Constitutia din 24 septembrie 1952

Constitutia din 24 septembrie 1952

Prin Constitutia din 1948 s-a incercat si s-a reusit transformarea totala a economiei nationale din economie concurentiala intr-o economie centralizata dupa modelul sovietic si o nivelare la standardul cel mai scazut a puterii economice a locuitorilor Romaniei, lasandu-se pe planul al doilea organizarea politica a statului. Acest aspect trebuia insa corectat si, astfel, schimbarile la nivel national petrecute in primii ani de socialism au fost inscrise intr-o noua Constitutie in anul 1952. Adopatata la 24 septembrie 1952, noua lege fundamentala consacra modelul stalinist in organizarea statului roman, reprezentand actul totalei aserviri a Romaniei fata de Uniunea Sovietica.

Prin prevederile Constitutiei din 24 septembrie 1952 este intarit si mai mult rolul statului in dirijarea intregii vieti economice, sociale si politice. Statul controleaza astfel toate activitatile derulate pe teritoriul Romaniei, iar intreaga activitate a puterilor statului era subordonata Partidului Muncitoresc Roman si, implicit, intereselor acestuia. Marea Adunare Nationala, Prezidiul Marii Adunari Nationale si Consiliul de Ministrii nu mai reprezentau decat niste organe, constitutional formate, care care serveau toate scopului unui partid. Principiul separatiei puterilor in stat este din nou desfiintat de prevederile constitutionale, din cuprinsul acestora rezultand o imixtiune a puterii executive in atributiunile puterii legislative si puterii judecatoresti. In practica puterea executiva era singura putere reala in stat, ignorandu-se astfel rolul Marii Adunari Nationale, insa, in final toate organele statului erau subordonate hotararilor Partidului Muncitoresc Roman.

O modificare esentiala a Constitutiei din 1952 se face prin Legea nr. 1 din 25 martie 1961, lege votata, ca majoritatea legilor din aceasta perioada, in unanimitate de voturi de Marea Adunare. Prin aceasta lege a fost creat Consiliul de Stat al Republicii Populare Romane, organ al puterii care inlocuia Prezidiul Marii Adunari Nationale. Atributiile Consiliului de Stat erau mult mai largi decat ale organului pe care il inlocuia, acesta concentrand prerogative importante ale puterii executive si ale puterii legislative in dauna Consiliului de Ministrii si Marii Adunari Nationale. In fapt, Consiliul de Stat devine organul central al puterii politice in Republica Populara Romana, primul presedinte al acestuia fiind ales Gheorghe Gheorghiu-Dej