Constructorii piramidelor

Constructorii piramidelor

    Aparitia si dezvoltarea uneia dintre cele mai lungi civilizatii din istoria omenirii - este marcata fara indoiala de Nil si desert. Nilul a jucat un rol primordial in viata oamenilor de aici. In fiecare an, malul depozitat de fluviu pe terenurile inundabile fertiliza pamanturile, permitand umplerea antrepozitelor regale cu grane. Conducatorul suprem - faraonul - zeificat prin traditie, intretinea o ideologie religioasa, ale carei principii fundamentale s-au mentinut vreme de trei milenii.

    La randul sau, desertul constituia o bariera naturala impotriva invadatorilor iar climatul uscat a permis prezervarea unor obiecte pana in zilele noastre, obiecte -demonstrand existenta unei culturi intr-o continua imbogatire. Initial aici nu fusese decat o savana, populata de gazele si strabatuta de vanatori. In urma uscarii acestor tinuturi, populatia s-a grupat pe malurile Nilului. Initial au existat doua regate: Egiptul de Jos, cu importante centre comerciale, si Egiptul de Sus. Cele doua tari s-au unit in jurul anului 3100 i.e.n. sub regele din Sud, Narmer (sau Menes).

    O parte importanta din averile faraonilor a fost consacrata inaltarii mormintelor acestora. La inceput ele au fost din caramida, dar incepand cu cea de-a III a dinastie s-a trecut la ridicarea piramidelor impunatoare de piatra. Acestea erau rezervate numai faraonilor si personajelor de snage regal, iar nobilii isi construiau propriile mausolee cu peretii acoperiti de hieroglife si adunand aici, ca si regii, importante obiecte de aur sau lapislazuli.

    Numeroase piramide au fost construite in timpul inundatiilor, angajandu-se in acest scop si taranii care nu mai puteau lucra la camp. Numai pentru piramida lui Keops (a IV-a dinastie) au fost dislocate si transportate 2,3 milioane de blocuri de piatra de cate 2,3 tone fiecare. Incepand din a VI-a dinastie, luptele pentru tron slabesc puterea imperiului, iar poporul cunoaste mizeria si foametea, aceasta fiind o prima perioada intermediara.

    Din a XI-a dinastie insa, Egiptul cunoaste o adevarata renastere. Se dezvolta cultura, arta iar statul se bucura de recunoastere internationala. Este recucerita Nubia, dar din a XIII-a dinstie delta Nilului este ocupata de populatia Hyscos si Egiptul cunoaste a doua perioada intermediara. Alungarea invadatorilor din delta Nilului marcheaza o epoca de prosperitate fara precedent. Frontierele Egiptului sunt cele din Imperiul Mijlociu si popoarele puternice le devin aliati. Asiria si Babilonul platesc tribut iar faraonul Akhenaton incearca sa limiteze puterea preotilor din Teba substituindu-se soarelui si cultivand o noua religie alaturi de sotia sa Nefertiti si fiicele lor. Dupa moartea lui se revine la vechea religie restabilita de Ramses II (vezi articolul de la Personalitati) supranumit 'cel Mare'. Imperiul va cunoaste insa a treia perioada intermediara, va fi condus de principii libieni sau nubieni, va cadea in mainile persilor, va fi cucerit de Alexandru cel Mare si, in cele din urma de romani. Cultura sa si mai ales piramidele au ramas peste milenii imprastiind acelasi mister.