Razboaiele greco-persane sau razboaiele medice

Razboaiele greco-persane sau razboaiele medice

Incepand cu 522,Darius I, un suveran energic, conducea Imperiul ahemenid, impartit      in circa douazeci de circumscriptii(satrapii), administrate de un guvernator persan, purtand titlul de satrap("protector al regalitatii").O grava criza nu va intarzia sa izbucneasca in Asia Mica, in principal in Ionia, intre persani si grecii dornici sa-si redobandeasca libertatea.

In 499, Ionia se revolta impotriva dominatiei persane.Apelul de ajutor lansat catre cetatile grecesti de pe celalalt mal al Marii Egee nu gaseste ecou decat la Atena si la Eretria, care trimit un modest contigent de trupe, acestea reusesc sa incendieze Sardes capitala satrapiei, dupa care se retrag.Insurectia se extinde in Coria si Cipru.Reactia persana nu intarzie: rebeliunea este zdrobita si in 494, Miletul, de unde pornise revolta, este luat cu asalt si cucerit.Satrapul Astaphernes se arata totusi moderat in ceea ce priveste represiunea si pentru a calma spiritele, permite dezvoltarea in orasele elene a unui regim de autonomie civica, fara insa a renunta la perceperea unui tribut.

Interventia militara a lui Darius in Asia Mica ii atrasese acestuia atentia catre Occident si trezise poate in el idei expansioniste, ori macar ii starnise dorinta de a impune in Grecia regimuri care sa-i fie favoribile in scopul de a elimina riscul difilcutatilor pe care le aveau cu grecii din Asia Mica incitati de compatrioti lor din Europa.In cursul verii anului 490 o importanta escadra persana isi face aparitia in Marea Egee, sub conducerea amiralului Datis.Naxos este incendiata, Eretria este jefuita si parjolita.

Persanii debarca la Marathon, pe coasta orientala a Aticai.Insa, sub conducerea lui Miltiade, un contigent grec compus din 10000 de atenieni si 1000 de plateeni ii ataca si ii pun in deruta, provocandu-le unele pierderii, Datis ridica ancora si renuntand sa mai debarce la Phaleron, face cale intoarsa in Asia.Atenienii considera ca au reputat o mare victorie, cu care nu vor conteni sa se laude.Ei sustin ca, prin actiunea lor, au salvat Grecia de asaltul barbarilor.

Acestia insa nu vor intarzia sa revina.Xerxes, care ii succedase lui Darius in 486, organizeaza in 481 o noua expeditie mobilizand o armata care, conform lui Herodot, numara 1700000 de oameni de origini dintre cele mai diverse si 1207 vase.Cifre fara indoiala exagerate, cel putin in ceea ce priveste soldatii,dar care exprima impresia de imensitate pe care o vor fi avut cei care au vazut sosind armata persana.Unii dintre greci, cuprinsi de panica sau care sperau sa obtina profit din atitudinea lor, raman neutri sau se alatura, asa cum o fac tesalienii si telianii, invadatorului. Infanteria persana coboara din Nord in 480, dupa ce traversase stramtorile, flota o insoteste, urmand litoralul.In 481, treizeci de cetati, reunite in congres la Istmul Corent sub conducerea Spartei, decisesera sa se alieze si sa reziste;un corp de 7000 de oameni (in special pelopenesieni si focidieni) sunt postati la Termopile pentru a bloca defileul care, in acea epoca reprezenta, intre mare si lantul muntos, locul de trecere obligatoriu spre Grecia meridionala, ei sunt condusi de catre regale Spartei Leonidos care, vazandu-se tradat si invaluit din spate, se sacrifica eroic impreuna cu 300 de spartani pentru a permite restului trupei sa bata in retragere, iar flotei ateniene si lacedemoniene sa aiba timpul de a se replia spre sud prin canalul Euripe dupa o ciocnire nedeschisa cu flota persana la Capul Artemisiondin nordul insulei Eubeea, cele doua confruntari au loc aproximativ simultan, in iulie 480.

Persanii coboara spre Atena, pe care o ocupa fara dificultate si o jefuiesc; atenienii se retrasesera in insula Salomina, ca urmare apelarilor lui Temistocle cel care isi convinsese cetatea sa echipeze, intre 483 si 480, o flota de 200 de trireme, contructia ei a fost finantata din beneficiile obtinute prin exploatarea minelor de plumb argentifer de la Laurion.La sfarsitul lui septembrie 480, flota greaca, numerand aproximativ 400 de vase (dintre care 200 furnizate de Atena), zdrobeste armata persana, atrasa printr-un siretlic al lui Temistocle in stramtoarea situata intre insula Salomina si coastele Atticei."Marea dispare sub mormanul de epave, de cadavre sangerand malurile, stancile sunt incarcate de morti" va scrie Eschil in Persii (V.491-421).In septembrie 479, este randul armatei, pe uscat, pe care Verxes a lasat-o sub comanda generalului Mardonios, sa fie infranta la Plateea, in Beatria, de catre o forta elena formata din aproximativ 40000 de hopliti (dintre care 10000 de lacedemonieni si 8000 de atenieni), aflati sub ordinea regentului Spartei, Pausanias.In acelasi timp, baza navala persana de la capul Myzale, in Asia Mica, este surprinsa si incendiata de escadra greaca venita din Samos.In 483, garnizoana persana din Setos, ultima baza de pe sol europeana, este alungata de atenieni.Majoritatea cetatilor grecesti din Asia Mica, devin libere.

Bibliografie:"Secolul lui Pericle" autor Jean-Jacques Maffire