CONSTITUIREA O.N.U.

CONSTITUIREA O.N.U.

Dupa declansarea celui de-al doilea razboi mondial, s-a pus problema crearii unei organizatii mondiale complet noua, profitand de experienta Societatii Natiunilor, care a esuat in misiunea sa interbelica. In Charta Atlanticului (14 august 1941), presedintele F.D. Roosevelt a trasat principiile fundamentale ale unei noi ordini internationale. Aceasta prevedea "instituirea unui sistem de securitate generala stabilit pe baze mai largi".

La 1 ianuarie 1942, mai multi conducatori, intre care si Churchill si Roosevelt, au adoptat o Declaratie a Natiunilor Unite, prin care acestea se angajau sa puna in scena, imediat dupa sfarsitul razboiului impotriva Axei, un sistem de pace si securitate. In cadrul conferintelor din timpul razboiului - de la Moscova (19-30 oct. 1943- s-a afirmat principiul "egalei suveranitati a tuturor statelor pasnice"), Teheran (8 nov. - 2 decembrie 1943, unde au convenit sa puna pe picioare aceasta organizatie), Dumbarton Oaks (sept.-oct. 1944) si Yalta (4-11 februarie), s-au pus bazele viitoarei organizatii. Cei trei mari (SUA, URSS, Anglia) au decis sa tina o conferinta constitutiva in aprilie-iunie 1945.

Conferintele de la Dumbarton Oaks (21 septembrie-7 octombrie 1944) care s-a desfasurat in etape, intre anglo-saxoni si rusi si intre anglo-saxoni si chinezi, puneau bazele viitoarei organizatii. Partile s-au pus de acord asupra unui numar de chestiuni:

Organizatia Natiunilor Unite urma sa fie compusa dintr-o Adunare Generala, un Consiliu de Securitate, un Secretariat, o Curte Internationala de Justitie si un Consiliul Economic si Social.

Au ramas in suspensie doua probleme: cea a votului si cea a admiterii celor 15 republici componente ale URSS ca entitati separate.

Hotararile de la Yalta : erau admise Ucraina si Bielorusia, ca membre ale Organizatiei, iar votul tarilor membre in Consiliul de Securitate urma sa aiba efect in toate cazurile. La Yalta, cei trei mari au introdus, in proiectul lor, dispozitii care garantau mentinerea preeminentei lor. Societatea Natiunilor a fost paralizata de principiul unanimitatii. Noua organizatie era condusa de un directorat al marilor puteri, membre permanente ale Consiliului de Securitate care aveau drept de veto. Cei trei mari au cazut de acord ca sa convoace o conferinta la San Francisco pe 25 aprilie 1945, pentru pregatirea Cartei acestei organizatii.

ONU a fost definitiv fondata prin Charta de la San Francisco, semnata la 26 iunie 1945, de catre 50 de state. Era vorba de a se crea o organizatie eficace, realmente reprezentativa si dotata cu largi competente.

Adunarea Generala incarneaza democratia la scara internationala, limitata in exercitarea puterii de catre membrii permanenti, cu conditia ca sa ramana solidari sau sa ajunga la un compromis.

Pregatirea tratatelor de pace urma sa fi e facuta de alte organizatii: Consiliul celor trei Mari puteri si Consiliul celor cinci ministri de externe (creat la Potsdam).

Carta Natiunilor Unite (sau Constitutia ONU)

Carta contine 19 capitole si 111 articole, in care sunt definite principiile si scopurile Organizatiei, apoi sunt descrise diferitele organe si functionarea lor.

Scopul esential era acela de a mentine pacea si securitatea internationala, prin masuri comune eficiente. Pacea nu este unicul scop, semnatarii proclamand credinta in drepturile fundamentale ale omului, in demnitatea si valoarea persoanei umane, in egalitatea in drepturi intre barbati si femei, precum si intre natiunile mari si mici; ei sunt adeptii libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie. Era reafirmat dreptul popoarelor de a-si hotari singure soarta. Pentru ca libertatea sa aiba baze solide, ONU erau decise sa favorizeze progresul social si sa instaureze conditii mai bune de viata, intr-o libertate mai mare", cea mai buna metoda fiind cooperarea internationala pentru rezolvarea problemelor internationale de ordin economic, social, intelectual sau umanitar.

Erau declarate membre ale Natiunilor Unite:

toate statele participante la Conferinta de la San Francisco (adica, cele care declarasera razboi Germaniei si Japoniei);

toate celelalte state care accepta obligatiile cartei.

La 10 ianuarie, cu prilejul sedintei inaugurale, Adunarea Natiunilor Unite cuprindea 51 de membri.

Organismele

Adunarea Generala si Consiliul de Securitate (rol politic)

Consiliul Economic si Social (insarcinat cu cooperarea, in toate domeniile, referitoare la nivelul de viata material si cultural al oamenilor)

Consiliul de Tutela (insarcinat cu administrarea si supravegherea teritoriilor aflate sub mandate ale Societatii Natiunilor, unele teritorii desprinse din statele ex-inamice).

Curtea Internationala de Justitie.

Secretariatul.