Scena politica internationala in ajunul celui de-al doilea razboi mondial

Scena politica internationala in ajunul celui de-al doilea razboi mondial

Anschluss-ul

Hitler decide sa puna in practica vechiul sau proiect de uniune a Austriei cu Germania, Anschluss-ul, o anexare, in adevaratul inteles al cuvantului, a Austriei.

Conditiile externe erau favorabile, Mussolini lasand mana libera lui Hitler. In Austria exista un partid nazist, care constituia un stalp al influentei naziste.

Hitler se temea insa de reactii violente din partea strainatatii. Cancelarul Austriei, care tinea mult la independenta Austriei, a anuntat un plebiscit national pentru ratificarea deciziei dorite de Germania. Consultarea a fost fixata la 13 martie 1938, dar n-a mai avut loc. La 13 martie 1938, Hitler, care nu dorea consultarea populara, a patruns cu trupele germane in Austria. Anschluss-ul, interzis prin tratatul de la Versailles, era realizat. Un plebiscit nazist tinut in Austria si Germania va da o imensa majoritate fuziunii. Lumea a ramas nauca, iar protestele cancelariilor europene nu au avut succesul scontat.

Criza       cehoslovaca si conferinta de la Mnchen (30 septembrie 1938)

Intre 1919-1936, problema sudeta (sudeti=germanii din Ceholovacia) nu a fost sesizabila. Dimpotriva, ea a devenit acuta din momentul in care Hitler a decis sa-i adune pe toti germanii intr-o mare patrie. In septembrie 1938, Hitler a declarat ca solutia autonomiei era depasita si ca singura iesire din impas era atasarea regiunii sudete Reichului.

Marile puteri, Franta si Anglia, s-au manifestat ca adepte ale principiului ca este mai necesara salvarea pacii decat salvarea aliatei. Guvernul englez, cu deosebire, a dus o politica conciliatoare, al carei principiu era sa tolereze actiunile lui Hitler, sa incerce sa le controleze, pentru a nu declansa crize iremediabile.

Astfel, la Mnchen, in 30 septembrie 1938, Franta, Anglia, Italia si Germania au decis, fara sa consulte Cehoslovacia, amputarea teritoriului sau national, in favoarea Germaniei. Dezmembrarea Cehoslovaciei a continuat si in lunile urmatoare, parti din teritoriul acesteia fiind anexate de Ungaria si Polonia. In final, la 15 martie 1939, Cehoslovacia a fost invadata de trupele germane si ungare si stearsa de pe harta Europei.

Guvernele francez si englez au incercat, prin garantiile unilaterale date la 13 aprilie 1939 Romaniei si Greciei, si la 31 martie Poloniei, sa-si manifeste prezenta in sud-estul Europei, fara a impiedica insa expansiunea germana in aceasta zona. Garantiile au avut doar un caracter moral, teoretic si nici o eficienta practica.

Tratatul de neagresiune germano-sovietic (Pactul Ribbentrop-Molotov: Moscova, 23 august 1939) Prevederile pactului:

- cei doi semnatari doreau sa apere cauza pacii;

- se angajau sa nu sustina o terta putere, care ar intra in razboi cu una dintre ele;

- sa nu se alature unei aliante ostile unuia dintre parteneri;

- sa rezolve diferendele numai pe cale amicala sau prin arbitraj.

Exista si un protocol aditional secret, mult mai important, care avea trei articole principale:

plasa Finlanda, Letonia si Estonia sub influenta rusa, iar Lituania sub influenta germana;

fixa linia zonelor de influenta in Polonia pe linia Narev-Vistula-San; se adauga faptul ca necesitatea de a mentine un stat polonez independent nu putea fi determinata decat de evolutii politice ulterioare si ca, in orice caz, cele doua guverne vor rezolva chestiunea printr-o intelegere amicala;

art. 3 sublinia interesul sovietic pentru Basarabia, Germania declarand ca nu are nici un interes in aceasta zona.