Conventiunea de la Paris din 7/19 august 1858

Conventiunea de la Paris din 7/19 august 1858

In cadrul premizelor istorice ale primei Constitutii din Romania,o importanta deosebita o au evenimentele petrecute in Moldova si Tara Romaneasca in anii 1858-1859, mai ales infaptuirea in anul 1859 a a Statului National, prin unirea celor doua state sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.

Prima Constitutie a Romaniei este redactata insa, inaintea acestui eveniment important pentru istoria Romaniei. Dupa primirea doleantelor exprimate de cele doua Adunari Ad-Hoc, puterile garante au elaborat un act fundamental pentru tarile romane intitulat "Conventiunea pentru organizarea definitiva a principatelor Dunarene ale Moldaviei si Valahiei", care pe langa reglementarea relatiilor speciale dintre Principate, organiza si puterile in stat si asigura drepturile cetatenilor, fiind asadar o adevarata constitutie.

Conventiunea de la Paris pune la baza organizarii Principatelor Unite principiul separatiei puterilor in stat, principiu aflat la baza constitutiilor europene moderne. Asadar Conventiunea structureaza puterea in stat in putere legislativa, executiva si judecatoreasca, indicand totodata si raporturile dintre acestea. Puterea executiva este incredintata Domnului, puterea legislativa in mod colectiv Domnului, cate unei Adunari Elective de fiecare Principat si unei Comisii Centrale comune, iar puterea judecatoreasca este incredintata magistratilor

Forma de guvernamant a Principatelor Unite era monarhia electiva, Alexandru Ioan Cuza intitulandu-se in actele oficiale "Alexandru Ioan I, Din mila lui Dumnezeu si vointa nationala Domn Principatelor Unite Romane". Domnul era ales pe viata, conform articolului 10 si trebuia sa fie pamantean, art.13 guvernand cu ajutorul ministrilor alesi de el.

Adunarile Elective, cate una pentru fiecare Principat, erau alese pe o durata de sapte ani, aceasta fiind si durata mandatului membrilor Comisiei Centrale. Adunarile Elective constituite functionau ca orice parlament, votau si adoptau legi, care erau apoi supuse sanctionarii domnesti. Adunarile erau, conform Conventiunii, organisme unicamerale, sistemul bicameral fiind introdus ulterior prin "Statutul Dezvotator al Conventiunii de la Paris", din anul 1864.

Fara sa tina seama de dorintele formulate in Rezolutiile Adunarilor ad-hoc puterile garante ofera Principatelor romane o unire trunchiata, singurele puteri constituite comune fiind Comisia Centrala si Inalta Curte de Justitie si Casatie, existand cate un Domn separat, cate un guvern si o Adunare Electiva separate in fiecare Principat, precum si doua capitale distincte, Bucuresti si Iasi. Insa, intrucat in textul Conventiei nu se stipula ca Domnii alesi in cele doua Principate sa fie persoane separate, conducatorii luptei nationale au reusit sa il impuna ca Domn in ambele Principate pe Alexandru Ioan Cuza. Prin staruinta si abilitate politica, Alexandru Ioan I reuseste sa transforme aceasta uniune trunchiata intr-o uniune reala, cu un singur guvern, o singura adunare legislativa si o singura capitala, Bucuresti, dar numai pe timpul vietii sale. Astfel, la 22 ianuarie/3 februarie 1862 se formeaza primul guvern unitar roman, in frunte cu Barbu Catargiu, iar la 24 ianuarie/5 februarie 1862 cele doua Adunari Elective se contopesc intr-o Adunare Generala .