DACII

1.1.Unde locuiau. Organizare.

Teritoriul ocupat de traci se intindea de la Marea Egee pana in regiunea Boemiei si din zona Iugoslaviei actuale pana la gurile Bugului.

Dacii si getii, reprezentau o ramura a marelui popor indo-european al tracilor. Ocupau teritoriul cuprins intre Muntii Balcani (Haenius) si Muntii Slovaciei si de la litoralul apusean al Marii Negre pana dincolo de bazinul Tisei. Triburile denumite "dacice" locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii si al Banatului, iar ale "getilor", in campia Dunarii (inclusiv in sudul fluviului), in Moldova si Dobrogea de azi. Una si aceeasi populatie daco-getica apare la scriitorii greci cu numele generic de "geti", iar la autorii romani cu denumirea de "daci". Se pare ca in prima jumatate a sec. II i.e.n. toate aceste formatiuni gentilice si tribale constituiau patru uniuni puternice, fiecare emitand - inca din secolul anterior - moneda proprie.

Daco-getii s-au desprins din masa triburilor trace, incepand sa-si contureze un profil de civilizatie distincta, pe la inceputul mileniului I i.e.n. (cf. H. daicoviciu). cateva secole mai tarziu, numele lor apare la autorii greci, alaturi de cel al scitilor.

Locuintele dacilor erau facute din argila si de forma rotunda, ovala sau de patrulater. Casele taranilor erau colibe din impletituri de nuiele lipite cu lut, cu uin acoperis de pai, stuf sau sindrila. Casele nobililor aveau mai multe etaje si erau mult mai costisitoare, dintr-o temelie de piatra si in rest din lemn, asemanatoare cu cabanele de munte. In curte aveau un put si cosuri in care sa isi tina proviziiile.

Prezentare.     

Aspect fizic.

Barbatii erau inalti si robusti aveau pielea de culoare deschisa, parul blond si ochii albastrii. Oamenii de rand purtau plete, de aceea erau numiti "comatii" (pletosi), in timp ce nobilii purtau o caciula de lana - pilleus si de aceea se numeau "pileati" sau "tarabostes". Femeile erau inalte si zvelte, cu parul strans la spate intr-un coc.Imbracamintea geto-dacilor semana cu portul popular romanesc.

Portul geto-dacic.

Imbracamintea daco-getilor era simpla. Barbatii purtau pantaloni stransi pe picior (cioareci) si o camasa lunga adunata la mijloc cu un brau. Pe vreme de iarna purtau un cojoc mai lung. Nobili isi acopereau capul cu o caciula (pilleus). Femeile purtau o camasa incretita, cu maneci scurte si fusta. Pe cap isi puneau o broboada, innodata da spate sub coc.

Civilizatie.

Ocupatii

Asemenea celorlate ramuri tracice si daco-getii erau mari producatori de cereale: orz, secara, linte, bob si multe varietati de grau. Baza economiei o forma agricultura si cresterea vitelor. Foloseau plugul cu brazdar si cutit de fier, inca din secolul III i.e.n.. Inventarul uneltelor agricole, insuma la aceasta data: coase lungi (de tip celtic), seceri, sape, sapaligi, cosoare pentru taiatul vitei de vie, tarnacoape, securi, greble cu sase colti s.a.m.d..

Daco-getii cultivau intensiv si vita de vie. Practicau tot atat de intens albinaritul si bineinteles, pescuitul. Cresteau vite cornute , mici si mari; iar rasa de cai foarte iuti a getior era renumita. Dacia era vestita si prin bogatiile ei naturale. Lemnul padurilor transilvane era foarte cautat de greci, pentru constructia corabiilor. Din timpuri vechi, dacii foloseau desigur pacura, dar numai cea gasita la suprafata. Cu sarea gema, mult folosita pentru conservarea pestelui si a carnii, cat si la argasitul pieilor, daco-getii faceau un comert intens, mai ales cu grecii.

Credinta

Asupra religie daco-getilor, informatiile cele mai ample le-a lasat Herodot:

" Iata in ce fel se socot ei nemuritori: credinta lor este ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zamolxis. Tot in al cincilea an, arunca sortii, si intotdeauna pe acela dintre ei pe care cade sortul il trimit ca solie la Zamolxis, incredintandu-I de fiecare data toate nevoile lor.

Trimiterea solului se face astfel: cativa dintre ei, asezandu-se la rand, tin cu varful in sus trei sulite, iar altii, apucandu-l de maini si de picoare pe cel trimis la Zamolxis, il leagana de cateva ori si apoi, facandu-I vant, il arunca in sus peste varful sulitelor. Daca, in cadere, omul moare strapuns, raman incredintati ca zeul le este binevoitor; daca nu moare, atunci il invinuiesc pe sol, hulindu-l ca este om rau; dupa ce arunca vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut ii spun solului cat mai este in viata. Cand tuna si fulgera, geto-dacii trag cu sagetile in sus, spre cer, si isi ameninta zeul, caci ei nu recunosc alt zeu in afara de al lor."

Cultura

Obiectele de podoaba curente, de obicei din bronz, sunt lucrate cu finete si inspirate de modele de obicei grecesti, si mai rar iraniene si celtice. Adevarate obiecte de arta, sunt piesele de argint si aur, decorate cu motive geometrice, vegetale, zoomorfe sau umane, de influenta scitica dar mai ales persana.

Formarea statului dac. Burebista si Decebal

"Burebista", barbat get, luand in maini carma neamului sau, a ridicat poporul coplesit de nevoi din pricina nesfarsitelor razboaie si atat de mult l-a indreptat prin anumite deprinderi, viata cumpatata si ascultare de porunci, incat doar in putini ani a facut o mare impartire si a adus sub stapanirea getilor pe cei mai multi vecini. Ba chiar si de romani era de temut, deoarece era neinfricat Istrul si prada Tracia pana in Macedonia si Illyria. A pustiit astfel pe celtii care se amestecau cu tracii si cu ilirii, iar pe boiii care se aflau sub ascultarea lui Critasiros, precum si pe taurisci, i-a sters de pe fata pamantului. Pentru convingerea poporului, el a conlucrat cu Deceneu, un vraci, care a pribegit prin Egipt si a invatat anumite semne prevestitoare prin care deslusea vrerile divinitatii. In scurt timp Deceneu insusi a fost socotit patruns de suflu divin, la fel cum am spus vorbind despre Zamolxis. Si, in semn de supunere, getii s-au lasat induplecati sa taie vita de vie si sa traiasca fara vin. Burebista a fost rasturnat in urma unui complot pus la cale impotriva lui de o mana de oameni, mai inainte ca romanii sa trimita impotriva-i o expeditie. urmasii lui s-au dezbinat, dezmembrand tara in mai multe regiuni".

Burebista a devenit capetenia unei puternice uniuni de triburi aproximativ in anul 82 i.e.n. Numeroasele sale victorii contra triburilor celtice ale boiilor si tauriscilor, contra bastarnilor dintre Carpati si Nistru, a sarmatilor iranieni si a cetatilor pontice; armata numeroasa de care dispunea, despre care se spune ca ajungea la 200000 de oameni (cifra probabil exagerata); energia, clarviziunea si calitatile diplomatice stralucite de care a dat dovada, i-au creat un prestigiu imens.

Burebista a fost ajutat - cum relateaza Strabon - de marele preot Deceneu in opera de restaurare a ordinii si de insanatosire a moravurilor poporului. Astfel, in decurs de zece-doisprezece ani Burebista a creat un stat care se intindea din bazinul Dunarii de Mijloc si Muntii Slovaciei pana la gurile Bugului si tarmul apusean al Marii Negre; iar in sud, pana in zona Muntilor Balcani. Intr-un decret dat de cetatea greceasca Dionysopolis, Burebista era numit "cel dintai si cel mai mare dintre regii Traciei".

Ajuns stapanul Romei, Caesar pregati - in cadrul campaniei sale impotriva partilor - si o expeditie de pedepsire a lui Burebista, concentrand o armata de 16 legiuni si 10000 de calareti. Dar Caesar este asasinat in 44 i.e.n., an in care si Burebista este ucis in urma unei revolte a unui grup de nobili, adversari ai autoritatii statale centralizate. Statul faurit de el se dezmembreaza in patru, apoi in cinci formatiuni politice separete, - urmand ca unitatea sa fie redtabilita in secolul urmator, sub autoritatea lui Decebal.

In cei 131 de ani care s-au scurs de la moartea lui Burebista pana la carmuirea lui Decebal, actiunea de reunificare a triburilor daco-getice a continuat fara intrerupere; incat, in anul 85 e.n., in timpul domniei regelui dac Duras-Diurpaneus (predecesorul lui Decebal), "in jurul statului dac transilvanean cu centrul in Muntii Orastiei se grupasera de acum geto-dacii din Oltenia, Muntenia, Moldova centrala si de miazazii" (H. Daicoviciu). Prin urmare un stat mai putin intins decat fusese cel al lui Burebista. Teritoriile dobrogene fusesera intre timp anexate provinciei romane Moesia din sudul Dunarii, - zona controlata strict de garnizoanele romane.