Cavaleri si cavalerism

Centrul lumii feudale este castelul, iar cei de care seniorul se slujeste pentru a-si exercita drepturile si puterea sunt cavalerii. In aceasta situatie intra initial categorii foarte diverse: marii seniori, printi si castelani, seniorii detinatori de proprietati mari si mijlocii, din randurile carora provin cei mai multi cavaleri, si in fine luptatori lipsitii de pamant, dar care locuiesc la castel si sunt familiarii seniorului.

Respectul fata de acelasi cod de valori ii aproprie pe toti acesti oameni, impotriva diferentelor dintre ei, deosebindu-i intr-un ordin distinct. Razboinicii-cavaleri cultiva vitejia, capacitatea de a-si proba forta fizica in lupte si loialitate, schimbul de servicii, obligatia de a nu trada si de asi ajuta seniorul in lupta, larghetea, dispretul fata de bogatie, refuzul de a strange si usurinta de a risipi. Mai presus de toate este insa onoarea - datoria de a lupta pentru respectabilitatea celuilalt.

Pentru inceput intrarea in randurile cavalerilor este precedata de o lunga ucenicie in meseria armelor. La 18 sau 20 de ani cand se considera pregatit tanarul aspirant participa la o ceremonie de initiere. Ulterior, el intra in familia razboinicilor profesionisti de la castel, cu acceptul seniorului care, in aceasta imprejurare, ii daruia un harnasament. Era apoi supus unor incercari menite sa-i demonstreze public capacitatile de luptator. Mai tarziu, o data devenit cavaler, isi continua antrenamentele si participa la aventurile militare ale seniorului, desfasurate in fiecare primavara. In restul timpului, vanatoarea sau turnirele erau preocuparile de capatai.

Ceremonia de investire cu rangul de cavaler :,,In zorii zilei urmatoare s-a pregatit baia asa cum se obisnuieste la primirea cinstei de cavaler. Dupa ce si-a spalat trupul, nobila odrasla a imbracat pe piele o camasa incretita de panza fina de in, pe deasupra o haina lunga tesuta cu fire de aur, acoperita cu o mantie vopsita in culoarea purpurii. Purta pantaloni de matase scumpa, iar in picioare avea pantofi impodobiti cu figuri de lei aurii A iesit dinauntrul odailor in vazul lumii I s-a adus un cal spaniol splendid. Purta acum o za minunata, impletita din verigi duble, despre care se credea ca nu poate fi strapunsa de izbiturile nici unei lanci sau sulite; soldurile, genunchii, pulpele ii erau acoperite si de zale de fier; purta la picioare pinteni de aur; scutul cu chipuri de leisori aurii ii atarna de grumaz; pe cap i s-a pus un coif care stralucea de multimea pietrelor pretioase; i s-a dat o lance de frasin cu varful facut din fier; in sfarsit, i s-a adus o sabie, care se pastra acolo din vremuri stravechi."

Intr-o vreme nesigura, dominata de absenta unei puteri centrale, cavalerii inabusa violenta, jaful si agresiunea. Raporturile dintre seniorii de puteri egale sunt de multe ori incalcate. Singura garantie pentru a pastra sub control situatia este trupa de cavaleri din jurul castelanilor. Pe de alta parte, orice act de violenta a unui vasal care nu lezeaza direct interesele seniorului nu poate fi pedepsit de acesta. In situatia data victimele nu au alta cale decat razbunarea impotriva agresorului si a bandei care l-a insotit. Se desfasoara astfel razboaie intermediabile, care nu se sfarsesc decat atunci cand rivalii si familiile lor sunt exterminati in totalitate.

Fata de acesta lupta permanenta, care dezorganizeaza societatea si ii      distruge resursele, Biserica, singura institutie a autoritatii in epoca, a luat atitudine. Crestinarea cavalerilor, indepartarea lor de atat de costisitoarele conflicte cat si dirijarea lor spre razboiul sfant este cea mai importanta opera a sa in secolul al XI-lea. Astfel, treptat, Biserica se implica in ceremonia de investire, binecuvinteaza armele, restrange dreptul de lupta stabilindu-1 exclusiv in acele zile cand nu sunt asociate cu o sarbatoare religioasa. Cavalerii inteleg ca functia si privilegiile le impun si anumite indatoriri aflati acum in slujba lui Dumnezeu, mai au dreptul sa lupte doar impotriva dusmanilor sai si in favoarea celor saraci. Razboaiele sfinte (cruciadele) puteau astfel sa inceapa.

Spiritul cavaleresc a determinat inlocuirea fortei brutale cu cultul onoarei.

Secolul al XII-lea a adus si alte schimbari importante. Domeniul, orasele infloritoare si comertul reactivat produc numeroase venituri. Devine posibil pentru unii, sa aiba mereu masa pusa, sa intretina o armata de tovarasi de lupta, intr-un cuvant sa asocieze bogatia si prosperitatea cu calitatea de nobil.

Placerea pentru exercitii fizice grele si primejdioase, pentru vanatoare si turnir si chiar pentru razboaie a ramas la fel de vie. O dovedesc intre altele si perfectiunile aduse tinutei de lupta si tacticii. Corpul este mai mult protejat, greutatea armamentului a crescut si pentru ca nu se mai putea da jos de pe cal cavalerul este obligat sa lupte in sarje succesive cu lancea.

Cavalerul trebuia sa stie sa-si dovedeasca in orice moment forta corpului si bunatatea sufletului.

Distractiile Vanatoarea era distractia favorita a feudalilor, deoarece era o ocazie de a calari si de a folosi armele.

Turnirul insa constituia cel mai bun prilej pentru cavaleri de a-si demonstra abilitatea, deoarece simula conditiile luptei directe. Toti cavalerii doreau sa se intalneasca in turnir, pentru ca aceasta intrecere constituia de multe ori ocazia de a-si alege consoarta.

Iarna castelele erau vizitate de trupe de artisti ambulanti(dansatori), iluzionisti, dresori de ursi sau alte animate etc. Trubadurii si truverii erau cantaretii care interpretau, acompaniati de un instrument, cantece de vitejie. In ele erau povestite faptele de arme ale unor personaje reale sau imaginare. Aceste cantece reflectau idealurile cavaleresti: onoarea, fidelitatea si vitejia razboinicului. Cel mai cunoscut este Cantecul lui Roland, realizare de seama a literaturii cavaleresti.

Participarea cavalerilor la razboaiele sfinte, in orient sau in Spania, sub steagurile Bisericii, a consolidat crestinarea acestui corp ofiteresc si i-a schimbat naravurile. Bravirii si loialitatii li s-au adaugat ca valori supreme ale cavalerismului, protectia celor slabi si oprimati si repararea tuturor nedreptatilor. In acelasi timp, asupra vietii de fiecare zi a nobililor-cavaleri bogatia isi pune amprenta, modificand interioarele, vestimentatia si alimentatia zilnica. Mobilele decoreaza spatiul, bijuteriile imbogatesc oamenii. Dispretul pentru cultura dispare treptat o data ce prezenta clericilor se face resimtita in castelele seniorale.

Se naste astfel, sub influente multiple o noua clasa nobiliara, mai educata, mai rafinata si mai cultivata decat predecesoarele ei. Castigand in timp drepturi, cavalerii tind sa le lase mostenire si aspira sa se identifice cu nobilimea. Pe de alta parte ideologia cavalerismului exercita o mare fascinatie asupra celorlalti membrii ai societatii.

Acesta noua lume se arata foarte dornica de manifestari literare, de poezie si muzica. Subiectul principal a multor incercari artistice ale timpului il constituie cavalerul si valorile pe care le exprima modelul sau. Astfel, in nordul Frantei se compun pe gustul publicului poeme epice ("Chansons de geste')care aduc in atentie un personaj personal din trecut, fara prea mare respect pentru adevarul istoric. Cel mai celebru "Cantecul lui Roland', infatiseaza in 4000 de versuri luptele de la "Roncevaux', unde ariergarda regelui Carol, a fost masacrata de basci (778).Faptul de mai sus este reconstituit doar in masura in care pune in valoare virtutile razboinice, datoria vasalului fata de senior, atasamentul fata de locurile unde s-a nascut, teme care interesau si faceau placere. In acelasi timp in sudul Frantei se remarca poezia lirica, preferinta pentru un subiect amoros prezentat cu gratie si cu idealism, uneori si intr-o nota satirica. Versurile sunt suportul unor cantece interpretare de jongleuri, care le insotesc cu dansuri amuzante si tot felul de scamatorii.

Sub semnul unei schimbarii radicale a mentalitatii cavaleresti in atitudine fata de femeie, dragostea intra in viata societatii medievale isi precizeaza regulile si isi stabileste vocabularul. Cavalerul indragostit isi prezinta omagiul "doamnei sale" pe care doreste s-o castige cu vitejia si larghetea sa si s-o slujeasca cu loialitate. Ea este cea ce, in epoca, se defineste prin termenul curtoazie cu alte cuvinte arta de a face curte unei femei.

Desi importanta sa a scazut foarte mult in timp (cavaleria se mai pastreaza si astazi doar in armatele catorva state ale lumii), valorile pe care le-a impus cavalerismul raman in continuare valabile. Este mostenirea cea mai durabila a structurilor sociale medievale, care a influentat civilizatia europeana si care inca constituie un model.

Cavalerul perfect Este curtenitor, distins, sincer si bun povestitor. El stie sa vaneze in padure sau in teren mlastinos. Stie sa joace sah. Din punga sa cu bani, el a dat celor care i-au cerut. Este plin de evlavie fata de Dumnezeu. El uraste razboiul si iubeste pacea. cand multimea dusmanilor il ataca, el se arata a fi cel mai solid si cel mai viteaz. Toti, si cei puternici, si cei slabi isi gasesc sprijin in el.