Constitutia din 1991

Constitutia din 1991

Schimbarea de forte pe plan mondial, decaderea U.R.S.S., pe fondul promisiunii de neintervenire cu forta in cazul unor modificari politice in statele Tratatului de la Varsovia, promisiune facuta de liderul de la Moscova, Mihail Gorbaciov, blocul comunist din centrul si sud-estul Europei se prabuseste. Rand pe rand regimurile comuniste sunt inlocuite din statele socialiste, deschizandu-se treptat drumul democratiilor de tip capitalist dupa modelul american si vest european. Acelasi proces are loc si in Romania unde, rasturnarea regimului totalitar s-a produs printr-o ampla miscare populara care s-a transformat in revolutie. Actiunile, declansate pe 17 decembrie 1989 la Timisoara, au atins punctul culminant pe 22 decembrie cand, la Bucuresti, Nicolae Ceausescu a fost nevoit sa fuga, fiind insa prins si, ulterior condamnat la moarte si executat, impreuna cu sotia sa, Elena. Executia lui Nicolae Ceausescu a insemnat inlaturarea terorii comuniste instaurate in Romania pe 30 decembrie 1947 si deschiderea unei noi epoci democratice in istoria statului roman.

Dupa evenimentele din decembrie 1989, puterea a fost preluata de Consiliul Frontului Salvarii Nationale care, in "Comunicatul pentru tara" din 22 decembrie traseaza obiectivele care urmau sa fie urmarite de noul guvern revolutionar prezidat de Petre Roman, pentru a instaura in Romania un climat democratic, inlaturand reminiscentele organizarii politice socialiste. In perioada imediat urmatoare se inregistreaza o adevarata "inflatie" de partide politice, interzise sub regimul inlaturat, constituindu-se pana in mai 1990 peste 80 de formatiuni politice. Intr-o atmosfera foarte tensionata si in conditiile pluripartidismului creat are loc campania electorala, incheiata prin scrutinul din 20 mai 1990. Frontul Salvarii Natioanle reuseste sa obtina 66% din voturi, iar liderul acestei formatiuni Ion Iliescu obtine functia de Presedinte al Romaniei cu 85%. Datorita acestei majoritati reconfortante si a inexistentei unei opozitii solide, cauzata de faramitarea acesteia, Frontul Salvarii Nationale reuseste sa isi impuna principalele proiecte de lege, chiar si Constitutia din 1991 .

La 11 iulie 1990, Adunarea Deputatilor si Senatul. intrunite in sedinta comuna, se declara Adunare Constituanta si incep procedurile de redactare si de votare a proiectului de constitutie. In urma unor dezbateri dezordonate si incarcate de tensiuni, provocate atat de opozitie, cat si de putere, proiectul legii fundamentale a fost in cele din urma votat de Adunarea Constituanta la 21 noiembrie 1991. Constitutia este supusa aprobarii populare prin intermediul referendumului pe data de 8 decembrie 1991 si, intalnind votul favorabil al populatiei, aceasta este adoptata si intra in vigoare, fiind noua lege fundamentala a Romaniei democratice.

Ca expresie juridica a raportului real de forte aparute pe scena politica romaneasca dupa decembrie 1989, Constitutia din anul 1991 reprezinta cadrul legal fundamental pentru organizarea si functionarea statului si societatii romanesti pe baze democratice. Ea consacra reinstaurarea democratiei constitutionale in Romania dupa o intrerupere de aproape jumatate de secol, datorita instaurarii regimului comunist (1947-1989), creand premisele pentru afirmarea unui regim pluralist si desfasurarea unei vieti parlamentare adecvate perioadei de tranzitie pe care o parcurgea societatea romaneasca. Contribuind la cristalizarea structurilor institutionale fundamentale ale statului roman, asezamantul constitutional din anul 1991 se caracterizeaza printr-o reala modernitate din punctul de vedere al modului de redactare a textului constitutional si al tehnicii juridice de ordonare si sistematizare a diferitelor prescriptii si norme existente in diferite Constitutii europene, precum Constitutia Frantei si Constitutia Suediei. Aceasta Constitutie exprima mai bine pluralismul politic, dreptul la identitate al persoanelor apartinand minoritatilor nationale, modul de constituire si functionare al partidelor politice, protectia cetatenilor romani in strainatate, dreptul la libera circulatie, dreptul la viata intima, familiala si privata, dreptul la ocrotirea sanatatii, interzicerea muncii fortate, regimul proprietatii.

In continutul Constitutiei din anul 1991 exista numeroase dispozitii constitutionale care pot fi considerate repere pentru democratia romaneasca. Unul din aceste repere este organizarea politico-etatica a statului roman, organizarea si functionarea principalelor institutii ale statului si colaboarea dintre acestea. Astfel, in Titlul III, intitulat "Autoritatile statului", Constitutia din 1991 organizeaza cele trei puteri ale statului, conform principiului separatiei puterilor in stat, reglementand organizarea si functionarea Parlamentului, Presedintelui Romaniei, Guvernului si organelor administratiei publice centrale si locale, organizarea si functionarea organelor puterii judecatoresti, precum si raporturile dintre aceste institutii ale statului. Autoriatile publice centrale (Parlamentul, Guvernul si autoritatea judecatoreasca) sunt organizate si functioneaza ca "parti" relativ independente si interdependente ale unuia si aceluiasi sistem, organic articulat si ierarhizat, avand ca finalitati majore afirmarea si ocrotirea demnitatii omului, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, instaurarea dreptatii si promovarea pluralismului politic.[2]

Constitutia din 1991 poate fi criticata din mai multe puncte de vedere, aceasta ignorand complet traditia constitutionala romaneasca, desi aceasta traditie fusese verificata pe parcursul a mai mult de sapte decenii. Astfel Constitutia postrevolutionara continua ruptura cu traditia constitutionala romaneasca a fostelor constitutii comuniste, reprezentand o creatie hibrida, ecletica, in care drepturile omului sunt mai mult enumerate decat garantate, iar puterile statului, transformate in autoritati publice, sunt ierarhizate, dandu-se o evidenta preponderenta puterii executive asupra puterilor legislative si judecatoresti .

Insa nu se poate contesta rolul esential al Constitutiei din 1991 in redeschiderea vietii politice democratice in Romania, in conditiile pluripartidismului, separatiei puterilor in stat cu scopul asigurarii si protejarii drepturilor omului si cetateanului. Desi anumite optiuni ale Adunarii Constituante, materializate in prevederile Constitutiei sunt criticabile, bazele democratiei fiind trasate, aspectele negative puteau fi corectate ulterior, iar Constitutia adaptata exigentelor politice, economice si sociale ale unui stat democratic capitalist.