Armele biologice

Armele biologice

Arma biologica poate fi considerata si arma nucleara a saracilor, intrucat raspandirea substantelor biologice nu necesita mijloace moderne si nici nu presupune vreun efort de ingeniozitate. Aceasta arma, constituie mijlocul de nimicire in masa care, prin efectul vatamator al agentilor patogeni, poate sa produca pierderi mari in randul trupelor, populatiei si animalelor, precum si distrugerea sau contaminarea culturilor.[1]

Armele biologice sunt incadrate in arsenalul armelor de distrugere in masa, alaturi de armele chimice si cele nucleare.

1. Istoricul armelor biologice

Retrospectiva istorica a oricarui fenomen social-economic, militar, biologic este generatoare de informatii privind succesiunea in timp a detaliilor care caracterizeaza domeniul abordat; de la aceasta apreciere nu face exceptie Razboiul biologic si bioterorismul.

Utilizarea deliberata a microorganismelor si a toxinelor ca arme a fost implementata repetat de-a lungul istoriei. In mod regretabil oamenii au folosit tehnologii de care dispuneau, atat in scopuri benefice, dar si pentru a transforma in arme agentii biologici si toxinele biologice.

De-a lungul istoriei au existat numeroase razboaie biologice naturale (a se vedea Anexa 1.) ce au facut numeroase victime, dar inca din Antichitate agentii biologici au fost folositi si ca arme biologice in mod deliberat.

Daca este sa facem o selectie a evenimentelor semnificative din istoria armelor biologice vom observa ca acestea au fost utilizate din cele mai vechi timpuri:

. Secolul 6 i.e.n. - Asirienii otravesc puturile dusmanilor lor cu corn de secara (claviceps purpurea), o ciuperca a carei toxina produce violente halucinatii.
. Anul 184 i.e.n. - Cartaginezul Hannibal catapulteaza strachine umplute cu serpi asupra puntii navelor regatului Pergamului. Aceasta tactica, prin care a obligat dusmanii sa se bata in acelasi timp cu oamenii si cu serpii, i-a asigurat victoria ( Hannibal ar putea fi considerat, deci, pionier al armelor biologice).
. Anul 1346 - In timpul asediului cetatii Caffa (Crimeea), tatarii au aruncat cadavre contaminate cu ciuma peste zidurile orasului, obligand pe genovezi sa se retraga, cu pretul, poate, al extinderii bolii de-a lungul Europei.
. Secolul XV - Conchistadorul spaniol Pizarro a raspandit variola printre indienii din America de Sud, oferindu-le haine contaminate cu variola.
. Anul 1710 - Trupele rusesti utilizeaza procedeul Pizarro contra suedezilor asediati in orasul Reval.
. Anul 1767 - Englezii au contaminat mai multe triburi de indieni din Ohio si din Pensylvannia, oferindu-le paturi infestate cu variola.
. Anii 1914-1918 - Germania este acuzata de a fi expediat in SUA vite contaminate cu antrax si morva (rapciuga), de asemenea, ca au incercat sa provoace holera in Italia si pesta in Rusia. Banuielile, niciodata dovedite, au fost suficient de nelinistitoare pentru ca la Conventia de la Geneva, semnata la 17 iunie 1925, sa se interzica utilizarea armelor biologice (si chimice).
. Anul 1936 - Japonia lanseaza un vast program de cercetare asupra armelor biologice. In faimosul 'Unite 731', in Manciuria, medicul militar Shiro Ishii a testat asupra prizonierilor efectele infectiei cu holera, pesta, antrax etc.
. Anul 1940 - Japonezii imprastie suspensii de pesta asupra oraselor chineze prin bombe cu fragmentatie. Sunt utilizati de asemenea purici infestati.
. Anul 1941 - Britanicii experimenteaza antraxul in insula Grunard, in largul Scotiei. Accesul la insula, contaminata inca, este si azi interzis.
. Anul 1943 - SUA lanseaza un program de cercetare la Camp Detrick, in Maryland. Scopul cercetarii asupra armelor biologice este declarat a fi unul defensiv.
. Anul 1952 - Un grup de experti internationali acuza SUA ca au utilizat arme biologice in Coreea de Nord.
. Anul 1955 - Arsenalul american de la Pine Bluff, din Arkansas, incepe productia de masa a germenilor tularemiei. Zece ani mai tarziu, zona devine un loc de stocare a tuturor tipurilor de germeni 'militarizati' (oficial distrusi in anul 1972).
. Anul 1956 - Maresalul sovietic Zhukov anunta ca URSS are intentia sa dezvolte, la randul ei, un program de arme chimice si biologice.
. Anul 1960 - SUA sunt banuite ca utilizeaza arme biologice in Vietnam. La randul sau, Vietcongul utilizeaza diferite metode pentru a contamina trupele americane.
. Anul 1972 - Conventia asupra interzicerii, dezvoltarii, productiei si stocarii de arme biologice si chimice si asupra distrugerii lor este ratificata de 103 state. SUA nu au semnat-o decat in anul 1975.
. Anii 1975-1983 - Prin utilizarea de mycotoxines tricohecnes, vietnamezii au facut sa cada 'ploaia galbena' in Laos si in Cambodgia.
. Anul 1979 - O explozie in complexul militar Sverdlovsk (Rusia) a provocat moartea mai multor zeci de persoane si cateva sute au fost contaminate cu antrax. Boris Eltin a declarat in anul 1992, in calitate de presedinte al Rusiei, ca accidentul s-a produs intr-un centru de studiu a armelor biologice.
. Anul 1984 - In Oregon, membrii sectei Shree Rajneesh au contaminat restaurantele cu salmonella. Patruzeci de persoane au fost spitalizate.
. Anul 1989 - Conform directorului CIA, cel putin zece tari fabrica arme biologice.
. Anul 1991 - Irakul anunta ca face cercetari asupra armelor biologice.
. Anul 1992 - Secta japoneza Aum incearca sa procure virusul Ebola din Zair. In anul urmator, membrii sectei ajung sa disemineze antraxul in interiorul unui imobil.
. Anul 1995 - Anul mai multor pericole - se presupune ca Irakul dispune de proiectile teleghidate cu incarcatura biologica; 17 tari sunt susceptibile de a dispune de astfel de arme; in Japonia, secta Aum procedeaza la mai multe tentative de contaminare; un extremist american a livrat in mod legal fiole cu bacili ai pestei.
. Anul 1999 - Ossama Ben Laden este suspectat ca detine arme biologice; a facut caz de mai multe amenintari cu atentate de SIDA in lume; cecenii trecuti in Daghestan au avut asupra lor planuri de atac biologic.
. Anul 2001 - Scrisorile cu antrax au semanat panica in SUA si au cauzat primii morti ai terorismului biologic.[2]
In utilizarea armelor biologice din secolul XX si XXI, s-au observat patru tendinte pe langa cea de distrugere in masa:
1. Aparitia de noi boli infectioase: in ultimii douazeci de ani au aparut HIV/SIDA si alte tipuri de boli si epidemii, cum ar fi ebola si hantavirus1 in Statele Unite.
2. Bioterorismul.
3. Incalcarea Conventiei pentru Arme Toxice si Biologice (BWC - 1972): incalcarea grava a conventiei a fost observata dupa Razboiul Rece si primul conflict din Golf. Irakul (stat semnatar ce a rectificat conventia dupa 1991) a condus un program de fabricare a antraxului.
4. Dezvoltarea biotehnologiei: descoperirea structurii ADN si punerea la punct a tehnologiei de recombinare a acestuia au permis, pentru prima data, manipularea directa a genomilor din organism - grupuri de cromozomi, diferiti genetic, dar care formeaza o unitate.

2. Clasificarea armelor biologice

Nomenclatorul armelor biologice, definite si clasificate ca atare, cuprinde:

agenti etiologici ai unor boli infectioase (bacterii, virusuri, paraziti, fungi)

bioregulatorii (citokyne, eicosanoide, neurotransmitatori)

toxinele

Bolile infectioase au insotit de-a lungul istoriei existenta umana; selectia agentilor biologici in vederea realizarii armelor biologice se efectueaza in baza unor criterii care au fundamentat clasificarea agentilor biologici in trei grupe distincte in functie de potentialul pe care-l detin ca agenti etiologici ai armelor biologice ( vezi Anexa 2).

Atacul cu arme biologice reprezinta evolutia agentilor etiologici ai bolilor infectioase raspanditi in mediul inconjurator prin tehnici adecvate scopului urmarit. Atacul cu arme biologice are in vedere doua obiective: producerea efectului catastrofic si inducerea in sanul populatiei a fricii si terorii.

Antraxul este o boala infectioasa acuta, provocata de bacilul carbunos, ce se transmite prin diferite cai: cutanata, digestiva, respiratorie, prin contactul cu produsele animalelor infectate, intepaturi de insecte, caracterizandu-se prin intoxicatie, febra, afectarea tegumentelor, mai frecvent a celor descoperite si a organelor interne.

La om antraxul evolueaza sub forma generalizata (septicemica) si cutanata. Ultima se intalneste cel mai frecvent (95-98%). Ea se caracetrizeaza, de regula, prin afectarea tegumentelor descoperite. Boala decurge mai grav, daca procesul se localizeaza in regiunea pielii capului, fetei, gatului si a orbitelor. Maladia are un debut acut cu cefalee, frison, febra ridicata, care creste brusc dupa perioada de incubatie ce dureaza in medie 8-9 zile.

In locul infectarii apare la inceput o mica pata rosie, care rapid se transforma in papula, apoi vezicula, de regula, cu continut hemoragic Ultima se sparge datorita gratajului, formand o suprafata ulceroasa, ce la randul sau se acopera cu o crusta de culoare neagra (carbunculul) asemanatoare cu carbunele, de unde e si denumirea bolii. Crusta are o depresiune in centru si este inconjurata de o multime vezicule-fiice aranjate in forma de coronita, care ulterior se sparg si duc la cresterea in dimensiuni a carbunculului, ce poate varia de la 1 -2 mm pana la 8-10 cm, uneori si mai mare. Acest carbuncul este amplasat pe fundalul unui edem nedureros cu o consistenta gelatinoasa.(vezi figura 1.)

Prevenirea antraxului la oameni, de asemenea se efectueaza prin vaccinul anticarbunos. Vaccinarea contra antraxului se face in mod planificat persoanelor, care au o mare posibilitate de a se imbolnavi: zootehnicieni, personalul veterinar, lucratori de la abatoare, persoanele care se ocupa cu colectarea materiei prime animaliere si cele ce servesc animalele in localitatile, unde se depisteaza in sol bacilul carbunos.

Figura 1: Antrax la nivel cutanat

Sursa: https://www.noti.hebreos.net/enlinea/2007/05/20/1651/

Cercetarile asupra antraxului ca arma biologica au inceput cu peste 80 de ani in urma. Prin ratificarea si semnarea Conventiei de renuntare la programele nationale ofensive de producere a armelor biologice (Geneva, 1970), multe programe nationale ofensive au fost intrerupte. ,,Antrax Attacks of 2001" a intarit temerile privind posibilitatea de a se produce, pe scara larga, atacuri cu arme biologice sub forma de aerosoli. Exista, de asemenea, temeri ca gruparile teroriste bine sustinute financiar, ar putea achizitiona o arma biologica deja fabricata sau sa obtina tehnologia si resursele pentru a procura materialul necesar pregatirii unui atac cu arme biologice.[4]

Botulismul este o boala cauzata de bacteria Clostridium botulinum. Poate duce la paralizie, la pierderea senzatiilor sau a functiei muschilor, in cazul in care nu este tratata. De asemenea, mai poate cauza dificultati in respiratie. Este o boala rara, dar care poate fi fatala. Daca nu este tratata la timp, boala poate evolua si duce la paralizia bratelor, a picioarelor, a trunchiului si a muschilor respiratori. Toxina se instaleaza in corp prin intermediul alimentelor puse la pastrat necorespunzator, alimente care contin bacteria, sau prin patrunderea bacteriilor in rani. Infectia nu se extinde de la o persoana la alta.

Simptomele care apar la persoanele care sufera de botulism sint: lipsa puterii, gura uscata, dificultati la inghitire si/sau la vorbire, vedere dubla sau incetosata, paralizie. La sugari, semnele sint greu de observat, deoarece includ constipatie, lipsa poftei de mincare, plins slab, lipsa puterii.

Un singur gram de toxina cristalina dispersata in aerosoli si inhalata uniform poate sa omoare peste un milion de persoane; din punct de vedere teoretic, dispersia si inhalarea uniforma sunt greu de realizat.

Pesta este o boala infectioasa acuta din grupul infectiilor transmisibile si extrem de contagioasa, provocata de Yersenia Pestis, care se transmite de la animale (mai frecvent rozatoare) la om prin intermediul intepaturii de purice si se caracterizeaza clinic prin simptome de intoxicatie pronuntata, febra, afectarea ganglionilor limfatici, a pulmonilor, a altor organe si sisteme, deseori fiind insotite de septicemii si sfarsit letal.

Pesta este cunoscuta omenirii din timpul stravechi, bantuind sub forma de epidemii si pandemii, aducand mari necazuri populatiei. Una din cele mai grave epidemii de pesta a fost inregistrata in sec.XIV, cand maladia a fost adusa de tatari pe tarmul Marii Negre, cuprinzand ulterior toata Europa, luand cu ea 25 milioane de vieti omenesti. In Romania si in Tara Moldovei epidemii de pesta s-au inregistrat in 1770, 1813 si ultima - in 1830.

La unii bolnavi se observa o depresie, moleseala, la altii dimpotriva - o excitatie pronuntata, un delir infectios cu halucinatii vizuale sau auditive, dereglari de coordonare. La bolnavii gravi mai este afectat sistemul cardiovascular, care decurge cu cianoza sau acrocianoza, 'aritmii', hipotonie pronuntata. Se mai determina o voma repetata cu zat de cafea, scaun lichid cu mucozitati si sange, ficatul si splina - marite in volum. Afara de simptomele generale la bolnavi se mai dezvolta si leziuni caracteristice pentru diferite forme de pesta.

Variola (sau varsatul) este o boala contagioasa, de natura virotica. Variola a fost una dintre cele mai mari catastrofe ale omenirii, omorand si desfigurand un numar imens de oameni de-a lungul secolelor; numai in secolul al XX-lea au murit de variola intre 300 si 500 de milioane de oameni. Numai in 1967 s-au imbolnavit de variola circa 15 milioane de oameni si au cazut victime acestei boli doua milioane. In acelasi an Organizatia Mondiala a Sanatatii a desfasurat o campanie intensa de vaccinare si de informare a opiniei publice cu privire la aceasta boala. In 1977, variola a fost total eradicata; de atunci nu s-a mai semnalat nici un caz. Variola este singura afectiune contagioasa ai carei germeni au fost total eliminati din mediul natural.

Variola a fost utilizata ca arma biologica in razboiul franco-indian, in America de Nord; au murit mai mult de 50% din populatia din triburile afectate. Exista informatii si temeri ca virusul variolic ar putea fi, in continuare, utilizat pentru preparare ca arma biologica.[7]

Tularemia este o zoonoza care afecteaza oameni de toate varstele. Este in primul rand o boala a animalelor salbatice, persistenta in mediul inconjurator la ectoparaziti si animale purtatoare. Infectia umana este incidentala si este transmisa de insecte prin intepaturi; nu se transmite interuman.

Potentialul tularemiei ca arma biologica este sustinut de existenta particularitatilor biologice ale agentului etiologic Francisella tularensis. Preocuparile privind infectia cu Francisella tularensis au continuat si dupa epidemiile din 1940 din Europa, URSS si Statele Unite. Sunt citate studii de inginerie genetica pentru realizarea unor suse rezistente la antibiotice.

Ebola este una dintre cele mai puternice boli virale cunoscute de omenire, cauzand moartea a 50-90% dintre cei infectati. Boala isi are originile in junglele din Africa si Asia. Cateva forme diferite ale virusului au fost identificate si sunt analizate in continuare.

 Ebola se transmite prin contact direct cu sangele, secretiile sau organele persoanelor infectate.Virusul se mai poate transmite prin contactul cu cimpanzeii morti sau bolnavi. Lucratorii din domeniul sanitar au fost des infectati de la pacienti. In epidemia din 1976 din Zair, toate persoanele infectate de Ebola prin siringi si ace au murit.

Ebola se caracterizeaza printr-o aparitie brusca a unei febre puternice, oboseala, dureri musculare, dureri de cap si de gat. Acestea sunt urmate de stari de voma, diaree, urticare, insuficienta renala si hepatica, hemoragii interne si externe.

Ebola a fost prima data identificata intr-o provincie din vestul Sudanului si in regiunile apropiate din Zair in 1976.  Intre iunie si noiembrie 1976 Ebola a infectat 284 de persoane in Sudan, dintre care au murit 117 persoane. In Zair au fost 318 cazuri cu 280 de morti in septembrie si octombrie 1976. In 1989 si 1990 o mutatie a virusului numita Ebola-Reston a fost izolata in niste maimute in laboratoarele  Reston din Virginia si Texas. O epidemie de proportii a avut loc in Zair in 1995 cu 315 cazuri si 244 de morti. In toamna lui 2000 a fost raportata o epidemie in nordul Ugandei.

Toxinele ocupa un loc unic, in unele privinte greu de precizat, printre aremele de distrugere in masa, fapt care determina implicatii serioase in recunoasterea si tratamentul cazurilor clinice de intoxicatie pe fronturile de lupta sau in cazurile individuale produse de teroristi.

Toxinele sunt substante de origine biologica (otravuri produse de organismele vii); unle toxine, cele mai simple, au fost sintetizate in laborator sau produse prin insertia la alte specii.

Toxicitatea defineste capacitatea unei toxine de a produce, intr-o anumita doza, un efect toxic asupra unui organism viu, in functie de forma fizica a toxinei si calea de expunere.[8]

Din grupul toxinelor ca arme de distrugere in masa fac parte toxinele acute, cele mai puternice dintre cele cunoscute in prezent: Toxina Botulinica, Enterotoxina stafilococica B, Ricinul si Micotoxinele.

Toxina botulinica este o neurotoxina de natura proteica, fiind o exotoxina de origine bacteriana, care actioneaza la nivel neuronal, prin blocarea impulsurilor transmise prin nervi de la creier la muschi. Toxina este produsa de Clostridium botulinum care in trecut era deosebit de periculoasa prin intoxicatii alimentare. In prezent este folosit bineinteles in dilutii mari in medicina ca medicament relaxant muscular. Doza letala LD50 la om fiind de 30 picograme/kg sau ca injectie subcutana de 3 nanograme/kg greutate corporala. Toxina botulinica este in prezent cea mai toxica substanta cunoscuta.[9]

Bioregulatorii sau regulatorii de crestere sunt substante organice, naturale sau de sinteza, care se aplica culturilor horticole in diferite fenofaze ale ciclului biologic si au o actiune inhibitorie, retardanta sau stimulatorie. Ei pot modifica cresterea, nutritia si rezistenta plantelor sau a unor organe, ceea ce conduce la o sporire a recoltei. Se folosesc in concentratii foarte scazute, de ordinul ppm-urilor, o singura data in perioada de vegetatie.

Aceste substante iau parte la procesele vitale din muguri, lastari, varful de crestere , boboci florali, flori. Ele intarzie sau stimuleaza cresterea lastarilor, diviziunea si elogatia celulelor supapicale, cresterea numarului de flori si fructe.

Toxicologic, bioregulatorii sunt substante considerate nocive, ca si pesticidele, desigur in doze marite. Pericolul este cu atat mai mare cu cat unii bioregulatori se aplica pentru stimularea cresterii fructelor (Ethrel, de exemplu), inainte de recolta. Hidrazida maleica utilizata ca inhibator al incoltirii cartofului si a usturoiului are actiune cancerigena. Acizii naftilacetici se remarca printr-o toxicitate ridicata.[10]