Conventia de Armistitiu cu Natiunile Unite din 12/13 septembrie 1944

In esenta, un act militar, Conventia a transformat Romania in virtutea jocului sferelor de influenta, intr-un stat ocupat, autorizand legal si international jaful sovietic practicat deja la scara intregii tari.

Conventia de Armistitiu a fost mai degraba un dictat pe seama Romaniei decat un simplu act ce ar fi trebuit sa reglementeze raporturile militare dintre sau mai multe puteri angrenate intr-un conflict deschis. Ea a fost semnata 'din insarcinarea guvernului si Inaltului Comandament al Romaniei de Lucretiu Patrascanu, gen. adj. Dumitru Damaceanu, Barbu Stirbei si Ghita Pop,

iar din insarcinarea guvernelor S.U.A, U.R.S.S. si Regatul Unit al Marii Britanii de maresalul Uniunii Sovietice, Rodion Malinovski.

O succinta trecere in revista a celor 20 de articole si 6 anexe ne edifica asupra caracterului supradimensionat in raport cu nota obisnuita a unui armistitiu, de act premergator unui tratat ce punea capat unui razboi.

Elementele pozitive ale actului in ceea ce priveste Romania sunt putine. Intre ele remarcam art.1 prin care era acceptata ideea ca 'de la 24 august 1944, ora 04,00 a.m. Romania a incetat cu totul operatiunile militare impotriva U.R.S.S, pe toate teatrele de razboi, a iesit din razboiul Natiunilor Unite, a rupt relatiile cu Germania si satelitii sai.

In sens negativ, art. al treilea evidentia obligatia 'guvernului si Inaltului Comandament al Romaniei de a asigura fortelor sovietice si ale celorlalti aliati inlesniri pentru libera lor miscare pe teritoriul Romaniei, in orice directie, daca este ceruta de situatia militara. Guvernul si Inaltul Comandament al Romaniei vor acorda orice concurs posibil pentru astfel de miscare prin mijloacele lor si pe cheltuiala lor pe pamant, pe apa si in aer'.

Anexa acestui articol preciza ca prin 'cooperare' se intelegea 'punerea la dispozitia Inaltului Comandament Aliat (Sovietic) pentru deplina folosinta cum va socoti de cuviinta pe durata armistitiului a tuturor constructiilor si instalatiilor romanesti, militare, aeriene si navale, porturi, cheuri, cazarmi, magazii, campuri de aviatie, mijloace de comunicatii, statiuni meteorologice, care ar putea fi cerute pentru nevoi militare in completa bunastare si cu personalul necesar pentru intretinerea lor'.

De altfel, articolele 2, 5, 10 sau 11 demonstreaza cu prisosinta capacitatea constrictiva a documentului, modul in care populatia si autoritatile Romaniei urmau sa sustina un efort material si financiar considerabil.

Articolul 11 obliga Romania la plata a 300000000 dolari platibili in decurs de 6 ani in marfuri (produse petroliere, cereale, vase maritime si fluviale, masini etc).

Prin art.18, lua fiinta o comisie aliata 'de control' cu misiunea de a asigura pana la incheierea pacii controlul executarii clauzelor Conventiei de Armistitiu 'sub directivele generale si ordinele Inaltului Comandament Aliat Sovietic'.

Guvernul Romaniei se angaja sa indeplineasca 'toate instructiunile Comisiunii Aliate de Control'. In plus, Comisiunea Aliata de Control (CALC -n.n.) putea sa aiba organe sau sectiuni speciale precum si 'functionari in diferite parti ale Romaniei'.

CALC a functionat exclusiv sub supraveghere sovietica si pentru satisfacerea intereselor sovietice, ajungand in cele din urma, o autoritate absoluta in conducerea Romaniei. Pentru a beneficia de un camp cat mai larg de actiune atat gen-lt. V. P. Vinogradov cat si succesorul sau la conducerea CALC gen. col. Susaikov, au actionat in directia restrangerii influentei exercitate de reprezentantii SUA si Marii Britanii in Romania, care in buna masura, erau departe de cunoasterea aranjamentelor procentuale prin care Uniunea Sovietica dobandise suprematia in 'gestionarea' spatiului romanesc. Spre sfarsitul anului 1946, ei nu mai aveau decat o pozitie simbolica la Bucuresti.

Chiar din primele luni ale functionarii CALC, pentru a nu irita Moscova, Churchill a cerut reprezentantului Marii Britanii sa fie mai ponderat si sa actioneze doar in limitele intereselor engleze in Romania (numai 10%), convenite cu Stalin in octombrie 1944.

Aceasta pozitie avea sa duca la anularea initiativelor timide ale reprezentantului SUA (Schuyler prezent in Romania intre 28 ianuarie 1945-20 septembrie 1946) de sprijinire a autoritatilor romane impotriva campaniei de sovietizare a tarii, declansata de Kremlin si pusa in aplicare prin intermediul CALC.

Initial subordonata mr. Rodion Malinovski, CAlC a dispus de un sediu central la Bucuresti pe strada Gogu Cantacuzino, nr.13 si de numeroase filiale in toata tara, retinandu-le aici pe cele dobrogene: Constanta, Cernavoda, Sulina si Tulcea.

Conventia continea si alte prevederi punctuale, intre care am retine pe cea de la articolul 4 pentru totalul neadevar cu privire la restabilirea frontierei de stat dintre Romania si Uniunea Sovietica stabilita 'prin conventiunea sovieto-romana din 28 iunie 1940' stiut fiind faptul ca atunci Romania cedase in baza unor note ultimative si nicidecum datorita unei 'conventiuni'.

De mare importanta a fost articolul 16 prin care guvernul roman acceptase obligatia ca 'tiparirea, importul si raspandirea de publicatii periodice si neperiodice, prezentarea spectacolelor de teatru si a filmelor, functionarea statiilor TFF, posta, telegraf si telefon, executate in acord cu Inaltul Comandament Aliat (Sovietic)'.

Aceasta demostreaza controlul informational total din partea organismelor sovietice acceptat de catre statul roman prin semnarea Conventiei. Insemna, totodata, diminuarea deopotriva a prerogativelor suveranitatii statului roman. Chiar si asa, statul roman s-a straduit si a realizat un cadru legislativ care a permis 'alinierea' la obiectivele si obligatiile prevazute in conventie.

In intervalul 2 septembrie 1944-30 octombrie 1947, au fost elaborate peste 60 de acte legislative, care prin transpunerea lor in practica au fixat cadru legal pentru efortul general de executie a prevederilor Conventiei de Armistitiu atat la nivel national cat si regional. Mai mult, s-a infiintat prin lege si o comisie romana pentru aplicarea armistitiului care va suferi modificari de titulatura in perioada mentionata pastrandu-si in esenta atributiunile initiale.

Din analiza documentelor vremii rezulta ca delegatii Comisiei Romane pentru Aplicarea Armistitiului (CRAA) s-au straduit de multe ori cu folos sa reduca dimensiunile jafului practicat de sovietici si gradul de subordonare fata de factorul sovietic. Odata cu Legea nr.61 din 31 ianuarie 1945, s-au stabilit modalitatile concrete de ierarhizare a diferitelor organisme abilitate pentru punerea in aplicare, in Romania a Conventiei de Armistitiu.

In ce priveste marimea efortului financiar facut de statul roman pentru aplicarea Conventiei de Armistitiu, s-a apreciat ca in intervalul 1 septembrie 1944-31 martie 1947, cheltuielile pentru Armistitiu au reprezentat 50% din cheltuielile totale ale statului. Cifra provizorie comunicata de Ministerul Finantelor referitoare la suma totala reprezentand efortul romanesc de achitare a obligatilor decurgand din Armistitiu a fost de peste 1 miliard si jumatate dolari, in conditiile in care pretentiile sovietice cuprinse in textul Conventiei erau de numai 300.000.000 dolari SUA.