Relatia dintre tarani si comunism

Relatia dintre tarani si comunism

Fac parte dintr-o familie care, in timpul regimului comunist s-a pierdut intre atatea familii comune. Bunicii, au lucrat la C.A.P. din localitatea unde m-am nascut si eu - Frasinet, judetul Olt, iar parintii, dupa ce au facut studiile liceale, cum era moda timpului, s-au angajat in industria usoara din orasul Caracal. Despre comunism nu s-a vorbit mult in familie, astfel incat sa-mi trezeasca atentia. Cand si cand bunicul mai spunea una alta despre comunism, dar fara importanta. Interesul meu pentru acest regim s-a trezit in momentul in care, din lista de optionale la care clasa din care fac parte avea dreptul, am ales, in totalitate cursul O istorie a comunismului in Romania. Desfasurarea lectiilor, nu in stil clasic, ci abordand tehnici moderne, gen interviul, m-au facut sa devin interesata, la inceput, mai mult din curiozitate, iar mai apoi, din dorinta de a cunoaste ceva despre care nu stiam mai mult nimic. Asa am inceput sa caut victime pe care sa le abordez in investigatia mea despre ADEVAR. Si cum cei mai multi tineri de varsta mea cauta sa cunoasca anumite lucruri din familie, la fel am procedat si eu.

Bunicul meu, acum in varsta de 79 de ani, a trecut prin trei dictaturi, cum ii place sa spuna : era copil cand s-a instaurat regimul Carlist, in 1938, apoi, dictatura militara impusa de Antonescu, intre 1940-1944 si regimul comunist, de dupa 1947. Isi aduce aminte cu greutate, dar nu cu greutatea anilor de pe umeri, ci cu greutatea dea uita ceva de care nu poti scapa. Nu vorbeste cu naduf despre cele doua regimuri, pe care le considera total diferite fata de regimul comunist, dar despre acesta din urma, aproape ca nici nu mai vrea sa auda. Abia acum imi dau seama de ce dupa 1989, de cand m-am nascut eu, in familie nu s-a prea pomenit nimic despre acest regim.

Nu as vrea sa va fac sa credeti ca provin dintr-o familie care a avut multe ha de pamant, sau mai stiu cate mori, iazuri etc., nu familia era una de mijloc, cu pamant cat sa nu mergi la altii sa te invoiesti, cu car cu boi, grapa, prasitoare, vaci, oi, as spune o gospodarie specific unei familii de buni gospodari. Numai si pentru atat si ar fi de ajuns sa aduci acuzatii unui regim care distruge un echilibru social, mental specific satului romanesc. Pana la instalarea acestui regim, adus si sustinut, cel putin in primii ani de tancurile sovietice, familia bunicului, cum am ami spus, traia din roadele muncii sale. Nimeni nu gandea la ce avea sa urmeze. Tatal bunicului meu, dar si cativa dintre tinerii de atunci ai satului, cfacusera razboiul in est, povesteau despre colhozul sovietic, despre lipsa de interes a taranului rus fata de o proprietate care nu are proprietar. Povesteau si atat, mai mult a curiozitate decat a ceva premonitoriu. Multi tineri care luptasera acolo, vor primi pamant prin reforma agrara din 1945, nu stiau ca bucuria aceasta de a avea o palma de pamant a ta era de scurta durata.

Impunerea colectivizarii a insemnat pentru taranul roman deposedarea de proprietatea asupra pamantului, deposedarea de radacinile sale adanc infipte in pamantul de generatii. M-am intrebat, dupa ce am facut investigatii pe acest subiect de ce a durat atat de mult colectivizarea, nu numai la noi la romani, ci si in celelalte tari comuniste, inclusiv in U.R.S.S. Raspunsul cred ca l-am gasit, pentru omul de la tara, pamantul reprezinta mai mult decat pamant, proprietate, el reprezinta viata. Taranul nu era deposedat doar de pamant, el era deposedat de tot : animale, utilaje, mentalitate. Povesteste bunicul meu ca multi dintre tarani s-au angajat sefi pe atelajele de boi, tocmai pentru a fi aproape de animalele pe care le crescuse, si numai cine nu s-a nascut la tara nu stie ce legatura se stabileste intre om si animal.

Incerc sa pun ordine in fragmentele spuse cu greutate de bunicul meu.

Imi spune ca regimul flutura ca vrea sa introduca egalitatea, sa nu mai fie clase, sau oameni exploatati. Nici macar teoretic nu poate fi acceptata ideea, iti dai seama ca este vorba despre o utopie, nu este posibil sa fie egalitate de proprietate. Si acest lucru, bunicii mei l-au experimentat. Spuneam ca nu a fost o familie etichetata ca facand parte din randul chiaburilor, a fost socotita mai mult de mijloc. S-au trecut in colectiv, dupa ce a suportat toate etapele : cote, intovarasiri etc, prinanii 1959, cand se trecusera cam toti locuitorii satului. De fapt, partea la care m-a facut bunicul meu sa ma opresc este ce a urmat dupa incheierea colectivizarii. Poate va surprinde, dar sunt convinsa ca mai toti elevii s-au grabit sa sublinieze aceasta perioada. Dupa 1962, cand Gheorghe Gheorghiu Dej anunta incheierea colectivizarii, pentru taran ceea ce a urmat a fost la fel de greu ca si perioada in care s-au facut presiuni asupra sa. Daca primii ani au fost ani de propaganda, in care acesta primea cate o cota parte din productia obtinuta, cand in sate a inceput fenomenul de electrificare, mai mult fortata decat de buna voie, cand televiziunea nationala si-a extins aria de difuziunea aproape in toate satele, a urmat dezradacinarea. Bunicii mei au ramas in continuare sa lucreze pamantul, unul s-a angajat sef de atelaj, pe carul si boii cu care intrase in colectiv, iar bunica, la ferma de legumicultura. Chiar daca, pana prin 1970 aduceau acasa din produsele obtinute, totusi ei nu erau impacati cu situatia nou creata. Incepuse sa-si faca loc lenea, hotia. Dupa anii 75, au fost nevoiti sa faca fata unei situatii

Pentru tarnul simplu colectivizarea a insemnat o noua etapa.Fiecare era legat de bucata li de pamnat,oamenii nu erau egali asa cum nici azi nu sunt.Colectivizarea a insemnat egalitate,dar doar la suprafata,nu in totalitate,oamenii au fost deposedati de tot ce aveau,de atelajl viu sau mort(boi,care,pluguri,pamant,animale,tot).

Azi sa ai ceva numai al tau si maine sa te trezesti fra nimic,nu poate duce decat la o stare psihica ingrozitoare,manie,ura,sentimente de ranchiuna si atatia oameni nevinovati,atatea suflete care au fost executate pe nedrept,poate pentru ca si-au iubit atat de mult patria.Oare cui i-a pasat ?probabil celor care se aflau in dificultate,oamenilor cu principii morale,nu si tradatorilor,hotilor,oameni gata sa se vanda pe ei insisi,aproapele lor,tara,pentru o stare trecatoare de mai bine.

In colectiv lucrurile nu au stat deloc bine,in afara faptului k nu exista stimlarea de care omul are atata nevoie pentru a face cat mai bine un lucru,nu existau nici prietenii reale,fiecare era pentru el,nu exista incredere.
Norma a fost impusa inca de la inceput,pentru fiecare persoana in functie de dificultatea fiecarei munci,de exemplu cine era la cosit trebuia sa efectueze 10 arii pe zi.In fiecare cerintele cresteau tot mai mult,dar capacitatile omului ramaneau constante,poate chiar in minus,cand normele

ajungea la o intelegere si norma era restransa.

Tot ceea ce puteau face toti acesti oameni era sa taca,sa nu auda,sa nu vada.Starea lor de spirit era comparata cu o ruptura in suflet,un mare necaz,nu puteai sa zici nimic,nici macar sa gandesti,astfel urma sa fii arestat sau poate chiar mai rau.

Uneori poate nu mai suportai atata nedreptate si atat teatru,nu iti parea rau de tine daca erai intemnitat,trimis la munca silnica,etc,dar poate te gandeai la copiii tai,sotia ta,rude,familie,poate de asta nu te-ai opus,de dragul lor,nimeni nu merita sa sufere.

Cultul personalitatii imi sugereaza acum doar o stare de iritare,mie,dar celorlalti care au fost nevoiti si sa-l suporte,oare ei cum au indurat ?

Si sotii Ceausescu nu faceau altceva decat sa se minta pe ei insisi,sa vada zambete si aplauze in spatele carora se afla dusmanie si sentimente negative gata sa erupa.

Si toti CAP-isti se duceau oriunde erau chemati ,totul se oprea in loc pentru omagierea celor doi dictatori.Si desi urau CAP-ul cu tot ceea ce insemna el erau mereu prezenti acolo si il incurajau.Relatiile intre colegi erau rareori de tovarasie,caci fiecare era doar pentru el,spioni existau peste tot si increderea era inghetata de teama.

La inceput cand colectivizarea a fost impusa ,fortat,a fost un moment dificil,plata era foarte proasta ,chiar 50-80 de bani.Se platea o data pe an,sau la cateva luni,in bani si in produse ,cereale,1-2 kg de porumb si grau in functie si de productia din acel an.

Uneori poate munceau un an intreg ,din greu,si cand se intorceau acasa nu aveau decat sapa in spate si absolut nimic,totul le era luat.

Si din putinul pe care il aveu trebuiau sa de-a si cota,ea se lua in functie de pamantul si animalele pe care le avea :cereale,carne de porc,vita,miel,uneori poate murea un animal si nu mai avea de unde sa de-a cota,dar ea exista mereu,astfel ca nu-i ramanea decat sa cumpere si sa de-a la stat,nu exista mila.

Alimentele niciodata nu se ajungeau,cu atat mai putin painea,asfel ca trebuiau sa plece la ora 1 noaptea cu trenul personal pentru a ajunge la 5 dimineata in Bucuresti.Nu se dadeau decat1-2 paini la fiecare alimentara,painea era 4 lei.Se intorceau acasa cu 20 de paini,se invechea destul de repede,si ea trebuia mentinuta proaspata si comestibila cat mai mult timp,se foloseau diverse metode pentru asta,cum ar fi si aburirea ei.

Intovarasirile agricole au insemnat comasarea pamanului.Oamenii dispuneau de pamant si in alte sate,nu doar in cel in care locuiau.In urma intovarasirilor agricole cei care au acceptat au avut o munca mai usoara,deoarece nu mai erau nevoiti sa se duca in alte sate sa-si munceasca pamantul,celorlalti care nu erau de acord li se dadea pamant in sate mai indepartate un pamant nefertil,greu de lucrat,sau nu li se mai dadea deloc.

Nu existau variante de alegere,exista decat o lozinca si aceea era : ''ORI TE SPANZURI,ORI TE INECI,ORI LA COLECTIV TE TRECI !!!''

Comunismul a insemnat durere pentru toti oamenii de pretutindeni,cu mic cu mare,cu totii au avut de suferit atat in mod direct cat si indirect.La vederea celui din jurul tau suferind,pierind in durere,nu te poate duce decat cu ganul la pierzanie.

Acesta este comunismul vazut prin ochii unui om simplu,care stie sa faca diferenta dintre ce e bine si ce e rau.

Este trecut prin viata,are experienta necesara supravietuirii de zi cu zi si sustine cu tarie :''NU,COMUNISMUL NU A FOST BUN !!''

Acest interviu a fost realizat pe diverse persoane ,care au fost atat pro cat si contra comunismului,

daca persoana precedenta declara cu tarie ca a fost contra acestei politici,si descria atat suferintele

sale cat si ale celorlalti colegi de munca,urmatoarea persoana intervievata va arata o atitudine usor

blanda fata de comunism,d tot ceea ce a insemnat el si consecintele lui.

Se numeste Neagoe Vasile are 63 de ani si este pensionar.

De origine sociala taran mijlocas,a urmat cursurile unui liceu horticol si astfel a ajuns sa fie angajat

prima oara ca salariat la CAP ca tehnician,apoi sef de ferma pe tot satul,incepand din anul 1966-1992.

Nu a intampinat greutati de natura politica in desfasurarea activitatii sale profesionale intr-ucat

s-a supus regimului comunist pentru a nu avea de suferit atat el cat si intreaga familie,astfel a

devenit membru de partid PCR.

Sedintele de partid erau aproape saptamanal si erau acolo prezenti mereu toti membrii de partid.

Tot ce avea da facut era sa-si laude muncitorii,productia ,recoltele sanatoase si din abundenta

.Sa laude regimul,sa prezinte o situatie a oamenilor buna sau chiar foarte buna,oameni multumiti

de castigurile lor si de conducatorul lor,Tovarasul Ceausescu,de beneficiile aduse de acest regim

totalitar si alte satisfactii.

In realitate lucrurile nu stateau deloc asa,productia nu era foarte mare,iar oamenii dupa cum bine

se stie nu erau deloc multumiti,ci din contra nemultumirile cresteau pe zi ce trecea tot mai mult.

La stiri,TVR,caci era singurul canal de televiziune care exista atunci,lucrurile stateau la fel

de roz,totul se exagera si totul era cenzurat,nu exista decat bine,dar doar la suprafata,adevarul

se afla undeva sub o patura diafana,puteai sa-l aflii,sa-l descoperi dar nu in totalitate,doar

mici parti din realitatea cruda cu care se luptau oamenii zi de zi.Si la radio povestea era la fel,

acelasi bine care predomina,aceiasi oameni multumiti care s-ar parea dupa spusele lor ca nu au

suferit niciodata s-au macar ar cunoaste acest sentiment,sper deosebire de TVR care nu era

decat cateva ore,radio era toata ziua,insa nimeni nu indraznea sa asculte ,acolo adevarul era spus

direct,pe fata,comunistilor nu le convenea aceasta situatie,adeseori incercau sa intrerupa

frecventa radioului,lucru sesizat de toti ascultatorii Europei Libere,prin bruiaje ale frecventei,

nici Vocea Americii nu se lasa usor intimidata de comunstii si de securistii de pretutindeni,

si ei relatau adevaruri grele din tara noastra,pe care radiourile noastrae si TVR-ul nu erau in

stare sa o faca tot din motiv de cenzura.Tara noastra era catalogata drept o tara saraca,regimul

Ceusescu era si el blamat,oamenii erau bagati toti in aeeasi oala,saraci,hoti,lasi.Nimeni nu stia

ce se intampla cu adevarat,nici macar ei,americanii,SUA,nu detineau adevarul absolut,ci doar o

mica parte din el,diferenta era ca ei ne relatau cel putin adevarul nu povesti de acelasi gen pe

care le auzem mereu la stiri,cum ar fii : ''In acest an prouctia din zona X ,a fost de 5 tone '' !,sau

''In judetul X,la ferma Y o purcea a fatat nu mai putin de 20 de purcei'' !si toate erau minciuni pe

care nimeni nu le putea crede,dar erai fortat de imprejurari sa o faci,adevarul era undeva la mijloc,

productia nu era nici macar de 3 tone,cat despre purcea nu exista minciuna mai mare decat asta.

Deznodamantul pe care ar fii putut sa-l de-a un simplu om,obisnuit care nu stia ce se intapla in

tara noastra,el find de exemplu din Franta cred ca ar fi fost urmatoarea : ''Aceasta tara e perfecta,

cu oameni perfecti,cu animale perfecte,recolte,regim,producie perfecta,totul e PERFECT'' !!!!!si

in mintea mea,acum acest citat nu face decat sa-mi starneasca o stare de amuzament,dar atunci nu

era asa,asta era si impresia pe care sotii Ceausescu vroiau sa o imprime peste tot,peste toate

,imaginea unei Romanii Libere dominata de perfectiune.

Trecand peste aceasta remarca ,totusi semnificativa,reiau din nou povestea acelei persoane care a

facut prte din CAP.Fiind cel mai important din acel colectiv,el era persoana raspunzatoare de tot si

de toate ce se intamplau acolo .primea adesea indicatii de la organele de partid referitor la moul de

desfasurare a activitatii sale cum ar fii :sa faca planul la productie,grau,porumb,pruni,rosii,vii sau

sa se poarte frumos cu muncitorii sa-i asculte si la randul sau sa stie sa se faca ascultat de ei,

sa fi un bun exemplu de urmat pentru cei din jurul sau.

Salariatii se supuneau la ascultatrea acestor indicatii,isi faceau pur si simplu datoria,dar asa cum

oamenii sunt de toate felurile,asa se intampla si in colectiv,nu putini erau cei care nu ascultau

cererile celor mai sus decat ei.Urmarea acestor fapte pentru ei era sanctionarea,li se taia din norme

,lucru care se vedea evident la primirea banilor la 3-4 luni sau la primirea de produse.Intre

muncitori existau relatii si de prieteni si de dusmanie,dar rare cazuriAdesea erau chemati la

Securitate si sanctionati,doar pentru ca se parau intre ei,dusmania banului adeseori nu cunoaste

limite si satenii stiau si ei bine acest lucru.

Oamenii din acea comunitate din care facea parte si domnul Neagoe,erau linistiti,nu au existat

probleme in satul dumnealui legate de comunism,nu au existat oamenii cu pucarie,poate si

pentru ca satul era foarte mic,dar poate si pentru ca toti s-au supus inca de la inceput,nu au

existat divergente de opinii contra comunismului.Ii place sa creada ca a fost un bun conducator,

nu a facut rau nimanui,din contra i-a ajutat de cate ori a putut chiar daca si el era la randu-i comunist,

nu pentru ca ar fii vrut ci pentru ca situatia o cerea.A prins oameni furand de zeci de ori,nu a parat

pe nimeni,nu a facut un rau intentionat semenilor sai.A avut aceeasi atitudine modesta

fata de toti muncitorii,chiar daca printre ei se aflau si dusmani,prieteni sau chiar rude,lumea l-a iubit,

acest lucru se obseva si azi intr-o doza simpla de respect pe care consatenii i-o acorda mereu , 

''nea Gilu''caci asa era numit de toata lumea a ramas acelasi om simplu e cand s-a nascut ,e

constient ca a inceput de jos,ca familia sa nu a fost una chiabura,dar a muncit pentru a-si castiga

painea cea de toate zilele.

Cultul personaliatii a fost si el simtit de toti comunistii de pretutindeni.Cand venea

Tovarasul Ceausescu,oamenii de la colectiv si nu numai,se deplasau cu masinile CAP-ului acolo

unde erau chemati,Scornicesti,Slatina,Corabia,oriunde sosea Ceausescu timpul s-ar fii parut ca

se opreste in loc pentru omagierea acestui tiran,numit tovaras-un cuvant care denota prietenie,iubire

,bucuria de a imparti si de a darui,sinceritate,afectiune,oare era potrivit pentru Ceausescu ?

Si cu totii aclamau :''sa traiti tovarase Ceausescu'' !,aplaudau,fluturau steagurile unei

tari libere,dar atat de dependenta.Si nu de putine ori a avut ocazia sa-i intalneasca pe

cei doi soti,si acum isi aduce aminte trasaturile celor doi,fete palide si brazdate de urme

ale batranetii care incepeau sa-si faca aparitia pe chipurile celor care au calcat mii

de suflete in picioare ,au ras si i-au umili pe cei credinciosi si buni patrioti,poate pentru

ca si-au iubit prea mult tara sau poate pentru ca sunt demni de un neam de oameni drepti si vrednici,nimeni nu stie de ce ?!

A avut parte si de ore de invatamant politic,acelasi teatru si aceeasi spectatori voiosi.Li se preda

politica sau laudau partidul si il ridicau pana in slavile cerului,ii invata sa faca planul la recolte sua diverse alte lucruri.Aceste ore erau tinute de catre secretarul de partid,el era un fel de ''profesor indrumator'',nu erau foarte numeroase aceste ore,2-3 pe saptamana,dar asta nu le impiedica sa fie la fel de plictisitoare si de anoste.

De aceea si oamenii mai lipseau adesea,astfel ca erau scutiti 2-3 h de o predica plictisitoare si mereu aceeasi dar sanctionarea si nu intarzia sa apara 5-10% din productia pe care o faceai in acea perioada sau mustari grave.La aceste ore participau oameni de toate categoriile sociale.

Nivelul de trai din acea perioada s-a ridicat la cote destul de inalte ,permitandu-si concedii la mare sau la munte in functie de sezon,lucru pe care,precizeaza,acum nu si-l mai permite.

Sotia dansului era sefa de formatie la Romanita si raspunzatoare pentru cele 20 de angajate pe care le avea in primire.Era si ea membra de partid si rareori mai putea lua cateva bilete de odihna prin sindicat,salariul dansei era mai mare decat al sotului.

Viata copiilor in invatamant nu a fost afectata nici pro nici contra de ocupatia tatalui lor,membru al partidului PCR.El doar si-a facut datoria fata de stat,oameni si mai ales fata de el.Fiica cea mica a intrat la facultatea de geografie,cu bursa de merit,nu a fost ajutata in nici un fel de comunisti.

Niciodata nu a incercat sa se opuna in vreun fel cerinelor organelor politice,ordinele au fost mereu respectate de frica sa nu-si piarda locul de munca,asta era amenintarea cea mai frevcventa :''daca nu te supui esti dat afara !'',cine isi dorea sa ceva,nimeni.

Tangente cu persoane plecate in strainatate nu au avut,doar o singura verisoara care era plecata in Italia pe vremea aceea si de care nu se stia mare lucru.Tatal ei era chemat foare des la politie si intrebat de decizia acestei de a parasi tara :

-''de ce a plecat ?''

-''ce a influentat-o sa plece ?''

-''tara noastra cu ce e mai prejos de Italia,nu e suficient de buna pentru ea ?''

familia ei primea bani de la fata,ei nu au primit niciodata.

O singura data a avut ocazia sa plece din tara si domnul Neagoe,nu in scopul serviciului sau a altor treburi ce au legatura cu comunismul,ci pentru un concediu,pentru relaxare,din motive mai putin cunoscute aceasta calatorie nu a mai avut loc, a intervenit o restrictie.

Si cand urmau sa fie impartite produsele,situatia statea intr-o lumina usor spre negru,din 500 de kg de grau,250 apartineau statului.Nici la celelalte taxe si impozite situatia nu statea mai bine,omiteai sa-ti platesti fonceria,din simplul motiv pentru ca nu aveai cu ce,ti se luau din casa lucruri sau bunuri materiale,intotdeuna omul simplu era in pierdere.

Nici in extrema cealalta nu era bine,averea facuta si ea ''peste noapte'',nu ramanea nici ea neanchetata,ori erai bagat la ilicit,ori ti se lua din ea considerabil sau in cel mai rau caz erai trimis la inchisoare.Nu a fost scutit nici el de astfel de evenimente caci o persoana din neamul sau care nu lucra la CAP a reusit sa stranga o avere considerabila si sa dispuna de facilitati la care alti consateni doar visau,a fost prima persoana din sat care a avut televizor,masina,aur,si bani pe care ii tinea ascunsi la rude mai apropiate tot de teama Securitatii.

Un alt factor al comunismului a fost si sistemul cotelor relatat astfel :

Cules de -prune :100 kg /zi=o cota

-capsuni :50 kg/zi=o cota

-rosii :100 kg/zi=o cota

-pepene rosu :200 kg/zi=o cota

-cosit de lucerna/mazare/orceag :25 ha pe zii=o cota

-stropit de vii:25 ha/zi=o norma

-taiat de vii :15 ha/zi=o norma

prasit de porumbi :20 ha /zi=o norma

La colectivul care ii era incredintat si muncitorii lui se gaseau diverse,de la pasari,gaini,rate,gaste,

pana la pomi fructiferi,animale si multe alte soiuri de struguri(coama alba,cabernnette,tamaioasa,

a-vous-a-lie,wrestling,etc)

A fost platit destul e bine atat in produse cat si in bani,salariul ajungea la 3000 de lei atunci.Spre

deosebire de noile timpuri atunci banii se ajungeau ,chiar ramaneau,preturile alimentelor ramaneau

constante nu se schimbau ca in ziua de azi in fiecare luna.Nici el nu a fost scutit de mersul

dupa paine la Bucuresti,si nu numai,ulei,zahar,unt,carne,salam, ingrediente necesare

existentei..
Intovarasirile agricole prin ochii lui si relatate se vad altfel dekt cele povestite de bunicul meu 

.Au aparut inaintea colectivizarii personal nu le-a apucat dar si le aminteste din spusele parintilor

sai :''mai multe familii,persoane se adunau impreuna pentru a-si munci pamantul mai usor

cu ustensilele ficaruia''.

Pentru el comunismul nu a insemnat ceva tragic,doar mai mult respect pentru conducator si

pentru organele politice,recunoaste ca ii duce dorul,nu politicii,doar vremurilor care poate erau

mai bune decat cele de azi.Nu mi-a dat un verdict clar cu privire la opinia sa,de acum legata de

comunism,doar mi-a oferit posibilitatea sa privesc in urma prin povestirile sale dar si a altor

oameni care poate nu au fost deasupra altor persoane.

Si ma intreb acum,ce a adus comunismul ?!poate noi functionari,noi parveniti,escroci,persoane

care au stiut sa profite de situatia acelor vremuri,facand-o favorabila pentru ei,sau poate

ca a adus si altceva,minciuni,crime,exilari si multe altele,dar ce nu a adus ?nu a adus multe,bucurii,

libertatea de a alege,-de a fii tu,nu a adus opinia proprie,credinta,comunicarea pasnica.

Puse in balanta ,nu par a fii egale,si totusi timpurile au trecut,oamenii s-au schimbat

dar au ramas aceeasi,vremurile s-au dus si cu siguranta nu se vor mai intoarce,comunismul va

ramane mereu in mintea si in sufletele celor care l-au trait. Si cu certitudine nu va fii uitat atat

de usor,a ramas ca o cicatrice ,nu te mai doare dar ramai cu ea marcat pe viata.