CONSECINTELE PRIMULUI RAZBOI MONDIAL

1.1. Obiective

Marele Razboi si inceputul secolului XX .

Consecintele demografice si economice..

Consecintele sociale

1.5. Efecte politice.

1.6. Consecinte in plan mental si spiritual

1.7. Europa si lumea.

1.8. Triumful democratiilor ?.

1.9. Bibliografie .

1.10. Raspunsuri pentru testele de autoevaluare..

1.11. Lucrare de verificare.

1.1. Obiective

Familiarizarea studentilor cu bagajul conceptual specific fenomenului studiat.

Descoperirea consecintelor pe termen mediu si lung ale Primului Razboi Mondial.

Identificarea mutatiilor sociale, politice, economice si mentale provocate de Marele Razboi.

Dimensionarea conexiunilor dintre fenomenele politice si cele social-economice.

1.2. Marele Razboi si inceputul secolului XX

La Belle Epoque

A doua revolutie industriala

Africa

China

America latina

Razboiul

Majoritatea istoricilor plaseaza inceputul secolului XX nu in termeni cronologici obisnuiti, respectiv anul 1901, ci undeva la sfarsitul Primului Razboi Mondial luand in consideratie substantialele transformari petrecute in timpul si mai ales la sfarsitul primei conflagratii totale cunoscute de umanitate.

Pentru contemporani secolul XX incepuse firesc, cronologic, iar pentru europeni, mai ales cei din clasele inalte, de mijloc si chiar pentru o fractiune din segmentele inferioare ale societatii, noul secol fusese intampinat cu bucurie. Inventiile si inovatiile, descoperirile tehnice, noile tehnologii produse de o stiinta mereu in expansiune demonstrau, pana la nivelul vietii cotidiene, ca viitorul nu poate fi decat unul luminos. Cel putin pentru Europa Occidentala, pe atunci centrul politic si economic al unei lumi din ce in ce mai bine cunoscute si apropiate, La Belle Epoque epoca frumoasa desemna o realitate stabila, suficienta si chiar abundenta, in care burghezia devenise in sfarsit clasa dominanta nu numai din perspectiva economica dar si politica.

In general valorile politice liberale dominau continentul chiar daca din punct de vedere politic monarhiile autoritare (Germania, Austro-Ungaria, Rusia) continuau sa joace un rol important. Pana si in aceste cazuri insa modernizarea politica, desi lenta si inconstanta isi facea incet loc.

In Germania, devenita, daca nu prima, cel putin una dintre primele mari puteri industrila ale lumii, alegerile parlamentare intrasera in traditia politica si Partidul Social-Democrat castiga consecvent majoritatea legislativa desi nu forma cabinetul acesta fiind numit direct de Kaiser.

Imperiul multinational al Austro-Ungariei, aflat in plina recuperare economica, traia o viata politica efervescenta iar sperantele pentru o modernizare coerenta si lipsita de tulburari ale aristocratiei, burgheziei si nationalitatilor isi gasise in sfarsit omul providential - mostenitorul tronului arhiducele Ferdinand.

Schimbarea isi facea loc pana si in Rusia Tarista, autocrata si retardata economic. Sub presiunea unei burghezii in crestere, guvernul si Tarul acceptasera dupa 1905 unele reforme (reforma agrara, infiintarea Dumei etc) ce dadeau cel putin sperante privind deplasarea treptata a uriasului multinational spre Europa moderna.

In democratiile occidentale, Anglia si Franta in primul rand, valorile lumii burgheze pareau a fi o certitudine. Mari Imperii coloniale, economii capitaliste in plina dezvoltare, societati moderne si inovative, cele doua state ofereau modelul potrivit pentru noul secol. Dezbaterea in societate se concentra asupra perfectionarii vietii democratice (dreptul de vot pentru femei) si a raporturilor sociale (cererile proletariatului privind reglementari profesionale si salariale) sau asupra noului val cultural avantgardismul ce provoca tiparele societale deja stabilite.

Europa traia la inceputul secolului XX efectele celei de-a doua revolutii industriale. Introducerea pe scara tot mai larga a unei noi forme de energie electricitatea, transformarile profunde in mediul de productie (aparitia marilor aglomerari industriale, a unor noi metode de gestiune) dezvoltarea sistemului bancar si bursier, toate isi puneau amprenta asupra vietii cotidiene. Bunuri de consum din ce ce in ce mai variate si mai ieftine amplificau confortul familiei burgheze, transporturi tot mai moderne micsorau distantele, ziare, reviste, carti contribuiau la crearea culturii de masa, invatamantul se deschidea, din ce in ce mai democratic, publicului larg, petrecerea timpului liber, pana atunci cantonata numai la nivelul elitelor, devenise o preocupare pentru clasa de mijloc si nu numai.

Sigur, aceasta imagine, usor idilica, se aplica numai unei zone geografice si numai unor realitati sociale. Chiar in Europa Occidentala existau suficiente disparitati sociale si nemultumiri iar Europa de Est ramanea spatiul retardarii tehnologice, a polarizarii sociale si a lipsei de reforma.

Cu cat ne indepartam de Vestul Europei, cu rare exceptii (Statele Unite de pilda), intalnim o realitate ce contrazice imaginea propusa mai sus. Africa impartita intre puterile coloniale (Anglia, Franta, Germania, Italia, Belgia, Portugalia) era captiva unui dublu plan cel superficial, al unei minore elite coloniale si cel profund, al unei majoritati tribale si, dupa standardele europene, primitive.

China, macinata de conflicte interne, impartita si ea in zone de influenta a Marilor Puteri europene, cu o viziune complet opusa fata de Europa in ceea ce priveste modernizarea, era fracturata intre o elita locala sofisticata, comercianta si o imensa masa umana rigidizata in traditie si supunere.

America Latina propunea o imagine nu cu mult diferita. Aflata sub protectia Statelor Unite (Doctrina Monroe), aceasta zona prezenta o realitate polarizata, cu mari latifundiari, imobili insa din punct de vedere economic si o majoritate taraneasca, lipsita de pamant si permanent nemultumita. La mijlocul spectrului social se gasea un segment burghez minor atat ca dimensiuni cat si ca rol politic dar dornic, in conditiile unei modernizari economice lente, de a obtine preeminenta politica. Totusi America Latina ramanea la periferia sistemului economic mondial.

In ciuda acestor realitati contrastante, tonul general era dat de centrul sistemului mondial, de Europa. Iar aici, la inceputul cronologic al secolului XX, desi existau multiple focare de nemultumire, imaginea unui viitor formidabil construit pe explozia tehnico-stiintifica constituia speranta, certutudinea chiar, a majoritatii segmentelor si palierelor sociale.

Razboiul era privit de o diplomatie europeana inca aristocratica si conservatoare, defazata fata de societatea moderna si burgheza, drept ultimul instrument, util fara indoiala atunci cind negocierile esuau. Conflictele anterioare se stinsesera repede, nu antrenasera decat armate profesioniste si se incheiasera cu compensatii materiale si/sau teritoriale. In mod paradoxal, in iulie 1914 chiar, atunci cand situatia diplomatica era intr-un vadit impas, remarca unui bancher german razboiul european nu va dura mult, ar fi prea costisitor pentru noi toti - intruchipa sentimentul general: un razboi scurt care sa rezolve definitiv neintelegerile dintre Marile Puteri.

Poate de aceea debutul ostilitatilor a fost intampinat cu atata entuziasm, soldati din toata Europa plecand la razboi in sunet de fanfara, in uniforme viu colorate si in aplauzele tuturora. Ceea ce era insa greu de inteles pentru contemporani, cu cateva rare si periferice exceptii, era faptul ca societatea industrializata si moderna crease un alt tip de razboi cel industrial. Numai cateva luni mai tarziu crancena realitate a conflictului modern transforma dramatic nu numai uniformele (ce preluau culoarea campurilor de lupta) ci si destinele si mentalitatea a zeci de milioane de oameni soldati si necombatanti deopotriva.

Primul razboi mondial prin dimensiunile sale temporale (patru ani) si geografice (Europa, Africa, Orientul Mijlociu si Oceanul Atlantic in primul rand), prin uriasele eforturi umane si materiale facute de toate statele combatante, prin caracteristicile sale militare si nu in ultimul rind prin numarul nemaiintalnit de victime a marcat, in mod tragic, sfarsitul brusc al unei lumi si intrarea intr-un secol nou, al violentei pe scara larga, al ideologiilor combatante, al totalitarismelor si al crimelor de masa programatic induse de stat.

In acelasi timp, scurtul secol XX va fi, poate tocmai datorita conflagratiilor nimicitoare ce l-au marcat, un secol al proiectelor pasnice grandioase, al preocuparilor formidabile pentru drepturile individului la nivel international, al unui extraordinar avans tehnico-stiintific precum si un reper fundamental in construirea unei lumi a valorilor democratice si a libertatii.

Test de autoevaluare 1

1.1. Care erau bazele optimismului existent in Europa Occidentala inainte de 1914?

1.2. Enumerati regimurile politice autocratice si autoritare europene.

Raspunsurile pot fi consultate la pagina

1.3. Consecintele demografice si economice

Pierderi umane

Pierderi materiale

Deficit bugetar si datorie externa

Inflatie

Problema reparatiilor

1.3.1. Consecinte demografice

Efectele demografice si economice ale Primului razboi mondial provin atat din operatiunile militare propriu-zise cat si din transformarile teritoriale petrecute in timpul razboiului sau a Conferntei de Pace.

In ceea ce priveste pierderile umane, acestea socheaza si astazi dar pentru contemporani au reprezentat o adevarata catastrofa. Peste 9 milioane de oameni (in majoritate europeni) au murit iar mai mult de 6 milioane au devenit invalizi.

Franta a inregistrat peste 1,4 milioane de morti si disparuti reprezentand peste 10,5 % din populatia activa precum si 1,2 milioane de invalizi. Germania 1,85 milioane de morti a pierdut aproape 10% din populatia activa. Acelasi procent (9,5%) il pierde Austro-Ungaria 1,54 milioane morti. Imperiul Tarist inregistreaza peste 1,7 milioane de morti pana in 1917 si calvarul va continua, cifrele estimative fiind de 5 milioane pana in 1921 datorita razboiului civil si crimelor bolsevice. Marea Britanie si Italia pierd in jur de trei sferturi de milion de oameni reprezentand 5,1 respectiv 6,2 % din populatia activa.

La aceste tragice statistici se adauga un numar neprecizat de civili ce au murit datorita operatiunilor militare, conditiilor precare de igiena si bolilor (numai gripa spaniola, eradicata inainte de razboi, a facut in 1918 in Europa un numar de peste 650.000 de victime, dar proportiile reale, la nivel mondial al acestui flagel nu sunt inca pe deplin cunoscute).

Consecintele acestor pierderi sunt teribile pe termen mediu si lung. Clasele de varsta afectate, asa numitele clase mobilizabile, sunt cele cuprinse intre 20 si 40 de ani ceea ce antreneaza o diminuare accentuata a natalitatii. Estimarile arata pierderi considerabile datorate deficitului de natalitate peste 770.000 in Marea Britanie, aproape un milion in Franta, 1,7 milioane in Italia si peste 3,5 milioane in Germania.

Razboiul a intrerupt practic progresele rapide ale inceputului de secol in ceea ce priveste infrastructura sanitara si aceasta situatie s-a reflectat in cresterea mortalitatii infantile, numai in Franta inregistrandu-se o crestere de la 17,5 in 1914 la 22 in 1918.

Pierderile umane uriase datorate Primului Razboi Mondial au afectat economia europeana, privand-o de producatori si consumatori, apararea nationala si activitatea intelectuala. In egala masura consecintele demografice teribile au condus la dezorganizarea familiei, la aparitia a milioane de vaduve de razboi si de copii orfani (copii natiunii sintagma ce definea in Franta orfanii de razboi) si au contribuit in mod decisiv al instaurarea sentimentului general de imbatranire ce a dominat Europa anilor 20.

1.3.2. Consecinte economice

Razboiul mondial a produs in Europa pierderi economice directe considerabile. Numai Franta a pierdut peste 300.000 de case, 3 milioane ha pamant arabil, o parte din minele de fier si carbune din nord. Potentialul agricol s-a diminuat aproape la jumatate iar productia industriala a inregistrat une recul de 35%. Germania si-a vazut redusa productia de carbune cu 45% iar productia agricola cu 50%. Practic la scara intregului continent, potentialul agricol al Europei s-a diminuat cu 35% iar cel industrial cu 40%.

Apoi, in timpul conflictului combatantii orientasera intreaga lor capacitate economica spre productia de razboi, reconversia dovedindu-se extrem de dificila. Deficitul bugetar enorm, datorat finantarii razboiului prin imprumuturi publice, crescuse de 10 pana la 20 de ori fata de nivelul antebelic. La fel crescuse datoria externa a statelor beligerante. Daca inainte de 1914 Franta si in special Anglia erau marii creditori ai lumii, dupa 1918 aceste state datoreaza miliarde de dolari, mai ales Statelor Unite, ceea ce va complica raporturile trans-atlantice.

Tot in timpul razboiului emisiunile monetare exagerate si lipsa alimentelor si bunurilor de consum au dus la cresterea inflatiei si a preturilor. In 1919 deprecierea principalelor monede europene, fenomen pana atunci necunoscut, a atins cote deosebit de inalte francul a pierdut 50% din valoarea sa, lira sterlina 10% iar marca, aproape 90%. In acelasi timp preturile au crescut in timpul razboiului de 5 ori in Franta si mai mult de 12 ori in Germania.

Razboiul a generat si alt tip de probleme economice. Statele beligerante au preluat responsabilitatea pentru victimele conflictului, guvernele adoptand principiul dupa care acestea au dreptul la solidaritatea natiunii. Pentru prima data au fost infiintate ministere speciale si o parte consistenta a bugetelor nationale a fost dedicata fostilor combatanti, vaduvelor si orfanilor de razboi.

Pe de alta parte, imediat dupa conflict s-a pus problema reparatiilor datorate de invinsi statelor invingatoare. Ministrul de finante francez Klotz afirma in 1918 Germania va plati si concepea bugetul Frantei (cazul nu a fost singular) luand in calcul si reparatiile datorate de Germania. Principalul invins al Primului Razboi Mondial nu avea insa cum sa plateasca sumele uriase si a pus in dificultate trezoreriile invingatorilor care contau acestea pentru a-si plati propriile datorii de razboi. Rezultatul a fost o criza financiara care a destabilizat si mai mult monedele europene, depreciindu-le si ducand la o crestere vertiginoasa a preturilor.

Test de autoevaluare 2

2.1. Enumerati consecintele pe termen mediu si lung ale uriaselor pierderi umane din timpul razboiului.

Raspunsul poate fi consultat la pagina

1.4. Consecintele sociale

Fostii combatanti

Noii imbogatiti

1.4.1. Dezechilibrele sociale

In primul rand razboiul a creat un tip social nou fostul combatant ce cuprindea milioanele de europeni intorsi din razboi si marcati de cei patru ani de teribil conflict. Individualisti, provenind din medii sociale diferite, educati sau analfabeti, acesti tineri fusesera transformati de razboi descoperind o solidaritate formidabila a sentimentelor si intereselor.

Cei patru ani de experiente cotidiene cumplite configurasera o alta mentalitate, specifica spatiului martial si transformasera radical sperantele si asteptarile a milioane de oameni. Cetateni obisnuiti inainte de razboi, ei au invatat ce inseamna un grad extrem de violenta cotidiana, camaraderia, unitatea, ierarhia rigida si obedienta fata de superiori. Dezvoltasera in acelasi timp o ostilitate instinctiva fata de diviziunile partizane, personajele politice si institutiile parlamentare pe care le considerau vinovate pentru izbucnirea conflictului.

Intorsi acasa fostii combatanti au reprezentat un grup de presiune extrem de puternic iar in unele cazuri au intrat in politica incercand sa modifice realitatea postbelica. Altii, dupa ce au fost idealizati si transformati in eroi, au cautat in viata civila aceleasi valori pe care le invatasera in razboi, inregimentandu-se in grupari paramilitare precum Crucea de Foc (Franta), Castile de Otel, Corpurile France (Germania). Cei mai multi, mai ales in Germania si Italia, alienati de transformarile politice, sociale si economice, au ingrosat randurile simpatizantilor partidelor extremiste National Socialist sau Fascist.

Din alta perspectiva, razboiul si inflatia galopanta au precipitat unele evolutii sociale, accentuand inegalitati sau disparitati pe scara sociala, avantajand anumite grupuri, defavorizand pe altele, creind discordante si relatii sociale tensionate. Astfel razboiul a sporit brusc averea producatorilor si intermediarilor, a fabricantilor de razboi si a marilor comercianti, dand nastere fenomenului noilor imbogatiti .

Industriasi precum francezii Schneider (artilerie), Citroen (obuze), Renault (care de lupta si vehicule), italienii Ansaldo si Fiat sau patronii siderurgiei germane din Ruhr au realizat castiguri imense de pe urma razboiului. La fel s-a intamplat cu mii de negustori ce in timpul conflictului au speculat si traficat cu succes. Reusita materiala a acestora, enorma si brusc aparuta, a destabilizat credintele traditionale in superioritatea muncii, virtutea economisirii, a distrus practic increderea in valorile considerate imuabile ale moralei liberale si burgheze specifica secolului XIX.

Opinia      publica germana si razboiul, raportul comandamentului militar al Magdeburgului, iulie 1918

[] Vechea diferenta intre bogati si saraci, ce se estompase in entuziasmul inceputului razboiului reapare odata cu trecerea timpului. In randul paturilor cele mai sarace ale populatiei, se inmagazineaza o ura impotriva bogatilor si in special impotriva celor denumiti profitori de razboi ce apare deosebit de periculoasa. Aceasta ura rezulta mai putin din averea posedata cat din posibilitatea pentru un cerc limitat de persoane de a-si permite totul datorita unor resurse aproape nelimitate, de a se hrani nu suficient, ci chiar foarte bine, de a trai luxos in timp ce cea mai mare parte a populatiei moare efectiv de foame. De aceea sunt acum criticate aproape toate deciziile autoritatilor, afirmandu-se ca ele nu servesc decat bogatasilor si dauneaza saracilor.[]

Saracitii

Agricultorii

Femeile

La polul opus s-au aflat victimele economice ale razboiului si inflatiei - saracitii toti cei care, avand venituri fixe, nu le-au putut reevalua, suferind lovitura deprecierii monetare (cazul rentierilor, foarte numerosi in franta, Anglia sau Belgia). Acestia au avut de indurat si loviturile venite din exterior, lovitura de stat din Rusia, falimentul Casei Otomane, dizlocarea statelor din centrul si sud-estul Europei conducand la ruina a milioane de mici depunatori. In tarile invinse situatia acestei categorii sociale a fost agravata de revolutiile politice provocand o pauperizare agresiva a unei segment social mijlociu si moderat din punct de vedere politic. Practic toti ale caror venituri erau cumva dependente de stat au falimentat, puterea de cumparare a salariatilor depreciindu-se masiv (in Franta cu 15%, in Marea Britanie cu 20% iar in Germania cu peste 25%).

O alta categorie sociala victima a razboiului si a inflatiei la nivel european au fost si agricultorii. Pretul produselor agricole au ramas in urma ritmului inflatiei crescand mult mai incet decat presul produselor industriale. Razboiul a accelerat exodul rural provocat de nevoia urgenta de mana de lucru in industria de armament si a produs o populatie dezradacinata, indepartata de modul de viata traditional, in permanenta cautare de lucru si cazare. In Europa de Est, sfarsitul conflictului a adus multasteptatele reforme agrare si intrarea in politica a mediului rural prin aparitia partidelor taranesti.

In acelasi timp razboiul a dus la disocierea strucurilor traditionale, antrenand extinderea muncii femeilor si o modificare a sectorului de lucru pentru acestea. Daca pana atunci femeile erau angajate in sarcini domestice si sectorul serviciilor, in timpul razboiului ele intra in uzine ocupand pana la 35% din locurile de munca industriale.

De asemenea razboiul a produs un numar nemaiintalnit de femei singure, celibatare, vaduve sau divortate. La inceputul anilor 20 s-a inregistrat un adevarat puseu al divorturilor (in Germania si Franta numarul acestora se dubleaza, iar in marea Britanie creste de 4 ori). Explicatiile acestui fenomen care modifica o data in plus structurile societale traditionale constau in separarile din timpul razboiului si in mutatiile agresive petrecute in moravurile societatii in timpul anilor nebuni perioada de la sfarsitul conflictului in care s-a incercat depasirea brusca a suferintelor indurate timp de 4 ani.

Opinia publica franceza si razboiul , raport al comisariatului central din Avignon (1917)

[] Femeile: Acestea pot fi impartite in trei categorii:

1. Femeia comerciantului, a micului burghez, care ramane fidela caminului sau si onesta, doreste ca razboiul sa se incheie cu victoria armatelor noastre; ea este devotata si rabdatoare.

2. Femeia al carei sot este disparut sau ranit; femeia ai carei fii sunt pe front de la inceputul mobilizarii: aceasta are un caracter ursuz, critica totul si nu inceteaza sa se planga.

3. Femeia care primeste alocatie pentru ea si copiii sai si al carei sot se afla pe front, aceasta nu doreste decat un lucru: ca razboiul sa continue. Ea munceste acum; cu munca si castigul sau, aceasta este fericita si libera cum nu a fost niciodata. Inainte de razboi, sotul nu-i dadea salariul sau ci doar lovituri. Astazi ea se imbraca cu toalete pe care nu ar fi indraznit sa le poarte inainte de razboi; se distreaza si se consoleaza usor cu absenta sotului. Aceasta categorie formeaza majoritatea. []

Nemultumiri si tensiuni sociale

Toate aceste transformari sociale explica aparitia la sfarsitul razboiului a unor agitatii sociale de amploare. Nemultumirile sociale au provocat in anii 1919-1921 o efervescenta revolutionara stimulata si de bolsevizarea Rusiei si un adevarat val al miscarilor extreme a afectat Europa Centrala. Ungaria si instaurarea republicii comuniste conduse de Bela Kun sau Germania cu insurectia spartakista de la Berlin sau Republica Sovietelor din Bavaria reprezinta doua exemple in acest sens.

In timpul razboiului, pentru a proteja solidaritatea interna, multe dintre statele beligerante facusera concesii miscarilor sindicale, efectivele acestora crescusera (Franta de la 900 de mii la peste 2 milioane, Marea Britanie de la 4 la 8 milioane) dar dupa incheierea conflictului au incercat sa revina la raporturile de munca antebelice. Urmarea a fost un val de greve ce acopera aproape intreaga Europa. In 1920 o greva generala in transporturi paralizeaza marile sectoare industriale ale Frantei, iar in Italia agitatia agrara destabilizeaza si mai mult regimul politic fragil italian.

In urma acestor miscari muncitoresti proletariatul obtine unele castiguri (ziua de munca de 8 ore, de exemplu) dar tentativa sindicala va esua in final datorita temerilor clasei de mijloc privind o eventuala bolsevizare a Europei. Consecintele pe termen mediu ale acestei agitatii sociale au fost insa grave.

Practic societatile europene s-au scindat dupa Primul Razboi Mondial, elitele au devenit conservatoare, clasele de mijloc, mai mult sau mai putin pauperizate au fost polarizate politic indreptandu-se spre extremele spectrului politic, muncitorimea s-a delimitat de segmentele burgheze iar taranimea, dezradacinata si alienata economic a oscilat radical intre conservarea traditiei si revolutie.

Test de autoevaluare 3

3.1. Mentionati structurile sociale nou-aparute in urma razboiului.

3.2. Cititi fragmentul din raportul comandamentului militar german al Magdeburgului si indicati termenul care desemneaza starea de spirit a majoritatii populatiei.

3.3. Indicati consecintele agitatiei sociale de la sfarsitul razboiului.

Raspunsurile pot fi consultate la pagina

1.5. Efecte politice

In plan politic se considera ca Primul Razboi Mondial a modificat rolul si perceptia despre stat, a condus la victoria democratizarii institutiilor dar si la o criza a liberalismului clasic. Cei patru ani de razboi au modificat nu numai raporturile dintre putere si individ dar chiar si puterile publice.

1.5.1. Raporturile dintre individ si stat

In urma razboiului maximele traditionale ale statului liberal, pana atunci respectate si recunoscute, au incetat sa mai fie viabile. Filozofia liberala cantona statul (Statul-administrator) intr-un domeniu foarte restrans mentinerea ordinii publice, exercitarea justitiei, gestionarea relatiilor externe si apararea nationala - restul apartinand de drept initiativei private.

Razboiul, datorita dimensiunilor sale temporale, umane si materiale, a impus insa necesitatea mobilizarii la o scara nemaicunoscuta pana atunci a resurselor umane si materiale, a coeziunii morale a natiunii, a justitiei si echitatii societale, responsabilitati de care numai statul se putea achita eficace.

Astfel, in timpul razboiului, statul a devenit producator, comanditar, patron si client. Guvernele au fixat prioritatile economice, au construit uzine, au orientat cercetarea si au repartizat penuria si beneficiile. Mai mult decat atat statul a intervenit in relatiile dintre grupurile sociale reglementand, la cererea sindicatelor, nivelul salariilor si durata muncii si blocand chiriile.

Sfirsitul razboiului nu a repus societatea si economia in starea anterioara, interventia statului fiind in continuare necesara pentru demobilizarea progresiva a masinii de razboi si pentru reconversia economica. Cum penuria a persistat si dupa conflict nevoia de rationalizare si control a durat mai multi ani pana cand nivelul de productie sa fie capabil sa satisfaca cererea in mod liber.

Aceasta situatie a avut efecte asupra structurii guvernamentale si birocratiile create intre 1914 si 1918 au supravietuit razboiului, numarul de functionari si bugetul alocat crescind si dupa razboi.

1.5.2. Raporturile dintre puterile publice

Relatiile dintre principalele puteri publice au fost si ele alterate profund de catre razboi si intarirea statului s-a facut in detrimentul adunarilor legislative si in beneficiul executivelor. Guvernele erau capabile de decizii rapide si de continuitate in executie fiind mai eficace pe timp de razboi, in timp ce legislativele s-au dovedit a fi prea lente, lipsite de unitate si incapabile sa pastreze secretele militare.

In consecinta, in timpul razboiului, adunarile au oferit increderea globala in executive tot mai restranse (exemplul britanic Cabinetul de razboi ce cuprindea, alaturi de primul-ministru, ministrii armatei, al marinei, al al afacerilor externe si al ordinii interne) si au relaxat controlul legislativului asupra executivului.

De aici un rezultat paradoxal pentru milioane de tineri fosti combatanti, parlamentele (respectiv jocul politicianist) erau vinovate pentru izbucnirea razboiului iar guvernele erau cele care facusera posibila victoria. A aparut astfel un contrast substantial intre trimful aparent al democratiei si crescanda inadaptare a regimurilor parlamentare la noile conditii de exercitare a puterii, la necesitatile obiective ale diferitelor situatii dar mai ales la noul orizont de asteptare al societatii iesite din razboi. In mod funest, la ora victoriei, apareau deja semnele crizei democratiilor parlamentare.

Test de autoevaluare 4

4.1. Explicati, folosind spatiul alocat, motivele pentru care Statul a iesit din razboi cu functii si responsabilitati crescute.

Raspunsul poate fi consultat la pagina

1.6. Consecinte in plan mental si spiritual

Religia

Pacifism si internationalism

Primul Razboi Mondial a zdruncinat respectul pentru valorile traditionale pe intregul continentsi postulatele fundamentale ale Europei liberale si democratice au fost repuse in discutie. Spectacolul macabru a patru ani de continuu macel a umbrit optimismul secolului XIX, a distrus increderea generatiilor precedente in apropiata instaurare a unei societati mai bune, mai libere, mai juste si mai prospere.

Apoi, sacrificiile suportate, tensiunea impusa, efortul de razboi a provocat o reactie de compensare, o dorinta de a recupera anii pierduti rezultand acel apetit pentru bucurie, caracteristic pentru anii 20. Acest sentiment nu s-a regasit insa si in mediul rural fiind specific aglomerarilor urbane, marindu-se astfel discrepanta dintre sat si marile orase.

Razboiul a produs, in plan mental, evolutii contradictorii. Astfel, in timpul conflictului, sentimentul religios si intrebarile mistice asupra sensului destinului uman au renascut. In egala masura insa, conflictul a insemnat dezmintirea fraternitatii evanghelice si inrolarea Bisericii fiecarui stat in efortul de razboi, conducand la detasarea spiritului de credinta.

De asemenea, razboiul a stimulat pacifismul atat in randurile intelectualitatii (literatura postbelica a pastrat o oroare instinctiva fata de propaganda de razboi) cit si la nivel politic, aspiratiile pentru pace fiind o caracteristica fundamentala pentru Europa post-1918. Negocierile pentru dezarmare, increderea in institutiile internationale, simpatia pentru Societatea Natiunilor, pactul Briand Kellog si scoaterea razboiului in afara legii, toate demonstreaza aceasta intentie generala de a preveni revenirea la un alt conflict de aceeasi magnitudine.

In acelasi timp insa, amintirea razboiului, deceptia infrangerii sau dezamagirea unor invingatori a dus la exasperarea amorului propriu si al orgoliului national iar democratia a fost considerata a fi sacrificat onoarea si interesul national mai ales in cazul unor state de curand unificate si care nu isi epuizasera rezervorul nationalist (cazul Germaniei si al Italiei).

1.7. Europa si lumea

Noi poli de putere economica

Daca in 1914 preponderenta continentului european era incontestabila si universal recunoscuta, anii primului razboi mondial au condus la ascensiunea rapida a altor continente. Unele state extra-europene, obligate sa renunte la aprovizionarile din Europa sau solicitate de aceasta sa contribuie la efortul de razboi, au trecut la o industrializare rapida incununata de succes. Balanta de credit s-a inversat si din mari creditoare statele europene au devenit cele mai mari debitoare (in primul rand fata de SUA care detinea la sfarsitul conflictului peste jumatate din rezerva mondiala de aur).

In plan politic Europa ramanea in centrul sistemului international continuand sa joace un rol considerabil in lume. Statele europene mentineau inca imperii coloniale de mare anvergura iar in domeniul artelor si literelor Europa detinea un primat incontestabil.

In plan economic insa, la sfarsitul conflictului, aparitia a noi centre de putere era un fapt indiscutabil. Marile state industrializate extra-europene profitasera de razboiul european si si-au marit productia industriala si agricola, au sustras Europei un numar important de piete (mai ales in Asia) si si-au ameliorat considerabil balanta de plati.

Astfel printre beneficiarii non-europeni putem include Japonia care a intrat masiv pe pietele din China, Asia de Sud-Est si India, a vandut beligerantilor material de razboi si si-a multiplicat de cinci ori productia industriala. Statele Unite reprezinta insa exemplul clasic. In anii neutralitatii in SUA venitul national s-a dublat, productia de otel a crescut de 2 ori iar tonajul flotei comerciale de 4. Statul american a imprumutat beligerantilor mai mult de 11 miliarde de dolari si a castigat definitiv cursa investitiilor in America Latina.

O alta consecinta a razboiului s-a manifestat in problematica coloniala. Relatiile dintre metropole si colonii au intrat intr-un relativ declin, pietele coloniale scapand intr-o anumita masura comertului european in favoarea industriilor nationale sau a Statelor Unite si/sau a Japoniei.

Apoi, rolul important al coloniilor in efortul de razboi (numai India a trimis peste 1 milion de oameni, iar coloniile franceze aproximativ 700.000), mesajul presedintelui american Woodrow Wilson (dreptul popoarelor de a dispune de ele insele) si tezele marxiste anti-imperialiste au creat premizele inceputului miscarilor de emancipare politica.

In sfirsit, chiar daca in plan artistic si literar Berlinul, Viena, Parisul si Londra au ramas simboluri ale unei vieti culturale de o valoare incontestabila, in stiinta si mai ales in tehnicile de productie si gestiune Europa a inregistrat un recul masiv, Statele Unite preluand in forta prima pozitie.

Test de autoevaluare 5

5.1. Indicati principalele modificari in ierarhia puterilor economice la nivel mondial.

Raspunsurile pot fi consultate la pagina

1.8. Triumful democratiilor ?

Extinderea democratiei

Reversul medaliei

Victoria Puterilor Aliate si Asociate in Primul Razboi Mondial a fost perceputa in epoca drept un mare triumf al democratiei asupra ramasitelor Vechiului Regim imperiile autocratice si regimurile autoritare. Prabusirea dinastiilor neconstitutionale si victoria aliatilor erau vazute ca o binemeritata ravansa asupra sistemului retrograd impus de Congresul de la Viena si ca o consacrare a sistemului politic democratic.

Primele semnale ale epocii postbelice sustineau aceste perspective. In Germania si Austria a fost proclamata Republica si Adunari Constituante au adoptat constitutii democratice ce prevedeau votul universal si alegerea presedintelui. Statele nou-aparute, reconstituite sau reintregite Cehoslovacia si Iugoslavia, Polonia, Romania adopta sau perfectioneaza Legi Fundamentale democratice.

Experienta razboiului conduce la reforme chiar in randurile democratiilor. Astfel in Marea Britanie se introduce sufragiul universal, in Italia intra in vigoare o noua lege electorala iar in franta se modifica regimul electoral prin introducerea reprezentarii proportionale.

Mai mult decat atat, democratizarea se intinde peste toate formele politice si de organizare sociala, un exemplu fiind reglementarea problemelor de munca. Astfel, dupa ce in 1919 guvernul Clemenceau voteaza legea privind ziua de munca de 8 ore, Tratatul de la Versailles va dedica un capitol special pentru organizarea relatiilor sociale. Se nastea astfel Biroul International al Muncii ce trebuia sa pregateasca codificarea legislatiei sociale si elaborarea unei carte internationale a muncii si relatiilor dintre patroni si salariati.

Democratizarea atinge chiar si domeniul relatiilor internationale. Insistenta presedintelui american asupra diplomatiei deschise demonstra ca diplomatia secreta era considerata responsabila pentru izbucnirea tragicului conflict iar in epoca se credea sincer ca alt gen de proceduri diplomatice vor putea suprima germenii razboaielor.

In acest sens, crearea Societatii Natiunilor trebuia sa extinda si sa generalizeze in relatiile internationale principiile si practicile democratice existente in interiorul statelor: discutii publice, deliberare de tip parlamentar, reglementarea chestiunilor prin majoritatea voturilor. Prin universalizarea regimului parlamentar se considera ca triumful dreptului asupra fortei, al ordinii juridice asupra solutiei violentei se poate instaura definitiv.

Realitatea postbelica era insa diferita. Sfarsitul ostilitatilor si reglementarile Conferintei de Pace nu au suprimat toate problemele nascute din razboi sa nerezolvate de acesta. Pe de alta parte, profunzimea modificarilor din economie, societate, moravuri, idei si mentalitati nu era inteleasa pe deplin de contemporani si in cazul invinsilor - Germania, Ungaria - dar si a unor invingatori Italia, transformarile produse de razboi si de consecintele pacii contribuiau deja la indepartarea fata de modelul democratic propus.

Pentru statele invinse, distrugerile razboiului, mizeria infrangerii, ocupatia straina, greutatea reparatiilor impuse de tratatele de pace, instabilitatea politica generata de prabusirea regimurilor politice respective, dezorganizarea economica si nu in ultimul rand amputarile teritoriale suferite au reprezentat traumatisme profunde, rani morale durabile. In aceasta zona intentiile democratice erau sortite esecului iar sentimentele revansarde, intoleranta, nationalismul extremist au renascut in perioada interbelica sub forma regimurilor politice totalitare, dictatoriale si autoritare, culminand cu izbucnirea unei alte teribile catastrofe Al Doilea Razboi Mondial.

1.9. Bibliografie

• S. Bernstein, P. Milza, Istoria Europei, Iasi, Ed. Institutul European, 1998

• Francois Chatelet, Evelyne Pisier, Conceptiile politice ale secolului XX, Bucuresti, Humanitas, 1994

• Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, Bucuresti, Ed. Lumina, 1999

• A.Rowley, Istoria Continentului European, Bucuresti, Chisinau, Cartier, 2001

1.10. Raspunsuri pentru testele de autoevaluare

Test de autoevaluare 1

1.1. Descoperirile stiintifice, noile tehnologii, imbogatirea confortului cotidian, reglementarile sociale, democratizarea invatamantului.

1.2. Germania, Austro-Ungaria, Rusia Tarista

Test de autoevaluare 2

2.1. Clasele mobilizabile goale, diminuare natalitatii, cresterea mortalitatii infantile, lipsa de producatori si consumatori, afectarea apararii nationale si a activitatii intelectuale, dezorganizarea familiei.

Test de autoevaluare 3

3.1. Fostii combatanti, noii imbogatiti si cei ce saracisera brusc.

3.2. Ura fata de noii imbogatiti.

3.3. Marirea fracturii dintre muncitorime si clasa de mijloc, teama burgheziei de bolsevizarea Europei si derapajul treptat al acestei clase spre partidele extremiste.

Nota: In cazul in care nu ati raspuns corect la doua dintre intrebarile ultimului test,europene. s-au schimbat, Statele Unite dar si Japonia devenind competitoare de forta pentru principalele pu re-studiati capitolul 1.4. si bibliografia indicata.

Test de autoevaluare 4

4.1. Primul Razboi Mondial a impus necesitatea mobilizarii resurselor umane si materiale, a coeziunii morale a natiunii, a justitiei si echitatii societale si statul a intervenit in domenii pe care nu le mai gestionase pana atunci. Dupa razboi tot statul a fost chemat sa organizeze demobilizarea masinii de razboi si reconversia economica astfel incat rationalizarea si controlul au continuat.

Test de autoevaluare 5

5.1. Datorita razboiului ierarhiile economice mondiale s-au schimbat, Statele Unite dar si Japonia devenind competitoare de forta pentru principalele puteri industrializate europene.

1.11. Lucrare de verificare 1

Pe baza textului unitatii si a bibliografiei, alcatuiti un eseu structurat pe tema Consecintele in plan mental si spiritual ale Primului Razboi Mondial .

Punctele care trebuie atinse sunt: factorii care au influentat mentalitatea postbelica, noile valori adoptate in timpul conflictului, diferentele de mentalitate dintre segmentele sociale, sentimentul de imbatranire si necesitatea recuperarii anilor pierduti, problemele religioase, pacifismul si internationalismul, concluzii.

Instructiuni privind testul de evaluare:

a. daca este posibil, tehnoredactat, Arial 12, 1,5 rinduri, max. 5 pagini

b. se trimite prin posta tutorelui.

c. se foloseste in primul rand cursul dar pentru obtinerea unui punctaj ridicat este necesara parcurgerea bibliografiei indicate.

Criteriile de evaluare sunt:

claritatea exprimarii si absenta formularilor nesigure,

sirul logic al argumentelor,

utilizarea bibliografiei.