A FOST ODATA AMERICA. GIUSEPPE BALSAMO SI MANA NEAGRA (1895-1923)

A fost odata America. Giuseppe Balsamo si Mana Neagra (1895-1923)

Mafia si-a aratat adevaratul chip criminal de nepedepsit prin organizatia cunoscuta sub numele de Mana Neagra[1], cel mai vechi grup mafiot italian cunoscut in Statele Unite, si condus de catre Giuseppe Battista Balsamo , primul mare Nas al Mafiei din lumea noua.

Era 11 noiembrie 1895 cand un tanar de douazeci si patru de ani numit Giuseppe cobora pasarela vaporului care il adusese din Sicilia sa natala pe insula Ellis. Prin ferestrele cabinei sale mici, pe care o impartea cu zeci de evrei din Rusia tarista care fugeau de purgatii sau cu polonezi care fugeau pur si simplu de foamea care devasta Europa, privea cu neliniste lumea care se desfasura inaintea sa in apropiata insula Manhattan. Luminile ei ii pareau magice in noptile cu insomnii provocate de tusea bolnavicioasa a vecinilor lui de pat si de mirosul de dezinfectant care inunda toate incaperile de pe insula. Balsamo inca mai avea de petrecut patru luni de izolare[3] necesara din cauza unor mici probleme respiratorii pe care i le provocase umiditatea vaporului si pe care medicii Departamentului de Imigrare al noii sale tari le-au identificat fiind o posibila pneumonie infectioasa.

Ce nu stia nimeni era ca Giuseppe Balsamo era in Sicilia un personaj de rang inalt al Mafiei si ca aceasta i-ar permite sa fie catapultat direct la sefia nou nascutei organizatii mafiote cunoscuta sub denumirea de Mana Neagra. Puterea si-a dobandit-o pe baza asasinatelor si a sfaturilor bune acordate acelor persoane care apelau la el in cautare de ajutor. Se spune ca la numai saisprezece ani a ucis pentru prima data un barbat care o evacuase din apartamentul sau pe vaduva unui prieten mort intr-o disputa mafiota.

Balsamo nu era un barbat corpolent, ci mai curand slab, dar chipul lui colturos si ochii lui negri si profunzi ii confereau o salbaticie care il va face faimos in toata Sicilia. In scurt timp, aflat sub protectia lui Giuseppe Morello, un lider al Mainii Negre in estul Harlem-ului, tanarul Balsamo a devenit un om puternic, un om respectabil. La douazeci si cinci de ani, Balsamo deja era cunoscut ca Don Giuseppe, iar, cand trecea pe strazile din josul Brooklyn-ului, investitii[4] isi plecau capetele in semn de reverenta si respect.

In primii ani, Balsamo se ocupa cu structurarea organizatiei in mici grupuri independente cu sefi care il informau zilnic si care operau in zone stabilite din New York, fara a interfera unele cu celelalte. Fiecare sef isi putea desfasura afacerile fara a depasi frontierele impuse de Balsamo, dar toti trebuiau sa ceara permisiunea puternicului Nas si sa ii trimita acestuia castigurile lor. Giuseppe Balsamo obisnuia sa spuna in mica lui cafenea din Brooklyn, de unde controla organizatia: "Doar pacea aduce afaceri bune. Razboiul intre bande aduce doar morti si ruina"; anii pasnici, insa, erau pe terminate.

In dimineata zilei de 12 aprilie 1903, Giuseppe Morello a cerut sa vorbeasca in particular cu Nasul. Intr-un colt intunecat al cafenelei, vechiul protector al lui Balsamo l-a informat ca Benedetto Madonia, un mafiot lipsit de importanta, incerca sa isi extinda influenta uzurpand afaceri in zona de control a Mainii Negre. Multi italieni se plansesera chiar lui Balsamo insusi ca trebuiau sa plateasca taxa de protectie si Mainii Negre si oamenilor lui Madonia in acelasi timp.

Acesta se facuse cunoscut izgonind din afacerea prostitutiei si a drogurilor bandele de negri care incercau sa isi extinda teritoriile din inima Harlem-ului, dar Giuseppe Balsamo nu isi dorea in organizatia sa un om care se ocupa cu prostituarea copiiilor la cererea clientilor bogati din vestul Manhattan-ului. "Exista in organizatia noastra hoti, asasini si traficanti, dar nu suntem corupatori de copii. Madonia este un gunoi", afirma Don Giuseppe.

Morello avea nevoie de ajutorul Nasului, iar acesta era dispus sa i-l acorde. Pentru aceasta l-a numit pe unul dintre asasinii cei mai periculosi din Mana Neagra, un asa-zis Ignazio Lupo Sietta[5], pe care toti il cunosteau ca Lupul.

Lupo venise din Sicilia in 1899 si, in numai doi ani, isi castigase bine meritata faima de asasin nemilos. Lupul a transformat asasinatul in arta, dupa cum afirma un cronicar al vremii.

Lui Don Giuseppe nu ii placea sa il aiba in preajma, unii credeau chiar ca ii era frica de el; dar Sietta stia cui ii datora respect. Cea mai mare parte a victimelor sale, nu mai putin de saizeci, dupa anumite surse, erau tinte clare ale Mainii Negre care refuzau sa plateasca extorsiunea sau gangsteri rivali care incercau sa se amestece in afacerile lui Don Giuseppe, dar tinta lui nu fusese niciodata un om atat de puternic precum Benedetto Madonia.

Zarurile fusesera aruncate pentru Madonia si pentru cele doua garzi de corp ale sale. Prin oras circulase zvonul ca Madonia era urmatoarea captura a Lupului, astfel ca acesta a incercat sa loveasca primul.

Pe 13 aprilie, la ora cinci seara, doi barbati imbracati cu haine lungi si negre si acoperiti cu palarii care le ascundeau chipurile inaintau pe strada 14 in urma pasilor lui Giuseppe Morello, care tocmai parasise Balducci's, unul dintre cele mai bune restaurante italienesti din oras.

Dupa colt, cei doi sicari ai lui Madonia au strigat numele victimei deschizandu-si hainele pentru a lasa sa se vada pustile lor cu tevile taiate. Ce nu vazusera amandoi era ca garzile de corp si soferul lui Morello se situasera in spatele lor imediat ce i-au vazut inaintand spre seful lor. In doar cateva secunde strada s-a transformat intr-un camp de batalie, unde se incrucisau impuscaturile, iar fumul cu miros de ars lasat de arme inunda aerul.

Cand acesta s-a disipat, s-a putut vedea rezultatul incaierarii. Cei doi barbati fusesera ciuruiti de gloante si cazusera si doi dintre bodyguarzii lui Morello. La aflarea vestii, Don Giuseppe a ordonat sa fie raspandita vestea mortii lui Morello prin tot orasul, ca si cum Nasul ar fi hotarat sa termine cu disputa. Chiar in acea noapte, Benedetto Madonia calatorea in masina lui neagra insotit de doua prostituate, soferul sau si garda lui de corp, cu scopul de a isi sarbatori victoria din prima batalie. Ajuns la un stop la intersectia strazii 89 cu Broadway, Madonia a vazut ivindu-se pe geamul vehiculului un brat puternic tinand o arma.

Fara sa ezite, Lupul a tras un foc in ceafa soferului. Bodyguardul a incercat sa se intoarca pentru a se feri in momentul in care Lupo Sietta l-a impuscat in plina figura. Calaul a intrat in vehicul si a tras perdelutele, in timp ce unul dintre asociatii sai conducea masina spre asa numitul Staul al Mortii, la numarul 323 de pe strada 107 Est, in Harlem-ul italian. Spatiul acela intunecat si lugubru cu pereti gri si umezi era barlogul lui Ignazio Sietta, ultimul loc pe care il va vedea in viata lui Benedetto Madonia. In seara de marti, 14 aprilie, politia din New York a descoperit un cadavru decapitat in interiorul unui butoi de rumegus. Criminalul recursese la tehnica de asasinat cunoscuta in lumea interlopa ca Butoiul[6].

Doctorul Albert Weston, seful departamentului de medicina legala al orasului, a identificat corpul gasit ca fiind al unui om robust. Dupa putin timp, un pescar gasea un sac cu un cap in interiorul sau. Analiza realizata de Weston a aratat ca apartinea unui gangster din evidenta politiei numit Benedetto Madonia. Expertul legist a descoperit ca i-au fost scosi ochii cu un fier inrosit, posibil inainte de a muri.

In aceeasi zi, la sectiunea de evenimente a ziarelor, aparea o scurta cronica ce informa despre gasirea cadavrelor a doua prostituate carora li se taiase gatul si ca toate indiciile demonstrau ca erau tinerele care calatoreau in masina lui Madonia cand acesta a fost sechestrat.

Cazul asasinatului lui Madonia nu a fost rezolvat de catre tanarul inspector al Departamentului de Politie din New York, Joseph Petrosino, desi acesta stia ca acel cadavru apartinea unui gangster care ca probabil fusese ucis de vreo banda mafiota rivala. Motivele puteau sa fie clare pentru multi, insa pentru cel mai mare expert in crima organizata al NYPD[7] reprezenta punctul de plecare in lupta lui personala impotriva Mafiei.

In luna august a anului 1905, Petrosino devenise avangarda luptei impotriva Crimei Organizate care bantuia orasul New York, in calitate de sef al numitului Escadron Italian al Departamentului de Politie. Efectivele lui reduse, care nu ajungeau la douazeci de oameni, trebuiau sa lupte impotriva unei organizatii inradacinate in societatea italoamericana care la acea ora numara o jumatate de milion de persoane din cele putin peste trei milioane de locuitori din The Big Apple.

In anii aceia, politia era controlata de agenti de origine irlandeza si evreiasca, iar cei de alta etnie erau rari. In 1883, la doar douazeci si trei de ani, Petrosino fusese recrutat de catre inspectorul sef Alexander Williams.

Prima lui misiune a fost sa patruleze cartierele din partea de est cu o importanta populatie italiana, dominate de Mana Neagra. A invatat diferite dialecte si si-a alcatuit o adevarata pepiniera de informatori printre comerciantii care refuzau sa plateasca birul organizatiilor mafiote.

Raportul lui despre Mafie, despre Mana Neagra si sistemul ei de organizare i-a determinat pe superiorii lui sa il remarce pe tanarul detectiv si apoi sa ii acorde conducerea unul escadron special cu scopul de a lupta impotriva criminalitatii italiene.

Petrosino a descoperit ca Mana Neagra nu era o organizatie criminala cu mult diferita de celelalte, dar a observat, ca diferenta, ca acestia isi executau victimele daca nu plateau o mita sau "protectie speciala", cum le placea mafiotilor sa denumeasca rezultatul extorsiunii. Daca un comerciant nu platea, in ziua urmatoare aparea o mana neagra pictata pe usa magazinului sau. Daca el continua sa nu plateasca, fiii ii erau sechestrati, fiicele molestate sau magazinele distruse prin sistemul Indianului Apache[8], pana se platea taxa de protectie cu dobanzi importante. Petrosino si-a dat seama ca acest tip de delict se intampla doar in cartierele italiene si ca in spatele lor se afla o organizatie numita Mana Neagra.

Detectivul a inceput sa devina foarte popular printre compatriotii sai datorita loviturilor serioase pe care le administra Mafiei, dar si datorita asa numitului "caz Enrico Caruso".

Marele tenor urma sa cante la Metropolitan Opera House din New York cand a primit un mesaj de la organizatia mafiota cerandu-i sa plateasca 2000 de dolari ca tribut pentru a da o reprezentatie in oras. Artistul intentionase sa depuna o plangere la politie, dar, convins de impresarul lui, a decis sa platesca. Aceea a fost greseala lui.

O saptamana mai tarziu, dupa o repetitie, Caruso a gasit in cabina lui un mesaj scris care spunea: "15000 $, platiti sau muriti". Cantaretul a urmat instructiunile date de Mafie pentru efectuarea platii, depozitand banii intr-un pachet, intr-o fabrica parasita.

Cand trei membri ai Mainii Negre l-au ridicat, au fost retinuti de politie. Cei trei gangsteri i-au turnat pe oamenii de afaceri din oras care aveau legaturi stranse cu Nasul Giuseppe Balsamo. Acestia au fost arestati, judecati si condamnati la cincisprezece ani de inchisoare pentru extorsiune.

O luna mai tarziu, faimosul tenor primea in casa lui de la Roma un mesaj anonim in care era acuzat ca fusese informator si colaborase cu fortele de politie in lupta lor impotriva organizatiei Mana Neagra, si ca de aceea fusese condamnat la moarte. Faimosul gangster din Chicago Big Jim Diamond Colosimo i-a oferit lui Caruso ocazia sa anuleze "sanctiunea" Mafiei daca acesta ar canta in barul sau cum o facusera alte nume mari ale operei precum Amelita Galli-Curci, Luisa Tetrazzini sau Cleofonte Campanini, dar Enrico Caruso a preferat sa fie protejat de escadronul special al lui Petrosino si de detectivii speciali, care l-au aparat pana in ziua mortii sale, care s-a intamplat in 1921 din cauze naturale.

In numai patru ani, unitatea lui Joseph Petrosino reusise incarcerarea a mii de membri de nivel mai mult sau mai putin ridicat ai Mainii Negre, dintre care aproape jumatatea au fost condamnati la inchisoare pentru diferite perioade. De exemplu, in 1908, au fost investigate 44 de atentate cu bomba in care au fost retinuti 70 de mafioti si 424 de cazuri de extorsiune in care au fost arestati 215 membri ai Mainii Negre[9]. Cea mai mare parte dintre condamnati au fost deportati in Italia dupa indeplinirea sentintelor.

Petrosino devenise un erou aproape mitic in Departamentul de Politie din New York si misiunile sale depaseau simplele activitati ale politistilor. Pentru Mana Neagra si pentru Giuseppe Balsamo, Joseph Petrosino era o tinta care trebuia eliminata cat mai curand, iar aceasta oportunitate s-a ivit in 1909.

In luna ianuarie a acelui an, comisarul sef al Politiei, Theodore Bingham, a decis sa il trimita pe Petrosino la Napoli cu scopul de a stabili conexiuni cu fortele de politie si cu Guvernul Italiei. Ideea era sa creeze o forma de control prin intermediul vizelor acelor italieni condamnati pentru vreun delict care ar dori sa emigreze in Statele Unite. Detectivul a calatorit pana la Palermo pentru a se intalni cu informatori, politicieni locali si politisti.

In noaptea de 12 martie, in Piazza Marina[10], Petrosino ramasese cu un informator necunoscut. Ploua intens, cand deodata s-au auzit patru impuscaturi. Agentul special fusese nimerit de trei gloante, doua in piept si al treilea care i-a distrus mandibula, murind pe loc. Corpul sau a ramas intins pe jos intr-o balta de sange pana in zori. Investigatia ulterioara a aratat ca asasinul fusese Vito Cascio Ferro , un puternic mafiot local pe care Joseph Petrosino il deportase cu ani in urma din Statele Unite, cand Don Vito incercase sa isi dezvolte afacerile in New Orleans. Aceeasi investigatie a dezvaluit anumite legaturi cu membri ai familiei lui Giuseppe Balsamo, desi nu s-a dovedit posibila implicare a lui Don Giuseppe in executia lui Petrosino; dar cert era ca moartea sa ii dadea Mainii Negre un respiro important.

Cadavrul agentului a fost repatriat la New York, iar la inmormantarea sa din Mica Italie au asistat in jur de doua sute cincizeci de mii de persoane n rewspiro important-mportant-cu membri ai familiei lui Giuseppe Balsamo, desi nu s-a dovedid posibila implicare a lupentru a aduce onoruri primului agent al legii care cazuse oficial in razboiul impotriva Mafiei in Statele Unite.

Anii care au urmat au fost o lupta constanta intre fortele de politie si organizatia condusa de Giuseppe Balsamo, ceea ce a determinat in deceniile urmatoare ca Mana Neagra sa devina sistemul de familii in care s-a transformat Mafia, un sistem care a supravietuit pana in zilele noastre.

Paul Di Cristina, seful Mainii Negre din New Orleans, a fost asasinat de un mafiot rival intr-un macel in care Di Cristina si garda sa de corp Pietro Pepittone au fost injunghiati. Cadavrele lor vor fi descoperite trei zile mai tarziu agatate de un carlig in congelatorul unei macelarii. Sam Cardinella, seful Mainii Negre din Chicago, si doi dintre loctiitorii lui au fost retinuti, acuzati de asasinarea a cel putin noua gangsteri rivali, declarati vinovati, condamnati la moarte si executati in scaunul electric, patru ani mai tarziu.

In luna februarie a anului 1920, Frankie Yale, pana atunci unul dintre principalii conducatori ai organizatiei mafiote, nu stia ca Giuseppe Balsamo planuia sa se retraga si sa cedeze puterea fratilor Mangano, Vicenzo[12] si Philip. Yale era destul de ocupat acoperindu-si flancurile si afacerile de un posibil atac al Mainii Albe , organizatia mafiota irlandeza condusa de Wild Bill Lovett.

Aceasta organizatie apare in cel mai ascuns loc al cheilor Brooklyn-ului, refugiu principal al mafiotilor irlandezi, intre lunile iunie si iulie ale anului 1900. Membrii faceau parte din doua organizatii, insasi Mana Alba si Pumnalele Mainii Albe. Intre 1900 si 1925, Mana Neagra italiana a expulzat dintr-un mare numar de afaceri importante, cum ar fi loteria, bordelele portuare si controlul stivuitoarelor de pe chei, pe irlandezi, cu o mare pierdere de efective, dar acestia si-au mentinut controlul asupra flotelor de pescari care acostau in porturile din New York si New Jersey. Daca vreun patron nu platea cota de protectie, vasul lui era incendiat sau scufundat.

Unul dintre principalii lideri irlandezi in chei, Dinny Meehan, controla o parte importanta a organizatiei, dar, de fapt, Mana Alba nu era o banda organizata cu o structura piramidala clara cum se intampla in cazul italienilor. Nici macar ordinele sale nu se supuneau unui Nas ca in cazul Mainii Negre. Wild Bill Lovett a fost, de fapt, primul Nas al Crimei Organizate irlandeze in Statele Unite; dar, spre deosebire de Giuseppe Balsamo, a mentinut controlul organizatiei mai degraba prin teroare, decat prin respect.

Nascut in 1892, Lovett a dobandit puterea la putin timp dupa Primul Razboi Mondial, dupa asasinatul lui Meehan. Cu o statura de 1,59 metri si o greutate de 61 de kilograme, Lovett iesea din Marele Razboi cu trupul plin de eschile dupa explozia unui proiectil german si cu crucea Serviciilor Distinse agatata de jacheta, pe care ii placea sa o arate in fiecare dintre cele nouasprezece ocazii in care a fost arestat ca suspect in asasinate. Nasul Mainii Albe a impus un imperiu al terorii pe un teritoriu ce pornea de la podul din Brooklyn spre zona cheilor Red Hook si Greenpoint. Dupa asasinatul a unsprezece lideri teritoriali irlandezi, William Lovett s-a autoproclamat atotputenic Nas al Mafiei irlandeze.

Primul razboi mafiot italo-irlandez era pe punctul de a izbucni si combatantii stiau care erau puterile lor de sacrificiu. Frankie Yale si Wild Bill Lovett nu erau dispusi sa cedeze teren si, pentru acesta, ar fi fost in stare sa isi dea viata.

Sambata, 26 februarie, a avut loc primul atac in Stauch's Dance Hall, un club cunoscut in apropierea plajelor de pe Coney Island si unul dintre locurile de intrunire ale lui Frankie Yale cu oamenii lui.

In lunile calduroase, bulevardele si strazile din apropiere erau pline de oameni care inundau locurile cu racoritoare si inghetata, dar, in februarie, cheiurile vopsite in alb si strazile erau pustii.

Pe la sase seara, un Chevrolet si un Packard negre circulau pe bulevardul Surf. In interiorul lor, oamenii Mainii Albe isi pregateau armele pentru primul mare atac asupra italienilor lui Yale. Joe Bean, Ernie Shea, Wally Walsh, Eddie Lynch si Jack Finnegan, in prima masina; Ernie Monaghan si Danny Bean, fratele mai mic al lui Joe, in al doilea vehicul.

La intrarea in Stauch's se afla un singur gardian, Joe Capolla, care a fost primul care a cazut cand irlandezii au navalit asupra intrarii in local. Inarmati cu mitraliere Thompson si pistoale de calibrul 45, membrii Mainii Albe s-au imprastiat pe culoarul ce facea accesul spre sala principala.

Dintr-o data se deschise una dintre usi si aparu in plin culoar Anna Balestro, una dintre balerinele de la Stauch's, sora garzii de corp a lui Yale, Albert Balestro. Lynch indrepta teava de 45 de milimetri spre tampla femeii si trase.

A treia victima a fost Giovanni Capone, care nu avea absolut nimic de-a face cu faimosul gangster din Chicago. Specialitatea lui Capone era aceea de "curatator", numele pe care il purtau in cadrul Mainii Negre cei care se ocupau cu disparitia cadavrelor victimelor, astfel incat sa nu fie gasite niciodata. Joe Bean l-a impuscat in plina fata cand acesta incerca sa-si scoata arma din toc. Dupa cateva secunde era omorat si Giuseppe Momo Municharo, un "soldat" ce se ocupa de protectia perceptorilor Mainii Negre.

Augie Pisano a deschis focul asupra primului irlandez care a intrat in sala principala. Gloantele pistolului sau cu calibrul de 45 de milimetri au lovit ceafa si obrazul stang al lui Danny Bean. Vazand cadavrul intins la pamant, irlandezii au inceput sa se retraga spre usa giratorie din sticla a localului, dar Pisano, ranit la genunchi, a continuat sa traga, nimerindu-i spatele lui Eddie Lynch. Impacturile au facut ca trupul irlandezului sa treaca prin usa de sticla si sa ramana prabusit pe trotuarul umed.

Chevrolet-ul si Packard-ul s-au indepartat de acel loc in mare viteza, in timp ce gloantele lui Pisano ciuruiau partea din spate a ultimului vehicul.

La 8:15 ambulantele si politia soseau la locul unde avusesera loc shimburile de focuri. Noua persoane fusesera ranite. Cadavrele lui Capolla, Balestro, Municharo si Capone apareau lungite pe strada ce ducea spre morga orasului.

Dupa doua zile, cele patru sicrie strabateau principalele strazi ale cartierului italian din Brooklyn; dar, daca exaltarea cu care erau primiti cei trei italieni asasinati prin impuscare era unanima, cea mai mare era pentru Anna Balestro. Pana la urma urmei, balerina fusese victima inocenta a razboiului dintre bandele mafiote italiene, respectiv irlandeze.

Frankie Yale si Nasul Giuseppe Balsamo au tinut discursuri, elogiindu-i pe cei trei italieni asasinati de gloantele irlandeze si pe tanara de nouasprezece ani, Anna Balestro.

Dupa ceremoniile funerare, Balsamo a reunit statul sau major, in frunte cu Frankie Yale si Salvatore Diavolul Cardinella[14], sef al asasinilor din organizatie, pentru a studia lovitura ce se va da asupra Mainii Albe, ca razbunare pentru atacul suferit. Nasul stia ca se baza pe doi oameni ca Yale si Cardinella pentru a executa vendetta importiva irlandezilor.

Diavolul si-a obtinut porecla datorita abilitatii cu care isi strangula victimele. Cu o greutate aproximativa de mai mult de o suta de kilograme, se estimeaza ca Cardinella a asasinat nu mai putin de douazeci de persoane prin acest sistem. Impreuna cu Nicholas Viana, unul dintre "adjunctii" sai, s-a pregatit sa dea prima lovitura impotriva Mainii Albe. Viana era cunoscut ca Baiatul din strana, datorita faptului ca, dupa ce si-a omorat prima victima, la doar saisprezece ani, a alergat spre biserica pentru a canta in corul din care facea parte.

Sangele era pe punctul de a inunda cheiurile New York-ului; razboiul, care pana atunci se desfasurase in intuneric, avea sa vada lumina. Strazile orasului, porturile sale, cheiurile sale aveau sa se transforme in adevarate campuri de batalie.

Don Giuseppe Balsamo se odihnea intr-un mare fotoliu de piele cand, cu voce joasa, i se adresa lui Yale pentru a-si exprima dorinta ca prima lovitura asupra Mainii Albe sa fie spectaculoasa: "Va trebui sa lovim in capii irlandezilor", ii ordona Balsamo lui Yale.

Frankie verifica metodic, ca un general, toate informatiile care soseau despre banda de irlandezi aduse de catre spionii sai de la cheiuri, baruri clandestine sau bordeluri, cu scopul de a alege primul obiectiv.

Problema era numarul mare de forte ale politiei care se adunasera pe strazi dupa aprobarea asa-numitei "legi seci" si care complica atacul impotriva efectivelor Mainii Albe.

Prima victima va fi Eddie Charleston McFarlane, unul dintre oamenii cei mai apropiati de Wild Bill Lovett, Nasul irlandez. Tocmai in acea dimineata, McFarlane circula pe Village, in New York, strangand taxele de la "cafenelele" irlandeze, care nu erau altceva decat baruri clandestine, si, spre surprinderea atacatorilor ei, fara niciun fel de protectie. Intr-un colt il asteptau patru italieni condusi de Salvatore Altierri, pe care il stiau dupa numele de Doua Cutite. McFarlane a fost sechestrat, bagat intr-o masina si transportat pe o nava goala de pe cheiul numarul 2 din Brooklyn. Acolo a fost torturat si asasinat. Altierri purta tot timpul doua cutite in niste huse speciale care ii permiteau sa le scoata cu rapiditate in cazul unui atac.

Detectivii de la omucideri de la Departamentul de Politie au gasit cadavrul agatat de un carlig de abator, dar ceea ce le-a atras cel mai tare atentia a fost faptul ca inauntrul masinii lui McFarlane inca se aflau servietele pline de bani provenind de la incasarile de la barurile clandestine ale Mainii Albe. Executorii lui au venit dupa el, nu dupa bani. Era clar ca izbucnise un razboi.

Dintre anecdotele ce se povestesc despre Salvatore Doua Cutite Altierri una a ramas in registrele politiei din New York[15] dupa incercarea de asasinare a comerciantului Gianfranco Yardi.

Se pare ca Yardi a refuzat sa plateasca Mainii Negre extorsiunea si Altierri a fost desemnat de catre Frankie Yale sa il oblige pe comerciant sa plateasca "cota". Altierri a vizitat de doua ori restaurantul fara vreun rezultat pozitiv, pana cand, in sfarsit, intr-o noapte, Gianfranco Yardi a fost sechestrat. Dupa ce a fost torturat si lovit de catre oamenii Mainii Negre timp de cateva ore, Yardi a reusit sa scape cu unul dintre pumnalele lui Altierri infipt in testicule. Curajul de care a dat dovada intreprinzatorul a facut ca Frankie Yale sa anuleze obligativitatea platii cotei catre organizatia mafiota italiana. Nu a mai fost deranjat niciodata[16].

A doua victima a razboiului dintre italieni si irlandezi ar fi Edward Fletcher, prieten din copilarie cu Lovett, si dupa cum se zvonea, "ministru de Finante" in cadrul Mainii Albe. In acea zi de 19 martie din anul 1921, Court Theater din Brooklyn era foarte aglomerat. Flecher era insotit de sotia sa si de doi bodyguarzi.

Doi barbati inarmati s-au apropiat din spate si au tras aupra irlandezului si asupra celor doua garzi de corp. Si sotia lui Flecher a murit in timpul schimbului de arme. Yale era sigur ca Lovett si Mana sa Alba nu vor ramane atat de linistiti, dar situatia s-a schimbat cand atotputernicul Al Capone l-a sunat pe Giuseppe Balsamo. Se pare ca Fletcher lucra in mod clandestin pentru organizatia lui Capone, informandu-l despre miscarile irlandezilor din Chicago.

Don Giuseppe l-a asigurat pe Capone ca Fletcher, dupa cum il informase Frankie Yale, era omul care l-a sfatuit pe Lovett sa organizeze atacul asupra lui Stauch's Dance Hall. Capone voia o explicatie directa de la Yale, iar Don Giuseppe era dispus sa-i ordone omului sau de incredere sa se conformeze ordinelor date de Nasul din Chicago. Ceea ce il interesa foarte putin pe Balsamo, cu un front deschis impotriva irlandezilor din Mana Alba, era sa deschida un al doilea front de razboi impotriva italienilor lui Capone.

Marele Al astepta o explicatie din partea lui Yale, insa acesta nu considera ca este obligatoriu sa o dea. Aceea este perioada in care intre cei doi au loc dispute. Clar este faptul ca Capone nu era dispus sa accepte o asemenea lipsa de respect din partea cuiva.

Pe 18 iunie 1921, Wild Bill Lovett i-a intrebat pe "adjunctii" sai despre parerea lor despre razboiul impotriva Mainii Negre. Ash Smitty a propus dinamitarea oricarui obiectiv italian, in timp ce Pug McCarthy considera acest mod de a actiona o adevarata nebunie. "Daca atacam Sunrise-ul cu dinamita si moare lume nevinovata, atunci presa, politia si publicul se vor razvrati asupra noastra. In acest moment e ceea ce ne intereseaza cel mai putin", spuse McCarthy.

Sunrise era o cafenea destul de populara in centrul Brooklyn-ului, iar printre clientii sai se numarau mame si fiii lor, lucratori de pe chei sau simpli oameni de afaceri, dar era in acelasi timp un faimos centru de intalnire al oamenilor Mainii Negre. Antonio Desso era proprietarul, un om apropiat al Nasului Giuseppe Balsamo. Ceea ce stia banda irlandeza era faptul ca Sunrise aducea o sumedenie de profituri intrucat camera din dosul cafenelei era folosita ca bar clendestin. Dupa putina vreme au aflat de faptul ca localul era vizitat foarte des nici mai mult nici mai putin decat de Frankie Yale.

Dupa putine zile, Lovett s-a decis ca obiectivul bandei irlandeze sa fie Tony, fiul cel mic al lui Antonio Desso. Tony era un membru fara importanta al Mainii Negre, dar Lovett stia ca era adoptat de catre Balsamo insusi.

Tony mergea in fiecare dimineata in vizita la o fata care lucra intr-o fabrica de peste situata pe cheiul 21. Intr-o duminica dimineata, in intersectia dintre Third Avenue si strada 23, Tony Desso isi opri masina pentru a permite accesul unor liceene, cand o alta masina neagra s-a oprit, pozitionandu-se in paralel cu ea. Dupa cateva secunde, zeci de gloante ieseau din mitralierele Thompson directionate spre masina italianului.

Inauntru, corpul lui Tony Desso incepu sa realizeze un soi de dans al mortii provocat de impactul gloantelor. Dupa cateva minute, cand a sosit prima patrula a politiei, s-a constatat ca masina avea aproximativ o suta de gauri provocate de gloante, iar cadavrul aparea rupt in doua. Intr-un final, conflictul s-a transformat mai mult intr-o chestiune personala intre Wild Bill Lovett si Frankie Yale, decat un razboi intre Mana Neagra italiana si Mana Alba irlandeza. Giuseppe Balsamo era dispus sa inceteze cu razboiul, oricare ar fi fost pretul, dar pentru Yale acest fapt insemna capitularea in fata irlandezilor.

In aceeasi seara, cu cateva minute inainte de ora opt, Nasul a intrat in Sunrise Cafe insotit de Vicenzo Mangano, care avea rolul de consigliere si in persoana caruia toti il vedeau pe succesorul lui Balsamo, Silk Giustra, unul dintre oamenii de mare incredere ai lui Balsamo si patru bodyguarzi. Nasul a facut un gest catre cei care il insoteau, sa il lase sa vorbeasca intre patru ochi cu Frankie Yale, dar Giustra a ramas in apropiere. Pur si simplu nu avea incredere in Yale.

In timpul conversatiei, Yale l-a informat pe Nas ca Lovett intentiona sa-i ia viata lui Giovanni, fratele lui Balsamo, care nu avea niciun fel de relatie cu acesta, nici cu Mana Neagra, nici cu vreun fel de delict. Giovanni era proprietarul unui mic magazin de confectii in centrul Brooklyn-ului si locuia intr-o casa din apropiere cu sotia si cu cei trei fii.

Don Giuseppe s-a infuriat la gandul ca Giovanni ar putea fi asasinat de catre irlandezi intr-un razboi pe care nici macar nu il initiase el, dar Frankie Yale astepta o astfel de reactie. Acesta stia ca, in timp ce pe Nas l-ar ingrijora sa fie obiectiv clar al irlandezilor lui Lovett, nu i-ar pasa de noua strategie pe care Yale o planuia sa o duca la capat in Chicago-ul lui Al Capone.

In sfarsit, Balsamo ii spuse lui Yale: "Vreau sa il vad mort pe acest fiu de catea de Lovett". Ordinul expres al lui Don Giuseppe era pronuntat, ceea ce deschidea poarta executorilor lui Frankie Yale.

Urmatorii sa cada ar fi Pug McCarthy si Nick Dugan, ambii oameni de incredere ai lui Wild Bill Lovett. Yale stia ca, daca voia sa ajunga la capitanul vasului, adica, la insusi Lovett, mai intai trebuia sa loveasca linia de plutire a Mainii Albe, iar aceasta era formata din barbati ca McCarthy si Dugan.

Pe 7 ianuarie 1923, ambii irlandezi calatoreau intr-un Buick negru pe Furman Street. Inainte de a ajunge la intersectia cu strada 34, s-au oprit sa cumpere tigari. In fata lor se afla Nick Pelicano, unul dintre oamenii lui Yale.

Acesta a sunat sa informeze ca tocmai i-a vazut pe McCarthy si Dugan oprindu-se cu o masina neagra fara niciun fel de escorta. Yale, euforic, le-a ordonat oamenilor sai sa se pregateasca pentru atac. Doua masini Ford au pornit, in fiecare dintre ele aflandu-se cate trei oameni.

Incepea vanatoarea irlandezilor[17], iar sefii Mainii Negre stiau ca, daca reuseau sa-l doboare pe McCarthy prin lovitura pe care o vor da, vor ajunge foarte rapid la capul lui Lovett.

De pe culmea Strazii Union, Pisano, soferul primei masini a italienilor, zari Buick-ul lui McCarthy. Apasa pe acceleratie si se aseza putin mai in spatele soferului. Dugan conducea Buick-ul.

Cand irlandezii au ajuns la Antonio's Fish Market, in apropierea cheiurilor, au redus viteza. Chiar in acel moment, Nick Pelicano a tras cu pistolul lui de calibrul 45, iar glontele ii intra in ceafa lui Dugan. "Nimerit", striga italianul.

Buick-ul si-a pierdut controlul si lovi un stalp de pe chei. Impactul a facut ca McCarthy sa se loveasca cu capul de parbriz. Multe cioburi ii ramasesera infipte in fata cand cei de la Mana Neagra l-au vazut coborand din masina. Augie Pisano a fost primul care a tras asupra irlandezului. Primul glonte i-a ajuns in genunchiul drept, ceea ce l-a facut sa cada la pamant; al doilea impact, in umarul drept, l-a facut sa se roteasca, intorcand spatele atacantilor sai. Pisano isi indrepta arma spre ceafa lui McCarthy si trase.

Putin dupa, trupul irlandezului era introdus in Buick si masina aruncata in apele raului Hudson.

Aproximativ opt patrule de politie au ajuns la locul infruntarii, fara sa gaseasca cea mai mica urma a incidentului. Sergentul observa pe pamant o mare dara de sange si resturi din creierii imprastiati ai omului de incredere al lui Lovett. Ofiterul Departamentului de Politie se apropie de chei si observa o mare pata neagra. Robert Alongi, un politist de origine italiana, a decis sa se arunce in apa.

Dupa treizeci de secunde, aparu la suprafata. Alongi spuse: "Sergent, aici jos sunt doi irlandezi carora li s-au zburat creierii".

Dugan si McCarthy erau victimele irlandeze cu numarul paisprezece si cincisprezece din razboiul dintre Mana Alba si Mana Neagra. In doar optsprezece luni de lupta, biroul de servicii secrete al Departamentului de Politie din New York numarase pana la 122 de persoane moarte printre criminalii irlandezi si italieni si victime nevinovate[18].

Ceea ce era clar era faptul ca marele castigator al acestei lupte fusese Mafia italiana si ca din acel moment aceasta va marca destinul New York-ului pentru urmatorii optzeci de ani.

Giuseppe Balsamo, primul mare Nas al Mafiei italiene in Statele Unite, a decis sa se retraga de la putere la cincizeci si trei de ani, dar, inainte de a transfera controlul organizatiei Mainii Negre lui Vicenzo Mangano, dorea sa lase liber terenul puterii italiene din ce in ce mai importante in lumea crimei. Pentru aceasta, ultimul sau ordin catre Yale va fi executarea Nasului irlandez Wild Bill Lovett.

Frankie Yale a prezis disparitia Mainii Negre, oricine ar fi castigat razboiul. El avea nevoie de un protector sigur si puternic pentru a-i continua activitatile fara ca altii sa intervina. Cel ales va fi Joe Seful Masseria, care conducea un vast imperiu al crimei de la sediul sau din Duane Hall, la numarul 15 al strazii Park Row, in inima Brooklyn-ului. Masseria oferise deja adapost altor membri ai Mainii Negre care preferasera sa se indeparteze de linia de front in razboiul impotriva irlandezilor.

Pentru Joe Masseria, Frankie Yale era o piesa valoroasa, dar nu incapea cea mai mica indoiala ca va trebui sa il urmareasca in mod constant. Insusi Al Capone i-a spus lui Masseria ca Yale ar putea deveni periculos, nu prin propriul sau razboi impotriva irlandezilor, ci din cauza setei sale de putere. "Cel mai mare pericol la Frankie [Yale] sunt dorintele sale de putere. Mentine-i aripile rupte sa nu incerce sa zboare singur. Doar asa vei reusi sa ramai viu", ii spuse Capone lui Masseria.

Joe Seful Masseria dorea sa il aduca pe calea cea buna pe Yale cand acesta traversa podul Brooklyn-ului. Gangsterii care il insoteau pe Masseria primisera ordine stricte sa nu foloseasca forta, decat in cazuri de nevoie si doar daca ar fi primit autorizatia expresa a Nasului. Intre asa-numitii "tineri turci" din preajma lui Masseria se aflau Salvatore Maranzano, Joe Profaci, Thomas Trei Degete Luchese, Joseph Joe Banana Bonanno, Stefano Magaddino si multi altii care, in scurt timp, vor deveni puternici domni ai Mafiei din Statele Unite. Lui Yale i se datora unirea bandelor necontrolate de delincventi italieni intr-o puternica si compacta organizatie ca Mana Neagra, sub conducerea paternala reprezentata de figura lui Giuseppe Balsamo; insa timpul acela trecea, metodele sale ramanand demodate.

Pe 30 octombrie 1923, Yale s-a intalnit cu Vittorio Pascalle, care avea rolul de reprezentant special al lui Masseria. Frankie Yale i-a explicat lui Pascalle ca era hotarat sa il omoare pe Wild Bill Lovett, fie ce-o fi, nu conta peste cadavrul cui ar fi trebuit sa treaca pentru asta. Pascalle i-a recomandat lui Yale sa astepte decizia lui Joe Seful inainte de a actiona, dar Yale stia ca asa stateau lucrurile: ori el, ori Lovett. Irlandezul nu va ramane cu bratele incrucisate asteptand lovitura italienilor, poate pentru ca stia ca Frankie Yale era prea impulsiv sa astepte o decizie de la Masseria.

A doua zi, in plina petrecere de Halloween, Wild Bill Lovett sarbatorea iesirea din burlacie, avand in vedere ca pe 1 noiembrie urma sa se casatoreasca cu Anna Lonergan, sora mai mica a unuia dintre oamenii lui de incredere.

Petrecerea din Lotus Club, de pe Bridge Street numarul 25, a tinut pana la ora patru dimineata. Lovett bause prea mult, iar betia sa ii provoca o criza puternica. Impactul cu masa il lasa semi-constient si cu o rana adanca in frunte, care sangera abundent. La cinci dimineata, localul era gol, mai erau doar barmanul si garzile de corp inarmate ale lui Lovett care motaiau in fata clubului.

Nasului irlandez ii era greu sa se ridice din cauza efectului loviturii si de la cantitatea de alcool pe care o bause, cu atat mai putin sa ajunga acasa, in Little Ferry, la vreo douazeci si sapte de kilomentri de Lotus.

La cativa metri de usa clubului a oprit un sedan Packard din 1921, iar din el au coborat trei barbati infofoliti in pardesii negre. In mod curios, usa de serviciu a localului era deschisa, din cauza ca barmanul arunca gunoiul la buncar.

Cei trei barbati au stabatut un culoar stramt si obscur, pana cand au iesit in sala principala a clubului. Scaunele asezate peste mese creasera un soi de padure care nu permitea vederea capatului salonului unde Lovett dormea linistit pe canapea cu fata manjita de sange.

Italienii s-au apropiat si au putut sa vada fata periculosului Nas irlandez la foarte putini centimetri distanta de ei. Vincenzo Mangano se intoarse si observa ca Lovett nu era protejat. Silk Giusta si Salvatore Doua Cutite Altierri incepura sa zambeasca in fata unui Wild Bill Lovett ce nu se oprea din sforait.

La sfarsit, cei doi barbati si-au scos pistoalele de calibrul 38 din buzunare si au apropiat tevile de trupul mafiotului irlandez.

"Impusca-l! Omoara-l!", striga Mangano catre Altierri.

Dupa cateva secunde, Doua Cutite apasa tragaciul, zburandu-i creierii lui Lovett. Cei trei barbati au disparut pe usa, in aceeasi liniste in care au si aparut[19].

In ziua urmatoare, prima pagina a tuturor publicatiilor infatisa imaginea Nasului irlandez aruncat pe canapeaua unde fusese excutat. In seara aceleiasi zile in care trebuia sa se insoare, a fost inmormantat in cimitirul din Cypress Hill.

Frankie Yale nu mai putea de bucurie, in timp ce azvarlea in peretele biroului sau exemplare ale ziarelor, cand primi un telefon de la Vittorio Pascalle, consilierul lui Masseria.

Acesta l-a informat pe Yale ca Maserria era dezgustat de asasinarea lui Lovett, nu pentru ca nu ar fi meritat-o, ci pentru ca o ordonase fara consimtamantul sau. Pascalle i-a recomandat lui Yale sa il faca nevazut pe executorul irlandezului.

Dupa putine saptamani de la atentat, Salvatore Doua Cutite Altierri pleca din portul din New York spre Sicilia, unde a trait foarte comod, cu o pensie pentru serviciile prestate Mafiei pana in 1954, an in care a murit in propriul pat, victima a unui infarct.

Don Giuseppe, puternicul Nas al Mainii Negre, se hotari sa se retraga la sfarsitul anului 1923. La cincizeci si doi de ani, dintre care aproape treizeci ii dedicase guvernarii afacerilor organizatiei mafiote italiene, inmana puterea fratilor Mangano, Vincenzo si Philip. Balsamo stia ca se apropiau ani de razboi si de selectii in cadrul Mafiei, iar Don Giuseppe simtea ca nu era pregatit sa conduca o banda in razboi. Anii sai in crima organizata ajunsesera la sfarsit.

Giuseppe Battista Balsamo, primul mare Nas al Mafiei italiene in Statele Unite, va muri in 1943, la saptezeci si doi de ani, in aceeasi casa in care traise toata viata, inconjurat de sotia, cei trei copii si cei unsprezece nepoti ai sai.

Organizatia Mainii Albe a fost mostenita de Pegleg Lonergan, cumnatul lui Lovett, dupa moartea acestuia. Puterea sa va mai dura putini ani, avand in vedere ca, in anul 1925, dupa asasinarea lui Lonergan, Mafia irlandeza nu a mai avut activitate in New York si cheiurile Brooklyn-ului, spre deosebire de organizatia lui Alphonse Al Capone.

In 1928, legaturile dintre Frankie Yale si Al Capone erau din ce in ce mai tensionate, in primul rand pentru ca Yale incerca sa introduca in afacerile din Chicago o parte din asa-numita Unione Siciliana, formata din vechi membri ai Mainii Negre, iar in al doilea rand pentru ca dorea sa se amestece in afacerea de fabricare a alcoolului, unul dintre sectoarele pe care le controla organizatia lui Capone.

Al Capone l-a trimis la Brooklyn pe James DeAmato, unul dintre oamenii sai de incredere, pentru a-l spiona pe Yale. DeAmato fusese asasinat pe o straduta, dar mai intai a avut timp sa il informeze pe Capone. Yale distila alcool si facea presiuni asupra proprietarilor de baruri clandestine din Brooklyn si New York, asupra celor pe care Capone ii aproviziona, pentru a-l cumpara pe al lui.

In iunie 1928, puternicul gangster a avut o intalnire cu Dan Seritella, Jake Guzik si Charles Fischetti, asasini din Chicago. Pe 1 iulie, sase ucigasi au ajuns in Brooklyn, la ordinele lui Capone.

Frankie Yale isi conducea masina pe strada nunarul 44 cand un sedan negru l-a scos de pe sosea. Cei din masina au coborat si si-au golit incarcatoarele armelor de 45 de milimetri si mitralierele Thompson in corpul lui Yale.

Inmormantarea sa a costat aproximativ 50.000 de dolari, in vremea aceea; cortegiul funerar era format din aproximativ 250 de masini care au insotit sicriul lui Yale pana la cimitirul din Santa Cruz, in Brooklyn[20].

Odata cu Yale murea un stil de viata al gangsterilor tipici italieni; anii de infruntari pe strada fara discriminare, cu mitralierele Thompson in maini, erau pe punctul de a lua sfarsit. Noii Nasi cautau "pace pentru afaceri", iar in aceste afaceri cu totii doreau o felie din marele tort. Al Capone a devenit atotputernicul imparat al imperiului crimelor, conducand din cartierul sau general din Chicago; de asemenea, acestia sunt anii lui Louis Lepke si ai Asasinilor sai, S.A., si, bineinteles, anii in care marele Charles Lucky Luciano va deveni unul dintre cei mai faimosi gangsteri din istoria Crimei Organizate din Statele Unite.