Sistemul tratatelor de pace dupa primul razboi mondial

Sistemul tratatelor de pace dupa primul razboi mondial

Conferinta de Pace de la Paris a fost convocata pe 18 ianuarie 1919, pentru a se dezbate noua configuratie politico-teritoriala si complicatele probleme economico-financiare rezultate din Primul Razboi Mondial. Conferinta a dus, in final, la semnarea tratatelor de pace.Primul tratat a fost incheiat cu Germania, la Versailles (28 iunie 1919), urmat de tratatul cu Austria, la Saint-Germain en Laye (10 septembrie 1919).Pacea cu Bulgaria s-a semnat la Neuilly (27 noiembrie 1919),tratatul cu Ungaria a fost semnat la Trianon (4 iunie 1920). Ungaria devine stat independent, Transilvania, Banatul, Crisana, Maramuresul revin Romaniei, iar cu Turcia la Sevres (11 august 1920)

Tratatul de la Versailles (28 iunie 1919), este un tratat de pace creat ca rezultat al negocierilor de sase luni purtate la Conferinta de Pace de la Paris din 1919, ce a dus la incheierea oficiala a Primului Razboi Mondial intre fortele Aliate si cele ale Puterilor Centrale. Tratatul stipula ca Germania sa-si asume completa responsabilitate pentru declansarea razboiului si sa plateasca mari compensatii (reparatii de razboi) trupelor aliate. Germania pierdea, de asemenea, teritorii in fata tarilor vecine, suferea o severa limitare a fortelor militare si a fost deposedata de coloniile sale africane si cele de dincolo de ocean. Reprezentantii noului Guvern german (Republica de la Weimar) au fost obligati de catre invingatori sa semneze acest tratat, altfel luptele aveau sa inceapa iarasi. Ministrul de Externe al Germaniei, Hermann Mller, a semnat Tratatul la 28 iunie, 1919. Tratatul a fost ratificat de catre Liga Natiunilor la 10 ianuarie 1920. In Germania, tratatul a cauzat un soc ; deseori, resimtit ca o trauma sau un complex anti-Versailles, care, eventual, a contribuit la colapsul Republicii de la Weimar, in 1933, si la accederea lui Adolf Hitler la putere.

Tratatul prevedea crearea Ligii Natiunilor, un tel important pentru presedintele american Woodrow Wilson. Liga Natiunilor avea sa arbitreze conflictele dintre natiuni inainte ca ele sa fi ajuns la razboi.

In cazul unor teritorii locuite in majoritate de populatie germana s-a aplicat principiul istoric, nu cel national. Satisfacerea revendicarilor din partea Frantei a fost obiectivul principal in acest tratat.

Alte prevederi includeau cedarea unor colonii aflate sub dominatie germana si pierderea unor teritorii anexate sau cucerite de catre Germania in trecutul recent:

- Alsacia-Lorena a fost redata Frantei

- Nordul Schleswigului a fost redat Danemarcei

- majoritatea teritoriului din Marea Poloniei si estul regiunii Pomerania (Prusia de Vest) au fost redate Poloniei

- Hulczyn din Silezia Superioara, a fost acordata Cehoslovaciei

- zona oraselor germane Eupen si Malmedy a fost acordata Belgiei;

Inconsecventa aplicarii principiilor de drept, respectiv recurgerea la argumentul national doar in detrimentul Germaniei, nu si in cazul teritoriilor cu majoritate germana aflate in disputa, a dus la frustrarile care au constituit samanta celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

Tratatul de la Saint Germain en Laye cunoscut sub numele de Tratatul de la Saint Germain a reprezentat tratatul de pace incheiat intre Aliatii din Primul razboi mondial si Austria. Tratatul a fost semnat la data de 10 septembrie 1919 de catre reprezentantii Austriei si reprezentantii diplomatici ai 17 state. Prin tratat, s-a recunoscut independenta Republicii Austria (numita colocvial in acea perioada Austria Germana pentru a se marca diferenta fata de Austro-Ungaria), a fost recunoscuta de jure dezmembrarea Dublei Monarhii, prin constituirea statelor Polonia, Cehoslovacia si a Statului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, apartenenta Bucovinei la Romania si a Tirolului de Sud la Italia.

Tratatul este divizat in 14 parti.

Prima parte este formata din Pactul Ligii Natiunilor, care reprezinta o parte comuna a tratatelor de pace incheiate dupa Primul razboi mondial.

Partea a doua defineste frontierele Republicii Austria cu statele vecine.Tratatul consfinteste independenta Cehoslovaciei, incorporarea Tirolului de Sud in teritoriul statului italian si a Burgenlandului in Austria.

Frontiera cu Statul Sarbilor Croatilor si Slovenilor era stabilita doar in mod partial, regiunea Klagenfurt urmand sa fie atribuita unuia din cele doua state in urma unui plebiscit.

Partea a treia intitulata clauze politice pentru Europa contine in principal o serie de prevederi referitoare la relatiile bilaterale ale Austriei cu statele succesoare ale Dublei Monarhii.

Austria se angaja sa recunoasca independenta Cehoslovaciei si Statului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, precum si a teritoriilor care apartinusera Rusiei la data de 1 august 1914 (statele baltice, Finlanda, Polonia).Sectiunea a patra consacra renuntarea Austriei in favoarea Romaniei la orice drepturi si titluri asupra partilor fostului Ducat al Bucovinei aflate in componenta Romaniei.

De o deosebita importanta era articolul 88, care prevedea ca independenta Austriei este inalienabila, cu exceptia cazului in care Consiliul Ligii Natiunilor ar fi consimtit in acest sens. Din acest motiv, se solicita Austriei sa se abtina de la orice actiuni care ar fi compromis suveranitatea sa. Acest articol avea menirea de a interzice unirea Austriei cu Germania (alt stat invins in razboi).

Partea a patra (interesele austriece in exteriorul Europei) prevedea renuntarea de catre Republica Austria la o serie de tratate si drepturi ale fostei monarhii austro-ungare in relatiile cu Marocul, Egiptul, Siamul (Thailanda) si China.

Partea a cincea (clauze militare) prevedea limitarea capacitatii militare a Austriei la 30.000 de militari, inclusiv ofiterii.

Celelalte noua parti ale tratatului cuprindeau dispozitii referitoare la despagubirile pe care Austria urma sa le plateasca, la regimul navigatiei pe Dunare, la organizarea transporturilor feroviare intre Austria si celelalte state (deosebit de importanta tinand cont de pozitia Austriei in sistemul feroviar european).

Ca urmare a crizei economice care a urmat incheierii razboiului, statul austriac nu a fost capabil sa plateasca despagubirile fixate prin tratatul de pace.

Dupa al doilea razboi mondial, Austria a fost recunoscuta din nou ca stat independent (suveranitatea deplina a fost recunoscuta prin Tratatul de stat din 1955), in frontierele stabilite prin Tratatul de la Saint Germain.

Tratatul de la Neuilly a fost semnat la data de 27 noiembrie 1919 intre Puterile Aliate, invingatoare in primul razboi mondial (inclusiv Romania) si Bulgaria, tara invinsa in razboi.Tratatul este divizat in 13 capitole. Primul capitol parte este reprezentata de Pactul Societatii Natiunilor. Al doilea defineste frontierele Bulgariei.

Frontiera cu Regatul sarbilor, croatilor si slovenilor urma traseul frontierei din 1913 dintre Bulgaria si Serbia, cu exceptia a 4 teritorii atribuite Statului sarbo-croato-sloven.

De asemenea, Bulgaria a recunoscut acest stat. Frontiera cu Grecia si frontiera cu Turcia era trasata astfel incat Bulgaria pierdea accesul la Marea Egee, recunoscut in anul 1913. In privinta Romaniei s-a restabilit frontiera romano-bulgara hotarata in Tratatul de pace de la Bucuresti din 10 august 1913 (Cadrilaterul, precum si parti din Dobrogea de Nord reintra in componenta Romaniei).

Tratatul cuprinde de asemenea, o serie de dispozitii referitoare la limitarea fortelor armate ale Bulgariei, predarea materialului militar, navigatia pe Dunare etc.

Pentru Bulgaria, care era in razboi incepand din 1912, dispozitiile tratatului au fost considerate deosebit de severe, astfel ca tratatul a fost considerat o catastrofa nationala. Teritoriul Bulgariei era aproape acelasi ca si la inceputul razboaielor balcanice, iar pierderile umane fusesera deosebit de ridicate

Bulgaria, ca si celelalte state invinse in primul razboi mondial a urmarit sa revizuiasca Tratatul de la Neuilly, apropiindu-se de Germania si Italia in perioada interbelica. In anul 1940 in contextul prabusirii frontierelor Romaniei, Bulgaria a obtinut prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, Cadrilaterul.

Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 intre Puterile Aliate invingatoare in primul razboi mondial si Ungaria, in calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat invins in primul razboi mondial.

Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele intre statele succesoare ale Austro-Ungariei.

Tratatul este divizat in patru parti.

Prima parte include Pactul Ligii Natiunilor (parte comuna pentru toate tratatele de pace incheiate dupa primul razboi mondial).

Partea a doua defineste frontierele Ungariei cu statele vecine. In principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei.

Partea a treia intitulata 'Clauze politice pentru Europa', continea o serie de clauze privind, pe de o parte cadrul bilateral al relatiilor dintre Ungaria si statele vecine, recunoasterea unor clauze politice privind anumite state din Europa (Belgia, Luxemburg etc.), dispozitii referitoare la cetatenie, protectia minoritatilor nationale.

Partea a patra intitulata 'Interesele Ungariei in afara Europei' continea prevederi referitoare la renuntarea de catre Ungaria la tratatele incheiate de catre Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) si China.

Frontierele Ungariei cu statele vecine, astfel cum au fost descrise in tratat au fost delimitate in anii imediat urmatori.

Dispozitiile tratatului referitoare la minoritatile din Ungaria au fost aplicate partial, astfel ca procesul de asimilare a acestora a continuat, Ungaria fiind in prezent unul din statele cele mai omogene etnic din Europa.

Tratatul de la Trianon a consfintit existenta unui stat maghiar independent, ideal al revolutionarilor maghiari de la 1848 si al oamenilor politici maghiari in perioada de sfarsit a Dublei Monarhii, chiar daca nu in frontierele imaginate de acestia. In ciuda acestui fapt Tratatul a fost si continua sa fie perceput in mentalul colectiv maghiar drept o catastrofa.

Tratatul nu a ocupat un rol la fel de important in constiinta populatiei statelor succesoare; in principiu, pentru acestea Tratatul de la Trianon a consfintit realizarea dreptului la autodeterminare al popoarelor din Transleithania (partea ungara a Dublei Monarhii) si a consfintit o realitate existenta pe teren (majoritatea teritoriilor fusesera deja ocupate de catre fortele armate ale Romaniei, Cehoslovaciei, Statului sarbilor, croatilor si slovenilor).

Regatul Ungariei, statul rezultat in urma Primului Razboi mondial, a urmarit revizuirea, fie si partiala a Tratatului de la Trianon, aliindu-se in acest scop cu statele revizioniste, Germania si Italia.