CUBA IN CONTEXTUL RAZBOIULUI RECE

CUBA IN CONTEXTUL RAZBOIULUI RECE

Republica Cuba este un stat din nordul Americii centrale, situat pe cea mai mare insula din Antile, care se afla la confluenta Marii Caraibelor, al Golfului Mexic si Oceanului Atlantic. La nord se afla SUA si Bahamas, la vest Mexic, la sud Insulele Cayman si Jamaica, iar la sud-est Haiti.

Populatiile originare amerindiene (Taino, Siboney si Guanajatabey) au cazut sub dominatia Spaniei in secolul al XVI-lea. In mai putin de 200 de ani, populatia indigena a fost practic exterminata total. Lupta coloniei pentru independenta a inceput in 1868 si a continut de-a lungul secolului al XIX-lea pana la Razboiul spaniolo-american din 1898. Statele Unite au ocupat insula pana cand i s-a recunoscut independenta in 1902, limitata totusi de Amendamentul Platt (revocat in 1934), SUA continuand sa aiba o influenta majora in politica cubaneza.

Che Guevara, Fidel Castro Ruz, Camilo Cienfuegos, Ral Castro Ruz si armata lor de rebeli a fost unul dintre grupurile numeroase de gherila care se opuneau dictatorului Fulgencio Batista. 'Miscarea 26 iulie' a lui Castro a absorbit rapid toate aceste miscari si a cucerit puterea, formand guvernul in 1959, dupa victoria impotriva fortelor militare loiale lui Batista. In momentul in care Batista a fost alungat de la putere, 75% din terenul cultivabil era proprietatea cetatenilor straini si companiilor straine (in special nord-americane). Noul guvern revolutionar a adoptat reforma agrara si a confiscat cea mai mare parte a proprietatilor agricole ale companiilor straine. In scurta vreme, relatiile cu SUA s-au deteriorat. La inceput, Castro nu dorea sa discute planurile sale de viitor, dar in cele din urma s-a declarat comunist, explicand ca incearca sa construiasca socialismul in Cuba. Au fost stabilite relatii deplomatice cu Uniunea Sovietica. Un guvern nou, condus de renascutul Partid Comunist Cubanez, a inceput sa puna in practica reformele economice promise de Castro. Printre alte lucruri, asistenta medicala si invatamantul au devenit gratuite pentru toti cubanezii pentru prima oara. Cu o oarecare intarziere, o constitutie de inspiratie sovietica a fost adoptata in 1976.

Pentru mai multe decenii, Cuba a primit un ajutor (subventie) masiv din partea URSS, in schimbul zaharului cubanez, sovieticii livrand petrol. O parte din cantitatea aceasta de petrol era consumata in Cuba, iar restul era vandut pe piata mondiala pentru un profit de cateva miliarde de dolari. In schimbul acestei subventii sovietice, Cuba sprijinea miscarle comuniste din toata America Latina (printre altele: Nicaragua, El Salvador, Guatemala, Columbia si Chile) si din Africa (Angola, Mozambic si Etiopia). Numai in Angola existau peste 50.000 de militari cubanezi. Colapsul Uniunii Sovietice din 1991 i-a dat o lovitura economica grea Cubei, iar cand sovieticii au incetat acordarea ajutorului anual de 6 miliarde de dolari , guvernul comunist a chemat populatia la o 'perioada speciala' de refacere.

Relatia cu Romania

In aceasta perioada, Romania a intretinut relatii cordiale cu regimul cubanez. Tineri din Cuba au studiat in facultatile romanesti, iar Cuba a importat tehnologie romanesca (utilaje petroliere si agricole, automobile ARO, camioane). In 2005, inca se puteau intalni autovehicule ARO pe soselele cubaneze.

In ciuda faptului ca i-a fost interzis accesul la imprumuturile de la FMI si Banca Mondiala, deoarece Cuba este in zona debitorilor Clubului de la Paris cu sute de milioane de dolari, economia tarii nu s-a prabusit, desi venitul pe cap de locuitor este inca mai mic decat era in 1989 (dar in cresere lenta). Economia cubaneza are ca ramuri importante agricultura (tutun, zahar, citrice), mineritul (nichel) si turismul.

In 1996, administratia Clinton a emis Legea Helms-Burton. Aceasta lege stabileste, printre altele, ca orice companie straina care 'face in mod constient operatiuni comerciale in Cuba cu proprietati ale cetatenilor SUA confiscate fara compensatie' va intra in litigiu cu statul american, iar conducatorilor respectivelor companii li se va interzice accesul in Statele Unite. Sanctiuni pot fi aplicate companiilor din afara SUA, care fac comert cu Cuba. Aceasta legislatie a fost aplicata dupa doborarea a doua avioane civile de catre armata cubaneza. Aceasta legislatie extrateritoriala este considerata foarte controversata, iar embargoul SUA a fost condamnat pentru a 13 - a oara in cadrul Adunarii Generale a ONU din 2004 de 179 de state. Mai mult, membri ai Congresului SUA din amandoua partidele au criticat in mod deschis cresterea cheltuielilor pentru intarirea embargoului.

Cei mai importanti parteneri comerciali ai Cubei sunt: Spania, Canada, Franta, Italia, Anglia si Japonia. Embargoul SUA impotriva Cubei se aplica tuturor bunurilor, cu exceptia produselor medicale si a marfurilor agricole, care sunt autorizate de lege. Companiile agricole americane sunt libere sa exporte in Cuba, cu conditia platii in avans in bani gheata. Calatoriile cetatenilor americani sunt in mare parte interzise prin lege. Totusi, unii cetateni americani viziteaza in mod ilegal Cuba, calatorind prin Mexic, Canada sau Bahamas, ei fiind mai apoi pasibili de plata unor amenzi mari daca sunt pusi sub acuzare. Insa, autoritatile americane nu sunt foarte stricte cu turistii obisnuiti care nu sunt implicati in activitati criminale.

Cuba este un stat comunist, sau o republica parlamentara condusa de un partid comunist care detine monopolul puterii politice. Fidel Castro a fost seful statului si sef al guvernului din 1959 pana in 2008, la inceput ca prim-ministru si dupa desfiintarea acestei functii in 1976, ca presedinte al Consiliului de Stat si de Ministri. Este de asemenea membru al Adunarii Nationale a Puterii Populare din partea municipalitatii orasului Santiago de Cuba din 1976, Prim Secretar al Partidului Comunist Cubanez si comandant suprem al fortelor armate. Din motive de sanatate, in august 2006 Fidel Castro a transferat toate prerogativele sale fratelui sau, Ral Castro, care in februarie 2008 este numit presedinte al Cubei.

Parlamentul unicameral cubanez este Asamblea Nacional del Poder Popular (Adunarea Nationala a Puterii Populare). Cei 609 membri sunt alesi pentru un mandat de cinci ani si nu exista opozitie. Candidatii, care pot fi sau nu pot fi membri ai Partidului Comunist, sunt nominalizati de organizatiile politice si sociale proguvernamentale. Partidul Comunist Cubanez este recunoscut ca singurul partid politic legal, dar ii este interzis prin lege sa nominalizeze candidati. Totusi, nici un oponent al guvernului nu a mai fost ales in parlament de la victoria revolutiei.

In 2001 Oswaldo Pay Sardiñas si membrii Proiectului Varela au incercat sa faca un plebiscit[1] folosind prevederile Constitutiei Cubaneze care permite initiativa cetateneasca. Daca ar fi fost acceptata de guvern si aprobata de votul popular, amendamentele ar fi stabilit noi libertati precum cele de asociere, a cuvantului, a presei, ca si libertatea de a incepe o afacere privata. Petitia a fost pana la urma respinsa de Adunarea Nationala, iar masurile luate ulterior au dus la intemnitarea a 75 de prizonieri politici cu condamnari de pana la 28 de ani pentru invinuiri de colaborare si primire de fonduri de la guvernul SUA. In august 2009 Cuba avea 208 de prizonieri politici.

Cuba este impartita in 14 provincii cu 169 de municipalitati si o municipalitate speciala (Isla de la Juventud). Insula alungita Cuba este cea mai mare insula din Caraibe si este marginita la nord de Stramtoarea Florida si de Oceanul Atlantic de Nord, la nord-vest de Golful Mexic, la vest de Canalul Yucatan, la sud de Marea Caraibelor iar la est de Stramtoarea Windward. Cuba ocupa intreaga insula si alte insulite invecinate (in total mai mult de 4000), precum Isla de la Juventud, cunoscuta si sub numele de Insula Pinilor. Exceptie face Golful Guantanamo, o baza navala care a fost inchiriata de Statele Unite inca din 1903. Insula principala La Isla grande este a 15-a dupa marime din lume cu o lungime de circa 1250 km si o latime de la 35 la 145 km.

Relieful insulei e variat: campii intinse pana la cele usor valurite, dealuri abrupte si munti in principal in partea de nord. Cel mai inalt varf este Pico Real del Turquino (1.974 m). Clima este tropicala imblanzita de vanturi regulate. Este un sezon uscat din noiembrie pana in aprilie si unul ploios din mai pana in octombrie. Havana este cel mai mare oras al tarii si capitala. Alte orase importante sunt: Santiago de Cuba si Camagey. Printre cele mai cunoscute orase mici se numara Baracoa (prima asezare spaniola din Cuba), Trinidad si Bayamo.

Economia Cubei este una a proprietatii de stat, cu cateva mici intreprinderi private. Turismul a devenit principala sursa de venituri, iar intre 1993 si 2004, dolarul SUA devenise moneda oficiala (economia folosea un sistem cu doua valute).

Economia Cubaneza a fost greu lovita de colapsul Uniunii Sovietice si al CAER-ului, cu statele caruia facea comert in principal. Printre problemele mai recente se numara pretul ridicat al titeiului, recesiunea pietelor principalelor sale produse de export, zaharul si nichelul, distrugerile provocate de uragane, (uraganul Charley a facut pagube de aproximativ 1 miliard de dolari), recesiunea in turism si conditiile nesigure din economia mondiala. La sfarsitul lui 2003 si inceputul lui 2004, atat turismul cat si pretul nichelului au avut cresteri. Un factor important al restabilirii economiei cubaneze sunt banii expediati de americanii de origine cubaneza (care reprezinta aproximativ 3% din economia tarii, dupa unele estimari). Cuba face comert cu aproape toate tarile lumii, inclusiv cu SUA. Totusi, Cuba datoreaza miliarde de dolari tarilor Clubului de la Paris precum Franta, Japonia si Germania.

Cuba remarcata pentru initiativa nationala de practicare a agriculturii organice pentru a hrani populatia amenintata de foamete. Dupa prabusirea Uniunii Sovietice, Cuba a pierdut peste 70% din importurile chimicalelor necesare agriculturii, peste 50% dintre importurile alimentare si cea mai mare parte a importurilor de petrol. Sectorul agricol, bazat pe un model puternic mecanizat si chimizat a fost imediat distrus. Prin restructurarea industriilor agricole, prin eforturi stiintifice pentru gasirea de solutii organice, Cuba a reusit rapid sa converteasca cu succes toata agricultura la productia organica. In ziua de azi, numai agricultura organica este permisa de lege.

Peisajul religios al Cubei este marcat puternic de sincretismele de diferite tipuri. In era postrevolutionara, religia a fost descurajata, iar din 1962 pana in 1992, Cuba a fost in mod oficial un stat ateu. Dupa aceasta data, prin amendarea constitutiei, Cuba a devenit formal un stat secular. Desi vizita Papei Ioan Paul al II-lea a revigorat catolicismul oficial, cabanezii sunt de mai multe confesiuni, de la catolicismul popular la peste 50 de versiuni ale protestantismului sau la spiritism sau credinte originare din Africa. Cele mai importante curente necrestine sunt Regla de Ocha (cunoscuta si ca Santera), care deriva din credinta Yoruba, Regla de Palo Monte, care deriva din credinte locale Congoleze, si Sociedad Secreta Abaku, care deriva din credintele societatilor secrete masculine din regiunea Calabar, din sud-estul Nigeriei. Alte credinte sunt bisericile Penticostale.

Se crede ca Santeria si catolicismul popular sunt cele mai larg raspandite religii in Cuba, desi nu este neobisnuit ca indivizii sa aiba mai multe credinte in acelasi timp si sa fie mebri al Partidului Comunist in acelasi timp. De asemenea credinta penticostala se dezvolta rapid. Cuba avea odata o comunitate evreiasca mica dar activa, in Havana mai sunt una sau doua sinagogi in functiune.

In Cuba, ziua de 6 ianuarie este ziua 'Dia de los Reyes Magos', ('Ziua celor trei magi ') si comemoreaza ziua cand in care cei trei magi au venit sa se inchine lui Iisus, dupa cum este scris in Evanghelii. Ca in cele mai multe tari latino-americanee si in Spania, aceasta zi este sarbatorita impreuna sau in locul Craciunului. Alte sarbatori religioase importante sunt cele ale 'Virgen de la Caridad del Cobre' (Fecioarei din Cobre, sfantul patron al Cubei, sincretizat cu Ochn al Santeriei) din 8 septembrie si san Lzaro (Lazar) (sincretizat cu Babalu Ay), pe 17 decembrie.

Cuba in contextul Razboiului Rece

Aparitia statului comunist Cuba in 26 iulie 1959, la numai 13 ani dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, se situeaza in perioada de apogeu a tensiunilor dintre cele doua mari superputeri SUA si URSS. Ceea ce, e e si mai grav, o constituie faptul ca, Cuba condusa de Fidel Castro trece de partea Uniunii Sovietice, propunandu-si sa construiasca socialismul, chiar in coasta SUA. Acest lucru nu convine acestei mari superputeri, care trece la masuri, asta cu atat mai mult cu cat, Cuba cu ajutor material si financiar de la sovietici, sprijina miscarile comuniste din toata America Latina. Castro trimite in aceste tari si militari cubanezi, in Angola existau peste 50 de mii de militari, instructori cubanezi, care pregateau trupele de gherila din aceste tari pentru a instaura un regim comunist.

Ca urmare a cestor actiuni pe scena politica a relatiilor internationale in intervalul 1978 - 1985 au avut loc o serie de evenimente care au perturbat linistea, oarecuminstalata in urma celui de-al doilea Razboi Mondial, si care au adus modificari atat pe plan ideologic, cat si al determinarii sferelor de influenta.

Batalia pentru obtinerea suprematiei s-a intre cele doua mari puteri, Statele Unite si Uniunea Sovietica, care au iesit din razboi de aceasi parte a baricadei, cu o dorinta arzatoare de a-si intinde tentaculele asupra unor zone care din punct de vedere geopolitic, cat si geostrategic reprezentau alimentarea cu energie a economiilor lor, cat si raspandirea si promovarea unui plan ideologic caracteristic fiecarei superputeri.

Relatiile dintre cele doua state se vor deteriora foarte mult in asa fel incat, datorita dezvlotarii si promovarii armelor nucleare, aproape s-a ajuns la un conflict, care ar fi putut determina o noua harta a lumii.

Apogeul acestei dualitati a fost reprezentat indeosebi de inarmarea Cubei cu armament nuclear ca raspuns la ceea ce detinea Statele Unite la granita cu Turcia.

In ceea ce priveste politica interna a statului american, destinderea realizata de Richard Nixon a luat sfarsit in 1979, fapt ce a determinat o schimbare a politicii SUA in noul context international, in care se afla si Cuba. Statele Unite aveau nevoie sa se asigure de neutralitatea Uniunii Sovietice fata de Razboiul din Vietnam, profitand pentru a-si extinde influenta in lume.

Ca urmare a ajutorului sovietic material si financiar trimis in Cuba, din Etiopia, unde imparatul Haile Selassie a fost inlaturat in 1974, si pana in Angola comunistii au reusit sa ia puterea in 1975, Africa devenind o zona de expansiune pentru Uniunea Sovietica. Pe de alta parte, Conferinta de Helsinki a parut sa anunte o epoca a intelegerii, bazata pe stabilizarea frontierelor si pe intensficarea schimburilor cu blocul de est.

In acest context se intelege de ce presedintele Carter a dorit sa reinnoiasca politica externa a tarii sale. El si-a propus o indepartare de anticomunismul care isi dovedise limitele in Vietnam si intemeierea actiunii sale pe un sens moral, veghind ca drepturile omului sa fie respectate de aliatii Statelor Unite, ca in felul acesta vanzarile de arme sa se reduca si ca problemele africane sa fie pentru prima data luate in considerare.

Aceasi orientare a determinat Statele Unite sa se indeparteze de dicatatorul Somoza din Nicaragu, pe care-l sustinusera mult timp, fapt care a contribuit la caderea lui in 1979. In Orientul Mijlociu au fost angakate negocieri dificile, in care presiunea vanzarilor de arme a avut un rol important. Cu toate acestea, presedintele Carter primindu-i pe egipteanul Anwar El Sadat, care incetase relatiile cu Moscova, si pe israelianul Menahem Begin, la resedinta prezidentiala de la Camp David in septembrie 1978[2], unde a reusit sa-i convinga sa aprobe un tratat de pace. Acesta a fost semnat la Washington in martie anul urmator, reprezentand un succes al diplomatei lui Carter.

Inca din anii 1950, Iranul a fost un aliat de baza pentru SUA. Tara care s-a modernizat prin politica de mana de fier a sahului, pe care americanii l-au sprijinit sa exercite puterea, Iranul era, in acea perioada, un bastion impotriva Uniunii Sovietice vecine. Cresterea pretului petrolului i-a permis Iranului sa se lanseze intr-un vast program de idustrializare si inarmare, scopul fiind de a face din armata sa a treia putere a lumii.

Tinerii din clasa conducatoare erau formati in America si piata iraniana era atractiva pentru firmele americane si cele europene. Acest context explica de ce au considerat americanii ca Iranul este o insula de stabilitate si i-au acordat sahului toate increderea si ajutorul material si financiar, ca unui aliat fidel. De aceea, Carter nu a considerat ca ar fi util sa verifice respectarea drepturilor omului in Iran.

Lucrurile au luat o intorsatura incredibila prin Revolutia siita care a lovit Teheranul in 1978 si care i-au luat pe americani complet prin surprindere, acestia nu cunosteau decat o elita, parte restransa si, de fapt, superficiala, a societatii iraniene. In ciuda prezentei lor puternice in aceasta tara sau poate tocmai din aceasta cauza, americanii nu au fost capabile sa impiedice plecarea sahului in ianuarie 1979. Asa cum de altfel n-au putut impiedica reintoarcerea ayatolahului Khomeiny care a declansat isteria anti antiamericana, de o rara violenta. Oamenii calcau in picioare drapelul SUA,pe care-l considerau "Marele satan", care a corupt tara.

Dupa o peregrinare de cateva luni, sahul a fost primit in Statele Unite, masura care a complicat si mai mult lucrurile conducand la uriase manifestatii antiamericane in Iran, care s-au incheiat pe 4 noiembrie 1979, prin ocuparea amasadei americane.

Guvernul american si-a dat seama foarte repede ca nu era posibila nici o negociere din cauza faramitarii puteri in Iran si dorintei de a umili statul american care il sprijinise pe sah. Sanctiunile economice, toate fondurile iraniene de mare valoare din SUA au fost inghetate. Revolutia Islamica din 1979 a produs o schimbare radicala a datelor sovietice. In esenta, dincolo de aceasta problema noua linie a politicii externe iraniene a fost una echivalata sintagmei de nealiniere "nici Est, nici Vest", o politica poate nu tocmai eficienta in conditiile in care atat URSS, cat si SUA si-au manifestat ingrijorarea fata de obiectivul declarat al Teheranului de "export" a Revolutiei Islamice. Din aceasta cauza nu s-a produs nici apropierea de URSS care era ingrijorata de posibila destabilizare a republiciilor sale majoritare musulmane, din Asia Centrala si acuzata de Teheran ca duce o politica seculara in genere cat si de interventia militara sovietica in Afganistan in particular, la fel cum ostilitatea comuna a sovieticilor si americanilor fata de noul regim a detrminat sustinerea regimului lui Hussein in determentul Teheranului in razboiul iraniano-irachian din 1980-1988.

Pe acest fundal tensionat, la 27 decembrie 1979, trupele sovietice au invadat Afganistanul, unde, de mai multe luni, lupta dintre autoritati a dus la divizarea partidului comunist local. Constructia socialismului bazat pe doctrina comunista sovietica parea sa se naruie. Moscova viza Orientul Mijlociu, poate chiar si controlul Golfului Persic si al "marilor calde" vechi obiectiv al tarilor din Rusia. In aceste conditii presedintele Carter s-a simtit inselat si a luat anumite masuri cum ar fi suspendarea exporturilor de grau catre Uniunea Sovietica, masura care a afectat foarte mult si Cuba care primea de la sovietici alimente precum si grau. De asemenea americanii au luat decizia de a se boicota Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980, gest fara precedent in istoria Jocurilor Olimpice. In acelasi timp Tratatul SALT 2 nu a mai fost ratificat de Senat.Totodata presedintele american le-a propus aliatilor din NATO desfasurarea unor noi rachete cu raza medie de actiune, Pershing, in Europa pentru a face fata rachetelor SS20 acumulate de sovietici. In sfarsit, pentru a dovedi fermitatea hotararii luate americanii au trecut la un considerabil program de reinarmare care a fost adoptat de Senat, iar sub impulsul dat de secretarul de stat pentru Aparare, Harold Brown, bombardierul B1 a fost pus la punct dupa ce, in 1977, Carter refuzase construirea lui.

Aceasta energica schimbare de politica este impusa de neputinta administratiei democrate americane fata de problema ostaticilor din Iran. Din aceasta cauza Jimmy Carter scade in sondaje in ciuda unui efort de ultim moment de a reveni la popularitatea initiala. La situatia creata se adauga si degradarea situatiei economice care impreuna cu povara ostaticilor din Iran au condus la infrangerea presedintelui in alegeri. Pentru a agrava rusinea lui Carter, ostaticii au fost eliberati de Teheran, in mod perfid, la 20 ianuarie 1981, chiar in ziua cand Ronald Reagan depune juramantul ca presedinte.

Organizatia Natiunilor Unite a condamnat in repetate randuri embargoul impus de Statele Unite asupra Cubei, si a cerut ridicarea acestuia pentru al 18 - lea an consecutiv. Votul din acest an in cadrul adunarii generale a fost de 187 la 3, in crestere fata de cel de anul trecut cand 185 de natiuni cereau acest lucru. Numai Israelul si insula Palau din Pacific au ramas de partea Statelor Unite, iar Micronezia si insulele Marshall s-au abtinut de la vot asa cum transmite Associated Press. In discursul pe care l-a tinut cu aceasta ocazie in fata membrilor ONU, ministrul cubanez de Externe, Bruno Rodriguez, a afirmat ca blocada impusa de SUA este un act de aroganta si l-a comparat cu un genocid, asupra poporului cubanez. Bruno Rodriguez a mai spus in fata Adunarii Generale a ONU ca tara sa a pierdut zeci de miliarde de dolari din cauza blocadei de peste 47 de ani.

Dupa discursul ministrului de Externe cubanez, reprezentantii mai multor tari la ONU au subliniat ca masura Statelor Unite incalca dreptul international si ii afecteaza de fapt pe oamenii simpli, in special pe femeile si copiii din Cuba. Pe de alta parte ambasadorul american la ONU a apreciat declaratiile lui Rodriguez ca fiind "ostile" si venite "epoca Razboiului Rece". El a adaugat ca administratia Obama este hotarata sa scrie "un nou capitol in aceasta poveste veche". Consider ca domnul amsador nu vrea, sau nu poate sa inteleaga ca acest embargou situeaza, inca Cuba in contextul Razboiului Rece cu toate consecintele ce decurg din acesta.

Presedntele american Barack Obama a ordonat ridicarea restrictiilor privind calatoriile si transferurile de bani facute de cubanezii din SUA catre tara lor de origine. Aceasta reprezinta prima flexibilizare a politicii Whasingtonului fata de insula comunista afectata de un embargou care dureaza din 1962 si pana in prezent. In consecinta, americanii de origine cubaneza vor putea sa calatoreasca in Cuba si sa trimita bani rudelor ramase pe insula, fara limite. Aceste noi reglementari care nu necesita acordul Congresului, vizeaza peste un milion jumate de cubanezi din America, care au cel putin un membru al familiei traind in Cuba. "Presedintele Obama a ordonat o serie de masuri in favoarea poporului cubanez, pentru a sustine dorinta lor de a beneficia de drepturi fundamentale si de a hotari liber viitorul tarii lor, a declarat purtatorul de cuvant de la Casa Alba, Robert Gibbs.

In 1962, Statele Unite au impus un embargou vizand Cuba asupra tuturor produselor cu exceptia celor alimentare si a medicamentelor. Acest embargou este criticat asa cum am aratat mai sus foarte frecvent de ONU.

Liderii latino-americani au lansat, la sumit-ul de 2 zile din Brazilia, o noua ofensiva pentru ridicarea embargoului american impotriva Cubei, la mai putin de o luna pana la investirea noului presedinte al Statelor Unite, Barack Obama. Intr-o declaratie comuna publicata la sfarsitul summit-ului, cele 33 de state din America Latina si Caraibe reprezentate la reuniune au cerut "administratiei SUA sa aplice dispozitiile a 18 rezolutii succesive adoptate de Adunarea Generala a ONU si sa puna capat embargoului economic, financiar si comercial impus Cubei", informeaza AFP. Liderii sud-americani au cerut, de asemenea, eliminarea imediata a masurilor adoptate in ultimii 5 ani si care au agravat embargoul impus din 1962 de Statele Unite impotriva statului comunist.

Potrivit datelor oficiale ale guvernului cubanez, embargoul decretat de SUA in 1962 a costat Cuba peste 93 de miliarde de dolari. Sefii de state s-au intalnit la Costa do Sauipe, fara prezenta SUA si l-au prezentat pe presedintele cubanez Raul Castro, in varsta de 77 de ani, care a participat la primul sau summit in afara Cubei de cand a preluat conducerea statului in 2006, dupa retragerea fratelui sau Fidel Castro. In acelasi timp mentionam faptul ca, presedintele Boliviei Evo Morales, unul dintre cei mai duri critici la adresa Washingtonului a propus transmiterea unui ultimatum lui Obama pentru a pune capat embargoului american.

Comunitatea statelor din Caraibe - Caricom - a cerut, ridicarea embargoului american impotriva Cubei in contextul schimbarilor actuale din Statele Unite. Premierul din Antigua si Barbuda care asigura presedintia Caricom, Baldwin Spencer, si-a exprimat speranta ca schimbarile care au loc in politica Statelor Unite vor anula pentru totdeauna decizia din 1962. Cei 14 lideri de stat care au participat la summit-ul care a avut loc in Santiago de Cuba au adus totodata, un omagiu liderului Fidel Castro. Caricom i-a decernat ordinul "de Onoare" lui Fidel Castro, in varsta de 82 de ani, care a renuntat la putere in iulie 2006, in favoarea fratelui sau.

Anuntul noilor masuri luate de administratia americana intervine cu cateva zile inainte de summit-ul statelor Americii Latine, care a avut loc intre 17 si 18 aprilie la Trinidad si Tobago, la care insa nu a participat si reprezentantul guvernului cubanez. Aceasta prima intalnire a liderilor de pe continentul american cu presedintele Obama, a carui administratie a promis ca va relaxa embargoul impus Cubei, in functie de progresele ei democratice. Presedintele SUA, Barack Obama, se pregateste sa ridice anumite restrictii vizand Cuba. Congresul american a votat la inceputul lunii martie o relaxare a restrictiilor privind calatoriile in Cuba pentru americanii de origine cubaneza, permitandu-le sa se deplaseze o data pe an, in loc o data la 3 ani, si sa cheltuiasca in fiecare zi pana la 179 de dolari, fata de 50 de dolari cat erau prevazuti in masurile anterioare.

Senatul american a votat un proiect de lege dotat cu 410 miliarde de dolari suplimentari pentru bugetul din 2009, in acelasi timp cu ridicarea unor restrictii asupra calatoriilor si vanzarilor de medicamente Cubei. Printre dispozitiile incluse, proiectul de lege permite de asemenea ridicarea si a altor restrictii impuse Cubei. Proiectul mai favorizeaza si transferul de bani din partea unor cubanezi care lucreaza in Statele Unite, catre familiile lor rezidente in insula comunista.

O data cu aceste noi dispozitii, regimul cubanez va putea la randul sau sa importe hrana si medicamente fara sa plateasca in avans asa cum se stipula in masurile impuse de embargou. In acelasi timp americanii vor putea trimite telefoane mobile rudelor lor din Cuba, unde au fost ridicate interdictiile privitoare la acest mijloc de comunicare, anuntat recent Gorge W. Bush, astfel presedintele american il pune la incercare pe Raul Castro. Raul Cstro, in varsta de 76 de ani conduce Cuba de la retragerea lui Fidel Castro, si deja a adoptat unele reforme printre care autorizarea telefoanelor mobile, accesul populatiei la hoteluri, cumpararea de calculatoare.

Prin urmare putem sa apreciem ca detensionarea relatiilor dintre SUA si Cuba continua si speram ca intr-un vitor apropiat sa asistam la ridicarea totala a acestui embargou care inca situeaza Cuba in cadrul Razboiului Rece.

Acestea au fost principalele actiuni si momente ale contextului Razboiului Rece in care se afla Cuba in anii 1978-1985. Perioada in care economia cubaneza a fost greu lovita si de colapsul Uniunii Sovietice si al CAER[3]-ului, cu statele carora facea comert in principal. Printre problemele nu indepartate se numara si pretul ridicat al titeiului, recesiunea pietelor, principalelor sale produse de export cum sunt zaharul si nichelul, dar mai ales de distrugerile provocate de uragane, la care se adauga marile datorii de miliarde de dolari catre tarile clubului de la Paris (Franta, Japonia si Germania).

Tratatul de neproliferare al armelor nucleare si tratele de limitare a inarmarii celor doua mari superputeri a condus la dezghetul din cadrul Razboiului Rece, inregistrat in anii '70, si a facut posibila semnarea de catre acestea, a primelor acorduri de control asupra inarmarii. Astfel in anul 1973, reprezentantii Candei si SUA si ai tuturor statelor europene cu exceptia Albaniei, au inceput sa se intalneasca la Helsinki in Finlanda, unde incep sa dezbata problemel spinoase ale Europei si nu numai in epoca Razboiului Rece.