DECLARATIA DE LA AMSTERDAM din 21-25 Octombrie 1975 - Rezumat

DECLARATIA DE LA AMSTERDAM din 21-25 Octombrie 1975 - Rezumat

Congresul saluta declaratia prin care arhitectura traditionala europeana este recunoscuta ca avand valoare de patrimoniu si fiind o mostenire pretioasa a continentului.

Congresul afirma de asemenea ca mostenirea arhitecturala a Europei este parte integranta a mostenirii culturale a intregii lumi.

Congresul subliniaza urmatoarele aspecte:

1. Arhitectura europeana ii face constienti pe europeni de istoria lor comuna si viitorul lor comun.
2. Mostenirea arhitecturala europeana include nu doar cladiri izolate ci si ansambluri de cladiri si monumente, integi cartiere sau sate cu valoare culturala.
3. Popoarele europei au o responsabilitate comuna in protejarea si conservare acestei mosteniri amenintate de distrugere.
4. Conservarea arhitecturii nu trebuie sa fie un subiect marginal ci unul esential al planurilor de dezvoltare urbana.
5. Autoritatile locale sunt raspunzatoare in mare parte de protectia monumentelor de arhitectura si trebuie sa colaboreze intre ele.
6. Reabilitarea vechilor zone trebuie sa afecteze cat mai putin posibil populatia locala, fara mutari de populatie. Intreaga societate trebuie sa beneficieze de pe urma lucrarilor de restaurare.
7. Masurile legislative si administrative trebuie intarite in toate tarile.
8. Pentru lucrarile de reabilitare - restaurare trebuie gasite fonduri din bugetele locale, si trebuie facute scutiri de impozite pentru particularii care restaureaza cladiri istorice.
9. Mostenirea arhitecturala va supravietui doar daca este apreciata de populatie si in special de generatia tanara.
10. Trebuie incurajate organizatiile independente care ajuta la trezirea interesului public.
11. Deoarece cladirile de astazi vor fi patrimoniul de maine trebuie incurajata o arhitectura de calitate astazi.

Consiliul de ministri european are sarcina de a se ocupa de implementarea acestor pervederi si de a analiza din timp in timp evolutia in diferitele tari.

Congresul face apel la guverne, parlamente, institutii culturale, sau de alta natura, persoane particulare, sa sprijine obiectivele Declaratiei.

Doar asa se poate pastra mostenirea culturala a Europei pentru a imbogati viata popoarelor ei in viitor.

Concluzii si recomandari ale Congresului

Daca nu vom proteja cladirile istorice, cartierele istorice monumentele, parcurile si gradinile, vom pierde patrimoniul nostru istoric. Protectia trebuie sa se materializeze atat prin protectia monumentelor in sine cat si prin prin protejarea ansamblurilor construite.

Insemnatatea mostenirii noastre arhitecturale si justificarea conservarii ei sunt evidente astazi. Monumentele vechi fac parte din identitatea noastra culturala. Se cauta si pe plan urbanistic gasirea unor solutii ce prin proportii si forma respecta traditia oraselor vechi. Cladirile vechi pot fi refunctionalizate in mod util. Este nevoie de mesteri buni si artizani care sa stie sa reabiliteze monumentele. Reabilitarea zonelor vechi opreste extinderea inutila a orasului in teritoriu si reduce dizlocarea populatiei. Conservarea patrimoniului trebuie sa fie tematica tuturor programelor de dezvoltare culturala.

Este necesar ca restaurarea sa fie o problema abordata si de urbanisti si sa se tina cont de ea in mod obligatoriu. Urbanistii trebuie sa tina cont de faptul ca nu toate zonele sunt la fel si sa creeze regulamente speciale pentru zonele protejate ce vor trebui delimitate.. Nu este suficienta o simpla alaturare a planurilor de urbanism cu regulile de protectie a monumentelor. Nu trebuie ca zonele vechi sa fie lipsite total de functiuni ce aduc locuri de munca, deoarece asa s-ar ajunge la depopulare. Nu trebuie ca zonele si cartierele vecine sa aiba un efect negativ asupra zonelor vechi. Este nevoie in acest sens de descentralizarea administratiei, cat si de respect pentru cultura si traditia locala. Tebuie sa existe responsabili pentru aceste probleme la toate nivelurile aparatului de stat. Trebuie tinut cont si de opiniile populatiei. Aceasta trebuie sa ia parte la operatiile de protectie a patrimoniului, in fiecare etapa. (inventariere, proiectare, luarea decizilor etc.) Trebuie organizate intalniri, sedinte sondaje de opinie, expozitii etc. Trebuie luate in seama propunerile ce vin din partea populatiei. Accentul trebuie pus pe continuarea realitatilor sociale si culturale existente.      

Autoritatile locale ar trebui sa tina cont de traditiile locale, de felul texturilor urbane, de tipurile traditionale de construire, locuire etc. Cladirile publice nu ar trebui sa fie exagerat de mari, deoarece marimile traditionale mai mici sunt mai utile. Ar trebui sa se imbine modernizarea cu caracterul traditional al arhitecturii. Trebuie create agentii care sa mijloceasca intre prorietarii cladirilor istorice si chiriasii posibili. Trebuie incurajate si ajutate organizatiile si asociatiile ce-si propun sa sprijine reabilitarea zonelor istorice. Ca in cazul oricarei locuinte sociale, statul trebuie sa intervina pentru a mentine chiriile joase si in cazul locuintelor vechi reabilitate. Prin planurile de urbanism se pot delimita si proteja zone istorice. Legislatia ar trebuie sa permita statului incurajarea operatiilor de reabilitare. Acestea trebuie sprijite cel putin la fel de mult ca si investitiile noi. Organizarea aparatului de stat trebuie sa fie eficienta si potrivita pentru a lua deciziile corecte. Restrictiile legate de noile cladiri pot ajuta la pastrarea si reabilitare celor vechi istorice. Trebuie incurajate initiativele particulare legate de restaurare, si gasite metodele de finantare (imprumuturi avantajoase etc). Materialele folosite pentru restaurare si tehnicile istorice de construire vor trebui sa existe si in viitor. Pentru aceasta trebuie folosite diverse metode de incurajare fiscale. Personalul implicat trebuie calificat in mod corespunzator (mesteri, ingineri, arhitecti etc.) si trebuie folosite noile posibilitati acordate de dezvoltarea tehnica de astazi.