pentru cunoasterea unor evenimente, notiuni, concepte istorice ¹¹ .

Cu ajutorul demonstratiei se asigura o baza perceptiva (concret senzoriala) si documentara mai bogata procesului de predare-invatare a istoriei de catre scolarii mici , prin aceea ca se provoaca o perceptie activa a evenimentelor si fenomenelor petrecute de-a lungul timpului intr-o anume societate, fie romaneasca sau din alte zone ale planetei.

Avantajul acestei metode consta in faptul ca face posibila conlucrarea celor doua sisteme de semnalizare - a imaginilor si a cuvintelor - numai ca in acest caz, rolul principal revine imaginilor, in timp ce explicatiile joaca un rol secundar, de orientare a observatiei elevilor spre desprinderea esentialului din faptele istorice prezentate sau de confirmare (ilustrare) a celor lecturate..

Pentru ca aceasta metoda de invatamant sa contribuie la realizarea obiectivelor predarii-invatarii istoriei la clasele primare, cadrul didactic trebuie sa respecte in utilizarea mijloacelor de invatamant, urmatoarele cernte : sa stabileasca de la inceputul activitatii didactice principalele puncte de reper, problemele, ideile spre care urmeaza sa orienteze perceptia elevilor; sa imbine prezentarea materialelor intuitive cu explicatia, care poate sa preceada, sa insoteasca sau sa urmeze demonstratia; sa evite excesul de material demonstrativ; sa stabileasca, pentru fiecare lectie, mijloacele de invatamant necesare; sa inceapa demonstratia cu analiza intregului, a obiectelor, a urmelor, a imaginilor faptelor istorice si sa treaca apoi la analiza detaliilor acestora si sa revina din nou la intreg - pentru usurarea intelegerii complete a celor prezentate si desprinderea unor concluzii ¹² .

Jocul didactic are un rol aparte in insusirea si consolidarea cunostintelor de istorie, aceasta metoda fiind caracteristica claselor primare. Jocul didactic se caracterizeaza printr-o imbinare specifica a unei sarcini instructive cu elemente de joc. Cele doua componente trebuie sa aiba o pondere echilibrata, incat jocul didactic sa nu se transforme fie intr-o lectie , fie intr-o activitate pur distractiva. Pentru ca aceasta metoda sa fie eficienta, trebuie sa respectam structura unui joc didactic in desfasurarea sa: sarcina didactica, continutul jocului, elementele si regulile jocului. Prin aceasta structura asemenea activitate isi mentine esenta de joc si specificul de activitate didactica ¹³ . Activitatile de joc (foarte variate la istorie) au o contributie insemnata in privinta verificarii, adancirii, consolidarii si sistematizarii cunostintelor. Elementele de concursale jocului didactic atrag foarte mult elevii, dezvoltandu-le spiritul de competitie, dar si ambitia de a cunoaste mai multe despre realitatile istorice, dincolo de paginile manualului (date, fapte, personalitati, locuri,monumente, caracteristici).

In concluzie, jocul didactic trebuie astfel organizat, incat elevii sa fie permanent constienti de faptul ca se afla intr-o situatie de invatare.

Problematizarea este o metoda didactica interogativa , o metoda activa, deoarece prin situatiile-problema create de profesor accentueaza dialogul, trezeste curiozitatea elevilor ¹⁴ .

Metoda consta dintr-o suita de procedee prin care se urmareste crearea unor situatii-problema care antreneaza si ofera elevilor posibilitatea sa surprinda diferite relatii intre obiectele si fenomenele realitatii, intre cunostintele anterioare si noile cunostinte prin solutiile pe care ei insisi, sub indrumarea cadrului didactic, le elaboreaza. Pe plan psihologic situatia-problema reprezinta o stare conflictuala care rezulta din ,, trairea simultana a doua realitati (de ordin cognitiv si motivational) incompatibile intre ele-de o parte, experienta trecuta, iar pe de alta parte, elementul de noutate si de surpriza, necunoscutul cu care este confruntat subiectul ¹⁵ .

Intrebarea -problema este cea mai importanta si trebuie sa includa in continutul ei elementele necesare dialogului, suport de cunostinte, situatia conflictuala, rationamente logice. Cadrul didactic ce-si propune sa utilizeze aceasta metoda trebuie sa respecte cele trei aspecte in derularea aplicarii metodei: comunicarea situatiei-problema, indrumarea elevilor si rezolvarea situatiei-problema - dascalul conducand cu discretie activitatea pentru a da impresia copiilor ca ei insisi sunt ,, descoperitorii" solutiei / solutiilor.

Studiul de caz este una din cele mai active metode, de mare valoare euristica si aplicativa. Specificul ei consta in tendinta de apropiere a invatarii de viata reala, pornindu-se de la premisa ca acolo unde exista oarecare similitudine intre situatia de invatare si situatia de viata, invatarea devine mult mai eficienta. Penru aceasta se ia ca punct de plecare o reprezentare a unei situatii desprinse din realitatea istorica si problemele care decurg din ea.

Metoda poate fi utilizatp fie ca suport al cunoasterii deductive, fie ca baza a unei cunoasteri deductive. Studiul de caz la istorie, in clasele primare, se poate aplica in varianta, mai des intalnita, anume prin metoda situatiei, bazata pe prezentarea completa a cazului selectat, in fata elevilor, acestia primind toate informatiile necesare solutionarii cazului-problema dat.

Studiile de caz trebuie bine alese, atat in manuale cat si de catre invatator. Cazurile trebuie sa contribuie la consolidarea cunostintelor de istorie, iar rolul cadrului didactic in discutii este acela al unui animator ce impulsioneaza activitatea copiilor, fara sa se substituie efortului insusi al celor care trebuie sa dezbata cazul.

O alta metoda activa, des intalnita in procesul de predare-invatare a istoriei la clasele primare, este invatarea prin descoperire, care se bazeaza pe investigatia proprie a elevului, cu scopul de a dobandi cunostinte noi, a descoperi adeseori adevarul istoric, cauzele, evolutiile si consecintele evenimentelor istorice ¹⁶ .

Aceasta metoda ofera posibilitatea de a achizitiona abilitati, deprinderi, priceperi, prin effort propriu si au o stransa legatura cu problematizarea. De altfel, problematizarea si descoperirea constituie doua momente ale aceluiasi demers euristic, ceea ce urmeaza a fi descoperit presupune ca, in prealabil, sa fie provocat, iar orice situatie-problema ce apare urmeaza sa se incheie cu descoperirea solutiei.

Invatarea prin descoperire se bazeaza pe texte din manual, izvoare istorice sau alte surse, fotografii, harti istorice. Sarcinile didactice stabilite de cadrul didactic trebuie sa puna elevul in fata unei activitati de cunoastere. Exemplu: Elevilor clasei a IV-a li se pune la dispozitie textul proclamatiei de la Izlaz

( 1 848 ) si li se cere sa descopere cauzele Revolutiei de la 1 848 din Muntenia.

O metoda moderna, activa, tot mai mult utilizata este evocarea prin brainstorming ( asaltul de idei ). Face parte din metodele interogative folosite in predare-invatarea istoriei. Brainstorming-ul implica intrebari productive, cauzale ipotetice, de formulare a unor definitii sau idei, judecati de valoare, observatii si anchete prin care sunt extrase informatii dintr-un grup sau mai multe grupuri de elevi ¹⁷ . Aceasta metoda implica mai multe etape: cunoasterea regulilor (se refera la procedura si sarcini pentru fiecare elev, la imaginatia copiilor care trebuie sa produca cat mai multe idei); acoperirea unui subiect; emisia , inregistrarea si emiterea ideilor; evaluarea ideilor. Trebuie remarcat faptul ca fiecare idee este inregistrata in scris in forma emisa de elev, fara a se face evaluari negative asupra ideilor emise, fiecare avand dreptul la opinie personala. Emisia de idei nu implica discutie si sunt ordonate dupa anumite criterii. Dupa emisia de idei, fiecare are dreptul sa comenteze si se opteaza pentru cele mai bune, evident sub atenta coordonare a cadrului didactic.

Continuturile istorice ofera subiecte diferite pentru brainstorming, sub forma unor intrebari , a unei cerinte imperative sau a unei propozitii neterminate. Cele mai intalnite procedee de formare a unui subiect referitor la continuturile istorice sunt intrebarile productive . Exemplu : Care sunt consecintele victoriei romanesti de la Posada (1 330)?

Subiectul brainstormingului se poate formula :

prin diferite notiuni, concepte : Ce sunt razboaiele ? Ce este o cetate ?

prin asocierea spontana de idei : Spuneti tot ce credeti despre razboiul de intregire nationala a Romaniei (1 916 - 1 918);

prin cautarea judecatilor de valoare : Argumentati ca democratia este un element pozitiv;

prin observatii : Ce ati observat din prezentarea imaginii., obiectului arheologic., mulajului.?

Evaluarea este facuta la solicitarea cadrului didactic si sub conducerea sa, elevii alegand raspunsul, ideile cele mai valoroase. Aceasta activitate canalizeaza increderea in sine a fiecarui elev, incurajeaza emisia de opinii, judecati.

In metodologia instruirii si autoinstruirii nu trebuie sa omitem, ca auxiliar important in procesul de predare / invatare / evaluare, folosirea tablei si a caietului de notite, care contribuie la cultivarea spiritului estetic al elevilor, la perfectionarea scrierii ordonate si corecte in limba romana sau limbi straine, deprinderii de a esentializa continuturi, de a intocmi scheme etc.

Eficientizarea invatamantului istoric la clasele primare presupune activizarea metodelor expozitive si folosirea pe scara tot mai larga a metodelor active, moderne, in vederea cresterii rolului elevilor in procesul didactic, gandirii si creativitatii lor.

B.       ASPECTE ALE INTEGRARII ELEMENTELOR DE ISTORIE LOCALA IN :

a)      Lectii de citire cu continut istoric ;

b)      Lectii de istorie ;

c)      Activitati extrascolare.

a) Lectii de citire cu continut istoric

Textele cu continut istoric prevazute in manualele de Limba si literatura romana, au, prin natura lor, un anumit specific, determinat de marile lor resurse educative.

Fara a fi vorba de un curs sistematic de istorie a patriei, in clasele I-III, elevii iau cunostinta , prin aceste texte, de unele dintre cele mai semnificative momente din istoria milenara a poporului roman, afla despre maretele fapte de vitejie ale inaintasilor, cunosc figuri de eroi ai poporului roman , care au luptat pentru patria noastra.

Cateva din textele de citire cu continut istoric ofera invatatorului posibilitatea de a face cunoscute elevilor teleormaneni elemente de istorie locala, conferind educatiei patriotice a elevilor noi dimensiuni.

Textul lectiei ,,Coneiele lui Voda", dupa Boris Craciun, aduce in fata elevilor figura domnitorului Mircea cel Batran, a carui politica a adus pentru Tara Romaneasca un mare castig, in acea vreme ea cunoscand cea mai mare intindere teritoriala. Le-am prezentat elevilor o fotografie a statuii domnitorului, al carui chip a fost imortalizat in bronz de sculptorul bucurestean Oscar Han. Monumentul a fost ridicat in orasul nostru in anul 1 968 in amintirea celui care a refacut si intarit cetatea Turnu, drept pavaza in fata inaintarii otomane.

Am introdus acest element de istorie locala cand am desprins cu elevii trasaturile fizice si morale ale domnitorului. Elevii cunosteau deja statuia din vizita pe care o facusem in prealabil in parculetul din apropierea garii.

Citirea expresiva a Scrisorii a III-a, de Mihai Eminescu, a intregit imaginea pe care elevii si-au format-o despre Mircea cel Batran si Baiazid, facilitand caracterizarea celor doua personaje.

Amintind de lupta de la Rovine (1 394 ), am spus elevilor ca turcii au trecut Dunarea pe la Nicopole si Turnu Magurele, trezindu-le astfel si mai mult interesul fata de evenimentul istoric prezentat.

Textul ,, Dupa steag, baieti !", dupa Petru Demetru Popescu, mi-a oferit posibilitatea sa prezint elevilor o serie de elemente de istorie locala legate de Razboiul de Independenta.

Ei au aflat ca pe aici au trecut trupe romane spre Plevna, aici au fost aduse convoaie de raniti si au fost ingrijiti.

In luptele de la Grivita au cazut pe campul de lupta si ostasi turneni : Tudorica Mitrea, Ion Costache, Banu Stoian, Chiru Petre, Cucu Neagu.

In amintirea eroilor din Razboiul de Independenta s-a ridicat monumentul cunoscut sub numele de ,,Tudorica Dorobantul" si ,,Monumentul Independentei".

Imaginile celor doua monumente, cunoscute deja de elevi din vizitele facute anterior, povestirea evenimentelor la care au participat eroii amintiti, au trezit elevilor vii emotii si mandria ca locuitori ai orasului nostru si-au adus contributia la obtinerea independentei tarii.

Poezia ,,N-au murit in zadar", de Nichita Stanescu, permite invatatorului teleormanean sa faca cunoscute elevilor numele unor eroi care au intrat in nemurire : David Praporgescu - cazut in lupta de la Olt , pe crestele Carpatilor, la 30 septembrie 1 916 si Eftimie Croitoru. El a salvat, cu pretul vietii sale, podul de vase de la Tiszaloock, de pe Tisa, amenintat sa sara in aer din cauza minelor plutitoare germane.

Ca material didactic am folosit fotografii (placa memoriala de pe zidul casei in care s-a nascut David Praporgescu, bustul generalului), imagini din camera destinata eroului Eftimie Croitoru, cuprinzand o serie de lucruri folosite de el in timpul vietii.

Elevii au ramas deosebit de impresionati cand au aflat ca, ori de cate ori se facea apelul in cadrul unitatii regimentului din care a facut parte si Eftimie Croitoru, se striga si numele lui, la care toti raspundeau ,,Prezent".

Eroii teleormaneni, alaturi de ceilalti eroi ai neamului, au reinviat murind, in cartea cea mai frumoasa, istoria, si-n locul pe care nimeni si nimic nu-l poate umbri si distruge, inima omeneasca.

I-am ajutat pe copii sa inteleaga ca, faptele nu mor , ele trec din generatie in generatie, au ajuns pana la noi, care avem datoria sa le cunoastem, sa le transmitem mai departe generatiilor viitoare, intru nemurirea celor ce s-au jertfit.

b ) Lectii de istorie

Elevii incep studiul sistematic al istoriei in clasa a IV-a . Manualul de Istoria romanilor le intregeste cunostintele insusite pana acum, prezentandu-le dezvoltarea societatii omenesti pe teritoriul patriei noastre.

Din lectiile cuprinse in manual, cateva ofera invatatorului teleormanean posibilitatea de a introduce elemente de istorie locala.

Cu o parte din elementele de istorie locala elevii au facut cunostinta inca din clasele anterioare, in cadrul unor lectii de citire cu continut istoric. Altele le vor afla acum, sistematic, in orele de istorie.

In lectiile care vorbesc despre stramosii nostri, am povestit elevilor despre urmele civilizatiei geto-dacice descoperite pe teritoriul judetului nostru si am localizat pe harta cele patru cetati geto-dacice de la Zimnicea, Albesti, Orbeasca de Sus si Trivale.

Ajungand la lectia ,, Tarile Romane in secolul al XIV-lea", am cerut elevilor sa-si aminteasca ce au aflat despre Mircea cel Batran. Elevii au aflat apoi ca, pentru a se apara de pericolul turcesc din sudul Dunarii, Mircea cel Batran a ridicat Cetatea Turnu. In toamna anului 1 394, Baiazid a trecut cu oastea sa pe la Nicopole si Turnu, indreptandu-se spre inima Tarii Romanesti.

Mircea l-a asteptat cu oastea sa la Rovine. Batalia a fost inversunata, victoria fiind de partea voievodului roman, dar, in fata puhoiului reorganizat, Mircea a trebuit sa se retraga spre Arges. Cetatea Turnu a fost si ea cucerita de otomani, dar in anul 1 396, Mircea, cu ajutor din partea regelui Sigismund si a voievodului Transilvaniei, a reusit s-o recucereasca.

Valorificand elementele de istorie locala, prin impletirea acestora cu date din istoria patriei, am reusit sa trezesc in sufletele copiilor sentimente de admiratie fata de figura domnitorului Mircea cel Batran si a ostasilor sai. Poporul nostru a inscris pe campul de lupta pagini nepieritoare sub conducerea unor mari voievozi ca Mircea cel Batran, Vlad Tepes, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul si altii. La aceste marete evenimente au luat parte si locuitorii judetului Teleorman.

Anul 1 848 a dat prilej elevilor sa cunoasca evenimente generate de declansarea revolutiei care a cuprins toata Tara Romaneasca si ca, la Izlaz, in judetul Teleorman, in ziua de 9 iunie, s-a citit proclamatia-program a revolutiei.

La Turnu Magurele si-au inchegat primele hotarari revolutionare Stefan Golescu, Ion Heliade Radulescu si Nicolae Plesoianu si tot aici s-au facut primele pregatiri pentru adunarea de la Izlaz.

Le-am citit textul proclamatiei si le-am explicat ca aprigii sustinatori ai revolutiei, in frunte cu Alecu Petrescu din Rosiorii de Vede, Tanase Macovei din Turnu Magurele, fratii Alexandru si HaritonRacota din Storobaneasa si altii au avut de suferit rigorile represiunii regimului de conducere.

Prin introducerea acestor exemple in desfasurarea lectiei am completat cunostintele despre zona de extindere a revolutiei, despre fortele motrice participante si despre ideile revolutionare, care, prin caracterul lor de dreptate, au cuprins mase mari de oameni.

Vorbind despre insemnatatea si urmarile revolutiei din 1 848, am prezentat elevilor fotografia monumentului din marmura, cu basoreliefuri, ridicat la Izlaz, in memoria evenimentelor petrecute la 9 iunie 1 848.

Locuitorii orasului nostru au trait momente semnificative din istoria tarii si la loc de frunte se afla momentul 9 Mai 1 877.

In lectia ,, Cucerirea Independentei Romaniei", elevii au luat cunostinta de faptul ca pe aici, prin locurile acestea, de atatea ori stropite cu sange, s-au intors ostasii nostri biruitori din campiile Bulgariei.

In timpul expunerii, cand m-am referit la contributia Teleormanului pentru obtinerea independentei, am avut in vedere si eforturile materiale pentru intretinerea , pe anumite perioade a armatei romane, a prizonierilor de razboi, contributia cu alimente si furaje pentru armatele rusesti, reteaua intinsa de spitale.

Elevii au aflat ca, la aniversarea a 125 de ani de la cucerirea Independentei de Stat a Romaniei, domnul invatator Ion Gaina din scoala noastra, impreuna cu domnul profesor Nicolae Visan au organizat o expeditie cu caracter istoric intitulata ,, Pe urmele Dorobantilor", intre 6-8 mai 2 002.

Traseul a inceput de la Turnu Magurele, Calafat, pe teritoriul romanesc si Vidin, Grivita, Plevna, Nicopole si Ruse, pe teritoriul Bulgariei, revenind in tara pe la Giurgiu, Zimnicea la Turnu Magurele.

A fost o expeditie plina de emotii si invataminte, de recunostinta fata de eroii neamului, mult apreciata si de autoritatile bulgare de la Vidin, Nicopole, Plevna si Ruse.

Cu acest prilej s-a batut si o medalie comemorativa, iar participantilor li s-au eliberat Livret si insigna de participare, emise prin Hotararea Consiliului local Turnu Magurele.

Am prezentat elevilor pliante, imagini cu medalia, livrete ale participantilor, starnind in sufletele lor o vie emotie pentru evenimentul istoric prezentat.

In lectia ,,Romania in Primul Razboi Mondial" am vorbit copiilor despre actiunile militare desfasurate in 1 916 pe teritoriul Munteniei, prezentand actiunea regimentului 2 Rosiori, comandat de colonelul Naumescu, care, prin sarja de la Prunaru, incheiata cu sute de jertfe, printre care insusi comandantul, a reusit sa scoata din cercul de foc al inamicului resturile Diviziei 18 infanterie, inlesnindu-i retragerea spre Bucuresti si oprind cu piepturile lor, pentru catva timp, inaintarea trupelor de ocupatie germana spre capitala.

Pentru inaltatorul ideal al reintregirii neamului, elevii au aflat ca a cazut eroic in ziua de 30 septembrie 1 916 si generalul David Praporgescu, originar din Turnu Magurele. Emotionante au fost ultimele lui cuvinte:,, Nu slabiti credinta. A noastra e izbanda".

La lectia ,, Romania in pragul mileniului III" am prezentat elevilor date despre orasul nostru, prin intermediul unor fotografii, articole din ziare, documente. Comparand trecutul cu prezentul, elevii au putut intelege mai bine transformarile petrecute in orasul nostru si in toata tara.

Folosind elementele de istorie locala in lectiile de istorie, am usurat procesul insusirii constiente si active a cunostintelor, asigurand insusirea mai temeinica a cunostintelor de istorie si contribuind la cresterea interesului elevilor pentru studiul istoriei.

c ) Acivitati extrascolare

Lectiile de istorie nu epuizeaza posibilitatile de instruire si educare a elevilor.

Munca in afara clasei si scolii ofera largi posibilitati pentru educarea copiilor, pentru folosirea rationala a timpului liber, pentru dezvoltarea insusirilor morale pozitive.

Aceste activitati contribuie la aplicarea cunostintelor in practica, formand priceperi si deprinderi necesare pentru activitatile viitoare.

Sub denumirea de activitati extrascolare se cuprind acele activitati teoretice sau practice, strans legate de materialul studiat in procesul de invatamant, cu rolul de a continua, de a largi si aprofunda procesul formarii armonioase a personalitatii copiilor.

Activitatile din afara clasei si scolii se desfasoara sub forme variate: vizite la locuri istorice si monumente, excursii, concursuri pe teme istorice, serbari.

Elevii cunosc, desigur, orasul natal, dar vizitarea unor monumente istorice, monumente dedicate culturii, prezinta interes pentru copii, care tot timpul sunt dornici sa afle la fata locului date noi despre locuri care sunt atat de familiare.

Am organizat cu elevii o vizita pentru cunoasterea orasului. Am stabilit din timp obiectivele urmarite, m-am informat despre fiecare obiectiv, am studiat articole din ziare locale, fotografii, grafice.

Pe baza studiului intreprins , am intocmit planul vizitei in care am descris fiecare obiectiv si am precizat scopul urmarit: cunoasterea istoriei generale a orasului si dezvoltarea dragostei fata de orasul natal

Pentru a-I pregati pe elevi in vederea actiunii propuse, am comunicat planul vizitei si le-am recomandat sa stea de vorba cu parintii despre unele evenimente.

Pe parcursul vizitei am stimulat continuu participarea activa a elevilor la studierea monumentelor istorice: Monumentul Independentei, Tudorica Dorobantul, Mircea cel Batran.

Am valorificat impresiile si cunostintele insusite prin forme variate: compuneri, albume, colectii de fotografii si desene.

Pentru a valorifica mai bine elementele de istorie locala am facut o vizita la Muzeul de istorie din orasul nostru. In prealabil am vizitat muzeul si am stabilit ce sarcini vor avea de indeplinit elevii in timpul vizitei. Elevii au urmarit exponatele, explicatiile date si au notat in caiete.

Prelucrarea materialului la scoala i-a ajutat pe elevi sa-si sistematizeze impresiile si sa retina concluziile ce se desprind din vizita la care au participat

Materialul a fost valorificat cu ocazia recapitularilor finale la istorie si geografie, precum si in cadrul concursurilor pe teme istorice organizate.

O mare valoare educativa au excursiile istorice. Ele pun pe elevi in legatura nemijlocita cu realitatea inconjuratoare, dandu-le posibilitatea sa concretizeze cunostintele insusite in clasa cu elemente de istorie locala.

Excursiile pe care le-am organizat au avut ca scop atat cunoasterea vestigiilor trecutului, a vechilor asezari descoperite prin sapaturi arheologice, cat si cunoasterea la fata locului a realizarilor obtinute de locuitorii judetului nostru.

Astfel, am organizat cu elevii o excursie in judetul Teleorman, care a avut ca obiective istorice: Muzeul de istorie din Alexandria, Muzeul de istorie din Rosiorii de Vede, vestigiile dacice din Zimnicea, Monumentul ,, Vlasceanul" din Draganesti Vlasca, Muzeul de istorie din Turnu Magurele.

Obiectivele economice vizitate au fost: Intreorinderea de Rulmenti Alexandria, Tipografia din Alexandria, Tesatoria ,, Teleormanul" din Rosiorii de Vede, sondele din jurul orasului Videle, Fabrica de bere din Rosiorii de Vede, Fabrica de zahar din Zimnicea.

Desfasurarea cu succes a excursiei impune o pregatire speciala din partea invatatorului. Pe baza unei pregatiri temeinice , am elaborat planul detaliat al excursiei, stabilind tema, itinerariul, durata, scopul urmarit, echipamentul si materialele necesare.

Vizitele si excursiile scolare dau posibilitatea elevilor sa observe direct fenomenele, interdependenta lor, prilejuind , in acelasi timp, aprofundarea cunostintelor capatate in cadrul lectiilor de istorie, largind tot mai mult orizontul de pregatire individuala a elevilor.

Contactul direct cu realitatile istorice joaca un rol deosebit in educarea personalitatii elevilor, le formeaza puternice sentimente de dragoste si atasament fata de locurile natale, de oamenii care le locuiesc.

Pregatirea si organizarea unor serbari pentru aniversarea evenimentelor istorice contribuie la cultivarea patriotismului, la adancirea sentimentului de pretuire si recunostinta fata de cei ce s-au jertfit pentru generatiile urmatoare.

Am organizat cu elevii multe serbari scolare dedicate unor evenimente istorice si am observat implicarea lor emotionala, manifestarea sincera si spontana de a se identifica cu personajele si actiunea istorica.

Activitatile extrascolare ofera posibilitati multiple de valorificare a istoriei locale, elevii dobandind cunostinte noi, consolidandu-le si sistematizandu-le pe cele dobandite anterior, implicandu-se emotional.

NOTE

I. Cerghit , Metode de invatamant, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1 980 , p. 10.

C. Cucos, Pedagogie, Editura Polirom, Iasi ,1 998, p. 82.

Apud, Vasile Pasaila, Didactica Istoriei pentru invatamantul primar, Editura CREDIS, Bucuresti, 2 005, p.83.

Ibidem, p. 84.

Romita B. Iucu, Marin Manolescu, Pedagogie pentru institutori, invatatori, educatoare,profesori , studenti, elevi, Editura Fundatiei Culturale ,, Dimitrie Bolintineanu", Bucuresti, 2 001, p. 163-164.

Stefan Paun, Didactica Istoriei, Editura Corint, Bucuresti, 2 001,124.

Ibidem, p. 129.

Reasilvia Barbulescu, Victoria Radu, Metodica predarii Istoriei patriei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1 988, p. 35.     

I. Cerghit, Op. cit., p. 74.

Romita B. Iucu, Marin Manolescu, Op. cit., p. 165.

Ioan Jinga, Elena Istrate, Manual de pedagogie, p. 270.

Reasilvia Barbuleanu, Victoria Radu, Op. cit., p. 56-57.     

Ibidem, p. 66.

Ioan Jinga, Elena Istrate, Op. cit., p. 280.

Ioan Cerghit, Op. cit. , p. 130.

C. Cucos, Op. cit. , p. 191      

Stefan Paun, Op. cit., p. 158.

C O N C L U Z I I

Introducerea elementelor de istorie locala in lectiile de limba si literatura romana cu continut istoric, in lectiile de istorie sau in activitatile extrascolare duce la perceperea nemijlocita a unor fenomene istorice si la cunoasterea unor izvoare materiale si spirituale.

Elementele de istorie locala contribuie la dezvoltarea armonioasa a personalitatii elevilor, la imbogatirea spiritualitatii lor, la dezvoltarea sentimentului de mandrie nationala.

Metodologia folosirii elementelor de istorie locala are un caracter complex. Ea cuprinde o gama variata de procedee, incepand cu simpla indicare a faptelor de ordin local, continuand cu conducerea elevilor spre descoperirea, prin efort propriu, a unor adevaruri noi pentru ei.

Contributia materialului istoric local in educarea elevilor depinde de continutul lui, de modul cum se realizeaza transmiterea catre elev, dozarea si valorificarea lui.

El nu actioneaza spontan si produce un efect educativ pozitiv numai prin intermediul activitatii elevului, prin participarea lui intelectuala, afectiva si practica la studierea lui.

Simpla cunoastere a tinutului natal nu este suficienta Dupa cum spuneau in lucrarea lor ,, Valorificarea instructiv - educativa a elementelor de istorie locala", Teodor Gal si Ion Retegan : ,, Este necesar efort ca sa strabati locurile in lung si-n lat, in diminetile racoroase, in zilele toride si noptile senine, pe vreme buna si pe furtuna, si primavara si vara, si toamna si iarna, sa urci si sa cobori, sa mergi de-a lungul paraielor de munte, raurilor, pentru a cunoaste frumusetile si bogatiile naturale ale tinutului natal. Fermecat, intr-un colt din natura patriei, traiesc un sentiment de satisfactie, de incantare si de adanca uimire, care nu se uita niciodata, asa cum nu se uita locurile natale ( casa parinteasca, ulita copilariei, locul de joc si scalda ) si trairile legate de ele. E necesar sa umbli si sa cunosti oamenii, pentru a intelege spiritualitatea poporului roman, graiul si sentimentele lui, obiceiurile, cantecele si jocurile, chiuiturile, ghicitorile si proverbele, povestirile si basmele, baladele si doinele".

Dupa scopul urmarit, particularitatile de varsta, locul unde am desfasurat activitatea instructiv-educativa, am utilizat metode si procedee pe care le-am diferentiat in functie de natura materialului de istorie locala.

Avand in vedere necesitatea elementelor de istorie locala si colectionarea acestora in vederea folosirii lor in lectii, am reusit, impreuna cu elevii, sa adunam monede vechi, sa alcatuim albume, mape cu copii dupa documente, fotografii, citate, referitoare la cele mai semnificative evenimente istorice petrecute pe teritoriul judetului nostru.

Toate acestea au dus la dezvoltarea interesului elevilor pentru istoria poporului nostru. Cu fiecare lectie am derulat prin fata elevilor firul zbuciumat al evenimentelor petrecute, facand sa vibreze in sufletul lor bucuria izbanzilor, amaraciunea infrangerilor vremelnice, dorinta de a se dovedi vrednici urmasi ai bunilor si strabunilor lor.