Capitularea Germaniei naziste

Capitularea Germaniei naziste

Pentru Germania nazista inceputul anului 1945 a coincis cu retragerea silita a Wehrmachtului de pe cele mai importante teatre de operatiuni militare: din Est, din Vest si din Italia.

In Vest, trupele aliate comandate de generalul Eisenhower au reusit sa stabileasca vechea linie a frontului exact la o luna dupa ruperea ei, adica la 16 ianuarie 1945. La scurt timp dupa aceea, mai precis la 20 si 23 ianuarie, toate cele trei grupuri armate aflate la dispozitia lui "Ike" au pornit asaltul Rinului.

In acelasi timp, in Rasarit, Armata Rosie a declansat cea mai puternica ofensia (180 de dvizii) pe care a desfasurat-o in tot cursul razboiului. Ca urmare, Reichul a pierdut o zona vitala pentru continuarea razboiului, bazinul Sileziei, fapt care l-a determinat pe Albert Speer sa aprecieze intr-un memorandum predat lui Hitler la 30 ianuarie 1945 ca "razboiul este pierdut".

Odata ajunse la granitele Germanei, trupele aliate lansara aproap concomitent, dinspre Est si Vest, asaltul decisiv. Astfel, fortele lui Eisenhower au atacat fara ragaz pe trei directii principale: nord, centru si sud. Iesite la Rin, ele forteaza cu succes, intre 7 si 25 martie 1945, aceasta importanta bariera naturala si strategica in drumul lor spre centrul celui de-al treilea Reich, dupa care pornesc mai departe in vederea infaptuirii jonctiunii cu Armata Rosie. Apreciind la sfarsitul lui martie ca un atac in scopul cuceririi Berlinului de catre anglo-americani nu ar fi adus vreun "avantaj strategic concludent", generalul Eisenhower se decise sa lase ocuparea capitalei Reich-ului in seama armatei sovietice. Acestea fiind hotarate, I.V. Stalin, impreuna cu consilierii sai militari, a elaborat planul "operatiunii Berlin", declansata la 16 aprilie 1945. Wehrmachtul nu a putut stavili asaltul sovietic si la 25 aprilie 1945, fronturile 1 bielorus (comandat de maresalul G.K. Jukov) si 1 ucrainean (comandat de I.S. Konev), respectiv pe la nord si pe la sud, inchid complet cercul in jurul Berlinului.

Evolutia evenimentelor a intensificat la maximum deruta in randurile cercurilor conducatoare militare si politice hitleriste. Vazand a totul era pierdut, unii lideri fascisti (Goring, Himmler) parasira "barca" nazista, in speranta realizarii unor acorduri separate cu aliatii occidentali. Fuhrerul Adolf Hitler si mai multi colaboratori de-ai sai (Bormann, Goebbels, Keitel) se decisera sa ramana la Berlsin, in buncarul construit sub Cancelaria Reichului.

La data de 22 aprilie 1945 in buncarul subteran de la Berlin a avut loc ultima mare reuniune a conducerii militare germane generalul Hans Krebs, seful Statului Major General al armatei terestre, isi incheie raportul astfel: "Soarta Berlinului se va decide in doua-trei zile" Atmosfera era deosebit de incordata si la un moment dat Hitler sare in picioare, incepand sa urle. Se facu alb ca varul, dar peste o clipa sangele ii navali in obraji. Tipa ascutit, pierzandu-si din cand in cand vocea, si arunca cuvinte ca: lasitate, tradare, neascultare si imputari la adresa Statului Major, a Wehrmachtului si a fotelor S.S. Deodata, spre stupoarea celor prezenti, se pravali in scaunul sau si izbucni in plans ca un copil. Printre hohote, recunoscu, pentru prima oara, de fata cu martori:

Totul s-a sfarsitRazboiul e pierdutMa impusc.

Apoi, participantii la aceasta intrunire, in frunte cu Jodl, se aruncara la picioarele fuhrerului adorat, incercand sa-l convinga sa nu se sinucida. Dup putin timp, Hitler isi reveni si se hotari sa ramana la Berlin si ordona sa se comunice poporului hotararea sa.

In tot acest timp, armata sovietica, dupa incercuirea Berlinului la 25 aprilie 1945, desfasura cu succes asalturi asupra capitalei germane. La 27 aprilie, ea ocupa principalele aeroporturi ale orasului, iar in ziua urmatoare reusi sa rupa centura de aparare interioara. La inceputul zilei de 29 noiembrie Hitler primeste vestea a trupele germane se aflau la mai putin de 500 de metri de buncar. In aceste momente, Hitler s-a hotarat sa ii dicteze secretarei sale testamentul au politic, care prevedea: succesorul fuhrerului va fi Karl Doenity, seful marinei de razboi, Goebbels era cancelar, Bormann - ministru cu problemele partidului, Seyss-Inquart - ministru de externe iar despre Hitler se spunea ca "prefera moartea unei resemnari lase, si chiar capitularii". La 30 aprilie, dupa ce a primit o comunicare de la Keitel in sensul a armata lui Wenck fusese oprita definitiv in drum spre Berlin, Hitler isi puse capat zilelor; odata cu el s-a sinucis si Eva Braun. Cadavrele lor su fost stropite cu benzina si arse in curtea Cancelariei Reichului.

Pentru a incerca o intelegere de ultim moment cu U.R.S.S., generalul Krebs a fost trimis la cartierul general al lui I.V Ciuikov, comandantul Armatei 8 de garda din componenta Frontului 1 bielorus al lui Jukov. Prin Ciuikov si Jukov, oferta lui Krebs a parvenit Moscovei, care a raspuns sa nu accepta nici un fel de negocieri cu guvernul germane inaintea unei capitulari neconditionate a Reichului.

In noaptea de 1-2 mai a incetat orice activitate in buncarul de sub Cancelaria Reichului. Coebbles a urmat "exemplul" lui Hitler; la fel, generalii Krebs si Burgdorf. Ceilalti aproximativ 500-600 de membrii ai anturajului lui Hitler, in frunte cu Martin Bormann, au fugit din buncar atunci cand soldatii sovietici tocmai asaltau intrarile. Unii dintre fugari au reusit sa traverseze liniile sovietice, iar Martin Bormann, dandu-si seama de zadarnicia tentativei, atunci cand a ajuns la podul Invaliedenbrucke s-a sinucis spargand intre dinti o fiola de cianura. Peste putin timp, la 2 mai 1945, trupele garnizoanei berlineze s-au predat in fata armatei sovietice.

Devenit fuhrer in urma mortii lui Hitler, marele-amiral Doenitz a fixat resedinta sa si a guvernului in localitatea Flensburg, langa granita daneza. El spera sa poata scapa Germania de o capitulare neconditionata, dar acest plan s-a naruit sub loviturile aplicate Wehrmachtului de catre fortele aliate. Astfel, la 29 apeilie 1945 s-a semnat acordul pentru depunerea armeolr de catre fortele germane din Italia de nord, urmand sa intre in vigoare la 2 mai 1945; la 5 mai 1945 a devenit efectiva capitularea trupelor fasciste din nord-vestul si sudul Germaniei. Amiralul Friedeburg a fost si el trimis sa discute cu W.B. Smith, seful Statului Major a lui "Ike", insa acesta i-a spus ca nu au nimic de discutat decat in cazul unei capitulari neconditionate. Auzind acestea, Doenitz l-a trimis pe Jodl sa discute cu Eisenhower, insa si acesta a primit acelasi raspuns, motiv pentru care la 7 mai 1945, ora 2.41 a semnat actul care prevedea capitularea "tuturor fortelor armate" ale Germaniei.

Comunicarea sovietica privitoare la trimiterea la Berlin a delegatiei autorizate sp semneze actul final al capitularii totale si neconditionate a Germaniei a fost primita la Flensburg in prima parte a zilei de 8 mai 1945. Momentul fiind fixat pentru miezul noptii, feldmaresalul Keitel, amiralul Friedeburg si generalul de aviatie Stumpf au pornit de indata la Berlin cu un avion.

Reprezentantul Comandamentului Suprem al fortelor sovietice, maresalul G.K. Jukov, care a prezidat intalnirea din 8-9 mai 1945 a declarat:

" Dupa cum fusese stabilit, la ora 23.45 Tedder, Spaatz si de Lattre de Tassignz, reprezentand Comandamentul aliat, precum si A.I Visinski, K.F Teleghin, V.D Sokolovski si altii s-au adunat in biroul meu, alaturi de sala unde urma sa aiba loc semnarea de catre germani a actului capitularii neconditionate. La ora 24 precis am intrat cu toti in sala. In sala, in jurul unor mese lungi, acoperite cu postav verde, s-au asezat generalii aliati.

- Noi, reprezentantii Comandamentului Suprem al fortelor armate sovietice si ai Comandamentului Suprem al trupelor aliate, am declarat eu deschizand sedinta, suntem imputerniciti de guvernele coalitiei antihitleriste sa primim din partea Comandamentului german capitularea neconditionata a Germaniei. Invitati in sala pe reprezentantii comandamentului german.

Germanii au fost invitati sa ia loc la o masa separata, pregatita special pentru ei, langa intrare. M-am adresat reprezentantilor Germaniei:

- Aveti in mana actul capitularii neconditionate; l-ati studiat si aveti imputernicirile necesare pentru a-l semna?

- Da, l-am studiat si suntem gata sa-l semnam, a raspuns cu glasul inabusat generalul feldmaresal Keitel, inmanandu-ne un document semnat de amiralul Doenitz in care se sapecifica faptul ca cei trei delegati erau imputerniciti sa semneze actul capitularii neconditionate.

Ridicandu-ma in picioare, am spus:

- Propun delegatiei germane sa vina aici, langa masa. Aici veti semna actul capitularii neconditionate a Germaniei.

Keitel s-a ridicat repede, aruncandu-ne o cautatura dusmanoasa, apoi si-a lasat ochii in jos si, luand incet de pe masuta bastonul de feldmaresal, s-a indreptat cu pasi nesiguri spre masa noastra. O data cu el s-au apropiat de masa Stumpf, Friedeburg si ofiterii care ii insoteau. Indreptandu-si monoclul, Keitel s-a asezat pe marginea scaunului si a semnat fara graba cele trei exemplare ale actului. Si-au pus apoi iscaliturile Stumpf si Friedeburg."

In ziua de 9 mai, ora 0.50, s-a incheiat sedinta in care a fost primita capitularea neconditionata a fortelor armate germane, iar incepand din aceasta zi - proclamata in mod oficial ca zi a Victoriei - trupele germane de pe diverse fronturi au inceput sa se predea in masa. La 23 mai 1945, toti membrii guvernului de la Flensburg au fost arestati si supusi anchetei privind activitatea lor ostila pacii si umanitatii desfasurata in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Survenita la numai cateva zile de la prabusirea "Republicii sociale" a lui Mussolini in Italia, capitularea Germaniei naziste a marcat sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial pe continentul european. Prin disparitia riechului hitlerist - cel mai puternic si mai priculos dintre statele Axei - situatia fortelor armate nipone s-a deteriorat considerabil. Rezistenta Japoniei s-a prelungit numai cu putin peste trei luni, ea fiind constranda sa capituleze la 2 septembrie 1945, fapt ce a pus punct final celui de-al doilea razboi mondial.