Bucurestiul si locuitorii sai

Bucurestiul si locuitorii sai

In Octombrie 1878 - Armata Romana, victorioasa in razboiul impotriva turcilor, intra triumfator in Bucuresti. In cinstea ostasilor care au luptat in razboiul de independenta, sint redenumite vechile 'poduri': Podul de Pamint devine Calea Plevnei, Podul Calicilor devine Calea Rahovei, Podul Tirgovistei devine Calea Grivitei, ulita Herastraului devine Calea Dorobantilor, Podul Mogosoaiei devine Calea Victoriei, Capul Podului Mogosoaiei devine Piata Victoriei iar splaiul Dimbovitei devine splaiul Independentii. Podul de Afara este denumit Calea Mosilor, Podul Beilicului devine Calea Serban Voda. O imagine a unui Bucuresti romantic, de mult apus

Ultimele decenii ale veacului al XIXlea si inceputul sec XX, completeaza zestrea urbanistica a Bucurestiului cu alte cladiri monumentale datorate unor arhitecti straini sau putinilor arhitecti romani instruiti in scolile din strainatate, in special Franta.

Bucurestiul devine un important centru economic; sunt infiintate noi banci sunt construite importante palate publice. Calea Victoriei, in zona centrului istoric al capitalei dominat de bisericile si hanurile specifice evului mediu au suferit transformari care nu mai amintesc de acea perioada, si anume au aparut constructii impunatoare cum ar fi cladirea CEC (arhitectul elvetian Paul Gottereau), societatea Agricola, hotel de France, Posta Centrala.La mijlocul secolului XIX incepe sa predomine stilul arhitectural specific renasterii franceze; spre sfirsitul secolului XIX sint deja construite, nu numai in Bucuresti ci in toate orasele tarii, principale cladiri, gratioase, rafinate, in stilul arhitectural al renasterii franceze sau italiene.

Vom remarca, astfel, superbe case, sau mai bine zis curti cu case, palate, cafenele si restaurante, cu decoratiile lor de o rafinata eleganta specifice sfirsitul secolului XIX, in stilul arhitectonic al renasterii franceze precum si neoclasic. Toate au fost realizate dupa planurile arhitectilor francezi sau romani formati la scoala de arhitectura franceza si construite de echipe de constructori italieni, utilizind renumita caramida 'subtire italiena'. Cele mai multe sint decorate cu frontoane si arcade, cu incadramente de ghirlande de flori la ferestre, cu splendide medalioane, cu mansarda inalta cu mici ferestruici rotunde si acoperisuri placate cu solzi de metal si uneori cu superbele cupole rotunde sau trapezoidale, cladiri asemanatoare celor aprtinind burgheziei franceze

Oameniii se ocupau cu serviciile,comertul,lucrau in industrie care incepuse sa ia amploare,scriau anunturi de mica publicitate,tipografi.

Despre bucuresteni: barbatii incepeau sa renunte la costumul rigid cu guler si mansete din catifea, preferand hainele mai comode. Bucurestenii au inceput sa-si tunda barba si aveau parul scurt dat cu briantina. Femeile erau, la randul lor, in pas cu moda, mai ales cu cea de la Paris. Rochiile femeilor au devenit mai scurte, trei sferturi sau chiar pana la genunchi si se purtau pantofii cu toc de 4-5 centimetri..

In societatea romaneasca a sec. al XIX-lea nici educatia formala, nici cea informala nu ofereau femeii aceleasi sanse de dezvoltare precum barbatilor. Discrepantele de educatie conduceau la sanse sociale inegale, femeia romanca fiind incapabila sa-si gaseasca un loc de munca prin care sa se intretina singura. Sistemul social subordona femeia barbatului si ii restrangea activitatea la sfera privata. Inauntrul casei, departe de viata publica, femeia avea de indeplinit rolul de sotie si mama, fiind totodata responsabila de treburile gospodaresti. Datoria ei era de a cultiva moravurile familiei, ce stateau, de fapt, la baza moravurilor sociale.

Desi se imbracau altfel decat in ziua de azi, desi orasele si statiunile aratau diferit, romanii isi petreceau verile intr-un mod oarecum asemanator cu al contemporanilor nostri. Cei mai instariti plecau in vilegiatura la mare si la munte, cu diligentele sau trasurile. Clasa de mijloc se bucura de binefacerile anotimpului insorit in mijlocul naturii, vizitandu-si rudele de la tara. Cei care nu paraseau marile orase in care isi petreceau timpul in restul anului, indiferent din ce motive, aveau, la randul lor, o sumedenie de posibilitati pentru a se distra. Ca de obicei, in astfel de situatii, capitala tarii devenea locul cel mai cautat; nu numai de provinciali, ci si de straini, caci Bucurestiul, pe atunci, era cu adevarat 'Micul Paris', iar obiceiurile de-a bea, de-a manca si de-a se plimba se dovedeau inca si mai placute decat astazi.

O alta 'preumblare' favorita a bucurestenilor, in anotimpul calduros, era pe Calea Victoriei, intre Capsa si Palatul Regal. Pe aici era locul preferat de promenada al intelectualilor, in sens general, fie ca era vorba de scriitori, artisti sau gazetari, fie ca era vorba doar de politicieni sau latifundiari. Aceasta distractie se petrecea mai mult seara sau noaptea, pe racoare, caci in timpul dupa-amiezelor toride, daca nu iesea prin parcuri sau la Sosea, lumea se ascundea in case, cu jaluzelele lasate.

In acele vremuri patriarhale mai exista si obiceiul ca, vara, in zilele de duminica sau cu ocazia altor sarbatori, unele asociatii mestesugaresti si de 'ajutor mutual', cum li se spunea pe atunci, sa-si convoace membrii la serbari campenesti organizate in gradini, cu plata unui singur leu la intrare. Astfel au ramas in amintirea bucurestenilor petrecerile din Parcul Bordei, in capatul soselei Jianu, pe locul strandului de astazi, langa Ambasada Chinei, si chefurile din Parcul Trocadero, aflat pe amplasamentul actualului Parc al Tineretului. O alta distractie estivala mai erau, cu precadere pentru lumea mahalalelor, targurile si balciurile, intre care, la loc de frunte statea celebrul Targ de Mosi.